Stabilire linie de hotar

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 20.02.2020 sub nr. 401/228/2020 reclamanții ... și ..., au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâții ... și ..., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile acestora.

Prin sentinţa civilă nr.126/25.01.2021 pronunţată de Judecătoria Făurei în dosarul nr. 401/228/2020 s-a respins acţiunea, având ca obiect grăniţuire, formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâţii ... şi ..., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, susţinând că hotărârea instanţei de fond  prin care s-a respins  acţiunea în grăniţuire este neîntemeiată. 

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele, conform art.479C.p.civ., tribunalul a constatat că apelul este fondat.

 Potrivit art.560 Cod civil „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Prin deschiderea unei acţiuni în grăniţuire se urmăreste determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul dreptului de proprietate. Acţiunea în grăniţuire poate fi intentată atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părtilor sau prin hotărâre judecătorească şi sunt contestate de către părţi.

Tribunalul a reţinut că prin raportul de expertiză efectuat în primă instanţă, expertul a propus ca graniţa dintre imobilele în cauză să rămână cea existentă la data expertizei. S-a reţinut de către expert că nu există cotropiri de teren, graniţa existentă la data expertizei fiind graniţa istorică dintre imobilele în cauză.

Deşi, potrivit expertizei, între proprietăţile părţilor există semne de demarcaţie materializate prin gard, graniţa dintre imobile nefiind modificată, s-a constatat că acest hotar vechi nu a fost acceptat de către pârâţi prin procesul verbal de vecinătate, aceştia refuzând să semneze acest proces verbal care era ataşat documentaţiei necesare înscrierii imobilului reclamanţilor în cartea funciară, motiv pentru care s-a iniţiat prezentul demers judiciar.

Nu s-a putut reţine susţinerea intimaţilor că nu s-ar fi făcut dovada acestui refuz în condiţiile în care prin întâmpinarea de la fond au menţionat că refuzul a fost justificat de faptul că schiţa întocmită de cadastrist nu este conformă cu realitatea din teren. 

Prin urmare, faţă de poziţia procesuală exprimată de părţi, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine că exista un acord al părţilor cu privire semnele de demarcaţie existente, astfel că se impunea stabilirea liniei de hotar prin hotărâre judecătorească.

Faţă de cele expuse, tribunalul a constatat ca fiind fondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.126/25.01.2021, impunându-se schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii în grăniţuire, stabilind linia de hotar conform propunerii făcută prin raportul de expertiză.

Domenii speta

Spete similare