Civil.cerere de valoare redusa penalitati

INSTANŢA,

Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 13.09.2019, sub nr. x/200/2019, reclamanta S.C. R.S S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. MA Expres S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 1026 şi urm. C.proc.civ. privind procedura cu privire la cererile de valoare redusă obligarea acesteia la plata sumei de 8000 lei şi dobânda legală calculată de la data de 12.04.2019, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat în data de 12.04.2019 a predat pârâtei produsul indicat la pct. 1 din procesul verbal de predare primire produse, raft frigorific cu agregat extern Narcissus 4050x820mm, cod CAGNarcissusSL4050x820/x2050; buc1, urmând ca aceasta să achite diferența de 8000 lei, cu tva înclus. După semnarea procesului verbal și predarea bunului, reprezentatul pârâtei a refuzat să se mai deplaseze la bancă și să achite diferența de preț la care s-au înțeles, pârâta figurând cu un sold restant de 8000 lei.

În susţinerea cererii reclamanta a depus în copie certificată pentru conformitate factura seria RP: nr. facturii /07.02.2019 (fila 13); ordin de plată (fila 14); factura seria RP: nr. facturii /01.04.2019; factura seria RP: nr. facturii /17.04.2019 (fila 16); procesul verbal de predare – primire produse12.04.2019 (fila 17) și ofertă Risto Chef nr. /07.02.2019 (fila 18).

Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei conform înscrisului aflată la fila 11.

Pârâta deşi legal citat nu a depus formularul de răspuns completat însă la termenul de judecată din data de 07.11.2019 s-a prezentat reprezentantul acesteia, domnul N.C, precizând faptul că a plătit vitrina achitând suma de 17089 lei, reprezentând prima tranşă, iar diferenţa de 8.000 lei trebuia achitată cu condiţia ca reclamanta să se fi ocupat şi de punerea în funcţiune a vitrinei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Mai învederează pârâta că adăugirile făcute cu pixul pe procesul verbal de predare-primire au fost efectuate de reclamantă la momentul semnării acestuia de către părţi precum și faptul că la momentul când reclamanta a  venit cu vitrina a adus o vitrină cu uşi batante, comanda fiind făcută cu uşi glisante.

În susținere a depus procesul verbal de predare – primire produse din data de 12.04.2019 și procură specială.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul N.C.

Analizând cererea cu care a fost sesizata pe baza înscrisurilor depuse, instanţa reţine următoarele:

Ca situaţie de fapt, instanţa reţine că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale, având la bază oferta reclamantei, acceptarea ofertei de către pârâtă și executarea comenzii de către reclamantă. 

Pârâta a achitat în avans suma de 17.089,28 lei (fila 14) refuzând achitarea restului de 8000, pe motivul că vitrina avea uși batente în loc de uși glisante iar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a pune vitrina în funcțiune. 

Conform declarației martorului audiat în cauză, cele reține prin procesul verbal de predare - primire din 12.04.2019 corespund cu realitatea însă reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a monta și de a pune în funcțiune vitrina.

Potrivit art. 1.186 alin. 2 Cod Civil, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârşeşte un act sau un fapt concludent, fără a-l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părţi, al uzanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod iar potrivit art. 1.188 alin. 2 Cod Civil o propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.

Pârâta prin achitarea avansului de 17.089,28 lei conform facturii seria RP nr. /07.02.2019, a săvârșit un act de acceptare a ofertei, fiind încheiat un contract în acest sens, ofertantul obligându-se să preda bunul iar cumpărătorul să plătească prețul.

Potrivit dispoziţiilor art. 1719 CC, Cumpărătorul are următoarele obligaţii principale: a) să preia bunul vândut şi b) să plătească preţul vânzării.

Obligaţiei vânzătorului de predare a bunului îi corespunde obligaţia cumpărătorului de plată a preţului vânzării şi de preluare a bunului vândut.

Potrivit dispoziţiilor art. 1709 CC, cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului înăuntrul unui termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere măsura prevăzută la articolul. 1710 alin. (1) lit. d).

În cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul prevăzut la alin. (1) este de două zile lucrătoare.

Potrivit declaraţiei date de reprezentantului pârâtei, cele consemnate în procesul verbal de predare – primire produs corespund cu realitatea (fila 36), respectiv faptul că pârâta a primit raft frigorific cu agregat extern Narcissus 4050x820; cod CAGNarcissusSL4050x820x2050x; buc 1 cu următoarele condiții: - pârâta primește raftul cu cele 4 uși zgâriate; pârâta primește raftul lovit; pârâta primește raftul cu uși batante; pârâta acceptă produsul în starea descrisă și plătește diferența de 8000 lei, preț cu TVA.

Astfel, deși pârâta susține că reclamanta i-a adus o vitrină cu uși batante în loc de uși glisante, instanța reține că prin procesul verbal de predare – primire produse din data de 12.04.2019, aceasta a acceptat primirea produsului cu asemenea uși, procesul verbal cuprinzând semnând și stampila pârâtei pentru primirea lui.

Mai mult, pârâta nu a adus la cunoștință eventualele vicii ascunse ale vitrinei într-un termen rezonabil, astfel cum prevede art. 1.709 Cod Civil, fiindu-i predată în data de 12 aprilie 2019. Drept urmare, termenul prevăzut de lege pentru aducerea la cunoștință a viciilor nu a fost respectat.

Cu privire la obligația reclamantei de montare și punerea în funcție a vitrinei, instanța reține că pârâta nu a depus dovezi în sensul aducerii la cunoștință și ulterior predării acesteia de către reclamantă a faptului că, aceasta nu poate fi montată și nu funcționează. Acceptarea bunului de către pârâtă în custodia sa, încă din data de 12 aprilie 2019, fără ca aceasta să mai întreprindă niciun demers către reclamantă, constituie un element suficient de apreciere că aceasta a fost montată și funcționează, chiar dacă această obligație nu a fost efectuată de reclamantă.

Cum obligaţia cumpărătorului de plată a bunului cumpărat este strâns legată de predarea bunului, iar acest lucru  s-a realizat, instanţa va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 8000 lei, având în vedere că această creanță este certa, lichida si exigibila, fiind cuprinsă în procesul verbal de predare – primire produs din data de 12.04.2019, care a fost semnat și stampilat de ambele părți.

Fiind vorba despre o obligaţie bănească, instanţa constată că este incident art. 1535 C. civ. care prevede că, dacă o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Întrucât părţile nu au prevăzut cuantumul penalităţilor de întârziere, pârâtul va fi obligat numai la plata dobânzii legale de la data scadenţei şi până la achitarea integrală şi efectivă a debitului principal, astfel cum reclamanta a solicitat.

Potrivit art. 452 C.pr.civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Prin formularul completat, la fila 7, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial (fila 8), fără a solicita și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Mai mult, prin precizările formulate la data de 31.10.2019, reclamanta a avut aceeași solicitare de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial nu și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Abia prin concluziile scrise formulate la data de 28.01.2020 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, pe lângă suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Instanța urmează să respingă acest capă de cerere având în vedere că reclamanta a solicitat și făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, după închiderea dezbaterilor asupra fondului.

Instanţa, în baza art. 451 alin.(2) din C pr civ. reduce cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat de la 1500 de lei la 1000 de lei, valoarea sumei solicitate cu acest titlu fiind vădit disproporţionată faţă de munca depusă de apărător, complexitatea cauzei şi obiectul pricinii; cauza a avut o complexitate redusă, a fost soluţionată la al treilea termen de judecată doar pe baza înscrisurilor, apărătorul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, s-au formulat apărări de către pârâtă însă reclamanta nu a răspuns la aceste apărări, de aceea se impune diminuarea acestuia, nivelul de 1000 de lei stabilit de instanţă fiind unul justificat şi proporţional cu circumstanţele concrete ale cauzei. 

Domenii speta

Spete similare