Vătămare corporală

Prin sentinţa penală nr. 1435/17.12.2020, pronunţată de Judecătoria Găeşti, instanţa a hotărât următoarele: 

În temeiul art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, au fost condamnaţi inculpaţii LPL şi LMT la câte o pedeapsă de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din data de 17/18.07.2016, persoană vătămată BI.

În temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpaţilor să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca inculpaţii să presteze muncă neremunerată timp de 60 de zile la Primăria comunei M., judeţul Dâmboviţa, sau în cadrul unei alte entităţi stabilite de Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, având în vedere posibilităţile concrete de executare existente la nivelul acestui serviciu de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpaţilor asupra conduitei viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expun dacă vor mai comite infracţiuni sau dacă nu vor respecta măsurile de supraveghere care le revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

S-a luat act că inculpaţii au fost cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate. 

În baza art. 397, raportat la art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală, instanţa a admis în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă BI şi a obligat inculpaţii la plata către partea civilă BI a sumei totale de 15.000 de lei - cu titlu de daune morale – câte 7.500 de lei fiecare inculpat. 

A respins, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile BI cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

De asemenea, instanţa a admis acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte şi a obligat inculpaţii la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a sumei totale de 3.828 de lei - cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată BI, câte 1.914 lei fiecare inculpat. 

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 

În temeiul art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, a fost admisă cererea părţii civile BI de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate şi au fost obligaţi inculpaţii la plata către partea civilă BI a sumei totale de 2.500 de lei reprezentând onorariul avocatului ales, câte 1.250 de lei fiecare inculpat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 18.07.2016, ora 00:21, lucrătorii Secției 10 Poliție Rurală P. au fost sesizați de Spitalul Orășenesc Găești cu privire la faptul că la această unitate s-a prezentat numitul BI, care a declarat că a fost agresat fizic în timp ce se afla pe raza comunei M., jud. Dâmbovița.

Din probele administrate a reieșit următoarea situație de fapt:

În data de 17/18.07.2016, ora 00:21, numitul BI a fost agresat fizic de către inculpații LPL și LMT, care l-au lovit cu pumnii, picioarele și obiecte contondente (bâte din lemn) în diferite zone ale corpului, în timp ce se aflau în apropierea barului II S. din localitatea M., jud. Dâmbovița. 

Fiind audiat în calitate de persoană vătămată, în cursul urmăririi penale, numitul BI a declarat că, în data de 17.07.2016, în jurul orei 18:00, a mers împreună cu SFD și PM la un bar situat pe raza localității M., jud. Dâmbovița, unde în intervalul orar 18:00-23:00, a consumat împreună cu cele două persoane menționate anterior și un alt amic, circa șase sticle cu vin.

În jurul orei 19:00, la bar au venit inculpații LPL și LMT, care s-au așezat pe canapea lângă persoana vătămată și au început să consume bere. Persoana vătămată i-a salutat pe cei doi, însă nu a intrat în discuții cu ei, deși nu se afla în niciun conflict cu aceștia. În jurul orei 20:00 cei doi inculpați au ieșit din bar, mergând pe terasă, unde au luat loc la o masă și au continuat să consume bere.

În jurul orei 23:00, patronul barului i-a spus lui BI că o să închidă deoarece este târziu. Acesta, împreună cu SFD, a ieșit din bar, ocazie cu care a constatat că pe terasă nu se mai afla nicio persoană. A ieșit în stradă și a mers circa 4-5 metri, după care i-a observat pe inculpații LPL, LMT și pe numiții IF și IA care, fără să-i reproșeze ceva, au început să-i adreseze injurii și să-l lovească cu bâte din lemn pe care le aveau asupra lor. Persoana vătămată a declarat că reține faptul că primul care l-a lovit a fost inculpatul LMT, acesta aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței. BI a încercat să se apere, dar nu a reușit, celelalte persoane menționate lovindu-l în continuare cu bâte din lemn și cu picioarele. În urma loviturilor primite, persoana vătămată a căzut la pământ, de unde nu a reușit să se ridice, deoarece a fost lovită în continuare. În urma loviturilor primite, persoana vătămată și-a pierdut conștiența.

În continuare, BI a fost transportat de patronul barului la Spitalul Orăşenesc Găești, de unde a fost transferat la Spitalul Județean de Urgenţă Târgoviște, unde a suferit o intervenție chirurgicală de urgență, fiindu-i scoasă splina.

Numitului BI i s-a stabilit următorul diagnostic la prezentare: comoție cerebrală după traumatism cranian facial cu fractură de piramidă nazală, stare de ebrietate.

Persoana vătămată a fost transferată la Spitalul Județean de Urgenţă Târgovişte - Secția Chirurgie Generală, unde a fost internată pentru perioada 18.07.2016 - 25.07.2016.

Fiind audiați în calitate de martori în faza de urmărire penală, LPL și LMT nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost prezentată de către persoana vătămată, precizând că ei doar l-au împins, de mai multe ori, pe BI, în timp ce se aflau pe stradă în apropierea barului II S., iar acesta fiind în stare de ebrietate s-a dezechilibrat și a căzut la pământ în repetate rânduri, fără a-l lovi cu picioarele sau cu bâte din lemn, așa cum a declarat acesta. Mai mult, cei doi au declarat că doar ei au fost cei care au împins-o pe persoana vătămată, fără ca numiții IA și IF să se implice în vreun fel, aceștia doar asistând la ce s-a întâmplat.

În cauză a fost audiat, în faza de urmărire penală, şi martorul SFD, declarația acestuia coroborându-se cu cea a persoanei vătămate, în sensul că aceasta din urmă a fost agresată la data de 17/18.07.2016 de către inculpații LPL, LMT și de către numiții IF și IA, care l-au lovit cu bâte din lemn în timp ce se aflau în apropierea barului II S. de pe raza localității M., jud. Dâmboviţa.

Având în vedere contradicțiile existente între declarația martorului SFD și cele furnizate în calitate de martori de către LPL și LMT, organele de cercetare penală au dispus testarea cu aparatul poligraf a martorului SFD, în vederea stabilirii veridicității aspectelor declarate de acesta. 

În urma efectuării constatării criminalistice asupra comportamentului simulat al martorului SFD, a fost întocmit Raportul de constatare criminalistică nr. 149094 din data de 28.11.2017, ocazie cu care acestuia i-au fost adresate următoarele întrebări:

Minți când spui că ai văzut când BI a fost lovit de LPL și LMT? Răspuns: NU.

Minți când spui că ai văzut când BI a fost lovit cu bâtele de cei doi bărbați? Răspuns: NU.

Ai mințit în vreun fel în declarația dată la poliție cu privire la lovirea lui BI? Răspuns: NU

Interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile numitului SFD la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice.

Cu ocazia testării poligraf, martorul a revenit asupra declarației date inițial în fața organelor de cercetare penală, cu privire la faptul că a observat că persoana vătămată a fost lovită cu bâte din lemn de către inculpații LPL, LMT și de numiții IF și IA. Fiind reaudiat, acesta a declarat că la data de 17/18.07.2016 a fost prezent când inculpații LPL și LMT l-au agresat fizic pe BI, lovindu-l pe acesta cu bâte din lemn, în timp ce se aflau în apropierea barului II S. de pe raza localității M., jud. Dâmbovița. Cu privire la numiții IF și IA, martorul a declarat că nu a văzut ca aceștia să o agreseze fizic pe persoana vătămată, însă a declarat acest lucru inițial deoarece așa a auzit vorbindu-se prin localitate, deși el nu a perceput aceste aspecte în mod direct.

Fiind audiat în calitate de martor în faza de urmărire penală, numitul III, zis A, a declarat că, în noaptea de 17/18.07.2016, în jurul orei 24:00, a plecat de la domiciliu împreună cu fratele său, INF, pentru a merge la un amic. Când au ajuns în fața barului II S. i-a observat pe inculpații LPL și LMT în timp ce se certau cu BI, zis U, aceștia amenințându-se reciproc cu acte de violență. Imediat cei doi inculpați au început să-l lovească pe BI cu pumnii și cu picioarele, acesta căzând la pământ, unde cei doi au continuat să-l lovească. De față la cele întâmplate se mai afla și un alt băiat pe care îl cunoaște pe numele de B (martorul SFD), care nu s-a implicat în conflict, doar striga la cei doi inculpați să nu-l mai lovească pe BI.

După încheierea altercației inculpații au plecat la domiciliu, iar martorul INF a plecat de asemenea la domiciliu împreună cu fratele său.

Cu ocazia audierii, martorul a declarat că nu a observat ca cei doi inculpați să aibă asupra lor bâte din lemn, aceștia lovind-o pe persoana vătămată doar cu pumnii și cu picioarele.

Se constată astfel că declarația martorului III se coroborează cu cea a martorului SFD și parțial cu cea a persoanei vătămate BI, în sensul că aceasta a fost agresată fizic doar de inculpații LPL și LMT, fără ca martorul sau fratele său să aibă vreo implicare în altercație. 

Audierea martorului INF nu a fost posibilă în faza de urmărire penală, deoarece era plecat din țară.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, atât în calitate de suspecți, cât și în calitate de inculpați, LPL și LMT au avut o atitudine nesinceră, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost reținută în sarcina lor de către organele de cercetare penală, recunoscând totuși conflictul avut cu victima. Aceștia au declarat că nu l-au agresat fizic pe BI, lovindu-l cu pumnii, picioarele sau cu bâte din lemn, doar au avut o altercație verbală cu acesta, în timpul căreia l-au îmbrâncit de mai multe ori, iar din cauza faptului că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice s-a dezechilibrat de fiecare dată și a căzut pe asfalt, acesta fiind modul în care i-au fost produse leziunile.

Cu ocazia audierii, organele de cercetare penală au solicitat celor doi inculpați consimțământul pentru a fi testați cu aparatul poligraf, însă aceștia au refuzat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A1/266/2016 emis de SJML Dâmbovița, persoana vătămată BI a suferit leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corp dur ce au necesitat 25-30 de zile de îngrijire medicală pentru vindecare. Totodată, s-a stabilit că leziunile suferite la nivelul abdomenului (ruptură de splină), prin gravitatea lor, au pus în primejdie viața persoanei vătămate și au avut ca urmări o pierdere de organ, precum și o infirmitate fizică, aceste aspecte reieșind din cuprinsul certificatului medico-legal nr. A1/266/28.07.2016.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a reieşit din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; plângere persoană vătămată BI și fotografii anexate; declarație persoană vătămată BI; declaraţii martori; raport de constatare criminalistică nr. 149094 din data de 28.11.2017; raport de expertiză medico-legală nr. A1/266/2016 emis de SJML Dâmbovița; declarații suspecţi/inculpaţi LPL și LMT; copii caziere judiciare, din care reiese că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpaților LPL și LMT, care în data de 17/18.07.2016, în jurul orei 00:21, l-au agresat fizic pe BI, lovindu-l cu pumnii, picioarele și cu bâte din lemn în diferite zone ale corpului, în timp se aflau în apropierea barului II S. de pe raza localității M., jud. Dâmbovița, pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat 25-30 de zile de îngrijire medicală pentru vindecare, totodată leziunile suferite la nivelul abdomenului (ruptură de splină), prin gravitatea lor, punând în primejdie viața persoanei vătămate și având ca urmare o pierdere de organ, precum și o infirmitate fizică, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. a și e Cod penal.

Prin încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.

În faza judecăţii, inculpaţii au solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

Astfel, inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor şi sunt de acord să fie judecaţi în baza probelor de la urmărirea penală, probe pe care le cunosc şi pe care şi le însuşesc. La interpelarea instanţei, şi-au manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, arătând că sunt apţi de muncă.

Coroborând recunoaşterea inculpaţilor cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că aceştia au săvârşit fapta pentru care sunt trimişi în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 194 alin. 1 lit. a şi e Cod penal – vătămare corporală.

Având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de care au beneficiat inculpaţii ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, în urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (închisoarea de la 2 la 7 ani), instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea al cărei minim special este de 1 an şi 4 luni.

La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii; aspectul că inculpaţii sunt fără antecedente penale; conduita lor după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză a operat răspunderea penală a acestora pentru infracţiunea comisă.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa a condamnat pe fiecare dintre inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din data de 17/18.07.2016, persoană vătămată BI.

În continuare, pentru fiecare dintre inculpaţi, în temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpaţii să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, instanţa a dispus ca inculpaţii să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, existând acordul lor în acest sens.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanţa a atras atenţia inculpaţilor asupra conduitei lor viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expun dacă vor mai comite infracţiuni sau dacă nu vor respecta măsurile de supraveghere care le revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în raport de persoana inculpaţilor, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile lor de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnaţii nu vor mai comite infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a arătat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 91 alin. 3 Cod penal, care se referă la cazurile când nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanţa a constatat şi că inculpaţii au fost cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a arătat că, la data de 19.11.2020, persoana vătămată BI s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 de lei daune materiale şi 150.000 de lei daune morale, instanţa apreciind că cererea acestuia este întemeiată în parte.

S-a menţionat că este cunoscut că daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal se acordă de instanţă în măsura în care se administrează dovezi în acest sens, în timp ce cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa în materie este neunitară.

În speţă partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 10.000 de lei, dar acestea nu au fost dovedite prin înscrisuri depuse la dosarul cauzei, aşa cum este necesar, de exemplu prin chitanţe, bonuri fiscale, reţete medicale, astfel că aceste daune materiale nu s-au putut acorda, fiind nedovedite. Instanţa a arătat totuşi că, în situaţia în care, în viitor, persoana vătămată BI va efectua cheltuieli cu restabilirea sănătăţii sale, cheltuieli pe care le va putea proba prin înscrisuri, aceasta va putea solicita recuperarea acestora pe cale separată.

Legat de declaraţia martorei IE care a arătat că anterior agresiunii partea civilă BI muncea în străinătate, pe perioade scurte, pe şantier, câştigând în jur de 2000 de euro pe lună, iar după vătămarea sa corporală nu a mai putut munci deloc timp de 6 luni, instanţa a arătat că declaraţia acestei martore nu este suficientă pentru a dovedi existenţa unor venituri anterioare, constante, cât timp nu au fost prezentate înscrisuri din care să rezulte raportul de muncă, nu s-a specificat în ce perioadă a muncit şi în ce perioadă nu a muncit partea civilă şi nu a fost prezentată nicio dovadă concretă privind obţinerea unor venituri în ţară sau în străinătate ca urmare a derulării unor activităţi.

Cu privire la sumele pe care martora IE a susţinut că le-a plătit la spital pentru operaţia persoanei vătămate şi pentru alte proceduri medicale la care a fost supusă aceasta, aceste sume nu au fost dovedite, neputând fi deci acordate pe baza unor simple susţineri, iar pe de altă parte însuşi Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte s-a constituit parte civilă în dosar cu cheltuielile de spitalizare efectuate cu ocazia internării lui BI în perioada 18-25.07.2016.

În ceea ce priveşte daunele morale, partea civilă a cerut de la inculpaţi suma totală de 150.000 de lei reprezentând suferinţa pricinuită, fără să administreze vreo probă în acest sens, dar daunele morale nu trebuie în mod necesar dovedite; instanţa a constatat că această solicitare este întemeiată în parte.

Prejudiciul suferit de către persoana vătămată prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate şi inviolabilitate fizică) este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanţa le-a acordat acesteia nu reprezintă o modalitate de repunere în situaţia anterioară săvârşirii faptei, ci o modalitate prin care se urmăreşte a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimţit impactul celor întâmplate în viaţa sa obişnuită, ţinând cont că orice durere fizică presupune şi o suferinţă psihică.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a arătat că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de victima agresiunii, importanţa valorilor lezate acesteia, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Raportându-se la aceste criterii, având în vedere şi concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă că persoana vătămată constituită parte civilă a suferit leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu corp dur, necesitând 25-30 de zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice suferite la nivelul abdomenului, respectiv ruptură de splină, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate şi au avut ca urmări o pierdere de organ, precum şi o infirmitate fizică, instanţa a admis în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă BI şi a obligat pe inculpaţii LPL şi LMT la plata către partea civilă BI a sumei totale de 15.000 de lei, cu titlu de daune morale – câte 7.500 de lei de la fiecare inculpat. A respins, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile BI cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

De asemenea, instanţa a admis acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte şi a obligat pe inculpaţi la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a sumei totale de 3.828 de lei - cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată BI, câte 1.914 lei fiecare inculpat, instanţa apreciind că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli prin înscrisurile depuse la dosar.

În continuare, în baza art. 398 Cod procedură penală, raportat la art. 274 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 

În temeiul art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, instanţa a admis cererea părţii civile BI de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate şi i-a obligat pe inculpaţi la plata către partea civilă BI a sumei totale de 2.500 de lei reprezentând onorariul avocatului ales, câte 1.250 de lei fiecare inculpat.

Apelul declarat de partea civilă împotriva acestei sentinţei penale a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare