Penal - recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302 din 2004) - sancţiune pecuniară

Sentinţă penală 11 din 26.01.2022


I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Făurei, înregistrată la data de ..., sub nr. ...., cauza fiind declinată de ...., autorităţile din ...., Y – au solicitat recunoaşterea şi executarea sancţiunii pecuniare în cuantum de 257,00 EURO aplicată intimatei X, având sediul în ....

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare, şi a îmbrăcat forma prevăzută de această Decizie, respectiv Anexa - Certificat prevăzută la articolul 4, în limba română şi decizia de sancţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin hotărârea autorităţilor olandeze din data de ... emisă de Y, definitivă la data de 25.06.2021, intimata X a fost obligată la plata sumei totale de 257,00 EURO, reprezentând o sumă de bani la condamnarea pentru o infracţiune, impusă printr-o decizie, în temeiul legii statului emitent.

Instanţa reţine că Decizia-cadru 2005/214/JAI a fost transpusă în legislaţia română prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Potrivit art. 291 din Legea nr. 302/2004 

(1) În cazul hotărârilor date în alte state membre, autoritatea competentă pentru primirea certificatului şi a hotărârii este judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea.

(2) În cazul hotărârilor date de autorităţile judiciare sau administrative române, certificatul se completează de autoritatea care a aplicat sancţiunea pecuniară şi se transmite, în limbile română şi străină, împreună cu hotărârea prin care a fost aplicată respectiva sancţiune, autorităţii competente din statul de executare.

Prin modificarea Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 300/2013 începând cu data de 26.12.2013, s-au stabilit, în art. 297 din Legea nr. 302/2004, următoarele:

Alin. (1): Următoarele infracţiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; 9. spălarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informatică; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrării şi şederii ilegale; 14. omorul, vătămarea corporală gravă; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; 20. înşelăciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de plată; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave; 32. sabotajul; 33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase; 34. contrabanda cu mărfuri; 35. încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală; 36. ameninţări şi acte de violenţă împotriva persoanelor, inclusiv violenţa din cadrul evenimentelor sportive; 37. prejudicii supuse legii penale; 38. furtul; 39. infracţiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligaţiile ce reies din instrumentele internaţionale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunităţii Europene*) sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.*) Prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a fost redenumit „Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene“ şi a dispus că termenii „Comunitatea“ sau „Comunitatea Europeană“ se înlocuiesc cu „Uniunea“, cuvintele „Comunităţilor Europene“ sau „ale CEE“ se înlocuiesc cu „(ale) Uniunii Europene“.

Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege, pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei ca fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română (fără a se mai menţiona ca fapta să fie prevăzută în legea română ca şi infracţiune).

În acest context, instanţa apreciază că, în situaţia în care este vorba despre o faptă prevăzută la alin. (1) din art. 297 din Legea nr. 302/2004 care este considerată infracţiune în statul membru care a aplicat sancţiunea financiară, instanţa este obligată să recunoască şi să dispună executarea deciziei de impunere fără a verifica incriminarea acesteia în legea română, deci indiferent dacă fapta este sau nu incriminată şi în România sau dacă ea este prevăzută ca infracţiune sau contravenţie, iar în cazul în care nu s-a bifat în certificatul depus la dosar vreuna dintre faptele arătate în alin. (1) al art. 297 din Legea nr. 302/2004, instanţa va proceda la verificarea incriminării faptei concret săvârşite şi în legea română (ca infracţiune sau, după caz, contravenţie).

În sensul acestei interpretări, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 290 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în sensul prezentei secţiuni din lege, prin hotărâre se înţelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentinţă, decizie, ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunţată de un organ de urmărire penală, o instanţă, precum şi de alte autorităţi care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancţiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de:

a) o autoritate judiciară, ca urmare a săvârşirii unei fapte care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune;

b) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de o autoritate judiciară competentă şi în materie penală;

c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă şi în materie penală;

d) o autoritate judiciară competentă şi în materie penală, atunci când decizia a fost luată în legătură cu o hotărâre prevăzută la lit. c).

Potrivit art. 299 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:

a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancţionată:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiaşi stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa şi la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau

(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

- aceasta a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau

- aceasta, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţainstanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;

(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, deşi i s-au adus la cunoştinţă în mod expres procedurile iniţiate împotriva sa şi posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunţat în mod expres la dreptul la o procedură orală şi a indicat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

Instanţa constată că potrivit art. 297 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004, „comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase”, dau dreptul, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor.

Instanţa constată că intimata, la data de 17 decembrie 2020, orele 20:02 în .... a depăşit cu 27 km/oră viteza maximă pe autostradă (indicator circulaţie a 1).

Potrivit articolul 298 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 299 din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele dosarului, instanţa constată că în prezenta cauza nu este aplicabil niciunul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 299 din Legea nr. 302/2004, motivul invocat de aceasta în apărare, respectiv la acea data autoturismul era furat, neregăsidu-se printre aceste motive.

Pe cale de consecinţă, va admite solicitarea privind recunoaşterea şi executarea unei sancţiuni pecuniare împotriva intimatei X, în conformitate cu Decizia–Cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24.02.2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, formulată de către autorităţile din ....

În baza art. 298 alin 1 raportat la art. 297 alin 1 pct. 33 din Legea 302/2004, va dispune recunoașterea sancțiunii pecuniare în cuantum de 257,00 euro, aplicată intimatei X, cu sediul în ..., înregistrată la ... sub nr...., prin decizia autorităţilor olandeze nr. de referinţă : ... din data la data de ..., definitivă la data de 25.06.2021.

Conform art.300 alin.2 din Legea nr.302/2004, va schimba sancțiunea pecuniară în suma de 1.252,72 lei, echivalentul în lei a sumei de 257,00 euro la cursul BNR din data de 30.12.2020 (data aplicării sancţiunii).

În baza art. 306 din Legea 302/2004, va încunoştinţa cu privire la decizia instanţei autorităţile din ..., precum si intimata.

În baza art. 305 alin. 2 din Legea 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art.145 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, admite cererea formulată de autorităţile din …..

Dispune recunoașterea sancțiunii pecuniare în cuantum de 257,00 euro, aplicată intimatei X, cu sediul în …, înregistrată la … sub nr…., prin decizia autorităţilor olandeze nr. de referinţă : … din data la data de …, definitivă la data de 25.06.2021.

Conform art.300 alin.2 din Legea nr.302/2004, schimbă sancțiunea pecuniară în suma de 1.252,72 lei, echivalentul în lei a sumei de 257,00 euro la cursul BNR din data de 30.12.2020 (data aplicării sancţiunii).

În temeiul art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Apelul se depune la Judecătoria Făurei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2022.