Circulație rutieră. Concurs de infractiuni

Prin rechizitoriul nr. (....) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) Cod penal, vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. (1) și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, faptă prev. şi ped. de art. 338 alin. (1) C. Pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reținut că, la data de (...), în jurul orei 2220 numitul BM, de 48 ani, în timp ce conducea autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare (...), pe DJ (...) pe raza localității (...), jud. Olt, a acroșat cu partea laterală dreapta-față pe numitul SDD, de 17 ani, din com. (...), jud. Olt, care se deplasa în calitate de pieton în aceeași direcție și pe același sens, provocându-i vătămări corporale fiind diagnosticate ca și fractură cu deplasare corp vertebrală – retrolistezis L2, L3; fractură a unei vertebre lombare L2; luxație a vertebrei lombare L2/L3 iar după acroșarea acestuia, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, ulterior a fost identificat procedându-și la testarea sa cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Corabia unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din fisa de constatări preliminare eliberata de Serviciul Județean de Medicina legala Olt rezulta ca numitul SDD de 17 ani prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce la data de (...) prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile accidentului rutier suferit în calitate de pieton şi necesita 65-70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, în condițiile  unei evoluții favorabile, iar leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. (...)  s-a constatat că inculpatul B.M s-a aflat sub influența alcoolului, având o concentrație alcoolică de 1,94 ‰ alcool pur în sânge I probă, respectiv 1,73 ‰ alcool pur în sânge a II-a probă.

Prin ordonanța din data de (....) organele de cercetare penală au dispus măsura preventivă a reținerii față de inculpatul B.M pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de (...), ora (...) până la data de (....), ora (...).

Prin Încheierea penală pronunţată de Judecătoria Corabia, rămasă definitivă, s-a dispus luarea măsurii preventive a arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile faţă de inculpatul BM, pentru săvârșirea infracțiunilor de Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, Vătămare corporală din culpă fapte prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 C.pen., art. 338 alin. 1 C.pen., art. 196 alin. 1 C. Pen. cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., iar prin Încheierea penală nr. (...) pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. (...), rămasă definitivă, s-a dispus prelungirea măsurii preventive a arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile faţă de inculpatul BM. Prin încheierea nr. (...) Judecătoria Corabia a menţinut ca legală şi temeinică măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul BM, iar prin încheierea nr. (...) Tribunalul Olt a respins contestaţia inculpatului. Prin încheierea nr. (...) Judecătoria Corabia a înlocuit măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul BM cu măsura arestului la domiciliu iar încheierea a rămas definitivă prin neformularea căii de atac a contestaţiei.

Prin încheierea nr. (...) Judecătoria Corabia a menţinut ca legală şi temeinică măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul BM.

În procedura camerei preliminare, fază procesuală distinctă de faza judecăţii, prin încheierea nr. (...) pronunţată în dosarul numărul (...)/a1 al Judecătoriei Corabia, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, privind pe inculpatul BM, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

În timpul judecăţii, la termenul de judecată din data de 21.10.2021 persoana vătămată SDD asistată de reprezentantul legal SM și de apărător ales s-a constituit parte civilă cu suma totală de 250.000 lei faţă de inculpatul BM pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi totodată, la acelaşi termen de judecată inculpatul a solicitat ca prezenta cauză să fie judecată conform procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, instanţa procedând la ascultarea acestuia, în baza art. 375 Cod procedură penală, după care, având în vedere poziţia inculpatului şi concluziile procurorului, instanţa, în baza art. 375 alin. 2 Cod procedură penală, a admis cererea de judecare a cauzei în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

În dovedirea laturii civile instanța de judecată a încuviințat pentru partea civilă SDD proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea reţinută în actul de sesizare al instanţei, în sensul că, la data de (...), în jurul orei (..) numitul BM, în timp ce conducea autoturismul, pe DJ (..) pe raza localității (..),a acroșat cu partea laterală dreapta-față pe numitul SDD, de 17 ani, care se deplasa în calitate de pieton în aceeași direcție și pe același sens, provocându-i vătămări corporale fiind diagnosticate ca și fractură cu deplasare corp vertebrală – retrolistezis L2, L3; fractură a unei vertebre lombare L2; luxație a vertebrei lombare L2/L3. După acroșarea acestuia, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, ulterior a fost identificat procedându-și la testarea sa cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Corabia unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din fisa de constatări preliminare eliberata de Serviciul Județean de Medicina legala Olt rezulta ca numitul SDD de 17 ani prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce la data de (...), prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile accidentului rutier suferit în calitate de pieton şi necesita 65-70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, în condițiile  unei evoluții favorabile, iar leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 892/21.07.2021 s-a constatat că inculpatul BM s-a aflat sub influența alcoolului, având o concentrație alcoolică de 1,94‰ alcool pur în sânge I probă, respectiv 1,73‰ alcool pur în sânge a II-a probă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul BM, având în vedere cele de mai sus, instanţa constată că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin 1 Cod penal şi analizând obiectul juridic al acestei infracţiuni, instanţa reţine faptul că elementul material al acesteia constă în acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,94 g ‰ la prima probă şi respectiv 1,73 g/l‰ alcool pur în sânge la a doua recoltare iar inculpatul a creat această stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege şi relaţiile sociale referitoare la acestea, respectiv viaţa, integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic şi integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei, aceasta fiind o infracţiune de pericol.

Instanţa reţine că inculpatul BM a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 1 alin. 3 lit. b) Cod penal, astfel că a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanţa, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, constatând dincolo de orice bănuială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, va dispune condamnarea acestuia, iar la alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului acestora, instanţa, conform dispoziţiilor art. 74 Cod penal, va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise, obiectul juridic lezat, împrejurările şi modul de comitere, mobilul activităţii infracţionale şi rezultatul socialmente periculos.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei – care este unul ridicat raportat la nivelul alcoolemiei de 1,94 ‰ alcool pur in sânge şi la intervalul orar la care a fost depistat conducând autoturismul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, la această oră traficul fiind îngreunat de condiţiile nocturne şi împrejurările concrete şi modul de săvârşire a faptei, inculpatul consumând o cantitate deloc neglijabilă de alcool, două sticle de bere de 0,50 litri, după care a ales să conducă autoturismul pe un drum public circulat, punând în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, cât şi propria persoană. Instanța va reține că inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane, respectiv persoana vătămată SDD care a necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijire medicală și persoana BMM care nu a formulat plângere penală în cauză deși autovehiculul condus de către inculpat a fost implicat într-un accident rutier cu vătămarea a două persoane având și parbrizul spart a ales să părăsească locul accidentului; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale, reţinându-se faptul că inculpatul are antecedente penale – condamnări penale pronunțate în străinătate, deși nerecunoscute încă de statul român, arată ca inculpatul nu este la primul contact cu legea penală; conduita după săvârşirea infracţiunii, instanţa va reţine faptul că după săvârşirea faptei, inculpatul a avut o atitudine sinceră şi cooperantă; conduita în cursul procesului penal, instanţa va reţine că inculpatul a avut o poziţie constantă, pe toată durata procesului penal, de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptei; nivelul de educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia socială şi familială, instanţa va reţine faptul că inculpatul este o persoană adultă, în vârstă, are studii profesionale, căsătorit, doi copii, este integrat în societate, cu noscut ca un on cinstit și fără vicii- astfel cum rezultă din caracterizarea depusă, deci cu suficientă capacitate de a conştientiza fapta şi urmările ei.

Totodată instanța reține că inculpatul BM a recunoscut săvârșirea faptelor și s-a prezentat în fața instanței de judecată, a declarat că este de acord cu judecata simplificată şi, de asemenea, inculpatul BM a declarat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Întrucât inculpatul BM, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declarând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei reţinute în rechizitoriu, instanţa va aplica prevederile art. 375 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, astfel încât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, calculate prin reducerea cu o treime, vor fi de 8 luni închisoare, minimul special, şi de 3 ani şi 4 luni închisoare, maximul special, avându-se în vedere dispoziţiile art. 335 alin. (3) Cod penal ce prevăd pentru săvârşirea acestei fapte penale, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi faţă de acestea, instanţa va dispune condamnarea inculpatului BM la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni închisoare.

Analizând obiectul juridic al infracţiunii de părăsirea locului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, instanţa reţine faptul că, prin incriminarea acestei conduite sunt protejate valorile şi relaţiile sociale privind siguranţa circulaţiei rutiere, a căror existenţă sau derulare normală presupun incriminarea faptelor de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, dar şi relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei deoarece este îngreunată activitatea de aflare a adevărului. De asemenea, sunt lezate şi relaţiile născute ca urmare a obligaţiei de acordare a primului ajutor victimelor accidentelor de circulaţie.

Această obligaţie impusă conducătorilor de autovehicule - de a rămâne la locul accidentului - se justifică prin necesitatea stabilirii cauzelor care au provocat accidentul, a identificării persoanelor vinovate de producerea lui şi, pe cale de consecinţă, a tragerii la răspundere a acestora.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 338 alin. (2) Cod penal, instanţa reţine că fapta incriminată este lipsită de obiect material, acesta existând doar în varianta prevăzută la aliniatul 2 şi astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa şi planşele fotografice, rezultă cum inculpatul BM în calitatea sa de conducător autor a părăsit locul accidentului produs de acesta la data de (..), fără încuviinţarea organelor de poliţie.

O cerinţă esenţială ataşată elementului material vizează implicarea conducătorului auto într-un accident de circulaţie, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să aibă un anumit rol în producerea evenimentului rutier.

În cazul comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 338 Cod penal urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ce formează obiectul ocrotirii penale, raportul de cauzalitate rezultând ex re şi specific acestui tip de infracţiuni, din perspectiva laturii subiective, intenţia directă sau indirectă caracterizează starea psihică a celui care săvârşeste fapta. Din acest punct de vedere, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, astfel că a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. 

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acesteia, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal şi totodată instanța reține că inculpatul BM a recunoscut săvârșirea faptelor și s-a prezentat în fața instanței de judecată, a declarat că este de acord cu judecata simplificată.

Întrucât inculpatul BM, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declarând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, instanţa va aplica prevederile art. 375 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, astfel încât limitele de pedeapsă, calculate prin reducerea cu o treime, pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acesteia vor fi de 1 an şi 4 luni închisoare, minimul special, şi de 4 ani şi 8 luni închisoare, maximul special, avându-se în vedere dispoziţiile art. 338 alin. (1) Cod penal care prevăd pentru săvârşirea acestei fapte penale pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În consecinţă, în baza art. 338 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (2) şi (10) Cod procedură penală, va condamna inculpatul BM la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerera urmelor acestuia.

Analizând obiectul juridic al infracţiunii de vătămare corporală din culpă, instanţa reţine faptul că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin 1 Cod penal, faptă săvârșită față de persoana vătămată SDD.

Analizând obiectul juridic al infracţiunii de vătămare corporală din culpă, instanţa reţine faptul că, prin incriminarea acestei conduite sunt protejate valorile şi relaţiile sociale privind ocrotirea integrităţii corporale sau sănătăţii fiecărei persoane împotriva faptelor care aduc atingere acestor atribute ale persoanei. Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 196 alin. (1) Cod penal, instanţa reţine că elementul material al infractiunii s-a realizat în momentul în care inculpatul BM a săvârşit acte de violenţă asupra persoanei vătămate SDD, constând în lovirea, accidentarea acestuia şi producea unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de primă expertiză medico-legală, cauzându-i numeroase fracturi de vertebre.

Instanţa va reţine din cuprinsul raportului de expertiză tehnică faptul că accidentul rutier, care a condus la vătămarea corporală a persoanei vătămate, ar fi putut fi evitat dacă inculaptul BM în calitatea sa de conducător rutier al autovehiculului nu s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, iar persoana vătămată SDD în calitate de pieton, nu ar fi circulat pe partea carosabilă a drumului şi ar fi purtat pe îmbrăcaminte accesorii fluorescent-reflectorizante.

Urmarea imediată a acţiunii a fost atinsă atunci când persoanei vătămate i s-au cauzat suferinţe fizice – leziuni traumatice aşa cum reiese din raportul de primă expertiză medico-legală şi fişa de constatări preliminare – leziunile traumatice produse din data de (..) prin lovire cu şi de corpuri dure, în condiţiile accidentului rutier, leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Legătura de cauzalitate a faptei există între acţiunea de lovire a persoanei vătămate SDD de către inculpatul BM şi vătămarea integrităţii corporale a persoanei vătămate care a necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că atitudinea subiectivă a inculpatului BM faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia se caracterizează prin culpă cu prevedere ca formă de vinovăţie, inculpatul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

Instanţa, în baza art. 396 alin. (2) şi (10) Cod procedură penală, constatând dincolo de orice bănuială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, va dispune condamnarea acestuia. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, şi că inculpatul BM a declarat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În consecinţă, în baza art. 196 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, va condamna inculpatul BM la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Instanţa apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 196 alin. 5 şi art. 38 alin. (1) Cod Penal care reglementează concursul de  infracţiuni şi în baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. "b" Cod penal instanţa va aplica inculpatului cea mai grea de 2 ani închisoare, la care va adăuga 1/3 din suma celorlalte pedepse stabilite (1/3 din (1 an şi 3 luni + 3 luni) – 6 luni închisoare), urmând ca inculpatului să i se aplice pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În acest context, instanţa apreciază că singura modalitate de executare aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de lege, este executarea în detenţie a pedepsei, ţinând cont de impactul pe care l-au avut infracţiunile comise de inculpat în rândul comunităţii locale, dar şi de atitudinea inculpatului de a alege să conducă un autovehicul pe drumul public după ce a a consumat băuturi alcoolice şi nu a observat pietonul care cicula pe partea carosabilă a drumului şi l-a accidendat pe acesta din spate provocându-i leziuni care au necesitata un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul BM a ales să părăsească locul producerii accidentului, deşi avea parbrizul spart fiind conştient că a accidentat o persoană. De loc de neglijat este şi faptul că inculpatul a acroşat cu autovehiculul pe care l-a condus şi pe numitul BMM care circula în afara părţii carosabile, dar acesta nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului.

Atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin orientarea pedepselor către minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. (10) C. Pr. Pen..

În temeiul art. 60 C. Pen. instanţa va dispune executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 555 C. Pr. Pen. instanţa va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. Pr. Pen. raportat la art. 72 C. Pen. va constata că inculpatul BM a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu de la data de (...) la zi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. Pr. Pen. raportat la art. 72 C. Pen. va deduce din pedeapsa stabilită perioada când inculpatul BM a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu respectiv de la data de (...) la zi.

În temeiul art. 3 şi 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Va dispune aplicarea prevederilor art. 114 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002 si comunicarea prezentei hotărâri către IPJ Olt, după rămânerea definitivă.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal se constată că Spitalul (...) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de (...) lei reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată SDD, depundând înscrisuri în acest sens iar în şedinţa publică din data de (...) persoana vătămată SDD asistată de reprezentantul legal SM și de apărător ales s-a constituit parte civilă cu suma totală de 250.000 lei faţă de inculpatul BM pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă iar suma de 250. 000 lei este reprezentată de 50.000 lei daune materiale şi 200.000 lei daune morale determinate de costurile efectuate cu spitalizarea şi cu transportul părinţilor din Germania - România şi pierderea locului de muncă al acestora în Germania, tratamentul, şi daunele morale reprezintă suferinţa fizică a minorului. În dovedirea laturii civile a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Instanţa va reţine că autoturismul condus de către inculpatul BM care a fost implicat în accidentul rutier de unde a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate SDD este înmatriculat în Spania şi raportat la adresa BAAR la momentul producerii accidentului autovehiculul era asigurat la societatea (...), societate de asigurări reprezentată în România de (...).

Potrivit art. 1357 Cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă şi din aceste dispoziţii legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite;  existenţa unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Fapta ilicită constă în cauzarea de vătămări fizice, traumatisme la nivel toracal persoanei vătămate SDD i s-au cauzat suferinţe fizice – leziuni traumatice aşa cum reiese din raportul de primă expertiză medico-legală şi fişa de constatări preliminare– leziunile traumatice produse din data de (...) prin lovire cu şi de corpuri dure, în condiţiile accidentului rutier, leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei necesitând pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa va reţine din cuprinsul raportului de expertiză tehnică faptul că accidentul rutier, care a condus la vătămarea corporală a persoanei vătămate, ar fi putut fi evitat dacă inculaptul BM în calitatea sa de conducător rutier al autovehiculului nu s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, iar persoana vătămată SDD în calitate de pieton, nu ar fi circulat pe partea carosabilă a drumului şi ar fi purtat pe îmbrăcaminte accesorii fluorescent-reflectorizante, astfel că va reţine o culpă comună la producerea accidentului de circulaţie.

Prejudiciul este calificat ca o condiţie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

Persoana vătămată arată în cererea de constituire parte civilă că prejudiciul este reprezentat de costurile efectuate cu spitalizarea şi cu transportul părinţilor din Germania - România şi pierderea locului de muncă al acestora în Germania, tratamentul, şi daunele morale reprezintă suferinţa fizică a minorului iar din probatoriul administrat în cauză – înscrisuri şi martori, instanţa reţine că părinţii minorului SDD la momentul producerii accidentului lucrau în Spania cu contract de muncă şi au revenit din cauza producerii acestui accident, astfel cum declarată ambii martori audiaţi în cauză, cu toate acestea instanţa constată că partea civilă nu a depus înscrisuri-contract de muncă din care să rezultă că remuneraţia părinţilor persoanei vătămate este de 9-10 euro/ora aşa cum arată martorii şi în special că au fost încadraţi în muncă în Spania.

Instanaţa apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, expuse mai sus, în ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu cert şi nereparat, constatându- se că partea civilă nu a făcut dovada suportării cheltuielilor invocate cu referire la transportul părinţilor din Germania - România şi pierderea locului de muncă al acestora în Germania, simplul calcul cu ocazia concluziilor scrise fiind insuficient.

În ceea ce priveşte tratamentul minorului şi cheltuielie de specializate instanţa reţine analizând înscrisurile depuse că s-au efectuat costuri în cuantum de 1.053,77 lei, respectiv 437,49 lei pentru tratament şi consumabile, 466,28 lei pentru carburant pentru a se transporta la spital şi suma de 150 lei analize medicale.

În ceea ce priveşte condiţiile reparării prejudiciului, se reţine că prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, două condiţii, respectiv prejudiciul să fie cert şi prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se reţine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum şi prejudiciul viitor, adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire, în măsura în care sunt sigure, atât apariţia acestui prejudiciu, cât şi posibilitatea de a fi determinat.

La stabilirea limitelor obligaţiilor ce-i revin părţii responsabile civilmente (...), instanţa va avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 132/2017 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie care la art. 22 alin. (4) prevede că în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât şi pe cale judecătorească ".

Astfel că va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SDD privind obligarea părţii responsabile civilmente (...) la plata sumei de de 526,88 lei, motivat de culpa comună, către partea civilă SDD, reprezentând daune materiale, în măsura în care au fost solicitate şi dovedite.

În ceea ce priveşte despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, din probatoriul administrat – declaraţiile martorilor rezultă suferinţa minorului SDD în calitate de persoană vătămată, suferinţa psihică fiind reprezentată de faptul că minorul evită să petreacă mult timp în afara locuinţei, în raport de consecinţele suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă. Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat referitor la daunele morale, că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, iar „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei”.

În acest sens, instanţa reţine că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţa deducând producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluţie care, deşi atipică în raport cu regimul general al răspunderii apare în esenţa ei justificată pentru că, dat fiind caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă este practic imposibilă. Persoana vătămată ce se poate constitui parte civilă poate fi orice persoană care a suferit o vătămarea morală prin săvârşirea infracţiunii. Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esenţa unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realităţi materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă.

Totodată, daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă.

De precizat că, principala satisfacţie compensatorie a părţii civile este şi ar trebui realizată prin hotărârea de condamnare a inculpatului şi nu prin acordarea de despăgubiri civile într-un cuantum exagerat.

Faţă de faptul că victima este o persoană minoră care încă mai are traumatisme fizice şi psihice şi păstrând un just echilibru între interesele părţilor, instanţa constată că despăgubirile morale solicitate de partea civilă SDD în cuantum de 200.000 lei sunt rezonabile în parte raportat la împrejurările cauzei, respectiv suma de 60.000 lei, astfel că reţinând culpa comună în producerea accidentului, instanţa va obliga partea responsabilă civilmente (...) să achite suma 30.000 lei.

În consecinţă, în temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (1),(2) şi (5) şi art. 20 alin. (1) Cod pr.pen. combinat cu art. 1357 şi art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civ., instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SDD prin reprezentant SM şi va obliga partea responsabilă civilmente (....) la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 20 alin. (1) Cod proc. pen. combinat cu art. 1357 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul (...) şi obligă partea responsabilă civilmente (...) la plata către această parte civilă a sumei de 3.881,14 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate numitului SDD.

Instanţa constată că în cauza de faţă au fost dispuse măsuri preventive faţă de inculpatul BM, şi constată că în cauză există probe că inculpatul BM a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, impunându-se menţinerea arestului la domiciliu dispus faţă de acesta. Evaluând gravitatea faptelor imputate inculpatului, se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.  Întemeindu-se pe prevederile art. 202 Cod procedură penală, instanţa apreciază că măsura arestului la domiciliu este în continuare proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

În temeiul art. 399 alin. (1) din Cod proc. pen., cu referire la art. 208 alin. (5) şi art. 218 rap. la art. 223 alin. (2) din Cod proc. pen. va menţine măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul BM.

În temeiul art. 399 alin. (4) C. Pr. Pen. soluţia pronunţată cu privire la măsurile preventive este executorie.

În ceea ce priveşte sumele de câte 1.000 lei, reprezentând onorariu apărător ales, solicitate drept de către partea civilă SSD, instanţa va dispune obligarea doar a inculpatului către partea civilă, ca reprezentând cheltuieli efectuate de acestea în cursul procesului şi nu daune materiale şi relevantă în acest sens este şi jurisprudenţa constantă a instanţei supreme ce a statuat că societatea asigurătoare nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul derulării procesului cu motivarea că „răspunderea societăţii de asigurare derivă din contractul încheiat între aceasta şi asigurat fiind de natură contractuală, răspunzând doar în limitele stipulate expres prin contractul încheiat şi doar cu privire la bunul asigurat” (decizia I.C.C.J. 1664 din data de 26-apr-2011).

Prin urmare, în baza art. 276 Cod proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 750 lei, onorariu avocat redus ca urmare a admiterii în parte a acţiunii civile cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat) avansate de partea civilă SDD.

În baza art. 404 alin.(4) lit. "e" raportat la art. 274 alin.(1) Cod procedură penală, obligă inculpatul BM la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Data publicarii pe portal:19.07.2022

Domenii speta

Spete similare