Cerere de valoare redusă - respinsă

Conţinut speță: lipsă dovezi în susţinerea existenţei unui contract între părţi

Potrivit susținerilor reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată,  aceasta a derulat raporturi comerciale cu pârâta PCI S.R.L., sub forma vânzării-cumpărării de produse.

Reclamanta a emis o factură pentru produsele livrate către pârâtă şi susţine, prin cererea introductivă, că acestea au fost achitate de pârâtă doar parţial, rămânând un rest de plată în cuantum de 3440,01 lei.

 Astfel, reclamanta a depus la dosar factura nr. FC1020003434, din data de 10.02.2020, în cuantum de 4140,01 lei.

Analizând factura de mai sus, instanța constată că aceasta nu poartă semnătura reprezentanţilor societăţii pârâte, având aplicată o ștampilă care poartă însemnele societăţii debitoare.

Ca urmare, instanţa reţine că facturile emise pe numele pârâtei nu au nicio forţă probantă în ceea ce priveşte dovedirea existenţei unui contract între părţi, acestea fiind simple înscrisuri emise în mod unilateral de reclamantă şi  care nu au fost semnate sau însuşite în vreun fel de pârâtă, de esenţa înscrisului sub semnătură privată fiind existenţa semnăturii părţilor de la care emană.

În aceste condiţii, factura fiscală face dovada doar împotriva reclamantei şi nu împotriva pârâtei.

În acest sens sunt şi disp. art. 277 alin. (2) Cod procedură civilă, care prevăd că înscrisul nesemnat face dovada cuprinsului său în cazul existenţei unui raport juridic stabil şi constant cu emitentul.

Ori, în speţă, emiterea facturilor fiscale nu a avut la bază existenţa unor comenzi ale pârâtei a căror executare să poată fi considerată ca fiind realizată prin emiterea facturilor, iar reclamanta nu a făcut dovada împrejurărilor menţionate de art. 277 alin. (2) Cod procedură civilă, astfel că factura fiscală amintită nu poate face dovada împotriva pârâtei.

Împrejurarea că, pârâta nu a contestat în vreo modalitate existența debitului său, nu conduce la concluzia că au fost dovedite raporturile comerciale, întrucât reclamanta  trebuia să facă dovada celor susținute, conform art. 249 Cod proc civ.

Totodată, reclamanta nu a probat nici susţinerea făcută cu privire la acceptarea plăţii de către pârâtă prin plata parţială a debitului, astfel încât instanţa nu poate reţine existenţa unui raport juridic obligaţional valabil între părţi.

În aceste condiţii, instanţa va respinge cererea formulată de reclamanta AC S.R.L, în contradictoriu cu pârâta PCI S.R.L., ca neîntemeiată.

Văzând dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, precum şi soluţia dată capătului principal de cerere, instanţa va respinge şi capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare