Anulare proces verbal de contravenţie. Instanţa reţine că nu are posibilitatea de a dispune înlăturarea sancţiunii complementare.

Hotărâre 135 din 13.01.2021


Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 06.08.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 23995/299/2020, petentul MF, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră, a solicitat instanței, în principal, anularea procesului-verbal seria PBW nr. 322482 din data de 31.07.2020, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 31.07.2020, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare IF ... împreună cu soția și copilul lor pe Bd. A., a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a sancționat cu amendă în cuantum de 580 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Motivul pentru care a fost oprit este acela că agentul constatator a avut convingerea că, la intersecția Bd. A. cu Piața C., nu ar fi oprit la culoarea roșie a semaforului electric ce i se adresa.

Ulterior aducerii la cunoștință a faptei contravenționale, având convingerea că semaforul nu indica culoarea roșie, petentul i-a solicitat agentului să-i prezinte planșe fotografice/înregistrări video care confirmă afirmațiile lui, fără a obține un răspuns favorabil, astfel de probe, cel mai probabil, neexistând.

Așa cum a menționat în procesul-verbal contestat și cum va reieși din probatoriul ce va fi administrat în cauză, petentul nu a pătruns în intersecție trecând pe culoarea roșie a semaforului.

Acesta a menționat că îi este aproape imposibil să facă dovada faptului negativ, dorind însă a propune proba cu martori, întrucât nu era singur în mașină la momentul constatării presupusei contravenții. Imediat anterior depășirii semaforului, culoarea semaforului s-a schimbat din verde în galben. Se afla la câțiva metri de intrarea în intersecție și nu ar fi putut opri în condiții de siguranță, având în vedere că se circula în coloană, iar în spatele său se aflau și alte mașini. În orice caz, are certitudinea că nu a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric.

În subsidiar, în măsura în care se va reține existența faptei contravenționale, petentul a solicitat reindividualizarea sancțiunii, sens în care a invocat prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, petentul a considerat că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului, având în vedere viteza extrem de redusă cu care se deplasa în momentul depășirii semaforului (50 km/h), iar fapta săvârșită, chiar dacă ar exista, nu ar fi de natură să producă pericol social.

De asemenea, a apreciat ca fiind disproporționată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, în raport cu nivelul scăzut al pericolului social și al gravității faptei, sancțiunile complementare fiind destinate a fi aplicate conform art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001. Or, petentul conduce permanent cu responsabilitate și atenție ridicată, respectând regulile de conducere preventivă a autovehiculelor, neputând exista, chiar și în eventualitatea neacordării priorității unui pieton aflat în traversarea legală a drumului, decât un pericol social extrem de scăzut.

Totodată, a învederat că art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în cazul în care actul normativ în baza căruia a fost sancționat prevede o altă măsură complementară.

În final, petentul a mai precizat că este de profesie instructor auto, deținând permis pentru categoriile A, B, C, D, BE, CE, DE, iar sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce echivalează cu indisponibilizarea sa pe durata suspendării, eliminarea modalității prin care își câștigă existența și pierderea tuturor clienților pe care îi instruiește în această perioadă.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, precum și cele ale art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 6-7), precum și a probei testimoniale constând în audierea martorului M..

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din ordinul de plată atașat la dosar (f. 15), în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G nr. 80/2013.

La data de 29.10.2020, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 20), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că, la data de 31.07.2020, petentul a încălcat prevederile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, conform susţinerilor intimatei, acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G nr. 2/2001.

Totodată, a arătat că abaterea a fost constatată în mod direct şi personal de poliţistul rutier, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză, nu au fost întocmite alte acte de constatare.

În continuare, intimata a învederat că motivul pentru care procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau din neglijenţă a unor împrejurări nereale, agentul constatator este expus unor posibile sancţiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față fiind vorba despre o contestație civilă. Petentul are sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ.

De asemenea, intimata a învederat că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a arătat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001, precum și cele ale art. 52 alin. 1  din R.A.O.U.G nr. 195/2002.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând istoricul contravențional al petentului (f. 21).

La termenul din data de 16.12.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, precum și proba testimonială constând în audierea martorului M., solicitată de petent.

La același termen, instanța a procedat la administrarea probei testimoniale, declarația martorului M. fiind consemnată și atașată la dosar.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PBW nr. 322482 din data de 31.07.2020 emis de D. GPMB, petentul M. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 580 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G nr. 195/2002.

În procesul-verbal s-a reținut că, la data de 31.07.2020, ora 17:45, petentul a condus autovehiculul cu număr provizoriu IF ... pe Bd. A., din direcția Bd. B. către Piața V., iar la intersecția cu Piața C., a circulat la culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal și i se adresa (f. 6).

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G nr. 2/2001, având în vedere că acesta cuprinde mențiunile obligatorii privind numele și prenumele agentului constatator, numele, prenumele și codul numeric personal ale petentului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent. Totodată, acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a neindicării vreunei menţiuni din cuprinsul procesului-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului sancționator.

Constatând că petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni sancționată cu nulitatea relativă a procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal a fost în mod legal întocmit, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă cu realitatea.

În acest sens, instanța notează că sunt incidente dispozițiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora semnalul de culoare roșie interzice trecerea, precum și cele ale art. art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului.

În continuare, instanţa constată că procesul-verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, acest fapt fiind în concordanţă cu jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie nu sunt de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului.

Prezumţia de nevinovăție nu neagă însă valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum a reţinut Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe contra României.

În concluzie, instanţa reţine că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat în pofida faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumţiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenţie pentru a-şi proba nevinovăţia. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanţei rămâne aceea de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal”, în sensul art. 6 CEDO, în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi dovedească nevinovăţia.

În mod concret, instanţa observă că petentului i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, prin depunerea la dosar de cereri sau prin acordarea posibilității de a fi administrate probele pe care le consideră concludente, fără a fi pus în situația dovedirii unor fapte negative imposibil de demonstrat.

Cu toate acestea, instanța nu va avea în vedere, la stabilirea situației de fapt, declarația martorului audiat, pentru următoarele considerente.

În primul rând, instanța constată că declarația martorului Măldăianu Veronica-Florentina nu concordă cu susținerile petentului din cadrul plângerii formulate și din fața instanței.

Astfel, cu ocazia ascultării sale și în plângerea contravențională formulată, petentul a arătat că a văzut cum culoarea semaforului s-a schimbat din verde în galben când era aproape de intersecție, la o distanță de aproximativ 5-6 metri. Pe de altă parte, martorul a declarat că a observat că semaforul și-a schimbat culoarea din verde în galben când a trecut în dreptul acestuia. Or, câtă vreme martorul se afla pe locul din spate al mașinii, așa cum chiar acesta a declarat, era imposibil ca semaforul să își fi schimbat culoarea când partea din spate a autovehiculului se afla în dreptul semaforului, iar petentul să fi și remarcat schimbarea culorii.

De asemenea, în timp ce martorul a declarat că nu crede că petentul a observat schimbarea culorii semaforului, acesta a afirmat contrariul, respectiv că a văzut când semaforul a indicat culoarea galbenă, mașina aflându-se la o distanță de 5-6 metri față de semafor.

În al doilea rând, instanța ia în considerare și faptul că martorul audiat în cauză, M., este soția petentului, motiv pentru care nu se poate considera că declarația acesteia este obiectivă.

În aceste circumstanțe, instanța nu poate reține afirmațiile concordante ale petentului și ale martorului în sensul că semaforul nu indica culoarea roșie, ci galbenă, la momentul în care autoturismul în care se aflau a pătruns în intersecție.

Astfel, în lipsa oricărui alt suport probator, instanța nu își poate forma convingerea că petentul nu ar fi comis contravenția reținută în sarcina sa doar pe baza celor declarate de martor, singura probă adusă în sprijinul plângerii formulate, câtă vreme depoziția sa intră în contradicție chiar cu susținerile petentului și este subiectivă, prin prisma relației sale cu petentul.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 249 C.pr.civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, afirmațiile petentului nu pot fi reţinute de către instanţă, menţiunile din cuprinsul procesului-verbal fiind în continuare prezumate ca întemeiate.

Pe cale de consecinţă, constatând că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, instanța apreciază că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravenției prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002, art. 100 alin. 3 lit. d și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G nr. 195/2002.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda aplicată și sancțiunea complementară respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța are în vedere necesitatea respectării regulilor minime de circulaţie rutieră pentru a nu pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, conducători auto sau pietoni. Totodată, instanța apreciază că fapta de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului prezintă un grad ridicat de pericol social, existând posibilitatea producerii unui eveniment rutier, cu consecința vătămării unor persoane sau a avarierii altor autoturisme, chiar dacă, în concret, aceste rezultate nu s-au produs.

Totodată, instanța ia în considerare faptul că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului, iar conform dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni include 4 sau 5 puncte-amendă. În acest context, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, astfel încât amenda în cuantum de 580 lei aplicată acestuia reprezintă minimul prevăzut de lege.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța constată că, deși a afirmat că este instructor auto, petentul nu a făcut nicio dovadă a susținerilor sale. Mai mult decât atât, afirmația în sensul că în permanență conduce cu responsabilitate este contrazisă de istoricul contravențional depus de intimată la dosarul cauzei, din care reiese că petentul nu se află la prima abatere de la respectarea regulilor de circulație (f. 21).

De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, se apreciază că amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de circulaţie rutieră.

Referitor la sancţiunea complementară, interpretând gramatical prevederile art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002, instanţa reţine că săvârşirea contravenţiei prevăzute de textul de lege anterior citat atrage în mod automat şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, agentul constatator neavând posibilitatea de a opta pentru aplicarea sau nu a acestei sancţiuni complementare sau pentru stabilirea unei alte durate a suspendării, diferite de cea de 30 de zile.

Instanţa apreciază că sancţiunile principale şi cele complementare, având naturi distincte, urmăresc şi scopuri diferite, fapt care rezultă şi din împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Astfel, sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Prin urmare, tocmai scopul sancţiunii justifică modul în care aceasta este reglementată, în sensul că săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G nr. 195/2002 atrage şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, textul legal prevăzând obligativitatea, iar nu posibilitatea aplicării sancţiunii complementare menţionate.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că nu are posibilitatea de a dispune înlăturarea sancţiunii complementare.

Pentru motivele anterior expuse, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii a fost realizată în mod corespunzător.

Având în vedere toate aceste considerente, constatând că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. în contradictoriu cu intimata D. - Brigada Rutieră, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va lua act de manifestarea de voință a petentului, exprimată la termenul din data de 16.12.2020, în sensul că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.