Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. X/263/2020 contestatoarea U. P. I. (L.) SA, în contradictoriu cu pârâtul debitor C. L. V. a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii din data de 09.12.2019 emisă de BEJ T. G. L. în cadrul dosarului de executare nr. X/E/2016 prin care au fost stabilite o serie de cheltuieli de executare suplimentare solicitând anularea încheierii susmenţionate.
În motivare contestatoarea a arătat că a cesionat o serie de creanţe de la diverşi creditori din toată ţara, creanţe pentru care fie s-a solicitat, ulterior, punerea lor în executare prin formularea cererilor de executare silită, fie au fost continuate procedurile execuţionale deja declarate de creditorul cedent iniţial.
Că, D. C. A. SRL reprezintă societatea contestatoarei în România, în calitate de administrator creanţe, potrivit dispoziţiilor OUG 52/2016, fiind îndeplinite condiţiile şi formalităţile care au condus la înregistrarea în lista entităţilor care desfăşoară activitate de recuperare creanţe care figurează în evidenţa ANPC.
Că, pentru recuperarea creanţelor de la debitorii care îşi aveau domiciliul în raza Curţii de Apel Craiova contestatoarea a apelat, pentru o bună parte pentru dosarele gestionate de U. P. I. (L.) SA la serviciile executorului judecătoresc T. G. L. din Mun. Craiova.
Că, având în vedere numărul mare de dosare care urmau a fi deschise, s-a agreat cu executorul judecătoresc ca societatea contestatoare să achite, la momentul deschiderii dosarului de executare, o sumă stabilită între 80-160 lei cu titlul de cheltuieli de executare, aceste cheltuieli iniţiale fiind singurele agreate de către părţi ca fiind necesar a fi achitate pentru desfăşurarea procedurii de executare silită, în cazul creanţelor negarantate.
Că, de asemenea s-a agreat şi faptul că, în dosarele de executare în care urmează a fi recuperate diverse sume de la debitori, acestea să fie destinate acoperii în proporţie de 50% a onorariului executorului judecătoresc(care urma a fi stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare)şi a eventualelor cheltuieli de executare efectuate de acesta, iar cealaltă proporţie de 50% să fie pentru acoperirea cheltuielilor de executare avansate de către creditor(până la limita sumelor efectiv achitate) şi a restituirii debitului restant(până la limita debitului restant din fiecare dosar).
Că, aceasta a fost maniera de lucru uzată de către societatea contestatoare cu executorul judecătoresc începând cu anul 2016 şi până în luna septembrie 2019, moment la care relaţiile dintre cele două părţi au început să se degradeze ca urmare a solicitărilor nelegitime şi exagerate ale executorului judecătoresc.
Că, în decursul anului 2013 contestatoarea a încredinţat executorului judecătoresc un număr de aproximativ 4 dosare, în 2015 un dosar, în 2016 un număr de 2948 dosare, în 2017 un număr de 1662 dosare, în 2018 un număr de 5014 dosare, iar în decursul anului 2019 un număr de 2704 dosare, rezultând un număr total de 12333 dosare.
Că, în decursul anului 2019, societatea contestatoare a propus şi perfectarea unui contract de colaborare care să reglementeze în scrisa cele deja practicate, fiind schimbate diverse versiuni ale unui astfel de contract, la acel moment executorul judecătoresc solicitând contestatoarei acordarea unei exclusivităţi la nivelul Curţii de Apel Craiova, respectiv ca toate dosarele aferente creanţelor cesionate de societatea contestatoare, pentru debitorii cu domiciliul în raza Curţii de Apel Craiova, să îi fie încredinţate exclusiv acestuia, aspect cu care contestatoarea nu a fost de acord.
Că, prin intermediul unei corespondenţe pe e-mail din data de 12.08.2019 executorul judecătoresc i-a adus la cunoştinţă contestatoarei, faptul că, pe o perioadă de 15 zile, acesta va suspenda orice eliberare de sume până la momentul în care se va decide cu privire la modalitatea de colaborare în sensul acceptării de către contestatoarei a solicitării acestuia privind exclusivitatea pe care o solicitase. Că, întrucât solicitarea executorului judecătoresc de acordare a unei aşa zise exclusivităţi pe raza Curţii de Apel Craiova reprezenta, în opinia contestatoarei, un aspect în contradicţie cu normele legale în vigoare, prin corespondenţa din 12.08.2019 a comunicat că o astfel de condiţie nu poate fi acceptată, iar toate demersurile sale de executare silită trebuie să fie realizate în conformitate cu normele legale şi cu cele agreate de-a lungul timpului, privind modul de avansare a cheltuielilor de executare silită şi de distribuţie a sumelor recuperate. Că, faţă de această poziţie a societăţii contestatoare, executorul judecătoresc a răspuns pe e-mail în data de 25.08.2019 impunând o serie de condiţii suplimentare pentru continuarea procedurii de executare, respectiv alocarea şi suportarea costurilor implicate, de către creditor, pentru un personal specializat care să activeze efectiv în cadrul biroului executorului judecătoresc şi care să se ocupe exclusiv de dosarele încredinţate de contestatoare, aspecte ce exced normelor deontologice privind organizarea şi exercitarea profesiei de executor judecătoresc şi normelor prevăzute de C.proc. civ. Că, ulterior, la data de 03.09.2019 contestatoarea a recepţionat, din partea executorului judecătoresc, o informare conform căreia, în mod subit, organigrama biroului acestuia fusese modificată şi că personalului biroului care se ocupă de dosarele societăţii contestatoare nu vor mai face acest lucru, corespondenţa fiind dublată de o informare similară venită din partea fiecărui angajat care confirma faptul că aceştia nu se mai ocupă de dosarele atribuite de societatea contestatoare şi că orice solicitare a creditorului cu privire la acestea urma a fi transmisă la o adresă de e-mail de contact. Că, la data de 25.11.2019 executorul judecătoresc comunica contestatoarei faptul că, pentru a continua executarea silită în cadrul dosarelor încredinţate de societatea contestatoare în perioada 2016-2019 şi în care acesta nu a recuperat nicio sumă de bani, respectiv pentru un număr de aproximativ 7000 dosare, se impune să achite sume suplimentare cu titlul de cheltuieli suplimentare de executare, executorul judecătoresc, prin această corespondenţă, condiţionând, practic, efectuarea actului de executare silită de plata unor sume de bani în toate dosarele încredinţate acestuia, indiferent dacă sunt necesare sau nu fără a menţiona motivul pentru care ar fi necesară plata acestor sume. Că, potrivit celor comunicate anterior de executorul judecătoresc, în data de 23.12.2019 contestatoarea a primit de la executorul judecătoresc un număr de 3642 de încheieri prin care executorul judecătoresc stabilea cheltuieli de executare suplimentare într-un număr de 3642 dosare de executare silită fără să precizeze motivul pentru care se impun a fi achitate aceste sume suplimentare, stabilind, de regulă, o sumă de 150 lei cu titlul de cheltuieli suplimentare, astfel că suma totală pe care contestatoarea trebuia să o achite pentru continuarea procedurii de executare silită este de 546.300 lei.
Că, ulterior, respectiv la data de 06.01.2020, a primit o a doua tranşă de încheieri de stabilire cheltuieli suplimentare, prin intermediul cărora era stabilit, exact ca şi în cadrul primei tranşe, o sumă de 150 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare, astfel că, prin raportare la numărul de încheieri primite în cea de-a doua tranşă era obligată la plata unei sume de 173.250 lei , sumă considerabilă, fără a şi măcar pentru ce trebuie achitată. Că, printre aceste încheieri se află şi încheierea ce face obiectul prezentei contestaţii, încheierea fiind emisă nelegal.
Că, prin această încheiere executorul judecătoresc stabileşte că, „în temeiul art. 697 şi urm. C.proc. civ. urmează a se solicita creditorului, U. P. I.(L.) SA să înainteze suma de 150 lei + TVA cu titlul de avans cheltuieli necesare continuării procedurii execuţionale”, însă textul de lege indicat de executorul judecătoresc , respectiv art. 697 C.proc. civ. reglementează instituţia perimării executării silite, respectiv termenul de perimare şi nicidecum aspecte privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, reglementate de art. 670 C.proc.civ.
Că, prin încheierea atacată executorul judecătoresc a stabilit cuantumul avansului de cheltuieli de executare silită necesar continuării procedurii execuţionale în condiţiile în care contestatoarea a achita deja un avans pentru cheltuielile de executare la momentul înregistrării dosarului de executare silită la biroului executorului judecătoresc. Că, această încheiere a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 670 alin.3 C.proc. civ. care reglementează în mod expres ce cheltuieli pot fi considerate cheltuieli de executare.
Că, în realitate, executorul judecătoresc nu precizează, în mod concret ce reprezintă aceste cheltuieli suplimentare şi pentru ce sunt necesare, nu precizează dacă aceste cheltuieli suplimentare sunt necesare pentru realizarea unor acte de executare viitoare sau sunt destinate să acopere unele cheltuieli efectuate deja de executor.
Că, o parte dintre aceste încheieri au fost emise şi în condiţiile în care fie debitele au fost recuperate integral de la debitori, fie au existat recuperări parţiale a creanţelor datorate în dosarele de executare, situaţie în care executorul a recuperat cheltuielile de executare cel puţin parţial.
Că, se impune ca executorul să precizeze motivul obiectiv pentru care solicită cheltuielile suplimentare pentru ca acesta să poată aprecia asupra legalităţii acestora şi a solicitării executorului, respectiv asupra necesităţii achitării lor, prin raportare la actele de executare silită estimate a fi realizate de executorul judecătoresc.
Că, în cazul în care executorul judecătoresc nu precizează pentru ce se impun a fi achitate cheltuielile suplimentare şi care sunt actele de executare silită viitoare care vor genera aceste costuri, interesele creditorului şi debitorului sunt lezate prin menţinerea unui caracter ocult asupra acestor elemente faţă de care cel din urmă poate aprecia dacă sunt necesare sau nu. Că, în cazul societăţii contestatoare impactul este considerabil mai important în condiţiile în care suma de 150 lei este solicitată pentru un număr de 3642 dosare de executare silită, costul final fiind de peste jumătate de milion lei. Că, în condiţiile în care mare parte din dosarele de executare silită pentru care se solicită aceste sume sunt unele în care executorul judecătoresc nu a recuperat nicio sumă de bani, iar debitorul nu are bunuri sau alte surse de venit care ar acoperi creanţele datorate, este evident că o astfel de sumă poate reprezenta mai mult decât valoarea creanţelor de recuperat din majoritatea dosarelor pentru care au fost solicitate cheltuielile suplimentare.
Că, devin incidente dispoziţiile 703 pct.1 alin.2 C.proc. civ. debitorul fiind valid insolvabil, iar avansarea cheltuielilor de executare solicitate prin încheierea ce face obiectul prezentei contestaţii, reprezintă un prejudiciu evident pentru creditor şi nu face decât să adâncească starea de insolvabilitate a debitorului.
Că, art. 670 alin.4 C.proc. civ. prevede expres faptul că „sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc , prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii”, iar în lipsa prezentării de către executorul judecătoresc a dovezilor/motivelor pentru care sunt solicitate aceste cheltuieli suplimentare, norma legală susmenţionată este evident nerespectată de către executorul judecătoresc, sancţiunea constând în anularea acestui act de executare silită.
Că, încheierea atacată a fost comunicată contestatoarei în copie simplă şi nu în original, motiv care atrage nulitatea actului în sine.
Că, art. 657 alin.1 lit. j din C.proc. civ. prevede că orice încheiere va trebui să cuprindă semnătura şi ştampila executorului judecătoresc, sancţiunea lipsei acestei menţiuni fiind nulitatea actului în sine.
Că, pretinsa semnătură a executorului judecătoresc nu este executată olograf ci a fost aplicată prin alte metode, probabil prin copiere, iar ştampila aplicată reprezintă doar o simplă copie, nefiind aplicată nemijlocit de către executorul judecătoresc pe actul de executare contestat, neexistând o urmă de imprimare specifică pe suprafaţa actului contestat.
Că, semnătura olografă a executorului judecătoresc, în calitate de reprezentant al statului român şi ştampila acestuia reprezintă elementele de securitate care, prin ele însele, sunt de natură a certifica autenticitatea documentului în sine, fiind astfel exclusă orice posibilitate de fraudare a înscrisului în discuţie.
Că, încheierea a fost emisă în mod netemeinic, nefiind justificată de o necesitate decurgând din desfăşurarea procedurii de executare silită.
Că, instanţa urmează să constate că motivul real pentru care toate aceste încheieri de stabilire cheltuieli suplimentare au fost emise pentru a se face presiuni asupra contestatoarei pentru a accepta condiţiile impuse de executor, respectiv de a accepta modul de colaborare dorit de acest cu privire la acordarea exclusivităţii asupra tuturor dosarelor de executare silită din raza de competenţă a Curţii de Apel Craiova.
Că, executorul judecătoresc nu este constant în sumele pe care acesta le apreciază ca fiind necesare pentru continuarea executării silite, prin intermediul e-mail-lui din data de 03.09.2019 specificând în mod concret „ pentru a putea continua procedura execuţională în dosarele neperformante înregistrate la BEJ T. în anii 2016 şi 2017, în temeiul art. 697 C.pro.c civ. este necesar avansarea de către creditor a sumei de 50 lei/dosar cu titlul de cheltuieli de executare”.
Că, la data de 03.09.2019 executorul judecătoresc solicită creditorului urmăritor o sumă suplimentară de 50 lei per fiecare dosar de executare pentru ca în decembrie 2019 suma să fie majorată la 150 lei+TVA, fără a fi precizat şi un motiv pentru o astfel de decizie.
Că, în aceste condiţii, nu poate fi reţinut un caracter obiectiv al pretinselor cheltuieli suplimentare solicitate de executorul judecătoresc, în condiţiile în care , în majoritatea dosarelor de executare silită, demersul principal realizat de executorul judecătoresc pentru recuperarea creanţelor a fost de instituire a popririi asupra eventualelor venituri ale debitorilor.
Că, odată instituită poprirea n u mai este necesar ca aceasta să fie reinstituită periodic prin emiterea de noi adrese de înfiinţare a popririi, fapt care ar genera costuri cu imprimarea şi transmiterea adreselor de înfiinţare a popririi.
Că, se poate observa faptul că, în realitate şi prin raportare la înscrisurile din dosarul de executare, au fost realizate demersuri suplimentare care să justifice plata acestor sume şi, mai mult, executorul judecătoresc nu a precizat în concret, ce demersuri de executare ar urma să efectueze pentru recuperarea creanţelor care să genereze aceste costuri suplimentare care să fie achitate de către creditorul urmăritor.
Că, toate încheierile de stabilire cheltuieli suplimentare(inclusiv cea contestată prin prezenta contestaţie) reprezintă titluri executorii atât împotriva debitorului cât şi împotriva creditorului având aptitudinea de a fi puse în executare de către executorul judecătoresc împotriva creditorului urmăritor, singura persoană solvabilă.
Că, privită singular, suma de 150 lei nu ar repreznta o sumă considerabilă însă, prin raportare la cele 3642 de dosare în care au fost deja emise încheieri total nelegale, suma de aproximativ 546.300 lei devine una considerabilă şi poate periclita funcţionarea societăţii contestatoare.
Că, faptul că nu este precizat pentru ce este necesar achitarea acestor sume suplimentare, determină orice persoană să constate că, în realitate, suma este stabilită în mod aleatoriu, în funcţie de dorinţa executorului judecătoresc şi în dauna creditorului urmăritor.
Că, în cazul în care instanţa de executare nu anulează această încheiere, executorul judecătoresc are deschisă posibilitatea de a dispune executarea silită a creditorului urmăritor pentru suma totală de peste jumătate de milion de lei, sumă care nu este justificată e activitatea desfăşurată de către executor, iar recuperarea sumei de 719.550 lei de la creditorul urmăritor de către executorul judecătoresc l-ar lipsi pe creditor de sume importante de bani, periclitând tocmai buna funcţionare a societăţii contestatoare.
Că, este injust ca, în condiţiile unei insolvabilităţi a debitorului urmărit, caz în care fără putinţă de tăgadă executorul judecătoresc are la îndemână dreptul prevăzut de către legiuitor în dispoziţiile art. 703 alin.1 pct.2 C.proc. civ., creditorul să fie obligat să achite sume adiţionale de bani, cu titlul de cheltuieli suplimentare, fără să aibă certitudinea că acestea sunt datorate sau nu şi pentru ce eventuale viitoare demersuri ale executorului judecătoresc vizate de acesta ca fiind utile recuperării creanţelor contestatoarei ar fi efectuate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C.proc. civ..
În dovedirea cererii s-au depus la dosar înscrisuri.
Contestaţia a fost legal timbrată.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimaţilor.
La data de 18.02.2020 intimatul BEJ T. G.L. a formulat întâmpinare prin care a arătat că suma de 150 lei reprezentând avans cheltuieli a fost stabilită de comun acord cu reprezentantul creditorului urmăritor.
Că, în data de 25.11.2019, în urma discuţiilor purtate, a comunicat reprezentantului creditorului un fişier cu dosare active înregistrate la BEJ T. G. L.în perioada 2016-2019, în care nu s-au mai realizat încasări de peste 90 de zile.
Că, după analiza fişierului, reprezentantul creditorului a decis că doreşte să înainteze suma de 150 lei/dosar cu titlul de avans cheltuieli doar pentru dosarele înregistrate în perioada 2016-2018, solicitând ca interogările ANAF, CNPAS, DRPCIV, DITL şi ANCPI/OCPI să fie realizate lunar, aşa cum s-a întâmplat în trecut.
Că, pe toată durata colaborării, executorul judecătoresc nu a impus creditorului să înainteze sume de bani ci doar a propus avansarea unor sume de bani, decizia de a avansa sumele propuse aparţinând întotdeauna creditorului.
Că, formalităţile de solicitare a sumelor s-au realizat la cererea reprezentantului creditorului, iar până la această dată părţile stabileau suma, se emitea factura, iar creditorul înainta suma convenită.
Că, în realitate, scopul contestaţiei nu este anularea actului emis de executorul judecătoresc, ci comunicarea unei citaţii către debitor prin intermediul instanţei de executare, citaţie ce va avea ca efect inducerea unei temeri debitorului, temere care l-ar determina să contacteze executorul judecătoresc/creditor pentru a achita integral ori a cere plata eşalonată.
Că, temerea este susţinută şi de solicitarea creditorului de a-i fi acordate cheltuieli de judecată, deşi cunoaşte dispoziţiile Deciziei CCR nr. 162/2003 privind lipsa calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc.
Că, de la comunicarea citaţiilor s-au primit foarte multe apeluri telefonice din partea debitorilor care doresc să achite, iar unii s-au deplasat la sediul biroului pentru a solicita în scris eşalonarea sumei, această practică fiind des întâlnită în relaţia creditor-executor judecătoresc.
Că, astfel creditorul solicită începerea executării silite după care contactează debitorul şi îi propune ca plata debitelor să se facă direct în contul creditorului, ocolind astfel procedura execuţională.
Că, stabilirea avansului de cheltuieli s-a realizat de comun acord cu creditorul, creditorul asumându-şi costuri cu contestaţia la executare , în fiecare dosar, de o valoare aproximativ egală cu suma pe care o contestă.
Că, creditorul solicită instanţei de executare să dispună a i se restitui cheltuielile de judecată, această menţiune având rolul de a accentua temerea debitorului că va fi obligat la plata altor sume de bani pe lângă debitul urmărit.
Că, deşi creditorul cunoaşte faptul că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă nu menţionează obligarea acestuia, dar nu menţionează nici obligarea debitorului pentru a induce în eroare instanţa de executare de a nu vedea scopul real al contestaţiei, creditorul practicând aceeaşi metodă şi în cadrul procedurii execuţionale.
Că, după emiterea somaţiei ori după identificarea bunurilor urmăribile , creditorul contactează debitorul şi îi propune diferite înţelegeri în scopul de a-l determina pe acesta să facă plăţile direct în contul creditorului, ocolind procedura execuţională, rolul executorului judecătoresc fiind doar de a induce o temere debitorului urmărit, iar creditorul având rolul de a elimina această temere prin oferirea unor înţelegeri.
Că, încheierea contestată nu este o încheiere de stabilire cheltuieli, ci este o încheiere de stabilire avans cheltuieli, iar suma cuprinsă în încheiere nu modifică totalul cheltuielilor de executare din dosar.
Că, în temeiul art. 657 C.proc. civ. , executorul judecătoresc poate dispune doar prin încheiere şi, în consecinţă executorul judecătoresc a dispus a se solicita suma de 150 lei creditorului cu titlul de avans cheltuieli de executare necesare continuării procedurii execuţionale în temeiul art. 697 şi urm. C.proc. civ.
Că, potrivit Deciziei ICCJ nr. 15/2016 pronunţată în dosarul nr. 562/2016 încheierea de stabilire a avansului de cheltuieli necesară continuării executării silite constituie titlu executoriu împotriva creditorului doar în situaţia în care executorul judecătoresc a suportat sumele necesare continuării executării silite, iar creditorul urmăritor refuză a le avansa.
Că, în restul cazurilor sancţiunea neavansării cheltuielilor solicitate de către executorul judecătoresc este perimarea.
Că, potrivit adresei emise de CN Poşta Română, BEJ T. G. L. a achitat în medie, suma de 10.000 lei lunar numai pentru comunicarea actelor de procedură.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a arătat prin întâmpinare că acesta reprezintă un element din sfera cheltuielilor de executare şi este prevăzut, sub aspectul naturii juridice şi al cuantumului minimal şi maximal în art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Că, este de precizat că la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, în limitele arătate, acesta ar trebui să aibă în vedere criteriile prevăzute la art. 55 alin.3 din Regulamentul de aplicare al legii cât şi alte criterii.
Că, la stabilirea onorariilor au fost avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
Că, pe durata colaborării creditorul a solicitat ca interogările să fie efectuate lunar pentru dosarele în care nu sunt încasări, iar costurile cu taxele poştale au fost în medie de 10.000 lei/lună.
Că, aceste interogări generează o cheltuială pentru executorul judecătoresc chiar şi atunci când răspunsul primit este negativ : cheltuieli cu personalul auxiliar care procesează informaţiile primite, cheltuieli cu redactarea adreselor, cheltuieli de birotică, taxe solicitate de instituţiile care răspund solicitărilor.
Că, raportat la conţinutul dosarului execuţional şi la solicitările venite din partea creditorului de a se efectua demersuri lunar pentru identificarea de noi terţi popriţi, conturi bancare ce aparţin debitorului ori bunuri mobile şi imobile urmăribile, rezultă că suma de 150 lei/dosar solicitată de executorul judecătoresc este justificată.
Referitor la ştampila şi semnătura executorului judecătoresc a arătat acesta că încheierea de stabilire avans cheltuioeli şi adresa de solicitare avans cheltuieli poartă semnătura şi ştampila pe care BEJ T. G. L. le-a înregistrat la Primul-grefier al Curţii de Apel Craiova, iar BEJ T. G. L. recunoaşte semnătura ca aparţinându-i.
În ceea ce priveşte lipsa urmelor din relief invocate de către creditorul contestator a arătat BEJ T.G. L. că executorul judecătoresc nu foloseşte timbru sec, iar amprenta ştampilei este confecţionată din silicon nu din lemn, iar executorul judecătoresc nu-şi poate falsifica propria semnătură pe care să o folosească în actele emise de acesta.
Că, BEJ T. G. L. a colaborat cu U. P. I. (L.) SA şi D. C. A. timp de 4 ani în intervalul aprilie 2016 – august 2019, fără să existe o convenţie scrisă între părţi, temeiul juridic fiind C.proc. civ., însă la scurt timp după schimbările cu personalul angajat al reprezentantului creditorului au apărut şi primele probleme în comunicarea dintre creditor şi executorul judecătoresc, astfel solicitările venite din partea creditorului contraveneau dispoziţiilor legale în materie.
Că, cea ai vehementă solicitare venită din partea creditorului a fost înregistrarea cererii de executare şi deschiderea dosarului execuţional fără taxă de timbru, creditorul dorind ca această taxă să fie achitată de executorul judecătoresc.
În data de 29.07.2019 reprezentantul creditorului comunică executorului judecătoresc 4 variante de contract: 2 pentru U. P. I.(L.) SA şi 2 pentru D. C. A.
Că, pe toată durata negocierilor purtate BEJ T. G. L. a atras atenţia creditorului că propunerea înaintată nu respectă Codul de Procedură Civilă, Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, Statutul executorului judecătoresc, Codul penal şi Deciziile ICCJ, însă creditorul a condiţionat colaborarea de înregistrarea cererilor de executare şi deschiderea dosarului execuţional fără taxă de timbru aceasta urmărind a fi achitată de executorul judecătoresc.
Că, fapta creditorului de a condiţiona colaborarea cu un executor judecătoresc, de admiterea cererii de executare fără existenţa taxei de timbru şi achitarea acesteia de către executorul judecătoresc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
Că, fapta executorului judecătoresc de a deschide procedura execuţională fără existenţa taxei de timbru şi achitarea taxei de către executorul judecătoresc cu scopul de a-şi asigura o colaborare cu creditorul urmăritor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită.
Că, acestea sunt principalele motive pentru care BEJ T. G. L. a refuzat continuarea colaborării cu U. P. I.(L.) SA şi D. C. A. .şi a dat asigurări creditorului că toate dosarele înregistrate vor fi soluţionate conform C.proc. civ.
Că, BEJ T. G. L. nu a solicitat ca personal angajat al creditorului să lucreze dosarele de executare, iar credfitorul, cu rea-credinţă, a invocat faptul că BEJ T. G.L.a solicitat să-i pună la dispoziţie proprii angajaţi pentru a lucra dosarele de executare.
Că, BEJ T. G. L. a pus la dispoziţia creditorului personal care lucra exclusiv dosarele acestuia, iar creditorul asigura suport executorului, prin personalul angajat, respectiv angajaţii creditorului preluau solicitările venite din partea executorului şi răspundeau în cel mai scut timp posibil.
Că, cinci cosilieri juridici angajaţi ai BEJ T. G. L. lucrau doar dosarele creditorului, iar trei consilieri juridici şi un team leader din partea creditorului răspundeau solicitărilor venite din partea BEJ T.G.L..
Că, s-a dorit de creditorul contestator să aibă angajaţi în BEG T. G.L. sub pretextul de a lucra dosarele proprii, dar scopul real a fost acela de a avea un control asupra activităţii executorului judecătoresc, însă BEJ T.G.L. a refuzat această propunere venită din partea creditorului.
Că, executorul judecătoresc nu a condiţionat actul de executare silită în scopul de a păstra privilegiile în relaţia cu creditorul ci a pus în vedere creditorului să hotărască dacă eliberarea sumelor se va face după învoiala părţilor(50%-50%), ori cheltuielile de executare vor fi încasate cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 864 C.proc. civ.
Că, executorul judecătoresc a înştiinţat creditorul că toate dosarele sale vor fi lucrate cu celeritate conform C.proc. civ., că nu mai există personal auxiliar dedicat dosarelor creditorului, iar solicitările acestuia vor fi soluţionate în ordinea primirii şi cu respectarea termenului legal.
Că, executorul judecătoresc nu a impus avansarea unor sume de bani, ci aceste sume s-au stabilit de comun acord cu creditorul.
Că, prin contestaţia la executare formulată creditorul şi-a asumat sume de o valoare aproximativ egală cu suma contestată, iar BEJ T. G. L. virează lunar creditorului cel puţin 100.000 euro, iar la nivel naţional creditorul încasează peste 1.000.000 euro/lună din executarea silită, astfel că nu îi este pusă în pericol activitatea prin avansarea sumei de 150 lei/dosar.
Că, executorul judecătoresc nu are obligaţia de a susţine financiar demersurile creditorului, iar instanţa de executare trebuie să aibă în vedere că U. P.I.(L.) SA şi D.C. A. sunt profesionişti, iar principala lor activitate este de cesiune de creanţă şi recuperarea creanţelor cesionate.
A concluzionat intimatul BEJ T. G. L.că solicită respingerea cererii formulată de contestatorul creditor, obligarea acestuia la plata sumei de 102 lei+TVA reprezentând contravaloare fotocopiere dosar execuţional, 50 lei+TVA reprezentând onorariu avocat pentru redactarea întâmpinării şi pregătirea înscrisurilor pentru instanţa de executare, precum şi reţinerea tuturor cheltuielilor în sarcina creditorului contestator.
A mai solicitat BEJ T. G. L. judecarea cauzei şi în lipsă.
La data de 26.08.2020 contestatoarea a indicat adresa de domiciliu a intimatului debitor C. L. V. , ca fiind sat Brădeştii Bătrâni (Comuna Brădeşti ), str. X nr.X, judeţul Dolj.
Raportat la domiciliul debitorului instanţa a invocat necompetenţa teritorială.
Prin Sentinta civila nr. X din 21 octombrie 2020, Judecatoria Motru, admitand exceptia necompetentei teritoriale, si-a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare in favoarea Judecatoriei Filiaşi retinand ca, potrivit art. 651 din Noul Cod de procedura civila, instanta de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Analizand argumentele retinute de Judecătoria Motru in solutionarea exceptiei necompetentei teritoriale, instanţa constată că, intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 651 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Potrivit art. 651 alin. 2 din Codul de procedura civila, schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.
Prin Incheierea civila nr. X din 14 decembrie 2016 a Judecatoriei Motru pronunţată în dosarul nr.X/236/2016, s-a dispus incuviintarea executarii silite împotriva debitorului C.L.V., domiciliat în comuna Padeş, sat Motru Sec, judeţul Gorj in baza titlului executoriu constand in Contract de credit nr. X/05.05.2014.
Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă in vigoare la momentul inceperii executarii silite, instanta de executare este Judecatoria Motru, instanta care in baza art. 651 alin. 1 din Codul de procedura civila a incuviintat executarea silita.
Aceeasi instanta de executare ramane competenta sa solutioneze si contestatia la executare, in conformitate cu art. 714 alin. 1 din Codul de procedura civila coroborat cu art. 651 alin. 1 Cod procedura civila.
Pentru aceste considerente, instanţa constată ca Judecatoriei Motru ii revine competenta de solutionare a contestatiei la executare formulate de debitorul C.L.V..
Fata de cele retinute anterior, instanţa, în temeiul dispozitiilor art. 133 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila, constată ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Filiaşi şi Judecătoria Motru, motiv pentru care urmează să dispună suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi să înainteze dosarul Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Judecătoria Caracal
Plângere contravenţională. Declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Judecătoria Brașov
Delimitarea competentei de prima instanta a tribunalului, de cea a judecatoriei, se face în materie civila, dupa criteriul valorii obiectului litigiului. Declinarea competentei materiale în procedura cererii de creanta a platii pretului
Judecătoria Buzău
Declinare de competenţă conform art. 6 alin. 2 din Legea 255/2013
Curtea de Apel Suceava
Conflict de competenţă. O.U.G. nr. 194/2002. Măsura interzicerii de a intra în România. Contestaţie. Instanţa competentă. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Judecătoria Sectorul 5 București
minori si familie- incredintare minor