Înlocuire măsură preventivă

Prin încheierea nr. 164/2020  din  02.04.2020 pronunţată de către Judecătoria Bacău, în dosarul nr. 19067/180/2019/a1.2, s-au reținut următoarele:

„In temeiul art. 242  C.p.p. raportat la  art. 215  C.p.p. cu referire la art. 202 Cpp, art. 223 Cpp, respinge sesizarea I.P.J. NEAMŢ, POLIŢIA MUNICIPIULUI ROMAN, B.I.C., pentru inlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată prin ordonanţa  procurorului de la  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU nr. 7835/P/2019 din data de 29.11.2019 faţă de inculpatul N C trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  ultraj  prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., cu măsura  arestării preventive, ca nefondată.

In temeiul art 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu contestaţie în 48 de ore de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, 02.04.2020,  ora 11.00.”

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la fond a reţinut următoarele:

„Examinând actele procedurale, documentele procedurale şi actele procesuale aflate la dosarul cauzei, reţine că prin ordonanţa procurorului de la  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU nr. 7835/P/2019 din data de 29.11.2019, în temeiul prevederilor art. 202, art. 203, alin. 2 şi 4, art. 211, alin. 1, art. 212 şi art. 215, alin. 1 - 5 din C. proc. pen. şi art. 82 şi 83 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a dispus in forma şi în conţinutul care vor fi expuse în continuare, pentru fidelitatea reproducerii, în întregime aşa cum au fost redactate.

Luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul N C, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.pen., pe o durată de 60 de zile, începând de la data de 29.11.2019, până la data de 27.01.2020, inclusiv.

Punerea în libertate a inculpatului N C la expirarea măsurii preventive privative de libertate a reţinerii.

Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul N C trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a)să se prezinte la organele de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b)să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori veţi fi chemat.

d)să nu depăşească limita teritorială a jud. Neamţ, decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului;

Inculpatului N C i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Supravegherea respectării de către inculpatul N C a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar va fi realizată de organul de poliţie din cadrul IPJ Neamţ - Serviciul de Investigaţii Criminale - Biroul Supraveghere Judiciară.

Pentru a dispune astfel procurorul de la PARHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA  BACĂU a avut în vedere considerentele care vor fi prezentate în continuare, pentru rigoare, în întregime aşa cum au fost formulate.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de  s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 din C.pen. şi ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 193 alin. 1 din C.pen..

În fapt, s-a reţinut că la data de 28.11.2019, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în zona benzinăriei şi mai apoi pe parcursul deplasării către Secţia Poliţie , numitul N C a adresat ameninţări cu moartea persoanei vătămate B C, agent de poliţie în cadrul Secţiei de Politie , care se afla la acel moment în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care se deplasase iniţial în preajma benzinăriei sus¬menţionate pentru a aplana un scandal izbucnit între făptuitor şi o altă persoană. De asemenea, în timp ce se alia la intrarea în sediul Secţiei de Poliţie, fiind însoţit de mai mulţi lucrători de poliţie, numitul N C a agresat aceeaşi persoană vătămată, în sensul în care l-a tras pe acesta de geacă cu intenţia de a-1 lovi.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din data de s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul N C, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 din C.pen. şi ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 193 alin. 1 din C.pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.pen..

Prin ordonanţa din data de 29.11.2019 s-a dispus punerea în mişcarea acţiunii penale faţă de inculpatul N C pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.pen..

In cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată, declaraţii persoană vătămată, declaraţii martori, înscrisuri, etc.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultă cala data de 28.11.2019, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în zona benzinăriei şi mai apoi pe parcursul deplasării către Secţia 2 Poliţie Bacău, inculpatul N C a adresat ameninţări cu moartea persoanei vătămate B C, agent de poliţie în cadrul Secţiei de Poliţie, care se afla la acel moment în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care se deplasase iniţial în preajma benzinăriei sus-menţionate pentru a aplana un scandal izbucnit între inculpat şi o altă persoană.

În drept, fapta inculpatului N C întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.pen..

Inculpatul N C a fost reţinut în baza ordonanţei procurorului din data de 28.11.2019 pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu ora 23:50.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constat că luarea măsurii preventive a controlului judiciar este proporţională şi necesară în raport de scopul propus.

În acest sens, reţinem că potrivit art. 9 alin.(2) C.p.p. „orice măsur0 privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege”, iar potrivit art.202 alin.(3) C.p.p. „orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Or, având în vedere fapta reţinută în sarcina inculpatului N C (comisă într-un loc public şi în prezenţa mai multor persoane, aspect ce denotă o îndrăzneala infracţională, precum şi lipsa respectului faţă de autoritatea cu care sunt învestite organele de poliţie) şi persoana acestuia (inculpatul având condamnări anterioare pentru mai multe infracţiuni, unele dintre acestea comise cu violenţă), se constată că luarea în cursul urmăririi penale a măsurii controlului judiciar este proporţională în raport de gravitatea acuzaţiilor aduse.

În atare condiţii, apreciem că pentru buna desfăşurare a procesului penal, precum şi pentru prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, este necesară luarea unei măsuri restrictive de libertate, precum măsura controlului judiciar prev. de art. 202 alin.(4) lit.b) C.p.p..

Astfel, în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul N C a comis fapta pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi nu este incident nici unul din impedimentele legale prev. de art. 16 C.p.p..

De asemenea, apreciem că măsura controlului judiciar este proporţională în raport de gravitatea acuzaţiilor aduse şi necesară pentru a se asigura prezenţa inculpatului în faţa organelor judiciare, ori de câte ori este necesar, precum şi pentru prevenirea săvârşirii altor infracţiuni.

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 7835/P/2019 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N C, cetăţean român, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, faptă prev. şi ped. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen..

Dosarul a fost înregistrat la judecatorul de camera preliminara la nr. 19067/180/2019/a1.

Prin incheierea de şedinţă din camera de consiliu judecătorul de cameră preliminara  a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecăţii dosarul a fost înregistrat la la nr. 19067/180/2019.

In temeiul art. 242  C.p.p. raportat la  art. 215  C.p.p. cu referire la art. 202 Cpp, art. 223 Cpp, INSTANŢA, DEŞI există în continuare indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul  a săvârşit infracţiunea de ultraj  prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., DEŞI există probe care determină bănuiala rezonabilă că inculpatul  a săvârşit, pe durata  controlului judiciar,  la data de 11.12.2019 infracţiunea de înşelăciune şi la data de  13.12.2019 infracţiunea de tâlhărie în forma  tentativei, infracţiuni pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, AVÂND ÎNSĂ ÎN VEDERE CĂ, pentru aceaste din urmă presupuse infracţiuni, aşa cum s-a arătat mai sus, faţă de acelaşi inculpat s-a luat măsura arestării preventive, ŞI ÎNTRUCÂT,  deşi nu  ne-am situa întocmai în situaţia încălcării principiului NE BIS IN IDEM, TOTUŞI bunul simţ juridic, exercitat în mod riguros şi plenar, împiedică luarea a două măsuri preventive care să aibă ca fundament aceeaşi faptă,  ŞI AVÂND ÎN VEDERE CĂ amplitudinea ecoului în comunitate a faptelor  pentru care există suspiciunea că ar fi fost săvârşite s-a diminuat, în mod natural, timpul scurs de la data la care se presupune că au fost comise fiind relativ  mare, aproximativ 4 luni, respectiv 3 luni, ŞI ÎNTRUCÂT  nu există indicii că inculpatul urmăreşte să zădărnicească în mod direct sau indirect  aflarea adevărului ŞI AVÂND ÎN VEDERE CĂ nu există indicii  că inculpatul urmează să se sustragă judecăţii, ŞI ÎNTRUCÂT  elementele de fapt, stările, situaţiile şi împrejurările mai sus arătate au aptitudinea de a forma convingerea unui observator obiectiv că judecata inculpatului, ÎN PREZENTA CAUZĂ,  într-o stare doar restrictivă de libertate şi nu privativă NU AR AFECTA buna desfăşurare a procesului penal şi ar fi suficientă pentru realizarea scopului acestuia ŞI AVÂND ÎN VEDERE CĂ măsura arestări preventive a inculpatului ar fi disproporţionată faţă de gravitatea acuzaţiilor DIN PREZENTA CAUZĂ, FAŢĂ DE TOATE ACESTEA, va respinge sesizarea I.P.J. NEAMŢ, POLIŢIA MUNICIPIULUI ROMAN, B.I.C., pentru inlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată prin ordonanţa  procurorului de la  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU nr. 7835/P/2019 din data de 29.11.2019 faţă de inculpatul  N C trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  ultraj  prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., cu măsura  arestării preventive, ca nefondată.

In temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.”

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a formulat contestație împotriva acestei încheieri arătând faptul că în mod greșit judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea propunerii de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar.

Analizând actele si lucrările dosarului, precum şi motivele invocate în susţinerea contestaţiei, judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bacău a făcut o corectă aplicare atât a dispoziţiilor legale din dreptul intern, cât şi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, referitoare la situaţia de fapt - reţinută din probele administrate de către organele de urmărire penală până în acest moment procesual-  însă în mod netemeinic a respins propunerea procurorului de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu arestul preventiv. Astfel, analizând dosarul cauzei, Tribunalul constată că se impunea luarea măsuri arestării preventive faţă de inculpatul intimat N C - fiind îndeplinite toate dispoziţiile legale în vigoare, atât sub aspectul condiţiilor de fond, cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi întinderii în timp a măsurii, sens în care va reforma încheierea contestată.

Aşa cum este cunoscut, pentru luarea măsurii de prevenţie a arestului preventiv  trebuie realizate cumulativ următoarele condiţii:

a) dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune;

Judecătorii de cameră preliminară, analizând actele şi lucrările dosarului, în consens cu prima instanţă, constată că este îndeplinită această condiţie prevăzută de lege, în sensul că în cauză sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul intimat N C, pe durata  controlului judiciar,  a săvârşit la data de 11.12.2019 infracţiunea de înşelăciune şi la data de  13.12.2019 infracţiunea de tâlhărie în forma  tentativei, infracţiuni pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

Dispoziţiile procedurale prezentate mai sus, privind prima condiţie pentru luarea măsurii arestului preventiv:  „să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune”, este în deplin acord cu dispoziţiile art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă:  „când există motive verosimile de a o bănui că a săvârşit o infracţiune”. Noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv, în cazul nostru un judecător, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit faptele pentru care este cercetat. În conformitate cu prevederile art.5 paragraful 1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru care măsura arestului preventiv să fie permisă trebuie să existe „motive plauzibile” (hotărârile Fox, Campbell şi Hartley şi Berktay). Noţiunea de „motive plauzibile” este o noţiune autonomă, dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ea depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere şi autentice, ci ele  trebuie să poată convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracţiune. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene la momentul arestării şi chiar a prelungirii duratei arestului preventiv nu este necesar să se stabilească în mod clar că o infracţiunile s-au comis sau care este natura exactă a acestor infracţiunii. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigaţiile, în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.

 Faptele care au dat naştere suspiciunii nu trebuie să fie la acelaşi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o trimitere în judecată şi cu atât mai puţin o condamnare. În această fază a procesului, judecătorul de drepturi şi libertăţi nu are competenţa de a cenzura corectitudinea şi temeinicia administrării probelor şi indiciilor temeinice în acuzare de către procuror şi nici de a verifica apărări care ţin de esenţa urmăririi penale.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Potrivit art.4 alin.1 Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o  hotărâre penală definitivă. Ori, în cauza dedusă judecăţii nu se poate susţine că prin luarea măsurii arestării preventive s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie, deoarece  prin luarea măsurii arestului preventiv nu se aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, aceasta subzistând până la stabilirea vinovăţiei inculpatului printr-o hotărâre definitive de condamnare.

Este adevărat că, în cadrul procedurii de soluţionare a propunerii de arestare preventivă , nu se face un examen amănunţit al probelor administrate  în cauză, pentru a se verifica dacă acestea sunt apte şi suficiente să  susţină vinovăţia persoanelor acuzate sau o eventuală soluţie de condamnare a acestora ( rol care revine instantei învestită, eventual cu soluţionarea pe fond a cauzei). Cu toate acestea, din probele prezentate de acuzare trebuie să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală este posibil să fi săvârşit faptele de care este acuzată –aceasta avînd în vedere si caracterul exceptional al oricărei masuri preventive -care este reglementat expres de art. 9 alin.2 Cpr.penala.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul de la prima instanţă,  din probele administrate, Tribunalul constată că în cauză sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul intimat N C a săvârşit faptele pentru care este  cercetat  penal şi anume „ Tentativă la infracţiunea de tâlhărie„ si „înşelăciune,”. Aşadar, din materialul probator administrat rezultă clar faptul că numitul N C a încălcat cu rea credinţă obligaţiile dispuse prin Ordonanţa din data de 29.11.2019, în dosarul nr.7835/P/2019, emisă de către Parchetul de pe lansă Judecătoria Bacău.

Astfel, din probele administrate până la această dată în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul N C a săvârşit infracţiunile pentru care s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu arestul preventiv, infracţiuni pentru care legea prezumă un pericol social deosebit de ridicat dar  având în vedere si  gravitatea în concret a faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, valorile sociale protejate de lege presupus a fi încălcate,  astfel că  se impune cu necesitate  privarea de libertate a inculpatului N C.

b) să existe una dintre situaţiile prevăzute de art.223 alin.1 şi 2 din noul Cod de procedură penală;

 Prin operaţiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de art.223 alin.1 şi 2 din noul Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, acestea fiind cele care conferă elemente în susţinerea faptului că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol  pentru ordinea publică, pericolul pentru ordinea publică fiind real şi actual şi acest lucru justifică menţinerea măsurii arestului preventiv.

Se observă că prin comiterea infracţiunilor anterior amintite inculpatul, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul N C, nu a respectat cu rea-credinţă obligaţiile impuse prin Ordonanţa din data de 29.11.2019, în dosarul nr.7835/P/2019, dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, obligaţii de care a luat la cunoştinţă în momentul dispunerii măsurii preventive cât şi în momentul declanşării procedurii de supraveghere de către organele de poliţie.

 Judecătorii de cameră preliminară  nu pot face abstracţie nici de conduita inculpatului intimat,  astfel că este rezonabilă concluzia că  odată pus în libertate, doar  sub imperiul unei măsuri restrictive, iar nu privative de libertate, există riscul ca inculpatul să repete conduita ilicită. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât inculpatul are şi antecedente penale.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu prezintă relevanţă faptul că faţă de inculpat a fost luată deja măsura arestării preventive în dosarul penal nou constituit ca urmare a săvârşirii celor două fapte. Tribunalul apreciază că există posibilitatea ca în cazul acestui dosar să apară o situaţie de natură să împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv împăcarea părţilor în cazul înşelăciunii, o asemenea situaţie putând atrage măsura revocării sau înlocuirii arestului preventiv.

 Judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, reevaluând  gravitatea faptelor pentru care este cercetat penal inculpatul intimat, modul şi circumstanţele în care se presupune că au fost săvârşite faptele,  anturajul şi mediul din care provin inculpatul, precum şi persoana şi antecedentele penale ale acestuia, reacţia publică declanşată şi starea de nesiguranţă care ar putea fi generată de cercetare în libertate a acestuia, constată că privarea inculpatului de libertate, în această fază a procesului penal, este legitimă şi se impune cu necesitate,  scopul prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, neputându-se realiza prin luarea unei alte măsuri preventive mai uşoare.

 Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 205 Cod procedură penală, admite contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria BACĂU împotriva încheierii nr. 164/2020  din  02.04.2020 pronunţată de către Judecătoria Bacău, în dosarul nr. 19067/180/2019/a1.2.

Va desfiinţa încheierea contestată,  va reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

Va admite sesizarea I.P.J. NEAMŢ, POLIŢIA MUNICIPIULUI ROMAN, B.I.C., pentru înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată prin ordonanţa  procurorului de la  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU nr. 7835/P/2019 din data de 29.11.2019 faţă de inculpatul N C, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  ultraj  prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., cu măsura  arestării preventive.

În baza art. 242, alin. 3 şi art. 202, alin. 1, 3 şi 4, lit. e C. proc. pen., art. 223 alin. 1, lit. d, C. proc. pen., va înlocui măsura controlului judiciar luată prin ordonanţa  procurorului de la  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU nr. 7835/P/2019 din data de 29.11.2019 faţă de inculpatul N C şi va dispune arestarea preventivă a inculpatului N C,cetăţean român, recidivist, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  ultraj  prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., cu măsura  arestării preventive, pentru o perioadǎ de 30 de zile,  începând cu  data punerii efective în executare a mandatului  de arestare preventivă.

Domenii speta

Spete similare