Lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin.(1) din Codul penal şi viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5, art.35 şi art. 38 din Codul penal

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. din 17.06.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au fost trimişi in judecată, în stare de libertate,  inculpaţii:

1. EC, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin.(1) din Codul penal şi viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal,

cu aplicarea art.5, art.35 şi art. 38 din Codul penal.

2.  GCI, pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin.(1) din Codul penal şi  viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5, art.35 şi art. 38 din Codul penal.

3. VI, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal.

4. TAI, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5 şi art.35 din Codul penal.

Date privind desfășurarea urmăririi penale:

Ca şi situaţie de fapt, organele de urmărire penală au reţinut în sarcina inculpatului EC, faptul că,  în seara zilei de 01.04.2013, în jurul orei 2245, împreună cu inculpatul GCI şi cu minorul NVD, au imobilizat-o pe persoana vătămată SAE, în timp ce se aflau pe strada Sfatului din comuna, judeţul Brăila şi au transportat-o în imobilul cu nr.5 de pe strada menţionată, împotriva voinţei acesteia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art.205 alin.(1) din Codul penal.

Tot cu privire la  inculpatul EC,  s-a mai reţinut faptul că, în prezenţa inculpaţilor GCI, TAI, VI şi a minorului NVD, prin ameninţare şi exercitarea unor acte de violenţe, a întreţinut două raporturi sexuale normale cu persoana vătămată SAE, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5, art.35 şi art. 38 din Codul penal.

În ceea ce priveşte inculpatul GCI,  s-a reţinut faptul că, în seara zilei de 01.04.2013, în jurul orei 2245, împreună cu inculpatul EC şi cu minorul NVD au imobilizat-o pe persoana vătămată SAE, în timp ce se aflau pe strada Sfatului din comuna , judeţul Brăila şi au transportat-o în imobilul cu nr.5 de pe strada menţionată, împotriva voinţei acesteia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art.205 alin.(1) din Codul penal.

De asemenea, inculpatul GCI, în prezenţa inculpaţilor EC, TAI, VI şi a minorului NVD, prin ameninţare şi exercitarea unor acte de violenţe, a întreţinut două raporturi sexuale normale cu persoana vătămată SAE, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5, art.35 şi art. 38 din Codul penal.

Pentru inculpatul TAI, s-a reţinut că în seara zilei de 01.04.2013, în baza rezoluţiei infracţionale comune, prin întrebuinţarea de ameninţări şi exercitarea unor acte de violenţă, în prezenţa inculpaţilor EC, GCI, VI şi a minorului NVD, a întreţinut două raporturi sexuale normale cu persoana vătămată SAE, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5 şi art.35 din Codul penal.

Cu privire la ultimul inculpat, respectiv  VI, s-a reţinut faptul că  în seara zilei de 01/02.04.2013, în prezenţa inculpaţilor EC, GCI, TAI şi a minorului NVD, în baza rezoluţiei infracţionale comune, prin exercitarea de ameninţări şi întrebuinţarea unor acte de violenţe, a întreţinut un raport sexual normal cu persoana vătămată SAE, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin.(1), (3) lit.f) din Codul penal, cu aplicarea art.5 din Codul penal.

(...)

În procedura de cameră preliminară, pentru fiecare inculpat a fost desemnat un apărător din oficiu, nu au fost formulate cereri și excepții, iar judecătorul de cameră preliminară a constatat prin încheierea din data de 05.08.2020 competenţa Judecătoriei Brăila, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, legalitatea administrării probelor, legalitatea actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză privind pe inculpaţii din prezenta cauză.

În faţa instanţei, pentru fiecare inculpat a fost desemnat un apărător din oficiu.

La termenul din data de 07.12.2020, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul VI s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, arătând că recunoaşte în totalitate fapta de viol reţinută în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaşte şi că şi le însuşeşte. (fila 39)

Inculpatul EC nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, a fost audiat la termenul din 22.02.2021, ocazie cu care a precizat că nu se consideră vinovat, întrucât raporturile sexuale au fost întreţinute cu acordul persoanei vătămate. (fila 57).

Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o şi inculpatul GCI, fiind audiat la termenul din 22.03.2021. (fila 73 dosar)

Inculpatul TAI nu a fost prezent în faţa instanţei, din procesele verbale întocmite de către organele de poliţie cu ocazia executării mandatelor de aducere rezultă că acest inculpat este plecat în străinătate de mai multă vreme şi nu se cunoaşte data revenirii în ţară.

Având în vedere poziţiile exprimate de inculpaţi, instanţa a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, sens în care au fost audiaţi martorii NMF (fila 82), NVD (fila 106), GS (fila 118), AM (fila 127), EI (fila 136).

Prin încheierea din 20.09.2021, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor EC, GCIţ şi TAI în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 35 Cod penal, referitoare la forma continuată a infracţiunii de viol reţinută în sarcina acestora.

(...)

Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: 

La data de 04.04.2013, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la infracţiunile de lipsire de libertate şi viol, în data de 01/02.04.2013, săvârşite de către numiţii EC, TAI, GCI şi NVD, asupra persoanei vătămate SAE. (proces-verbal fila 24 vol. I din dosarul de urmărire penală).

Tot la data de 04.04.2013 s-a procedat la efectuarea cercetării la faţa locului, respectiv în imobilul din com., str. Sfatului nr. 5, imobil în care persoana vătămată a indicat că s-a comis infracţiunea de viol. (proces verbal fila 25 şi urm din dosarul up)

În cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului, organele judiciare au consemnat susţinerile persoanei vătămate, precum şi indicaţiile acesteia.

De asemenea, se mai consemnează faptul că, la solicitarea organelor de poliţie, persoana vătămată a adus de la domiciliu mai multe obiecte de îmbrăcăminte pe care le-a purtat în seara zilei de 01.04.2013, respectiv o pereche de chiloţi de damă „de culoare vernilă, cu dantelă, o pereche de dresuri culoare maro, o pereche de colanţi de culoare neagră şi un sutien de culoare albă. Procedând la examinare, s-a constatat- perechea de chiloţi prezintă urme de rupere a dantelei pe toată lungimea, iar dresurile prezintă o urmă de rupere aprox 15x15cm în zona elasticului”.

Au fost efectuate planşe foto, fiind ataşate la dosarul de up la filele 29-39.

La data de 04.04.2013 a fost audiată persoana vătămată, din declaraţia acesteia rezultând următoarele: în data de 01.04.2013, în jurul orelor 18, pe fondul unor certuri avute în familie, a mers în centul com., la barul ce aparţine SC SRL, unde a consumat o cafea până în jurul orelor 18,30. Ulterior, la invitaţia martorului AM mers la barul SC SRL unde a consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice, suc şi cafea. Între timp, în incinta barului au intrat mai mulţi tineri pe care îi cunoştea doar din vedere, aceştia aşezându-se la o masă alăturată de cea pe care o ocupa persoana vătămată şi martorul AM. Între grupul de tineri şi martorul AM a început o conversaţie, iar ulterior, tinerii s-au mutat la masa persoanei vătămate. Potrivit declaraţiei persoanei vătămate, până în jurul orelor 21,30, aceasta a consumat doar 100 ml coniac, şi a dansat cu toţi cei de la masă pe muzica ambientală din bar. „ Mentionez că atât cât am stat în bar nu au existat din partea acestor tineri propuneri indecente. Declar că la ora menţionată mai sus, am părăsit barul cu intenţia de a merge la domiciliul meu. Când am plecat din bar, i-am spus lui A că plec şi, auzind acestea, C şi A s-au oferit să mă ajute să plec acasă. Întrucât aveam o durere la piciorul drept, am fost de acord ca cei doi să mă însoţească. Între timp a venit şi o a treia persoană... În timp ce mă deplasam pe str. Sfatului, şi ajungând la intersecţia cu str. Şcolii, unde şi locuiesc, C şi A m-au luat de braţe spunându-mi că mă duc ei acasă dar mai întâi mergem în altă parte. Auzind acestea m-am opus încercând să scap de mâinile lor şi am ţipat. A treia persoană care venise după noi mi-a pus mâna la gură să nu mai ţip, după care cei doi m-au luat pe sus, chiar ţinându-mă de picioare. În acest mod m-au dus într-o încăpere, unde m-au dezbrăcat şi m-au violat pe rând, atât cei trei cât şi o a patra persoană care se afla la locaţie.”

Persoana vătămată mai declară că înainte să fie violată i-a rugat pe cei trei să o lase să plece pentru că are copii şi că nu doreşte să întreţină relaţii sexuale cu aceştia.

„în continuare menţionez că cei 4 m-au aşezat cu mâinile pe acea masă , m-au dezbrăcat de colanţi şi m-au violat pe rând, raporturi sexuale normale. Precizez că al treilea a încercat şi anal dar am ţipat, fapt ce l-a determinat să renunţe. Pot preciza că cei 4 au întreţinut raporturi sexuale o singură dată fiecare şi apreciez ca timp 1 oră şi 30 minute.”

În continuarea declaraţiei sale, persoana vătămată a precizat că a fost condusă acasă de către A, însă nu a mers la locuinţa sa „ de teamă că se trezesc copiii şi soţul şi va trebui să dau explicaţii. Am mers la vecina mea S, concubina lui A M, unde am rămas până dimineaţă la ora 6. Nu am povestit nimic celor 2 cu privire la ce mi se întâmplase  şi nici nu am fost întrebată de unde vin. Nu m-am prezentat până la această dată la poliţie deoarece mi-a fost jenă de soţul meu şi de consăteni. Nu pot spune dacă mă prezentam de bunăvoie la poliţie dacă nu eram invitată”.

Persoana vătămată a revenit asupra declaraţiei iniţiale, menţionând că 3 dintre cei care au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta au făcut-o de două ori şi nu o singură dată cum a declarat anterior.

Cu ocazia acestei noi audieri, persoana vătămată a recunoscut pe autorii faptei de viol în persoana inculpaţilor EC, TAI, GCI, NVD (fila 43). Astfel a mai precizat că de la bar a fost însoţită de către inculpatul EC şi GCI care avea şi bicicletă, ulterior venind NV şi TA .

În data de 05.04.2013, persoana vătămată a fost din nou audiată, făcând afirmaţii suplimentare cu privire la încă o persoană care ar fi venit în imobilul în care a fost violată şi care ar fi întreţinut şi aceasta relaţii sexuale împotriva voinţei sale, respectiv inculpatul VI.(fila 44).

În finalul declaraţiei sale din 05.04.2013, persoana vătămată afirmă că „susţin în continuare că toate persoanele menţionate mai sus au întreţinut raport sexual normal  în condiţiile arătate mai sus, pe la spate, în timp ce mă sprijineam cu mâinile de masă, dar şi pe pat aşa cum aceştia declară”.

Trebuie precizat faptul că toate aceste aspecte se regăsesc în declaraţia pe care persoana vătămată a consemnat-o personal, olograf.

Toţi inculpaţii au fost audiaţi în cursul urmăririi penale. Trebuie precizat faptul că, iniţial inculpaţii au fost audiaţi în zilele imediat următoare ale săvârşirii faptei, respectiv ca făptuitori în data de 04.04.2013, ca învinuiţi în data de 04.04.2013 şi ulterior de către procuror în data de 05.04.2013.

Din declaraţia inculpatului EC(fila 54 şi urm dosar up ,fila 62 şi urm. dosar up),  rezultă faptul că în data de 01.04.2013, în jurul orelor 19, când a ajuns la barul SC SRL din comună, a văzut persoana vătămată la o masă împreună cu martorul AM. Inculpatul s-a asezat la o altă masă, iar la scurt timp au apărut în bar inculpaţii TA, GC şi martorul NV. Toţi tinerii au început să consume băuturi alcoolice, iar la un moment dat au văzut persoana vătămată că dansa după muzica din bar,  „ A venit şi la masa noastră şi m-a invitat la dans. Am dansat şi ne-am sărutat, după care a venit la masa noastră. A dansat cu T A care la rândul lui a fost sărutat. După aceste dansuri , am ieşit toţi cei care ne aflam la masă şi am hotărât să mergem cu ea să întreţinem raporturi sexuale, considerând că asta vrea şi ea de la noi.”

Inculpatul E Ca propus ca relaţiile sexuale să fie întreţinute în imobilul de pe str. Sfatului nr. 5, despre care ştia că este nelocuit, aflându-se în grija mamei sale. După această discuţie purtată în exteriorul barului, tinerii au revenit în interior, iar după 25-30 minute persoana vătămată şi-a anunţat intenţia de a pleca spre domiciliu, inculpaţii E C şi G A oferindu-se să o însoţească. Persoana vătămată a primit propunerea celor doi. „ Am luat bicicleta cu care venisem, cu o mână o ţineam iar cu cealaltă o ţineam pe S A. Acelaşi lucru făcea şi GC cu unul din braţe.”. Cei trei au fost ajunşi din urmă de martorul N V D.

„la intersecţia cu str. Şcolilor , S A şi-a manifestat intenţia de a merge acasă, la care i-am spus că o duc eu acasă, apucând-o de braţ cu forţa. La intersecţia cu str. Ulmului, S A a ţipat, fapt pentru care am spus celor doi că merg înainte cu bicicleta să deschid poarta şi să descui uşa casei. Pentru a nu mai ţipa, G Ci-a pus mâna la gură”.

Inculpatul E C a ajuns primul în imobil, a deschis poarta şi uşa casei, apoi a ajuns grupul format din persoana vătămată, inculpatul G C şi martorul N V. Potrivit declaraţiei inculpatului E C, el a fost primul care a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, după ce aceasta a fost dezbrăcată de haine de către inculpatul G C.

„ a urmat G C timp în care aceasta a ţipat din nou iar el i-a pus mâna la gură. A continuat să întreţină cu ea un raport sexual după care a urmat N V şi T A. Fiecare din noi, până să ne vină rândul a rămas în casă asistând cum fiecare îşi face treaba. În acelaşi mod şi în acelaşi rând am întreţinut a doua oară raport sexual. T A a refuzat să mai întreţină raport sexual cu aceasta deoarece a început să plângă, spunându-se că vrea să meargă acasă la copiii ei.... Când ne pregăteam să plecăm, a venit şi V I care a întreţinut şi el raporturi sexuale cu aceasta”.

Inculpatul EC a mai declarat că persoana vătămată a fost ajutată să se îmbrace de către inculpatul GC, iar T A a condus-o la domiciliul său.

Cu privire la inculpatul  G C I, instanţa constată că în declaraţia pe care acesta a consemnat-o personal (respectiv cea consemnată în calitate de făptuitor) sunt prezentate evenimentele într-un anumit mod, iar ulterior se revine asupra celor menţionate, declaraţia ulterioară fiind, în detaliu, asemănătoare cu cea a inculpatului E C. (fila 89 dosar)

În declaraţia existentă la fila 95 dosar up, (respectiv cea de învinuit)  consemnată în prezenţa unui apărător, inculpatul G C a prezentat aceeaşi modalitate de desfăşurare a evenimentelor din interiorul barului din comuna ca şi inculpatul E C.

Astfel, s-a precizat că persoana vătămată a dansat cu inculpatul T A, iar la un moment dat a observat că locaţia a fost părăsită de inculpatul E Co, S A şi martorul NV. „ Am ieşit după EC şi SA, ajungându-i din urmă pe str. Sfatului, în dreptul bisericii ortodoxe.”

„Când am ajuns în dreptul intersecţiei cu str. Şcolii, S A a vrut să meargă acasă. În acel moment, am lăsat bicicleta jos, am luat-o în braţe pe S A, acoperindu-i cu mâna dreaptă gura şi am continuat să mă deplasez cu ea în braţe către imobilul cu nr. 5. Precizez că în momentul în care am luat-o în braţe, aceasta mi-a cerut să o las să meargă acasă la copii, dar eu nu am lăsat-o întrucât E C a spus să mergem cu ea la locuinţa mătuşii lui întrucât nu locuieşte nimeni acolo”.

Inculpatul G a afirmat, ca şi inculpatul E C, că el a dezbrăcat-o de haine pe persoana vătămată „ fără ca aceasta să se opună”.

În ceea ce priveşte întreţinerea relaţiilor sexuale, inculpatul G C a indicat aceeaşi ordine, respectiv primul fiind inculpatul EC, după care a urmat el, apoi N V D şi T A.

Inculpatul G C a mai declarat că în timp ce inculpatul EC întreţinea raportul sexual cu persoana vătămată aceasta a ţipat şi l-a rugat să o lase să plece. Aceeaşi solicitare a avut-o persoana vătămată în timp de inculpatul G Cîntreţinea raporturi sexuale :„precizez că în timpul raportului sexual cu mine, numita SA a ţipat şi m-a rugat să mă opresc, eu acoperindu-i gura cu mâna, fără a mă opri”. De asemenea, şi acest inculpat a afirmat că şi ceilalţi inculpaţi erau prezenţi în timp ce unul din ei întreţineau raporturi sexuale cu persoana vătămată.

După ce fiecare dintre bărbaţii prezenţi au întreţinut raporturi sexuale cu persoana vătămată, au făcut o pauză de câteva minute, timp în care  a auzit-o pe persoana vătămată plângând pe pat şi cerând să fie lăsată să meargă acasă, după care inculpatul EC a avut un al doilea raport sexual cu persoana vătămată, urmat de inculpatul GCşi N VD.

Între timp, in imobil şi-a făcut apariţia şi inculpatul V I, întreţinând  şi acesta un raport sexual cu persoana vătămată.

La scurt timp, toţi au părăsit imobilul, mai puţin inculpatul EC care a rămas să facă ordine.

Persoana vătămată a fost condusă spre casă de inculpatul G C, acesta din urmă afirmând în finalul declaraţiei sale că „eu cu T A am mers pe bancă la intersecţia cu str. Morii, unde a venit şi S A, care a stat cu noi până în jurul orei 2, când eu am plecat, lăsându-i pe cei doi pe bancă”. 

Şi inculpatul T A a fost audiat în cursul urmăririi penale, în zilele imediat următoare săvârşirii faptei, consemnându-se astfel, o declaraţie în calitate de făptuitor (personal de către acesta), o declaraţie în calitate de învinuit (din 04.04.2013) şi una consemnată de procuror din 05.04.2013.

Inculpatul declară că în barul din comuna a stat la masă cu inculpatul E C, N V D şi GC, iar persoana vătămată care se afla la o masă alăturată cu martorul A M, a început, la un moment dat să danseze singură, iar apoi i-a invitat pe rând pe tinerii menţionaţi mai sus.

„Aceasta a dansat cu E C foarte apropiaţi, după care a venit la mine şi m-a luat la dans, în timpul dansului m-a sărutat o dată fără să spună nimic, după care s-a aşezat în braţele mele spunându-mi că mă iubeşte. După toate cele întâmplate, observând comportamentul numitei S A, am vorbit cu G C, N V şi EC să o luăm cu noi în seara asta şi să ne culcăm cu ea”.

După o perioadă de timp, observând că persoana vătămată a plecat din bar cu E C, G Cşi N V, inculpatul T Aa plecat după aceştia, ştiind că vor merge la imobilul din str. Sfatului nr. 5 despre care avea cunoştinţă că aparţine unei rude a inculpatului E C, că nu este locuit şi că acesta din urmă are cheile casei.

Inculpatul T A a ajuns la imobilul respectiv şi a găsit în interior, într-o cameră, pe inculpatul E C în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu persoana vătămată, prezenţi în încăpere fiind şi inculpatul  GC şi  martorul N V .

Ordinea în care cei patru bărbaţi au întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată este aceeaşi care a fost indicată şi de ceilalţi inculpaţi.

Inculpatul T Amai declară că inculpatul E C, G C şi NV au întreţinut relaţii sexuale de două ori, iar „din momentul în care am auzit-o pe S A că plângea şi îi spunea lui E C că nu vrea să întreţină astfel de relaţii”, a hotărât să nu mai întreţină relaţii sexuale şi a doua oară.

Inculpatul a mai declarat că în momentul în care S A l-a văzut pe G C „ a început să ţipe să o lăsăm să plece ... moment în care G i-a pus acesteia mâna la gură spunându-i să nu mai ţipe” (fila 114 verso). „menţionez faptul că S A a început să plângă repetând să o lăsăm să plece acasă , lucru care a fost auzit de toate persoanele cu care mp aflam. Învinuitul G C chiar dacă a văzut-o plângând , nu s-a oprit ci a continuat să întreţină relaţii sexuale încă aproximativ 5-6 minute, după care a venit N V D, s-a aşezat pestea ea şi a început să întreţină şi el relaţii sexuale, după care am urmat eu.”

Inculpatul T A a mai declarat că, spre final, când se pregăteau să plece, în imobil a ajuns şi inculpatul V I, întreţinând şi acestea relaţii sexuale cu persoana vătămată deşi a văzut-o că plânge.

Din declaraţia inculpatului V I, audiat imediat după săvârşirea faptelor, rezultă faptul că, în data de 01.04.2013, se afla în barul aparţinând SC SRL din com. şi consuma băuturi alcoolice. La mese separate de a sa, a observat pe persoana vătămată S A, însoţită de martorul A M şi U I, iar la o altă masă, pe inculpaţii E C, TA, G C şi martorul N V D.

Cu privire la persoana vătămată, inculpatul susţine că era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, dar nu poate descrie activităţile desfăşurate de aceasta sau de inculpaţi în interiorul barului, întrucât nu îl interesau şi se afla şi el sub influenţa băuturilor alcoolice.

La un moment dat, inculpatul a observat lipsa din bar a persoanei vătămate şi a inculpaţilor menţionaţi mai sus, iar o persoană din bar, nu-şi mai aminteşte cine, i-ar fi spus că au plecat către imobilul din str. Sfatului  nr. 5 pentru a întreţine relaţii sexuale.

Inculpatul s-a îndreptat spre locaţia respectivă găsind într-o încăpere pe persoana vătămată dezbrăcată, precum şi pe inculpaţii E C, T A, G C, precum și pe martorul N V D.

Inculpatul V I nu poate preciza care dintre bărbații menționați mai sus întreținea relații sexuale cu persoana vătămată în momentul în care a ajuns la locație, însă declară că a auzit-o pe persoana vătămată spunând că vrea să meargă acasa deoarece are doi copii. „Cu toate acestea, la un moment dat, când cei patru au terminat de întreținut relații sexuale, am profitat de moment şi am întreţinut şi eu un raport sexual normal cu numita S A, deşi aceasta nu şi-a dat acordul, nu mi-a spus că doreşte să întreţină cu mine raporturi sexuale”.

În ceea ce priveşte numitul N V D, şi acesta a fost audiat în data de 04.04.2013 în calitate de făptuitor, ulterior de învinuit, însă în faţa instanţei acesta a avut calitatea de martor, întrucât faţă de acesta s-a dispus o soluţie de clasare, urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. De precizat că numitul NV D era minor la data săvârşirii faptei.

Din declaraţia sa consemnată în calitate de invinuit, la data de 05.04.2013, rezultă că, în data de 01.04.2013, a ajuns în barul administrat de tatăl său, unde a văzut la o masă pe persoana vătămată în compania martorului A M şi a unui alt bărbat. Martorul a precizat că, în incinta barului se mai aflau şi inculpaţii E C, T A şi G C, iar la un moment dat, persoana vătămată a început să danseze atât singură, cât şi cu inculpaţii E şi G, tânăra fiind în vădită stare de ebrietate. „la un moment dat am ieşit toţi afară, adică eu, E C, T A şi G C şi ne-am hotărât toţi să o ducem undeva pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta.” Astfel, inculpatul EC a propus ca locaţie imobilul din str. Sfatului nr. 5, care era în grija memei inculpatului, nefiind locuit.

În jurul orelor 22, martorul NV a declarat că a văzut că persoana vătămată a părăsit incinta barului împreună cu inculpaţii EC şi G C. „I-am urmat la scurt timp, ajungându-i pe str. Sfatului, văzându-i pe cei doi ducând persoana vătămată de braţe.”.

Ajungând la intersecţia str. Sfatului cu str. Şcolii, persoana vătămată şi-a manifestat intenţia de a merge spre domiciliu, „iar E C i-a spus că o duce acasă şi a luat-o cu forţa de braţ. S E a început să ţipe, iar GC i-a pus mâna la gură pentru a nu se auzi.”.

La următoarea intersecţie, inculpatul E C a plecat înainte pentru a deschide poarta imobilului, iar ulterior a ajuns şi martorul, inculpatul G A care o ţinea de braţ pe persoana vătămată.

În continuarea descrierii evenimentelor, martorul N V Dprezintă aceeaşi situaţie de fapt ca şi a celorlalţi inculpaţi, respectiv că persoana vătămată a fost dezbrăcată de haine, asezată pe pat, primul care a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta fiind inculpatul E C, urmat de G C, martorul N V şi, ulterior inculpatul T A care a venit în urma lor.

Tot în această fază a procesului penal a fost audiat în calitate de martor numitul N M F, administratorul barului şi care se afla de serviciu în data de 01.04.2013.

Martorul susţine că persoana vătămată se afla într-o vădită stare de ebrietate, consumând băuturi alcoolice, respectiv coniac, iar la un moment dat s-a aşezat în braţele inculpatului T pe care l-a şi sărutat. Persoana vătămată a dansat cu grupul de tineri format din inculpaţii din prezenta cauză.”În momentul în care aceştia dansau, am văzut-o pe A că a căzut din picioare , fiind ajutată să se ridice de către cei aflaţi în preajma ei. După ce au terminat de dansat, s-au strâns în jurul mesei, au mai stat aproximativ 30 minute după care am văzut-o pe A că pleacă dar nu am putut observa dacă este însoţită sau nu. Celelalte persoane aflate cu ea la masă, au început să plece pe rând, la un interval scurt”

La data de 04.04.2013 a fost audiată martora C S, concubina numitului A M (cel care o însoţise pe persoana vătămată în bar la data de 01.04.2013).

Aceasta a declarat că în noaptea de 01/02.04.2013, în jurul orelor 3, s-a trezit în faţa casei cu persoana vătămată  care era sub influenţa băuturilor alcoolice şi care a rugat-o să o primească în casă motivat de faptul că locuinţa sa are poarta închisă. Martora a mai declarat că persoana vătămată avea cismele foarte murdare de noroi, că a fumat o ţigară după ce a ajuns la locuinţa martorei, timp în care i-a spus martorei că până la acea oră ar fi stat în barul SC SRL unde a consumat băuturi alcoolice din cauza problemelor de acasă. Martora a mai declarat că persoana vătămată a stat la locuinţa sa până în jurul orelor 6.30.

Tot la data de 04.04.2013, inculpaţii EC, G C, T Aşi martorul NV D au participat la o conducere în teren , ocazie cu care au indicat locul de unde au luat persoana vătămată, traseul urmat şi imobilul în care au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. (filele 183-205).

Inculpaţii E C, G C I, T A şi martorul N V Dau fost reţinuţi pentru o perioadă de 24 ore (ordonanţe reţinere filele 219-222), faţă de aceşia ulterior dispunându-se măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Din raportul de constatare medico-legală nr., din 05.04.2013, întocmit de specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Brăila, a rezultat că persoana vătămată S A-E a prezentat o deflorare completă, veche, a cărei dată nu mai poate fi precizată. Pe fesa dreaptă a prezentat leziuni care s-au putut produce, prin zgâriere, posibil în urmă cu 4-5 zile, pentru a căror vindecare nu a necesitat zile de îngrijiri medicale (filele 310-311 vol.I din dosarul de urmărire penală).

La data de 17.06.2013, persoana vătămată s-a prezentat la procuror şi a solicitat să fie audiată, susţinând că relaţiile sexuale au fost întreţinute cu acordul său, că „din cauza stării în care se afla nu s-a opus expres şi explicit cu privire la intenţiile învinuiţilor”. (fila 48-49).

Prin ordonanţa nr. din 17.06.2013, procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiţilor E C, T A I, GC I, V I şi N V D în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală 1969, respectiv fapta nu există.

Prin Ordonanţa nr. din 08.10.2019 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în temeiul art. 64 alin 3 din Legea nr. 304/2004, s-a dispus infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală privind persoanele menţionate mai sus, a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de aceştia, văzând dispoziţiile art. 335 alin 1 Cod procedură penală.

În motivarea ordonanţei, prim procurorul a reţinut faptul că:

Soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procurorul de caz a fost întemeiată exclusiv pe declaraţia persoanei vătămate S A E care, reaudiată la data de 17.06.2013, a declarat că a mers de bunăvoie la imobilul din str. Sfatului nr. 5, loc. şi fără să fi fost constrânsă a întreţinut raporturi sexuale cu învinuiţii.

Din analiza materialului de urmărire penală (declaraţia iniţială a persoanei vătămate, declaraţii învinuiţi, procese verbale de conducere în teren, declaraţiile martorilor) apreciez că există date şi probe că, în noaptea de 01/02.04.2013, persoana vătămată S A E, în timp ce se deplasa pe un drum public către locuinţa sa din loc., a fost luată împotriva voinţei sale şi dusă în imobilul situat pe str. Sfatului nr. 5 din aceeaşi localitate, unde, prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale  cu învinuiţii E C, GCI, T A, N V D şi V I, chiar dacă victima  a încercat ulterior să ofere o altă variantă a modului în care s-au produs faptele”.

Prin încheierea din 29.10.2019, dosar nr. /196/2019, Judecătoria Brăila a constatat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. 1875/P/2013 din 08.10.2019 şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale.

În motivarea încheierii, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Astfel, se constată că, în mod greşit soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procurorul de caz a fost întemeiată exclusiv pe declaraţia persoanei vătămate S A -E, care reaudiată în data de 17.06.2013, a declarat că a mers de bunăvoie la imobilul din str. Sfatului, nr. 5, localitatea şi fără să fi fost constrânsă a întreţinut raporturi sexuale cu învinuiţii, în condiţiile în care din celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţia iniţială a persoanei vătămate, declaraţiile învinuiţilor şi ale martorilor, precum şi certificatul medico-legal rezultă că, în noaptea de 01/02.04.2013, persoana vătămată S A –E a fost luată împotriva voinţei sale de pe stradă, de către învinuiţii EC, GC -I, T A - I, N VD şi V I, care apoi prin constrângere, au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Ca urmare, în baza art. 335 alin. (4) C. proc. pen., constatând legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale va confirma măsura dispusă ca legală şi temeinică.

Ulterior redeschiderii cauza a fost preluată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, unde a fost înregistrată sub nr..

La data de 22.11.2019, persoana vătămată S A Ea fost audiată de către procuror (fila 50 dosar up), iar din declaraţia sa rezultă că motivul pentru care a dat declaraţia din 17.06.2013 (care a condus la soluţia de clasare) a fost acela că, după ce în sat s-a răspândit zvonul cu privire la fapta din 01.04.2013, soţul său a părăsit domiciliul conjugal, persoana vătămată rămânând singură în sat cu cei doi copii, context în care a început să primească mai multe ameninţări de la martorul N F (tatăl martorului N V, unul din autorii faptei), de la numita E I (mama inculpatului EC) şi de la mama inculpatului TAI. A mai declarat persoana vătămată că i s-a propus o sumă de bani pentru a-şi retrage plângerea dar  nu a primit niciun ban de la nimeni.

Cu privire la situaţia de fapt, persoana vătămată a reiterat, în esenţă aceleaşi aspecte pe care le-a menţionat şi în declaraţia din 04.04.2013.

Persoana vătămată susţine că era în stare de ebrietate (ameţită) în momentul în care a părăsit barul şi a negat faptul că ar fi dansat, singură sau cu inculpaţii, în incinta barului. Persoana vătămată mai declară că în interiorul barului a purtat discuţii doar cu inculpatul EC, acesta fiind cel care s-a oferit să o conducă acasă, însă a refuzat propunerea acestuia.

Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că din bar a plecat singură însă a fost ajunsă din urmă de inculpatul E C, N V şi TA.

„la intersecţia străzii Şcolii cu str. Sfatului, E C şi T A au venit către mine şi mi-au spus să merg cu ei. Eu i-am refuzat şi le-am spus că vreau să merg acasă. E C a fost mai violent, în sensul că mi-a astupat gura cu mâna, m-a strâns de gât, spunându-mi că dacă voi striga mă va strânge de gât. T mi-a prins ambele picioare şi amândoi m-au pus pe bicicletă, după care m-au dus la o casă din apropiere, la aproximativ 4 case de locul de unde am fost imobilizată. Acolo am fost introdusă într-o încăpere, unde iniţial au pătruns cei trei, fiind urmaţi la scurt timp de G C şi V I. După ce m-au pus pe un pat din încăpere, E C mi-a spus să nu strig că oricum nu mă aude nimeni, nu sunt persoane prin apropiere şi dacă mă opun mă vor bate, deoarece doresc să întreţină relaţii sexuale cu mine. Menţionez că eu nu-i ştiam, dar le-am spus că sunt căsătorită, am doi copii, am plâns tot timpul şi i-am rugat să mă lase în pace să plec acasă.”

Persoana vătămată precizează că inculpaţii E C, GC, T A şi N V au întreţinut de două ori relaţii sexuale, însă nu şi inculpatul V I, care ar fi îmbrăcat-o la final.

Persoana vătămată mai susţine că nu îşi aminteşte dacă a stat de vorbă cu inculpatul T A în seara respectivă, însă susţine că a mers la vecina sa, martora C S şi i-a povestit cele întâmplate, la intrebarea martorei care a văzut-o că plânsese.

Inculpatul E C a fost audiat cu privire la situaţia de fapt, de către procurorul de caz, în data de 11.12.2019 (fila 66) şi 17.12.2019 (fila 70).

Inculpatul susţine că, în momentul în care a ajuns la bar, persoana vătămată se afla la masă cu martorul A M şi cu inculpatul T A şi consuma băuturi alcoolice, iar după ce s-a îmbătat „se aşeza în braţe la cei din local, mai mult la T A”.

Potrivit declaraţiilor acestui inculpat, numitul T A l-a chemat afară din bar pentru a-i propune să îi pună la dispoziţie imobilul din str. Sfatului nr. 5, pentru a întreţine relaţii sexuale cu persoana vătămată, „spunându-mi că a discutat cu ea şi că este de acord”.

Inculpatul E C, deşi nu a discutat cu persoana vătămată, a acceptat propunerea inculpatului T A.

În continuarea declaraţiei, inculpatul descrie modalitatea în care au ajuns la imobilul în care s-au întreţinut relaţiile sexuale, susţinerile fiind diferite faţă de cele din 04.04.2013, motivând ulterior că a trecut timpul şi că a mai uitat din detalii.

Inculpatul EC susţine că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, iar din punctul său de vedere, tot ce s-a întâmplat a fost cu acordul persoanei vătămate.

După redeschiderea urmăririi penale, a fost audiat şi inculpatul V I (în calitate de suspect la data de 09.12.2019) şi în calitate de inculpat la data de 19.12.2019, în esenţă, acesta având aceleaşi susţineri ca şi cu prilejul primelor declaraţii din 2016. (revin şi arăt că în momentul în care eu am intrat în locuinţă am văzut-o pe s A întinsă pe pat, goală, plângând şi spunea să o lăsăm în pace să plece acasă pentru că are doi copii. Arăt că atât eu, cât şi ceilalţi nu am ţinut cont de voinţa lui S A şi, aşa cum am spus, am întreţinut un raport sexual cu aceasta” (fila 83 dup).

A fost reaudiat şi inculpatul G C I (la data de 09.12.2019 şi 19.12.2019), în esenţă având aceleaşi susţineri ca şi în declaraţiile sa le anterioare. „Am ajuns la intersecţia str. Şcolii cu str. Sfatului şi S a zis că vrea să pleca acasă.... Atunci eu şi cu E C i-am atras atenţia că vrem să mergem în altă parte, ea a început să ţipe, iar eu i-am pus mâna la gură să nu ne audă nimeni. Tot eu am luat-o în braţe deoarece auzisem anterior spunând că nu o mai ţin picioarele din cauza stării de ebrietate în care se afla.”.

Reaudiat în data de 24.12.2019, inculpatul T A a declarat că recunoaşte fapta aşa cum i-a fost adusă la cunoştinţă, respectiv că, în data de 01.04.2013, a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, prin constrângere, în prezenta inculpaţilor EC, GCI, N V D şi V I. A mai declarat inculpatul că, în momentul în care acesta a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, aceasta nu plângea. „Am văzut-o plângând doar în momentul în care eu o duceam spre casă, fiindu-i teamă de reacţia soţului”.

În cadrul cercetării judecătoreşti, inculpatul V I a solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei.(fila 39).

Au fost audiaţi inculpaţii E C, G C I, aceştia afirmând că au întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, însă au negat că ar fi adus-o cu forţa pe aceasta în imobil (persoana vătămată a mers de bunăvoie). Totodată, ambii declară că au avut reprezentarea faptului că persoana vătămată a întreţinut de bună voie relaţiile sexuale cu aceştia, pentru că nu au văzut-o plângând, nu au auzit-o ţipând, nu le-ar fi cerut să fie lăsată în pace.

Inculpatul T A nu a fost audiat, acesta nu s-a prezentat la judecarea cauzei, mama acestuia, fiind prezentă în sala de judecată a afirmat că este plecat în Spania.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, rezultă din următorul material probator: : declaraţiile persoanei vătămate, procese-verbale de conducere în teren, declaraţiile martorilor, precum şi declaraţiile inculpaţilor.

Consideraţii cu privire la aplicarea, în cauză, a principiului ne bis in idem

Potrivit art. 6 Cod procedură penală, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Textul art. 6 Cod procedură penală reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a art. 4 alin 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții, garanția consacrată prin art. 4 din Protocolul nr. 7 ocupă un loc primordial în sistemul de protecție al Convenției. Protecția împotriva repetării urmăririi penale este una dintre garanțiile specifice care decurg din principiul general al echității procesului în materie penală.

Prin autoritate de lucru judecat se înţelege puterea sau forţa acordată de lege hotărârii judecătoreşti definitive, de a fi executată şi de a împiedica o nouă urmărire pentru acelaşi fapt; autoritatea de lucru judecat vizează atât dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cât şi considerentele care sunt esenţiale în explicarea şi înţelegerea soluţiei pronunţate cu privire la acţiunile exercitate în procesul penal.

Jurisprudenţa CEDO, în cauza Mihalache c. României (Hotărârea din 08.07.2019) şi a CJUE ( în cauzele M din 05.06.2014 şi Kossowski din 29.06.2016) relevă faptul că autoritatea de lucru judecat nu trebuie legată numai de hotărârile judecătoreşti definitive, ci poate fi ataşată şi soluţiilor definitive asupra fondului cauzei dispuse prin actele procurorului.

Autoritatea de lucru judecat produce pe de o parte un efect pozitiv ( hotărârea definitivă este executorie, organele statului putând proceda la punerea ei în executare), iar pe de altă parte, un efect negativ obiectivat în existenţa unei cauze de împiedicare a punerii în mişcare şi exercitării acţiunii penale.

Pentru a se putea invoca incidenţa ne bis in idem, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei penale, existenţa unei duble proceduri în materie penală, identitatea de persoane şi identitatea de fapte  (sau fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi).

În analiza acestor condiţii, instanţa se va opri doar asupra celei dintâi, având în vedere faptul mai mult decât evident al îndeplinirii celorlalte condiţii.

Prin urmare, vom proceda la analiza noţiunii de „hotărâre definitivă”  şi dacă sintagma se aplică soluţiilor pronunţate de procuror.

În literatura de specialitate, s-a apreciat că noţiunea de hotărâre definitivă are un sens autonom în structura ne bis in idem, nefiind limitată numai la sentinţele şi deciziile pronunţate de instanţa de judecată.

În acest sens, CJUE, în cauzele Gozutok şi Brugge, Turansky ( 22.12.2008), M (05.06.2014) şi Kossowski (29.06.2016), a apreciat că o hotărâre definitivă este şi cea prin care se pune capăt urmăririi penale stingându-se definitiv acţiunea penală, fiind necesar să se verifice, în prealabil, dacă decizia în cauză este considerată definitivă şi obligatorie în sensul dreptului naţional al statului contractant ale cărui autorităţi au adoptat-o şi să se asigure că decizia respectivă conferă, în acest stat, ptrotecţia acordată în temeiul principiului ne bis in idem (criteriul Turansky).

Pornind de la aceasta apreciere, rezultă că principiul ne bis in idem se aplică şi în privinţa soluţiilor de netrimitere în judecată, prin care Ministerul Public se pronunţă asupra fondului în urma unei proceduri aprofundate şi pune capăt, fără intervenţia instanţei, procedurii penale angajate în acest stat.

În acelaşi sens se situează şi practica recentă a CEDO, respectiv în cauza Mihalache c. României.(2019)

În hotărârea Mihalache c. României (pct. 99-101), Curtea a ținut seama de faptul că, în temeiul dreptului național, Parchetul era obligat să participe la administrarea justiției penale. Acesta avea competența de a cerceta faptele de care era acuzat reclamantul: a audiat un martor, dar și pe suspect. Ulterior, a aplicat normele de fond prevăzute de dreptul național în materie: a trebuit să examineze dacă erau îndeplinite condițiile necesare pentru încadrarea ca infracțiune a faptei imputate reclamantului. Pe baza probelor administrate, Parchetul a efectuat propria examinare a ansamblului circumstanțelor cauzei, atât a celor referitoare la persoana reclamantului, cât și a celor care erau faptice și concrete. După ce a efectuat examinarea, tot în conformitate cu competențele pe care i le conferă dreptul național, Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, aplicându-i totuși reclamantului o sancțiune care avea scop represiv și punitiv. Sancțiunea aplicată devenea executorie la data expirării termenului de depunere de către reclamant a plângerii prevăzute de dreptul național. În aceste condiții, Curtea a concluzionat că, în pofida faptului că nu a avut loc nicio intervenție a unei instanțe, decizia Parchetului trebuie să fie considerată o „condamnare”, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7.

Jurisprudenţa naţională recentă a reţinut faptul că soluţia procurorului de neurmărire penală, dispusă în urma unei activităţi investigative care are natura unui proces penal, reprezintă o hotărâre penală definitivă, în sensul jurisprudenţei Curţii  în interpretarea art. 4 din Protocolul adiţţional nr. 7, deoarece: 1.există o soluţie de netrimitere în judecată prin care procurorul s-a pronunţat asupra fondului cauzei, constatând lipsa de tipicitate a faptei sesizate; 2.nu mai există niciun remediu de drept comun disponibil pentru atacarea soluţiei procurorului; 3. Posibilitatea redeschiderii urmăririi penale are caracter excepţional, fiind condiţionată de apariţia unor fapte şi împrejurări noi. (C. Apel Oradea, secţia penală, încheiere cam preliminară nr. 21/05.06.2019).

Revenind la situaţia din prezenta cauză, instanţa apreciază că soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin Ordonanţa procurorului nr. din 17.06.2013, prin care, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală 1969, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor E C, T A, G C, V I şi N V D, are caracterul unei hotărâri penale, întrucât a avut loc o pronunţare asupra fondului cauzei constatându-se inexistenţa faptei după : iniţierea unei anchete penale, formularea unei acuzaţii în materie penală, administrarea de probatorii (audierea victimei, audiere martori, audiere învinuiţi, efectuare cercetare la faţa locului), iar după o evaluare a probelor administrate s-a concluzionat că fapta nu există. Soluţia Parchetului dispusă prin

Soluţia de netrimitere în judecată a devenit definitivă după expirarea termenului de exercitare a căilor de atac. De precizat că, la momentul dispunerii soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, Codul de procedură penală prevedea posibilitatea formulării plângerii de către persoana vătămată sau de către orice persoană interesată, în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală 1969.

În hotărârea Mihalache împotriva României (MC), pct. 115, Curtea a explicat metoda pe care o aplică pentru a stabili dacă o hotărâre este definitivă: pentru a stabili care sunt „căile de atac ordinare” într-o anumită cauză, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7, aceasta pornește de la legea și procedura națională. Aceasta consideră că dreptul național – material și procedural – trebuie să respecte principiul securității juridice, care impune, pe de o parte, ca, în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7, obiectul unei căi de atac să fie clar delimitat în timp și, pe de altă parte, ca modalitățile de exercitare a acesteia să fie clare pentru părțile autorizate să se prevaleze de aceasta. Cu alte cuvinte, pentru a respecta principiul securității juridice, un principiu inerent dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune, o cale de atac trebuie să funcționeze astfel încât să indice în mod clar care este momentul în care o hotărâre rămâne definitivă. Necesitatea de a prevedea un termen pentru ca o cale de atac să fie considerată „ordinară” reiese implicit chiar din textul raportului explicativ, care precizează că hotărârea este irevocabilă dacă părțile au lăsat să expire „termenele” de exercitare a unei astfel de căi de atac. O lege care ar conferi uneia dintre părți un drept nelimitat pentru exercitarea unei anumite căi de atac, sau care ar supune o anumită cale de atac unor condiții care evidențiază un dezechilibru semnificativ între drepturile părților în ceea ce privește exercitarea respectivei căi de atac, ar încălca principiul securității juridice.

Caracterul definitiv al stingerii acţiunii penale nu este afectat de posibilitatea redeschiderii urmăririi penale, instituţie reglementată de dispoziţiile legii procesuale, întrucât această redeschidere a procesului penal are caracter excepţional putând opera doar în cazuri anume prevăzute de lege.

În cauza Mihalache c României (pct. 117-125), Curtea a examinat o situație în care procurorul ierarhic superior putea să examineze din oficiu, în contextul controlului ierarhic, temeinicia actelor procurorului ierarhic inferior și să le anuleze. Aceasta a considerat că posibilitatea - care nu era limitată în timp - de a redeschide o procedură și de a reexamina fondul cauzei nu constituia o cale de atac „ordinară” și, prin urmare, nu influența în niciun fel caracterul definitiv al deciziei procurorului ierarhic inferior.

Există şi excepţii de la principiul securităţii juridice în materie penală, cuprinsă în art. 4 alin 2 al Protocolului nr. 7 la Conv. EDO. Cerința de securitate juridică nu este absolută și, în materie penală, trebuie să se aprecieze în lumina acestei dispoziții, care autorizează în mod expres statele contractante să instituie un mecanism de redeschidere a procesului în cazul apariției unor fapte noi sau al descoperirii unui viciu fundamental în procedură [Mihalache împotriva României (MC), pct. 129].

Art. 4 din Protocolul nr. 7 stabilește o distincție clară între repetarea urmăririi penale sau rejudecarea unei persoane, interzise în temeiul primului paragraf al acestei dispoziții, și redeschiderea procesului în circumstanțe excepționale, măsură prevăzută la al doilea paragraf, care prevede în mod expres posibilitatea ca o persoană să răspundă din nou acelorași acuzații, în conformitate cu dreptul intern, în cazul redeschiderii procesului, ca urmare a apariției unor evenimente noi sau a descoperirii unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.

Art. 4 alin 2 din Prococolul nr. 7 la Convenţie, prevede că „Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

În hotărârea Mihalache împotriva României (MC) (pct. 131-133), Curtea a clarificat noțiunile de fapte noi ori recent descoperite și de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, explicând că aceste condiții sunt alternative, nu cumulative.

În special, circumstanțele specifice unei cauze care existau în momentul procesului, dar care nu erau cunoscute de judecător și care au devenit cunoscute abia după proces, constituie împrejurări „recent descoperite”. Circumstanțele specifice cauzei care apar abia după proces sunt „noi”. Sintagma „fapte noi ori recent descoperite” cuprinde toate mijloacele de probă referitoare la fapte preexistente.

Noțiunea „viciu fundamental”, în sensul art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7, urmărește să arate că numai o încălcare gravă a unei norme de procedură, care aduce o gravă atingere integrității procedurii precedente, poate servi ca bază pentru redeschiderea sa în detrimentul persoanei acuzate, atunci când aceasta a fost achitată sau pedepsită pentru o infracțiune mai puțin gravă decât cea prevăzută de legea aplicabilă. Prin urmare, în astfel de cazuri, simpla reevaluare a actelor dosarului de către procuror sau de către instanța de grad superior nu poate îndeplini acest criteriu.

Ținând seama de aceste principii, în cauza Mihalache (pct. 134-138 din hotărâre), Curtea a respins argumentul Guvernului potrivit căruia necesitatea de a asigura unificarea practicii în materie de urmărire penală este inclusă în circumstanțele excepționale menționate la art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7. Aceasta a hotărât că o nouă apreciere a situației de fapt în lumina dreptului aplicabil nu poate fi echivalată cu descoperirea unui „viciu fundamental” în cadrul procedurii precedente.

Prevederile art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 se doresc a fi transpuse în legislaţia naţională în conţinutul art. 335  alin 1 şi 2 Cod procedură penală. Astfel, potrivit acestor texte de lege, redeschiderea urmăririi penale este cazul de reluare a urmăririi penale incident atunci când:

1. procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia de clasare constată ulterior că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea.

2. au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea

Din cuprinsul Ordonanţei nr. din 08.10.2019 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, rezultă că redeschiderea urmăririi penale a avut ca temei prevederea cuprinsă în art. 335 alin 1 Cod procedură penală, respectiv procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia de clasare constată ulterior că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea. Practic, după un interval de aproximativ 6 ani, s-a procedat la o nouă evaluare a actelor dosarului, şi s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, fără ca această redeschidere să fi avut în vedere eventuale fapte sau împrejurări noi, ori vicii fundamentale de procedură.

Prevederile art. 335 alin 1 Cod procedură penală nu sunt în acord cu prevederile art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, extinzând cazurile când se poate dispune redeschiderea urmăririi penale, în condiţiile unei reglementări restrictive impuse de Convenţia Europenană.

Atât timp cât redeschiderea urmăririi penale este o situaţie de excepţie, pe cale de consecinţă exceptio est strictissimae applicationis. 

Valorile sociale protejate în cadrul procesului penal sunt enumerate cu titlu de principiu în art. 1 alin 2 Cod procedură penală, ce se referă la scopul normelor de procedură penală, respectiv: garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituţiei, ale tratatelor constitutive ale UE, ale celorlalte reglementări ale UE în materie procesual penală, precum şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Prin urmare, respectarea principiilor procesului penal are caracter obligatoriu. Acest caracter rezultă din forţa juridică supralegislativă pe care Codul de procedură penală le-o acordă principiilor prin raportare la izvoarele lor.

Din punct de vedere practic, această forţă supralegislativă a principiilor permite organelor judiciare să înlăture dispoziţiile legale contrare drepturilor fundamnetale ale omului prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa apreciază că soluţia redeschiderii urmăririi penale, intervenită după 6 ani,  în condiţiile unei simple reaprecieri a materialului probator existent la dosar şi fără să se fi constatat fapte noi, recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care să fi fost de natură să afecteze hotărârea pronunțată (material probator pe baza căruia s-a dispus iniţial soluţia de netrimitere în judecată, întemeiată pe art. 10 lit. a Cod procedură penală), chiar dacă este confirmată de judecătorul de cameră preliminară, este nelegală şi încalcă principiul ne bis in idem reglementat de prevederile art. 4 alin 1 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de prevederile art. 6 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, soluţia de clasare dispusă faţă de inculpaţii din prezenta cauză în anul 2013 a fost aptă să creeze stabilitate juridică şi să le ofere acestora aşteptarea rezonabilă că procedurile penale nu vor mai putea fi reluate decât în circumstanţe excepţionale, cu respectarea rezonabilităţii temporale a procedurii.

Încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale s-a întemeiat pe aceleaşi considerente ca şi cele avute în vedere de procuror la infirmarea soluţiei de clasare şi redeschiderea urmăririi penale. În aceste condiţii, instanţa apreciază că, în mod nelegal, s-a procedat la confirmarea soluţiei de redeschidere  a urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a confirmat soluţia de redeschidere a urmăririi penale nu are autoritate de lucru judecat, nefiind, în primul rând, o soluţie pe fondul cauzei (criteriul Turansky).

Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 29.10.2019, dosar nr. al Judecătoriei Brăila,  prin care s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale dispusă prin Ordonanţa nr. din 08.10.2019 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, faţă de inculpaţii din prezenta cauză cercetaţi cu privire la aceleaşi fapte ca şi cele deduse judecăţii în prezenta cauză, nu are autoritate de lucru judecat în faţa judecătorului fondului.

Nu se impune extinderea sferei juridice a autorității de lucru judecat, prin includerea ipotezei în care judecătorul de cameră preliminară se pronunță în procedura de confirmare a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale, reglementată de art. 335 alin. (4) Cod procedură penală

Reglementarea procedurală (respectiv art. 335 alin 4 Cod procedură penală) impune un control automat al ordonanței de infirmare, de competența judecătorului de cameră preliminară. La această soluție legislativă s-a ajuns pentru a se respecta jurisprudența Curții de la Strasbourg, prin care instanța europeană a constatat că posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a verifica dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la începerea anchetei nu este excesivă.

În concret, conform art. 335 alin. 4 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară hotărăște, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Textul este parțial reluat în art. 335 alin. 4 ind. 1 Cod de procedură penală, conform căruia judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea de confirmare, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În consecință, procedura în fața judecătorului de cameră preliminară, chiar finalizată cu o hotărâre definitivă, nu are ca obiect o judecată pe fond, ci doar o soluționare a unei cereri de confirmare. În fața judecătorului nu se desfășoară un proces, ci doar o procedură (în camera de consiliu). Judecătorul nu este sesizat cu un rechizitoriu (act complex ce verifică întrunirea condițiilor răspunderii penale - art. 327 Cod de procedură penală), ci cu o cerere de control asupra unei ordonanțe de redeschidere a urmării penale (act cu mai puține pretenții decât un rechizitoriu).O asimilare a hotărârilor penale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale cu o hotărâre judecătorească pronunțată pe fondul litigiului penal ar fi incorectă și nerealistă.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, a statuat că activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei și nici nu presupune administrarea de probatorii. Prin urmare, nu ar putea deci opera o echivalare de statut între judecătorul de fond și cel de cameră preliminară. Diferența de statut se reflectă în autoritatea hotărârii pronunțate, astfel încât o asimilare a efectelor celor două hotărâri este evident exclusă.

În plus, hotărârea penală pronunțată pe fond este asociată cu dublul grad de jurisdicție (cale de atac), apt să ranforseze autoritatea unei decizii ce tranșează raportul juridic penal de conflict. Această garanție nu există în cazul procedurii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale.

Mai mult, o redeschidere a urmăririi penale nu garantează o soluție de trimitere în judecată, fiind posibil ca după reluarea cercetării să se ajungă tot la o soluție de clasare întemeiată pe un alt motiv dintre cele prevăzute de lege

Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin 4 Cod procedură penală, Curtea Constituţională a reţinut în motivarea deciziei nr. 318/2016, de asemenea, că în procedura redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nu administrează probe, ci verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale în baza probelor administrate de către procuror. Dacă judecătorul apreciază că nu sunt suficiente argumente şi probe care să justifice redeschiderea urmăririi penale va respinge cererea de confirmare a ordonanţei procurorului. Aceasta nu îl împiedică însă pe procuror să revină ulterior cu o nouă cerere de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, în condiţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că temeinicia încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 29.10.2019, dosar nr. al Judecătoriei Brăila,  prin care s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale dispusă prin Ordonanţa nr. din 08.10.2019, nu a putut face obiectul analizei în procedură de cameră preliminară reglementată de dispoziţiile art. 342 şi urm. Cod procedură penală, tocmai având în vedere obiectul acestei proceduri. Judecătorul de cameră preliminară nu poate analiza temeinicia materialului probator pe baza căruia s-a dispus soluţia de clasare faţă de inculpaţi, şi nici temenicia materialului probator sau a împrejurărilor ce au determinat infirmarea soluţiei şi redeschiderea urmăririi penale. Aceste aspecte sunt analizate de instanţa de judecată cu ocazia judecării fondului cauzei.

Revenind la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză, instanţa constată că există suficiente probe care să convingă un observator obiectiv şi imparţial că infracţiunea de viol reţinută însarcina inculpaţilor există, aceasta fiind săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, instanţa apreciază că, în situaţia concretă a persoanei vătămate S A E, perioada de timp în care aceasta a fost lipsită de libertate nu a depăşit perioada de timp în care s-au desfăşurat cele 4 infracţiuni de viol (câte o infracţiune reţinută în sarcina fiecărui inculpat), astfel că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absorbită de infracţiunea de viol.

Persoana vătămată a plecat din proprie iniţiativă din barul unde consumase băuturi alcoolice, insoţită de inculpatul E C, inculpatul G C şi martorul N V D, fiind urmaţi la scurt timp de inculpatul T A. Traseul victimei a fost deviat la intersecţia str. Sfatului cu str. Şcolii, de unde, împotriva voinţei acesteia, persoana vătămată a fost condusă în imobilul cu nr. 5, raporturile sexuale fiind consumate imediat după ce au ajuns în imobilul respectiv. După finalizarea raporturilor sexuale, pe fondul stării persoanei vătămate, aceasta a fost condusă spre domiciliu.

Prin urmare, perioada în care persoana vătămată a fost lipsită de libertate, nu a excedat perioadei necesare pentru întreţinerea raporturilor sexuale de către toţi cei 5 autori (4 inculpaţi şi martorul N V), motiv pentru care infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este lipsită de elementele de tipicitate, fapta concret săvârşită de inculpaţi nefiind prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, materialul probator administrat verifică îndeplinirea tuturor elementelor de tipicitate, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv.

Toţi inculpaţii au recunoscut faptul că au întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată S A E, însă, trei dintre aceştia (respectiv inculpatul E C, G C şi TA) au susţinut că acestea s-au desfăşurat cu acordul persoanei vătămate, sau că ei au avut reprezentarea faptului că persoana vătămată consimte la întreţinerea acestor relaţii sexuale.

Chiar dacă materialul probator administrat (declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor) relevă din partea persoanei vătămate un anumit comportament cu reale semnificaţii provocatoare (în perioada în care aceasta se afla în barul din comună), cu toate acestea, modalitatea în care persoana vătămată a reacţionat în momentul în care i-a fost deviat traseul şi precum şi în interiorul imobilului (a plâns, a solicitat să fie lăsată să meargă acasă la copii), nu putea forma convingerea inculpaţilor că aceasta ar consimţi la întreţinerea raporturilor sexuale. Mai mult decât atât, toţi inculpaţii au observat că persoana vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate, aspect de natură a pune serios la îndoială acceptul acesteia de a se afla în acelaşi imobil împreună cu 5 bărbaţi. Faptul că persoana vătămată se afla în stare avansată de ebrietate rezultă atât din declaraţia martorului Antohi Marian, cât şi din faptul că, iniţial, cu ocazia primei declaraţii dată în faţa organelor de cercetare penală, aceasta nu a putut preciza modalitatea în care a întreţinut relaţii sexuale cu inculpaţii, precizând că a fost aşezată în picioare cu mâinile pe o masă, apoi revenind şi afirmând „precum şi în pat, astfel cum aceştia (inculpaţii n.n.) declară”.

Instanţa constată că după redeschiderea urmăririi penale, cercetările în cauză nu au scos în evidenţă niciun element de noutate, astfel că, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru fapte cu privire la care existau probe certe anterior clasării.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că o condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea de viol ar aduce atingere principiului ne bis in idem, având în vedere considerentele expuse pe larg anterior.

Sintetizând, instanţa apreciază că în cauza penală a fost pronunţată o hotărâre penală definitivă pe fondul cauzei în accepţiunea CEDO, reprezentată de ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a Cod procedură penală 1969 (fapta nu există), că faptele pentru care s-a dispus soluţia pe fondul cauzei sunt identice cu cele din prezenta cauză, iar redeschiderea urmăririi penale nu poate opera în această situaţie întrucât nu au apărut  fapte şi împrejurări noi şi nici nu s-a demonstrat existenţa vreunui viciu fundamental de procedură.

Uşurinţa şi rapiditatea cu care procurorul a dispus soluţia de clasare întemeiată pe o a treia declaraţie a persoanei vătămate care nu se corobora cu celelalte două date anterior nu poate fi asimilat, sub nicio formă, unui viciu fundamental de procedură.

Reluarea cercetărilor penale faţă de inculpaţi, după trecerea unui interval de 6 ani de la soluţia de clasare dispusă pe fondul cauzei, doar pentru că procurorul ierarhic superior ( care, la momentul 2019, era o altă persoană decât cel din 2013, acesta din urmă semnând documentaţia administrativă de înaintare a soluţiei de netrimitere în judecată şi care avea posibilitatea infirmării soluţiei din oficiu la acel moment)  a reanalizat din oficiu  şi a reapreciat diferit acelaşi material probator care a stat la baza soluţiei de clasare, este de natură a afecta grav securitatea raporturilor juridice şi a crea premisele unor proceduri discreţionare din partea organelor statului care să conducă la menţinerea unei situaţii juridice incerte a persoanei cercetate până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Mai mult, procedând astfel, s-a încălcat principiul ne bis in idem.

În concluzie, instanţa apreciază că, în prezenta cauză s-a încălcat principiul ne bis in idem, ceea ce impune reţinerea impedimentului la exercitarea acţiunii penale prev. de art. 16 lit. i Cod procedură penală, motiv pentru care se va dispune încetarea procesului penale pornit împotriva inculpaţilor.

Domenii speta

Spete similare