Minori.sporul pentru condiţii deosebit de periculoase se are în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere

Hotărâre 18 din 23.03.2022


SPORUL PENTRU CONDIŢII DEOSEBIT DE PERICULOASE SE ARE ÎN VEDERE LA STABILIREA PENSIEI DE ÎNTREŢINERE

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15.07.2020, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, sistarea pensiei de întreţinere. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr.X, pronunţată de Judecătoria Buzău în dos. nr.X, a fost obligat să achite pârâtei pensie de întreţinere în cuantum de 16.5%, prin raportare la venitul minim net pe economie,  până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.

 A menţionat că la acel moment nu avea un loc de muncă, dar ulterior s-a angajat la ..., unde a solicitat să se reţină cuantumul de 16.5% din salariu, în beneficiul pârâtei, fiica sa.

A apreciat că în anul 2019 pârâta a finalizat studiile liceale, iar de la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată care a format  obiectul dos. nr. ...pârâta nu a menţinut legătura, context în care nu cunoaşte dacă aceasta se află în continuarea studiilor.

În drept, a invocat disp. art. 529-531 C.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, f. 26.

În susţinerea cererii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, înaintând la dosar, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea sa de identitate, sentinţa civilă ..., dovezi ale plăţilor efectuate.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâtei, care a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, f. 31.

Prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că se află în continuarea studiilor, respectiv este studentă în anul I la Facultatea X Bucureşti, la cursuri de zi, cu frecvenţă.

Prin cererea reconvenţională, a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 16.5% din veniturile pe care le realizează.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, f. 39.

În susţinere, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi un martor, înaintând la dosar, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de studii universitare X. 

În drept, a invocat disp. art. 205 şi 209 C.proc.civ.

Întâmpinarea şi cererea reconvenţională au fost comunicate reclamantului, care nu a  formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare.

La primul termen de judecată, reclamantul, prin avocat, a arătat că este de acord cu cererea reconvenţională, în sensul de a fi obligat să plătească pensie de întreţinere în beneficiul pârâtei - reconvenţionale, prin raportare la veniturile obţinute.

Reclamantul – pârât a depus concluzii scrise, f. 50, prin care a solicitat să fie obligat la plata pensiei de întreţinere, în condiţiile în care pârâta – reclamantă se află în continuarea studiilor, dar aceasta pensie să fie stabilită în funcţie de venitul său net, fără a fi incluse în acest venit net indemnizaţia de hrană şi sportul de condiţii deosebit de periculoase.

În privinţa cheltuielilor de judecată, a apreciat că se impune compensarea acestora, având în vedere că există o culpă a pârâtei – reclamante, prin atitudinea sa, prin refuzul de a păstra o legătură, care să îi permită să cunoască că se afla în continuarea studiilor.

Pârâta a formulat concluzii scrise, f. 58, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi admiterea cererii reconvenţionale. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A subliniat că nu sunt incidente disp. art. 454 C.proc.civ. Astfel, chiar dacă s-ar putea aprecia că reclamantul a  fost de acord cu cererea reconvenţională, ceea ce ar conduce la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, acesta se află de drept în întârziere.

A apreciat că în materia obligaţiei de întreţinere pârâtul se află de drept în întârziere, conf. art. 1.523 alin. 2 lit.a C.civ., obligaţia de întreţinere fiind de natură a nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă.

Analizând materialul probatoriu administrat in cauza, instanţa reţine următoarele:

În fapt, pârâta – reclamantă  este fiica reclamantului (certificat de naştere), iar prin sentinţa civilă nr. X, pronunţată de Judecătoria Buzău în dos. nr. X, f. 8, reclamantul – pârât a fost obligat să plătească acesteia pensie de întreţinere în cuantum de 16.5%, prin raportare la venitul minim pe economie, până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.

Prin cererea formulată, reclamantul – pârât a solicitat sistarea pensiei de întreţinere, având în vedere că pârâta a finalizat studiile liceale, necunoscând dacă aceasta se află în continuarea studiilor, între părţi relaţia fiind deficitară.

Pe de altă parte, pârâta – reclamantă a solicitat obligarea reclamantului – pârât la plata pensiei de întreţinere, având în vedere că este studentă în anul I.

Potrivit dispoziţiilor art.516 alin.1 C.pr.civ., „obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta, intre frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege”, iar potrivit art.525 C.pr.civ., „minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri”.

In ceea ce îl priveşte pe descendentul major, acesta are dreptul la întreţinere din partea parintelui sau daca este in stare de nevoie si incapacitate de munca. Avand in vedere faptul ca parintii trebuie sa vegheze si sa asigure pregatirea profesionala a copiilor lor, perioada in care acestia isi continua studiile este considerata a fi o  incapacitate temporara de a realiza venituri.

Din actele depuse, rezulta faptul ca pârâta - reclamantă  se încadrează în situaţia mai sus aratata, fiind fiica majoră a reclamantului -parat, urmând cursurile de zi ale unei unitati de invatamant, cu frecvenţă, f. 41.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea reclamantului – pârât de sistare a pensiei de întreţinere, ca neîntemeiată, în condiţiile în care pârâta – reclamantă a dovedit faptul că se află în continuarea studiilor, fără a împlini 26 de ani.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată, pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere că în prezent reclamantul este salariat, precum şi următoarele argumente, instanţa o va admite, în parte.

Soluţia de admitere în parte este generată de apărarea reclamantului, care a susţinut că nu se impune a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere indemnizaţia de hrană şi sporul de condiţii deosebit de periculoase.

La stabilirea cuantumului acestei obligatii, instanta va avea in vedere dispozitiile art.529 C.pr.civ. care prevad ca intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, iar cand este datorata de parinte pentru un copil, ea se stabileste pana la o pătrime din venitul lunar net al acestuia.

Din cuprinsul adresei nr. X, f. 44, eliberată de angajatorul reclamantului, X, rezultă că reclamantul este beneficiarul unui salariu brut de 5.070 lei, din care 3.766 lei, salariu de bază, şi 1.304 lei, spor de condiţii deosebit de periculoase. De asemenea, s-a menţionat că acesta beneficiază şi de indemnizaţie de hrană.

În ceea ce priveşte indemnizaţia de hrană, instanța reține că Decizia nr. X pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă prezentei cauze, având în vedere că aceasta se referă doar la situația personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Cu toate acestea, art. 729 alin. 7 Cod procedură civilă prevede că alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii ”. În consecință, instanţa apreciază că norma de hrană reprezintă o indemnizație cu destinație specială, motiv pentru care nu o va include în cuantumul veniturilor avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere.

În ceea ce priveşte  sporul pentru condiții deosebite de muncă, instanţa reţine potrivit art. 76 alin.1 C.fisc. sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor.

Așadar, rezultă că sporul pentru condiţii deosebit de grave reprezintă venituri asimilate salariilor , potrivit art. 76 alin. 2 lit. s ) C.fisc ( denumite " avantaje în bani sau în natură ") , fiind supuse impozitării, deoarece reprezintă avantaje în bani primite în legătură cu activitatea desfășurată în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, indiferent de denumirea veniturilor ori de forma la care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 76 alin. 1 Cod fiscal.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 21/2015 a Î.C.C.J., pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, din care se reține că principalul criteriu de apreciere a venitului realizat care trebuie luat în considerare la calcularea pensiei de întreținere îl reprezintă natura impozabilă a acestuia.

Astfel, prin folosirea noțiunii de venit, în art. 527 și 529 din Codul civil, s-a intenționat corelarea cu terminologia consacrată în legislația existentă, în sensul însușirii semnificației acordate prin acte normative în vigoare, iar această intenție este confirmată de contextul în care noțiunea este folosită.

Codul fiscal cuprinde definiții pentru fiecare categorie de venituri realizate dintr-o activitate desfășurată de o persoană, în sensul art. 7 alin. (1), inclusiv orice activitate desfășurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.

Trimiterea la normele fiscale este, însă, utilă în cadrul de față și prin prisma finalității identificării veniturilor realizate de debitorul întreținerii, în condițiile în care obligația de întreținere se calculează în raport cu venitul lunar net al debitorului. În plus, noțiunea de venit lunar net este proprie materiei fiscale, reprezentând baza de calcul al impozitului pe profit și fiind definită, ca atare, de același Cod fiscal pentru diferite categorii de venituri, inclusiv pentru venituri din salarii și venituri asimilate acestora.

Prin urmare, semnificația noțiunilor din Codul fiscal de venituri din salarii, venituri asimilate salariilor și venit lunar net  nu poate fi ignorată în interpretarea și aplicarea textelor din Codul civil în ipoteza dată, în absența unui alt înțeles stabilit de către legiuitor.

Cu toate acestea, art. 76 alin. (4) C.fisc prevede, prin excepție de la alin. ( 1) și (2 ), că anumite sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.

În condițiile în care sumele de bani reprezentând acest spor nu sunt excluse de la impozitare, instanţa apreciază că reprezintă un venit asimilat salariilor, supus impozitării fiscale, care se subsumează noțiunii de "venit", relevantă în contextul art. 527 și art. 529 C.civ

Acest spor are caracter de continuitate, şi chiar dacă s-ar putea susţine că are o destinație specială, anume de a asigura condițiile de apărare a organismului angajatului, care lucrează în mediu vătămător, periculos, instanţa consideră că prin excluderea acestora de la calculul pensiei de întreținere s-ar crea o disproporționalitate între starea de nevoie a creditorului și mijloacele de care dispune în concret debitorul.

În acest sens, Legea nr.272/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că părinților „le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuința, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură, pregătire profesionala, precum și un mediu de viață sănătos” (art. 47 alin. 2) „au obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia” (art. 5 alin. 2), principiu care se circumscrie „dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie”, conform art. 2 alin. (2) din același act normativ.

Nu în ultimul rând, în sensul art. 729 alin. 4 C.proc.civ., aceste sporuri nu sunt exceptate de la executare, astfel încât acestea pot fi luate în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca bază matematică pentru stabilirea pensiei de întreținere, relevantă fiind Decizia nr.21/19.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii „observă că este preferabilă raportarea la criteriul naturii de venit salarial, în raport cu dispozițiile Codului fiscal, ce permite identificarea venitului din salariu sau a venitului asimilat acestuia (ceea ce face, oricum, inutilă stabilirea de către instanță a destinației speciale, cu atât mai mult cu cât această afectațiune a fost avută în vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate)”.

În concluzie, instanţa apreciază că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase se impune a fi avut în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul – pârât şi va obliga reclamantul -  pârât să achite pârâtei – reclamante pensie de întreţinere în cuantum de 16.5% din veniturile nete pe care le realizează (cu excepţia indemnizaţiei de hrană), începând de la data de introducerii cererii de chemare în judecată, 15.09.2020, până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani, urmând a fi avute în vedere plăţile efectuate de către reclamantul – pârât de la acest moment.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în cauză, instanţa reţine că reclamantul – pârât a avansat 20 de lei, taxă judiciară de timbru, şi 1.000 de lei, onorariu avocaţial, f. 51, iar pârâta – reclamantă 20 de lei, taxă judiciară de timbru, şi 840 de lei, onorariu avocaţial.

Instanţa reţine poziţia procesuală a reclamantului – pârât care a arătat că este de acord cu cererea reconvenţională, în sensul de a fi obligat la plata unei pensii de întreţinere, cu menţiunea de a nu fi avute în vedere la stabilirea acesteia a indemnizaţiei de hrană şi a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, pârâta – reclamantă solicitând ca stabilirea pensiei să se raporteze la toate veniturile obţinute.

În aceste condiţii, având în vedere soluţia la care a ajuns instanţa, în sensul că a admis, în parte, cererea reconvenţională, având în vedere că reclamantul a fost de acord cu obligarea sa la plata pensiei de întreţinere, iar pe de altă parte nefiind  incidente situațiile de punere în întârziere a reclamantului anterior pornirii procesului, sau de a se afla de drept în întârziere conform art. 1523 din Codul civil, întrucât obligația de a plăti o pensie de întreținere majorată este scadentă în viitor, de la data introducerii acțiunii, partea neavând până la acest moment decât obligația de a plăti pensia de întreținere în cuantumul stabilit (obligaţie îndeplinită de către reclamant, acesta achitând până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, f. 10, dar şi în cursul procesului, aspect necontestat de către pârâtă), în temeiul art. 453 alin.2 C.proc.civ., instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta