Revocare contract de donație cu sarcina

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ….2021 sub nr. xxxx/281/2021, reclamanta X în contradictoriu cu pârâții Y1, Y2 și Y3, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. xxxxxx de către B.N.P. xxxx pentru nerespectarea dreptului de uzufruct viager, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul obligării pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul donat, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că între părți a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr. xxxxxx de către B.N.P. xxxx, prin care reclamanta a donat pârâților terenurile situate în intravilanul xxx, str. xxxx, județ Prahova, tarla x , Parcelele xxxx în suprafață de 1555 mp (1480 mp în titlul de proprietate, 567 mp categorie arabile și 988 mp fâneață). Pârâții erau minori la data încheierii contractului, fiind reprezentanți la acel moment de tatăl acestora, numitul xxxx. Donația a fost evaluată la suma de 5000 lei, bunul imobil a fost transmis cu titlu gratuit, fiind înscris provizoriu la OCPI Prahova sub nr. xxx.

De asemenea, reclamanta a învederat că în cuprinsul contractului de donație este prevăzută clauza prin care aceasta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra terenului, astfel că stăpânirea în fapt a pârâților asupra terenului urma să fi realizată după decesul reclamantei. Deși inițial reclamanta a dorit să vândă terenul în cauză, la insistențele autorului pârâților a încheiat un contract de donație, fiind de acord cu aceasta formă contractuală, însă a dorit să păstreze posesia terenului și a crezut că autorul pârâților o va sprijini financiar în caz de nevoie.

După încheierea contractului, accesul pe teren i-a fost obstrucționat, xxx a pus lacăt la poartă fără să-i predea o cheie reclamantei, a defrișat pomii existenți pe teren fără să ceară acordul acesteia și a permis animalelor să pășuneze pe acesta. Reclamanta nu a mai putut intra pe teren din 2006, iar ultima oara s-a încercat pătrunderea pe teren în anul 2020, dar fără succes. Având în vedere că autorul pârâților și ulterior aceștia, au încălcat dreptul de uzufruct al reclamantei se impune revocarea contractului de donație pentru neîndeplinirea sarcinilor.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 829 și art. 832 C.civ. de la 1864, art. 453 C.proc.civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu un martori xxxx, xxx și xxxx.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.593 lei (fila  9), potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d)  din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 26.04.2021, reclamanții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă, precum și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare, pârâții au arătat, în esență, că reclamanta le-a donat terenurile în suprafață de 1.555 mp situate în xxxx, str. xxxx, județ xxx, tarla x parcelele xxx, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, fiind încheiat contractul de donație autentificat sub nr. xxxxxx de către BNP xxx. În realitate a fost vorba de un contract de vânzare deghizat, acesta fiind intenția reală a părților, dar pârâții nu se mai află în posesia chitanței de plată întrucât autorul lor a decedat. De asemenea, aceștia au învederat că reclamanta nu a pretins niciodată pârâților că dorește să folosească terenurile și să aibă acces la acestea.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiunea, pârâții au arătat că dreptul la acțiune este prescris având în vedere că au trecut mai mult de 3 de la data la care sarcina trebuia executată. Astfel, reclamanta susține că i-a fost obstrucționat accesul și nu a putut intra pe teren încă din anul 2006, dată la care a început să curgă termenului de prescripție, împlinindu-se în anul 2009, conform art. 3 din Decretul nr.  167/1958. Nu a fost oferită nicio explicație pentru care reclamanta a stat în pasivitate timp de 15 ani.

Referitor la fondul cauzei, pârâții au învederat că reclamanta nu le-a adus niciodată la cunoștință că dorește să folosească terenurile în cauză și nu a solicitat niciodată accesul la acestea. Terenurile au fost îngrădite din rațiuni ce țin de drepturile nudului proprietar, nu pentru a obstrucționa accesul reclamantei la acestea. Nu au avut niciodată reprezentarea faptului că îngrădesc în vreun fel accesul reclamantei la terenuri, având în vedere că a fost vorba de o vânzare deghizată, pârțile s-au comportat în tot ce acest timp ca și când terenul a fost cumpărat, iar timp de 15 ani, reclamanta nu a efectuat niciun act din care să rezulte că dorește să și exercite drepturile de uzufructuar asupra terenurilor. Reclamanta a înțeles să formuleze această acțiune în 2021, după ce autorul pârâților a decedat.

În plus, pârâții au arătat că în contractul de donație nu este prevăzută nicio sarcină pe care reclamanții să trebuiască să o execute, astfel că nu poate fi revocat pentru neîndeplinirea sarcinilor. Reclamanta a donat nuda proprietate, rezervându-și dreptul de uzufruct viager, iar respectarea acestui drept nu reprezintă o sarcină în accepțiunea art. 829 C.civ. de la 1864, ci este o obligație reală pe care nudul proprietar o are față de uzufructuar. Așadar, încălcarea clauzei de uzufruct viager nu se regăsește printre cele 3 cauze limitativ prevăzute de lege, neputând fi asimilată unei sarcini, cât timp s-a prevăzut că imobilul este donat liber de sarcini. În concluzie, pârâții au arătat că nu se împotrivesc exercitării dreptului de uzufruct al reclamantei.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 800-840 C.civ. de la 1864, Decretul nr. 167/1958, art. 205 și urm C.proc.civ.

În dovedire, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martori.

La termenul de judecată din data de 28.06.2021, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat în temeiul art. 258 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 255 alin. (1) C.proc.civ., pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu un martor, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor, apreciind că acestea sunt admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

La termenul de judecată din data de 14.09.2021, reclamanta a învederat că cei trei martori propuși prin cererea de chemare în judecată se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, motiv pentru care a solicitat administrarea probei testimoniale doar cu martorul xxx, pe care l-a indicat în 5 zile. Pârâții au învederat că nu au identificat un martor pe care să îl aducă în vederea audierii. Instanța a procedat la administrarea interogatoriilor părților, fiind atașate la filele 60-66 și la administrarea probei testimoniale cu martorul xxxxx, declarația acestuia fiind atașată la filele 67-68.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți şi unită cu fondul, cât şi asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între părți a fost încheiat contractul de donație autentificat sub nr. xxxxx de către BNP xxx, prin care reclamanta X, în calitate de donator, a donat pârâților Y1, Y2 și Y3, în calitate de donatari, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.555 mp situat în intravilanul xx, str. xxxx, tarla x, parcelele xxx, iar reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra întregului teren (f. 10).

Terenul a fost donat liber de orice sarcini, iar pârâți au arătat că vor intra în stăpânirea în fapt a imobilului numai după decesul donatoarei XXXX. Pârâții erau minori la data încheierii contractului de donație, fiind reprezentanți de tatăl acestora, xxx.

În drept, cu privire la legea de drept substanțial aplicabilă, potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. și ale art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. Având în vedere data încheierii contractului de donație, respectiv xxx.2006, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul civil de la 1864.

Potrivit art. 801 C.civ. „Donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește.”. Textul legal instituie principiul irevocabilității donației, principiu în temeiul căruia donațiile sunt irevocabile, cu excepțiile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Conform art. 829 C.civ. „Donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine și pentru naștere de copii în urma donațiunii.”, iar potrivit art. 832 C.civ. „Revocarea pentru neîndeplinirea condiţiilor şi pentru ingratitudine nu se face de drept niciodată.”.

Având în vedere că părțile argumentele invocate de părți, instanței îi revine sarcina de a stabili dacă donația încheiată de reclamantă cu pârâții este o donație cu sarcina, din perspectiva obligației asumată de către donatari în cuprinsul contractului de donație, respectiv a obligației de a respecta dreptul de uzufruct viager al reclamatei.

Potrivit art. 517 C.civ. „Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuşi proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa.”. Instanța reține că uzufructul viager este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, un drept real principal, derivat, ce poartă asupra bunului altuia, opozabil tuturor, inclusiv proprietarului, dezmembrământ constituit prin desprinderea atributului folosinței din conținutul juridic al dreptului de proprietate.

Raportând dispozițiile legale la cauza de față, instanța reține că prin contractul de donație autentificat sub nr. xxxx de către BNP xxx, reclamanta X a transmis pârâților dreptul de nudă proprietate asupra terenului în suprafață de 1.555 mp situat în intravilanul xxxx, str. xx, tarla x, parcelele x, păstrându-și pentru sine dreptul de uzufruct viager, respectiv folosința terenului.

Ținând seama de natura operațiunii juridice efectuate, instanța reține că uzufructul viager nu reprezintă o sarcină asumată de către donatari, ci un dezmembrământ al dreptului de proprietate al donatoarei, pe care aceasta a înțeles să și-l rezerve cu ocazia efectuării actului de liberalitate. Împrejurarea că donatarii și-au asumat obligația de a respecta acest drept al donatoarei nu reprezintă o sarcină a donației, ci o asumare a unei obligații care rezultă din însăși existența dreptului de uzufruct al reclamantei, obligație care - în contextul caracterului real al dreptului - incumbă oricărei persoane.

În egală măsură, împrejurarea că donatarii și familia acestuia nu ar fi respectat dreptul reclamantei de uzufruct asupra imobilului nu poate constitui motiv de revocare a donației, câtă vreme nu reprezintă o sarcină a contractului de donație, reclamanta, în calitate de titulară a acestui drept real având la dispoziție căi specifice pentru apărarea sa, în scopul obligării eventualilor uzurpatori la respectarea dreptului său de uzufruct viager și redobândirea folosinței imobilului, care este de esența dreptului de uzufruct.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța reține că dreptul de uzufruct viager nu poate fi calificat ca o sarcina a donației, iar în consecință, donația nu poate fi revocată pentru nerespectarea acestei drept.

Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți având în vedere că termenul de prescripție invocat de aceștia este aplicabil donației cu sarcini și va respinge ca neîntemeiată și cererea de chemare în judecată.

Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. (3) C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere că reclamanta nu câștigat procesul, instanța va respinge cererea acesteia de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRÂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta  X, cu domiciliu în …., județ Prahova și cu domiciliul procesual ales ….., jud. Prahova în contradictoriu cu pârâţii  Y1, Y2 și Y3, toți cu domiciliul în……, jud. Prahova şi cu domiciliul procesual ales ….., județ. Prahova, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 26.10.2021.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare