Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal

Sentința penală nr. 237 din data de 12.02.2020 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 1034 din data de 20.11.2020 a Curții de Apel Galați

Obiect: refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal

Cuprins pe materii: achitare în temeiul art. 16 alin.1 lit. b) teza întâi Cod procedură penală

Soluția dispusă de instanța de fond:

Prin sentința penală nr. 237 din data de 12.02.2020 a Judecătoriei Galați  în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B. L. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal,  întrucât fapta nu este  prevăzută de legea penală.

Soluția instanței de fond cu privire la problema de drept

Inculpatul B.L. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 337 Cod penal, reținându-se că  la data de 01.11.2018 refuzat să se supună recoltării de probe biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce fusese testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,56 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În ceea ce privește structura şi conținutul juridic al infracțiunii de refuz sau sustragerea de prelevarea de mostre biologice, instanța reține că subiectul activ al infracţiunii este de regulă necircumstanţiat (conducătorul autovehiculului), putând exista situaţii în care legea impune necesitatea unui autor calificat: instructorul auto aflat în procesul de instruire a persoanelor care se pregătesc pentru susţinerea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere şi examinatorul, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere. Situaţia premisă a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice constă în  existența unei situaţii concrete care ar impune obligaţia conducătorului de vehicul, instructorului auto sau examinatorului de a accepta prelevarea unor mostre biologice la solicitarea agentului constatator, necesare pentru stabilirea alcoolemiei ori a altor substanţe psihoactive.

Inculpatul B.L. , trimis în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni  beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi este apărat de  principiul de drept in dubio pro reo.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, instanţa apreciază că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu mai există, şi totuşi îndoiala persistă, în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpatul trebuie achitat, întrucât probele administrate nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul B.L. avea calitatea de conducător auto al autoturismului marca Ford, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare GL ---T, care se deplasa din direcţia localităţii Scânteieşti, către Galaţi, oprit în trafic în tura de noapte din data de  01.11.2018 de echipajul poliției de frontieră format din martorii D. M. și A. A. E.

Neputându-se  stabili cu certitudine că inculpatul avea calitatea de conducător auto și implicit obligația de accepta prelevarea unor mostre biologice la solicitarea agentului constatator, necesare pentru stabilirea alcoolemiei ori a altor substanţe psihoactive, pentru ca fapta acestuia să constituie infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod penal,  instanța  , în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal,  întrucât fapta nu este  prevăzută de legea penală.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluției de achitare. S-a învederat în esență că există probe din care reiese vinovăția inculpatului.

Soluția dispusă de către instanța de control judiciar:

Examinând  cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de  drept, conform art.  417 al. 2 C.proc.pen., Curtea  constată că hotărârea apelată este legală și temeinică.

Așa cum a reținut și prima instanță, nu sunt probe suficiente din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B.L. se face vinovat de comiterea infracțiunii de  refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, nefiind  dovedit, dincolo de orice bănuială rezonabilă, faptul că inculpatul B.L. ar fi condus autoturismul marca Ford, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare GL ---T, la data de 01.11.2018, în jurul orei 00:00, pe DN 24D, la intersecţia cu DJ261A, din direcţia localităţii Scânteieşti, către Galaţi.

În acest sens, se constată că probele care au stat la baza trimiterii în judecată, în esență procesul verbal de constatare din 01.11.2018 și declarațiile polițiștilor care l-au întocmit, martorii  D.M. și A.A.E., au anumite neconcordanțe, lipsuri, contradicții, care creează serioase dubii cu privire la persoana care a condus autoturismul în cauză.

Astfel, se observă că, deși în procesul-verbal de constatare din 01.11.2018 se menționează că atât inculpatul B.L. cât și martorul P.C. refuză să dea declarații, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, ale  martorul P.C. și chiar declarațiile agenților constatatori (martorii  D.M. și A.A.E.), rezultă cu certitudine că aceștia au făcut declarații la momentul respectiv în sensul că cel care conducea autoturismul este martorul P.C..

Se constată că,  în același  proces-verbal de constatare din 01.11.2018 se menționează că inculpatul B.L. nu are obiecții cu privire la modul cum s-a făcut constatarea și nici cu privire la aspectele consemnate în procesul-verbal, deși, așa cum am arătat mai sus se cunoștea poziția acestuia în legătură cu derularea evenimentelor, poziția acestuia fiind practic contrară aspectelor esențiale (conducerea autoturismului) consemnate de polițiști în acel proces-verbal.

Se mai observă că procesul-verbal de constatare din 01.11.2018 nu poartă semnătura inculpatului, deși se constatase că nu ar fi avut obiecții, și nici refuzul acestuia de a-l semna.

Se mai constată că pe acest proces-verbal apare semnătura unui martor ocular, fără a fi indicat numele, prenumele, date de stare civilă, pentru a putea fi identificat. Se constată că semnătura de pe procesul verbal de constatare din dreptul martorului ocular, este aceeași cu semnătura de pe procesul verbal de lăsare în custodie, în care se menționează numele lui P.C. (filele 8,9,33 dosar urmărire penală). Însă, martorul P.C. a susținut că la sediul poliției din Foltești nu a semnat niciun înscris, aspect care reiese și din verificarea semnăturilor acestui martor date pe declarațiile de la urmărire penală, fond și apel (filele 17,18 dosar urmărire penală,  fila 44 dosar de fond, fila dosar apel) rezultând că este aceeași semnătură, dar că este diferită față de cea menționată pe procesul verbal de lăsare în custodie și cea menționată pe procesul verbal de constatare.

Prin urmare, în procesul-verbal de constatare din 01.11.2018 care a fost întocmit la Sectorul Poliției de Frontieră Foltești nu sunt consemnate toate aspectele constatate și activitățile desfășurate, astfel cum prevăd dispozițiile art.199 și art. 293 alin. 3 Cod procedură penală, din declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați, rezultând o situație de fapt mult mai amplă și contradictorie decât cea inserată în procesul verbal.

De asemenea, sunt contradictorii declarațiile celor doi polițiști cu privire la motivul invocat de inculpat la spital pentru a justifica refuzul prelevării de probe biologice, martorul D.M. arătând că inculpatul a spus că îi este frică de ace iar martorul A.A.E. a relatat că inculpatul a refuzat recoltarea de sânge deoarece nu condusese mașina.

Se mai constată că martorul A.A.E. a declarat că nu a putut vedea persoanele din autoturism la momentul opririi pentru control întrucât era noapte iar mașina avea farurile aprinse (fila 20 dosar de fond) și că verificarea actelor a fost efectuată de martorul D.M., în timp ce el se afla la o anumită distanță în spatele autoturismului.

Martorul D.M. este singurul care a susținut că inculpatul a fost la volanul autoturismului, dar aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate, fiind contrazise de declarațiile inculpatului și ale martorilor P.C. și Z.G., precum și neconcordantă cu privire la anumite aspecte cu declarația martorului A.A.E. și cu aspectele inserate în procesul-verbal de constatare, astfel cum am arătat mai sus.

Având în vedere că era noapte și nu exista iluminat stradal în zona respectivă, există posibilitatea ca agenții de poliție să nu fi putut vedea în mod clar fizionomia persoanei care conducea autoturismul.

Declarația inculpatului B.L. în sensul că nu a condus autoturismul respectiv ci se afla pe bancheta din dreapta față este confirmată de martorul P.C. care a precizat că în acea seară a condus autoturismul în cauză, ce era proprietatea personală, de la ferma sa la locuința martorului Z.G., din localitatea Scânteiești pentru a cumpăra vin, fiind însoțit de inculpatul B.L., care se afla pe bancheta din dreapta față a mașinii. A precizat că la dus a trecut prin intersecția unde se afla o mașină de poliție și unde a fost oprit la întoarcere.  A menționat că nu a stat la martorul Z.G. ci doar a coborât din mașină a luat vinul de la acesta și s-a urcat din nou la volan și a plecat spre fermă, fiind oprit apoi de poliție.

Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorului Z.G. care a precizat că martorul P.C. l-a sunat și l-a întrebat dacă poate să-i vândă niște vin iar la răspunsul său afirmativ acesta s-a deplasat la el cu autoturismul proprietate. A menționat că martorul P.C. a coborât de la volanul autoturismului, a luat vinul, pe care i-l pregătise, l-a pus în portbagaj, tot el s-a urcat la volanul mașinii și a plecat. A mai arătat că a observat că în autoturism mai era o persoană dar că nu a cunoscut-o atunci.

Nu se poate aprecia că martorul P.C. ar fi vrut să îl exonereze pe inculpatul B.L. de o eventuală răspundere penală pentru conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, atât timp cât și el se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce rezultă din declarațiile acestuia, precum și a martorilor D.M. și A.A.E..

De asemenea, având în vedere că autoturismul este proprietatea martorului P.C., nu se poate justifica logic o eventuală încredințare a mașinii spre a fi condusă de inculpat întrucât și într-o asemenea situație martorul ar fi fost tras la răspundere penală, ținând cont de faptul că împreună consumaseră băuturi alcoolice. 

Se mai constată că, deși prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă față de martorul P.C., nici până la data pronunțării prezentei decizii nu a fost identificat vreun dosar pe rolul Judecătoriei Galați cu acest obiect (astfel cum rezultă din consultarea aplicației ECRIS).

În consecință, nefiind dovedită împrejurarea că inculpatul B.L. ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare GL ----T  la data de 01.11.2018, fapta acestuia, care avea doar calitatea de pasager în autoturismul respectiv, de a refuza de la prelevarea de mostre biologice nu întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de  art. 337 Cod penal, nefiind prevăzută de legea penală, astfel că în mod corect s-a dispus achitarea acestuia, conform art. 396 al. 5 Cod procedură penală în referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală.

Problema de drept:

Aplicarea principiului in dubio pro reo.

Domenii speta

Spete similare