Nulitatea executării silite efectuate de un organ de executare necompetent teritorial.

Contestație la executare. Nulitatea executării silite efectuate de un organ de executare necompetent teritorial.

Încheierea nr. 228/2020/24.03.2020 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia nr. 832/2020/23.10.2020 a Tribunalului Galați prin care s-a respins apelul ca neîntemeiat.

În fapt, la data de 21.08.2017, în temeiul art. 226 din Legea nr. 207/2015 intimatul UAT Târgu Bujor a emis titlu executoriu nr. _____/21.08.2017, pentru creanţa fiscală în cuantum de 1403 lei, compusă din suma de 624 lei, respectiv 510 lei debit şi 114 lei accesorii, suma de 134 lei, respectiv 128 lei debit şi 6 lei accesorii, şi suma de 645 lei, toate obligaţiile de plată rezultând din titlul executoriu nr. ____/12.11.2018(?) (fila 47) .

În baza titlului executoriu menţionat a fost emisă somaţia nr. 21.08.2017(filele 6, 47 verso) pentru aceeași sumă, 1403 lei.

La data de 06.07.2018, organul de executare a procedat la înfiinţarea popririi asupra disponibilităților băneşti, dispunând emiterea unei adrese de înfiinţare poprire către terţul poprit I___ B___ N.V. A_____.(filele 10,11)

Contestatorul a fost înștiințat despre înfiinţarea popririi la data de 18.07.2018(filele 10,11).

Cu respectarea termenului legal, contestatorul a învestit instanța cu contestația promovată împotriva titlului executoriu nr. _____ din data 21.08.2017, a somației nr. ____ din data de 21.08.2017 şi a popririi înființate prin adresa nr. ____/06.07.2018.

În drept, potrivit art. 260 alin. 1 din Legea nr. 207/2015 stabileşte că: „Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.”

În conformitate cu art. 220 alin.1 din Legea 207/2015, în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.

Art. 37 din Legea 207/2015 statuează că administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel, iar art. 38 reglementează competenţa teritorială a organului fiscal local, stabilind că administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului local al unei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.

Potrivit art. 39 din acelaşi act normativ, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul are înregistrat un domiciliu fiscal potrivit art. 32, în scopul comunicării actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local se utilizează acest domiciliu fiscal.

Art. 87 Cod civil stabilește că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că îşi are locuința principală. Conform art. 91 Cod civil, dovada domiciliului se face cu menţiunile din cartea de identitate.

Potrivit art. 220 alin. 16 din Legea nr. 207/2015, când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare silită, titlul executoriu împreună cu dosarul executării se transmit acestuia, înştiinţându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

În lumina dispoziţiilor legale anterior enunţate, organul fiscal competent în cazul executării silite a obligaţiilor fiscale datorate bugetului local este organul fiscal local în a cărui raza teritorială îşi are domiciliul debitorul.

Potrivit mențiunilor din cartea de identitate a contestatorului (fila7) din data de 22.09.2011 acesta are domiciliul în Galaţi, strada Dr. P___ G___ nr. _, bl. _, scara _, etaj _, apartament _, judeţul Galaţi.

Raportând dispoziţiile legale anterior evocate la circumstanțele concrete ale speţei deduse judecăţii, rezultă că executarea silită în dosarul execuţional ___/2017 a fost efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează competența organelor de executare în cazul executării silite  a creanțele bugetare, ceea ce echivalează cu o încălcarea a principiului legalităţii executării silite.

 În opinia instanței sancţiunea aplicabilă nerespectării dispoziţiilor referitoare la competența organului de executare este nulitatea absolută, norma juridică ocrotind un interes general, și, având în vedere considerentele de drept şi de fapt reţinute, instanţa apreciază întemeiată contestația la executare formulată de contestatorul B__ D__ E__, astfel încât, va dispune admiterea acesteia şi anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. __/2017.

Având în vedere soluţia pronunţată, instanţa apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte apărări făcute de contestator cu privire la nelegalitatea executării silite.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă,  în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, iar cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Având în vedere soluţia de admitere a contestaţiei la executare şi de anulare în întregime a executării silite, instanţa va admite cererea de întoarcere a executării şi va dispune restabilirea situaţiei anterioare acesteia prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 1403 lei executate silit prin poprire în dosar execuţional nr. ___/2017.

Potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind plata taxelor judiciare de timbru „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;”. Astfel, instanţa va dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru în cuantum de 103,21 lei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecata”. Potrivit art. 452 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existentei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Instanța constată că, în cauză, contestatorul a formulat cerere accesorie şi a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată, astfel încât va dispune obligarea intimatului la plata către reclamant a sumei de 650 lei cu acest titlu( 50 lei taxă de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silită, 600 lei onorariu avocaţial).

Domenii speta

Spete similare