Săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal.

Sentinţă penală 523 din 22.03.2021


Obiect: săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal.

Cuprins pe materii: Drept penal. Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal.

Index alfabetic:

-Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe,

-Achitare.

Soluția dispusă de instanța de fond:

În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza a I-a Cod procedură penală achită pe inculpatul MM pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. e) Cod procedură penală raportat la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Galați.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.03.2021.

Rezumatul hotărârii

Instanța a arătat că, raportat la momentul depistării în trafic a conducătorului auto, se impune a se menţiona că exigenţa impusă de textul legal pentru reţinerea tipicităţii faptei este aceea a stabilirii unei îmbibaţii alcoolice peste limita legală, fără a fi absolut necesar a se analiza cu absolută precizie valoarea exactă a acesteia, singura condiţie indispensabilă fiind de a nu exista nici cel mai mic dubiu că la momentul cu relevanţă penală conducătorul auto ar fi putut avea o îmbibaţie alcoolică sub limita la care legea penală incriminează această conduită ca infracţiune. În acest ultim caz doar, în aplicarea principiului "in dubio pro reo", s-ar impune pronunţarea unei soluţii de achitare.

Referitor la stabilirea îmbibaţiei alcoolice, în practică se are în vedere de cele mai multe ori valoarea rezultată ca urmare a prelevării primei mostre biologice, atât timp cât recoltarea are loc la un moment apropiat de cel al consumării faptei sau, în situaţii precum cea din prezenta cauză, în care a existat un interval de timp mai lung de la momentul depistării în trafic a inculpatului, se solicită efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Expertiza de estimare retroactivă a alcoolemiei are o valoare probatorie similară oricărui alt mijloc de probă, fiind supusă principiului liberei aprecieri a probelor. Exactitatea concluziilor expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, dar şi posibilitatea de a se efectua o astfel de expertiză depind de acurateţea declaraţiilor date de inculpat, referitoare la ingestia de alcool şi de alimente.

Împrejurarea că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice nu este un fapt contestat, acesta chiar învederând faptul că la acel moment se afla sub influența băuturilor alcoolice. Mai mult, cadrele medicale au consemnat în fișa de prezentare faptul că inculpatul emana halenă alcoolică. Faptul contestat în prezenta cauză este valoarea alcoolemiei de la momentul conducerii.

În prezenta cauză, potrivit buletinului de analiză toxicologică  nr. 152 din 03.02.2016, emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi,  în urma prelucrării mostrelor biologice  recoltate de la inculpat,  a  rezultat  o  alcoolemie  de 1,60 mg/l alcool pur în sânge la ora  02:20 ( probă I)  şi o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge la ora 03:20.

De asemenea, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager seria ARZF-0267 la ora 02:37 rezultatul fiind de 0,77 mg/l, testare ce a intervenit după recoltarea primei mostre biologice. Instanța subliniază că formularul existent la dosarul cauzei s-a completat la momentul prelevării primei mostre biologice, moment la care inculpatul nu fusese testat cu aparatul Drager.

Instanța reține că prelevarea primei probe biologice a avut loc după trecerea a două ore și jumătate de la momentul la care inculpatul a condus pe drumurile publice, martorul PȘ apelând serviciu 112 la ora 00:14, oră la care activitatea de conducere a inculpatului a încetat. Conform propriilor susțineri, acesta ar fi consumat 500 ml bere.

Raportat la aceste împrejurări, instanța apreciază că la momentul conducerii, există posibilitatea ca inculpatul să se fi aflat în faza de absorbție, și pe cale de consecință alcoolemia acestuia să se fi aflat sub limita legală prevăzută de legiuitor.

Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge de la momentul conducerii, instanța a dispus efectuarea unui calcul retroactiv de către Serviciul de Medicină Legală Galați. Prin adresa înaintată la dosarul cauzei, s-a învederat că în prezenta cauză nu se poate efectua un astfel de calcul, rata de eliminare fiind de 0,60 mg/l, cu mult pentru limita normală de eliminare.

Mai mult, din cuprinsul adresei reiese faptul că nu se poate stabili dacă inculpatul se afla în faza de absorbție sau în faza de eliminare.

În acest context, prin raportare la durata îndelungată între momentul conducerii și momentul prelevării primei mostre biologice, instanța apreciază că în prezenta cauză există un dubiu cu privire la valoarea alcoolemiei avute de către inculpat la momentul conducerii autoturismului, dubiu ce nu poate fi înlăturat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză. Astfel, instanța nu poate concluziona că inculpatul la momentul conducerii autoturismului prezenta o alcoolemie de peste 0,80 mg/l, cerință expres prevăzută pentru existența infracțiunii.

Calea de atac:

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, invocând greșita aplicăre a principiului in dubio pro reo față de situația de fapt reținută, mai exact, față de gradul îmbibației alcoolice a inculpatului la momentul producerii incidentului rutier, dar și inculpatul MM, care a arătat că soluţia de achitare se întemeiază pe disp. art. 16 alin. 1 lit. b) teza a I-a Cod procedură penală, dar  cu altă stare de fapt, nu cea reţinută la instanţa de fond, sens în care a arătat că martorii audiaţi îl plasează pe inculpat în altă parte, şi nu pe locul şoferului, inculpatul nu s-a aflat niciodată la volanul autoturismului, nefiind probe la dosar care să-l plaseze pe inculpat la volanul autoturismului.

Soluția instanței de apel:

Apelurile declarate de către inculpatul MM și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi au fost respinse, ca nefondate.

Problema de drept: Tipicitatea obiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal.