Acţiune având ca obiect uzucapiune

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.09.2021 sub nr. de mai sus, reclamantele S.E. şi I.R.N. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta UAT M. prin Primar să constate că sunt proprietarii imobilului compus din teren în suprafaţă totală de aproximativ 200 m.p. situaţi în T67 P2196, precum şi construcţiile edificate pe această suprafaţă de teren, respectiv o locuinţă cu suprafaţă construită de 78 mp, edificată în anul 1968 plus o anexă gospodărească edificată pe o suprafaţă de 7 mp edificată în anul 1968, imobil situat în M., str. S.H., nr. 6A, judeţ P., moştenite de la defunctului autor S.I. prin joncţiunea posesiilor, în temeiul prescripţiei achizitive.

În motivare, reclamanţele au arătat în esenţă că sunt soţia defunctului, respectiv fiica acestuia, iar în anul 1968 numitul S.I. a dobândit terenul în suprafaţă totală de 200 mp teren curţi-construcţii situaţi în T67 P 2196, situată în M., str. S.H., nr. 6, judeţ P., fără a avea vreun act scris.

Arată reclamanţele că s-a aflat în posesia şi folosinţa acestora, a fost stăpânit de către acestea în mod continuu, public, paşnic şi sub nume de proprietar, posesia acestora întrunind toate condiţiile prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1846 şi urm. Cod civil, art. 1860, art. 1890, art. 1837 Cod civil, art. 645 Cod civil.

 Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a exprimat poziţia procesuală.

La termenul din 15.11.2022 reclamantele au precizat câtimea suprafeţei ce face obiectul acţiunii, potrivit celor găsite la măsurători, respectiv 202 mp teren intravilan curţi construcţii.

 În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorele D.M. şi T. V., propuse de reclamanţi şi proba cu expertizele tehnice specialitatea topografie-expert P.C. şi construcţii-expert T.D.C..

 Acţiunea  a fost legal timbrată, conform chitanţelor doveditoare de la dosarul cauzei. 

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, conform depoziţiei martorelor audiate în cauză, terenul în litigiu situat administrativ în M., str. S.H., jud. P., a fost folosit de soţii S.E. şi S.I. de peste 30 de ani, martora T.V. indicând folosinţa acestora anterioară anului 1972. De asemenea, mai arată martorii că nu au existat litigii sau neînţelegeri cu vecinii, soţii S. fiind cunoscuţi ca proprietari.

Potrivit actelor de stare civilă de la dosar, numitul S.I.a decedat la 05.09.2020, iar numita I. R. N. este fiica acestuia şi a soţiei supravieţuitoare S.E..

În ceea ce priveşte identificarea terenului din M., str. S.H., nr. 6, jud. P., instanţa reţine că acesta este în suprafaţă totală de 202 mp, categoria de folosinţă curţi construcţii, terenul ce face obiectul prezentului dosar fiind definit pe conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-1 prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit de expert P.C. (fila 64 dosar).

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 1837 Cod civil din 1864 (aplicabil în cauză faţă de momentul în care a început să curgă prescripţia), prescripţia achizitivă, denumită şi uzucapiune, reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii în condiţiile legii. Potrivit art. 1846 alin.(1) şi art. 1847 Cod civil 1864, orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, dacă posesia este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. De asemenea, art. 1890 Cod civil prevede că acţiunile reale pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile şi pentru care nu a deferit un termen de prescripţie, se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă prescripţia achizitivă să fie obligat să producă un titlu şi fără a i se putea opune reaua-credinţă.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă că uzucapiunea de lungă durată reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil, printr-o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, timp de 30 de ani de către cel care pretinde a i se constata acest drept.

Prin urmare, instanţa urmează să verifice dacă în speţă sunt îndeplinite cele două condiţii impuse de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani, respectiv existenţa unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, neîntrerupte, netulburate, publice şi sub nume de proprietar precum şi exercitarea acestei posesii timp de 30 de ani.

Pentru a produce efectele prevăzute de lege, nu este suficientă întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei, respectiv elementul material, ce presupune contactul direct cu bunul, şi elementul psihologic, ce constă în voința celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine şi de a se comporta ca un adevărat proprietar, ci este necesar ca posesia să fie utilă, adică să nu fie afectată de viciul discontinuităţii, violenţei, clandestinităţii sau precarităţii.

În primul rând, în cauză, instanţa apreciază că reclamantele au făcut dovada existenţei posesiei. Cu privire la elementul material (corpus) instanţa reţine că reclamantele au stâpânit efectiv imobilul în litigiu, iar în ceea ce priveşte elementul voliţional (animus), instanţa reţine că acestea s-au comportat ca adevăraţi proprietari - aspecte reţinute din declaraţia martorilor ascultaţi în cauză.

În al doilea rând, instanţa trebuie să stabilească dacă această posesie este utilă. Potrivit art. 1847 Cod civil posesia este utilă şi deci poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă îndeplineşte anumite calităţi, respectiv dacă este continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Posesia este discontinuă atunci când posesorul o exercită în mod neregulat, cu intermitenţe anormale, este tulburată atunci când posesorul a dobândit-o prin violenţă, este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns faţă de adversarul său astfel încât acesta nu este în măsură să o cunoască, iar precaritatea presupune lipsa elementului intențional, subiectiv al posesiei.

Din declaraţia martorilor ascultaţi în cauză rezultă că reclamanta Scarlat Elena şi soţul Scarlat Ion-până la deces, urmat de fiica Iancău Raluca-Nicoleta au exercitat vreme de mai mult de 30 de ani o posesie continuă asupra imobilului în litigiu.

Caracterul netulburat al posesiei rezultă din faptul că, pe parcursul întregii perioade de timp, nicio persoană nu a pretins vreun drept de proprietate sau de folosinţă asupra terenului.

Publicitatea posesiei se deduce din însăşi natura de bun imobil al obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns, dar şi din ansamblul probatoriului administrat, în sensul că reclamanţii şi părinţii său sunt şi au fost cunoscuţi în comunitate drept proprietari ai imobilului.

Lipsa precarităţii posesiei este susţinută de prezumţia relativă instituită de art. 1854 vechiul Cod civil, care se coroborează cu atitudinea reclamanţilor de a se impune în calitate de proprietari prin folosirea neîntreruptă a terenului în cauză.

Mai mult, instanţa arată faptul că pârâtul nu a invocat şi nici nu a făcut dovada că posesia reclamantelor ar fi afectată de vreun viciu, iar utilitatea posesiei se prezumă până la proba contrară.

A doua condiţie pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată este ca posesia să fie exercitată în mod neîntrerupt, timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă – condiţie îndeplinită în speţă, aşa cum s-a menţionat anterior.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse în precedent, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va constata că reclamantele S. E. şi I.R.-N. au dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive, în indiviziune, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 202 mp, categoria de folosinţă curţi construcţii, situat administrativ în M., str. S. H., nr. 6, jud. P., tarla 67, parcela Cc 2196, identificat în interiorul punctelor 1-2-3-4-5-6-1 prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert P.C., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 De asemenea, instanţa va dispune ca un exemplar al prezentei hotărâri să se comunice, în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive, O.J. de C. şi P. I.P.-B. de C.F. P., iar în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive, organului fiscal competent.

În ceea ce priveşte construcţiile ce fac obiectul acţiunii, casă de locuit şi anexe, identificate în raportul de expertiză construcţii întocmit de expert T.C., instanţa reţine că, potrivit expertizei, acestea au fost edificate astfel: locuinţa în anul 1968, anexa în anul 1971, magazia în anul 1975 şi garajul în anul 1971. În cererea de chemare în judecată reclamantele au arătat că locuinţa şi o anexă gospodărească au fost edificate de numitul S.I., soţul, respectiv tatăl reclamantelor, în anul 1968, invocând faptul că procesul verbal de sancţionare pentru edificarea construcţiilor fără autorizaţie de construire ţine loc de autorizaţie.

Instanţa constată că numitul S. I. s-a născut în anul 1953, la pretinsa dată a edificării locuinţei fiind minor, având doar vârsta de 15 ani. De altfel, cel amendat prin procesul verbal nr. 12/22.06.1971 este numitul S. N., tatăl numitului S. I., nu acesta din urmă, minor la acea dată.

În cauză reclamantele pretind dreptul de proprietate asupra construcţiilor în temeiul uzucapiunii, nu în temeiul accesiunii şi nu au putut prezenta pentru acestea autorizaţie de construire.

Cu privire la construcţiile edificate fără autorizaţie de construire, instanţa reţine că potrivit Deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, nr. 13/2019, „Lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.”

 Este adevărat că reclamantele nu au pretins dreptul de proprietate în baza accesiunii, ci în baza uzucapiunii, însă instanţa apreciază că acestea nu pot obţine pe calea uzucapiunii un drept de proprietate asupra unui imobil construit fără autorizaţie de construire cu privire la care constructorul sau moştenitorii acestora nu pot apela la instanţă în vederea recunoaşterii dreptului de proprietate. O soluţie contrară ar permite eludarea cu uşurinţă a dispoziţiilor legale cu privire la autorizarea în construcţii şi a efectelor Deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, nr. 13/2019, oferind posibilitatea obţinerii dreptului de proprietate cu privire la construcţii edificate fără autorizaţie, la împlinirea termenului de uzucapiune.

Astfel, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi reţinând că în prezenta cauză reclamantele nu au făcut dovada faptului că deţin autorizaţie de construire şi proces-verbal de recepţie la finalizarea lucrărilor, menţionând că imobilele construcţii-locuinţă şi anexe gospădăreşti au fost edificate fără autorizaţie de construire, instanţa va respinge ca neîntemeiat petitul de constatare a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul ce face obiectul acţiunii, reclamantele având însă posibilitatea să solicite înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiilor pe cale administrativă, respectiv prin cerere adresată OCPI, pentru construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, în baza certificatului de atestare fiscală prin care se atestă achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată și a documentației cadastrale sau, pentru construcțiile realizate după 1 august 2001, prin urmarea procedurii intrării în legalitate, prevăzută de art. 28 din Legea nr. 50/1991.

În consecinţă, în raport de considerentele arătate mai sus, instanţa va admite în parte acţiunea precizată, va constata că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan ce face obiectul acţiunii prin efectul prescripţiei achizitive şi va respinge capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, ca neîntemeiat.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare