Dreptul de a cumula indemnizaţia provenită din calitatea de beneficiar copil urmaş cu cea provenită din calitatea de beneficiar soţ urmaş.

- art. 5 alin. 8,9 şi art.6 din Decretul – lege nr. 118/1990

Interdicţia cumulului de indemnizaţii prevăzută la art. 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 se referă la ipoteza cumulării calităţii de persecutat politic în nume propriu şi de beneficiar soţ urmaş, ceea ce nu este cazul în speţă.

Intimatul reclamant nu este nici în situaţia de a cumula drepturi în calitate de copil urmaş şi drepturi în nume propriu (art. 5 alin. 8) şi nici în situaţia de a cumula drepturi după ambii părinţi (art. 5 alin. 9), astfel că în mod corect a concluzionat prima instanţă că odată ce niciunul din textele legale invocate de autoritatea pârâtă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş, interdicţia unui astfel de cumul nu poate fi dedusă din ansamblul legii,  deoarece unde legiuitorul a intenţionat interzicerea cumulului de indemnizaţii, a prevăzut-o expres.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii 

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. de mai sus, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr.121268 din 26.02.2021 privind suspendarea plăţii drepturilor prevăzute de legile cu caracter special şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv acordarea în continuare, începând cu data de 01.10.2020 a drepturilor stabilite prin Decizia nr. 121268 din data de 13.07.2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii B. şi anularea adresei cu nr. 9219/23 aprilie 2021 emisă de pârâtă, ca nelegale, cu  obligarea pârâtei la plata cheltuieli lor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 827/24.09.2021 Tribunalul Covasna a admis contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii B. şi, în consecinţă, a dispus anularea deciziei nr. 121268 din 26 februarie 2021 şi a deciziei  nr. 9219 din 23 aprilie 2021, ambele emise de pârâtă, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile recunoscute prin decizia nr. 121268/13.07.2016 începând cu data de 01.10.2020 şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii criticate, iar pe fond respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivare, a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, precizând că intimatul până la emiterea deciziei contestate a fost beneficiar al drepturilor stabilite în baza Decretului-lege nr. 118/1990 în calitate de urmaş după soţia decedată, conform art. 5 alin.2 din acelaşi act normativ, în baza Deciziei 121268/13.07.2016. Prin Decizia nr. 133399/26.02.2021 a beneficiat de drepturi stabilite în baza art. 5 alin.7 din acelaşi act normativ în cuantum de 50 % din indemnizaţia tatălui decedat, care este mai avantajoasă decât ceea stabilită în baza art. 5 alin.2 din decretul-lege. Or, conform art. 6 din acest act normativ, persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art.1 alin.1 şi 2 nu pot beneficia şi de drepturile prevăzute la art. 5 alin.1, 2 şi 3.

Recurenta pârâtă a menţionat că din analiza art.5 alin. 8 şi 9, art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990, precum şi a reglementării în ansamblul ei, rezultă că nu se pot cumula indemnizaţiile acordate urmaşilor cu indemnizaţiile acordate persoanelor persecutate din motive politice, iar în cazul copilului urmaş aflat în mai multe situaţii prevăzute la art. 5 alin. 4-7, nu se poate beneficia prin cumul de mai multe indemnizaţii.

Astfel, în opinia recurentei pârâte, dacă în cazurile expuse mai sus operează prin efectul legii interdicţia de a cumula mai multe indemnizaţii, prin analogie şi în baza principiului ubi eadem est ratio eadem soluti esse debet (unde există aceleaşi raţiuni trebuie dată aceeaşi soluţie), este indubitabil că cumularea celor două indemnizaţii (calitatea de urmaş, urmaş copil) s-ar crea situaţii inechitabile în sensul primirii prin cumul a unei indemnizaţii superioare din punct de vedere al cuantumului, în raport cu o persoană care a executat pedeapsa privativă de libertate.

A concluzionat recurenta pârâtă că pentru ca măsura reparatorie să se realizeze proporţional şi unitar şi să corespundă scopului avut în vedere de legiuitor de a acorda nivelul cel mai mare al indemnizaţiei, în cauză, în mod corect s-a acordat o singură indemnizaţie al cărei cuantum este mai mare.

Pentru toate acestea, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În drept, a invocat art. 483 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

În recurs nu a propus probe noi.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru, conform art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Intimatul reclamant A. nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Curţii asupra recursului

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr.121268 din 26.02.2021 privind suspendarea plăţii drepturilor prevăzute de legile cu caracter special şi restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea pârâtei la plata în continuare a indemnizaţiei stabilite prin decizia nr. 121268 din data de 13.07.2016 emisă de pârâtă.

Acţiunea a fost admisă cu motivarea în esenţă că dispoziţiile art.5 alin.(8) şi (9) al art. 6 din Decretul-lege nr. 118/1990 invocate de reclamantă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş.

Criticile recurentului vizează greşita aplicare în cauză a normelor de drept material, critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu sunt fondate.

În speţă, chestiunea litigioasă vizează interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. 8,9 şi respectiv art.6 din Decretul – lege nr. 118/1990 în situaţia particulară a unui beneficiar în calitate de urmaş al părintelui decedat, cât şi de urmaş al  soţului care a avut stabilit domiciliul obligatoriu.

În fapt, intimatul reclamant este, pe de o parte, beneficiarul unei indemnizaţii în baza art. 5 alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei C., persoană persecutată politic şi care a beneficiat de drepturile aceluiaşi act normativ, iar pe de altă parte este beneficiarul unei indemnizaţii în baza art. 5 alin. 7 din Decretul – lege nr.118/1990, în calitate de copil urmaş al tatălui său decedat la 16.05.2004, persecutat politic - prizonier în perioada 13.09.1944 – 29.09.1948 conform art. 1 alin. 2 lit. b din Decretul – lege nr. 118/1990.

Curtea reţine că potrivit art. 5 alin. 8 din Decretul – lege nr.118/1990, „copilul care s-a aflat atât în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) - (7), cât şi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare”.

Conform art. 5 alin. 9 din Decretul – lege nr. 118/1990 „ La stabilirea indemnizaţiei prevăzute la alin. (4), (5), (6) sau (7), în situaţia în care ambii părinţi ai copilului s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), copilul are dreptul la indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare”.

Conform art. 6 din Decretul – lege nr. 118/1990 „Persoanele care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) nu pot beneficia şi de drepturile prevăzute la art. 5 alin. (1), (2) şi (3)”.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că interdicţia cumulului de indemnizaţii prevăzut la art. 6 din Decretul – Lege  nr. 118/1990 se referă la ipoteza cumulării calităţii de persecutat politic în nume propriu şi de beneficiar soţ urmaş, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, intimatul reclamant nu este nici în situaţia de a cumula drepturi în calitate de copil urmaş şi drepturi în nume propriu (art. 5 alin. 8) şi nici în situaţia de a cumula drepturi după ambii părinţi (art. 5 alin. 9), astfel că în mod corect a concluzionat prima instanţă că odată ce niciunul din textele legale invocate de autoritatea pârâtă nu se referă la interdicţia cumulului de indemnizaţii provenite din calitatea de beneficiar copil urmaş şi beneficiar soţ urmaş, interdicţia unui astfel de cumul nu poate fi dedusă din ansamblul legii,  deoarece unde legiuitorul a intenţionat interzicerea cumulului de indemnizaţii, a prevăzut-o expres.

În consecinţă, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanţe, în mod corect fiind anulată decizia emisă de autoritatea pârâtă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă  Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Casa Teritorială de Pensii B.  şi va păstra sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare