Veridicitatea înscrisului

Nu poate fi reținută ca eroare materială, aptă de a fi valorificată prin intermediul contestației în anulare, nici împrejurarea că adresa emisă de Ministerul Economiei prezintă ștersături, modificări, completări, suprascrieri, creând astfel suspiciuni reale asupra veridicității înscrisului.

 Prin decizia civilă nr. 538 din data de 15.09.2021 Tribunalul T a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S SRL, împotriva sentinţei civile nr. 623 din data de 02.04.2021, pronunţată de Judecătoria TM, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi: MN şi MR.

A schimbat în parte sentința atacată și rejudecând, admite cererea principală.

A evacuat pârâții din imobilul compus din teren situat în mun.TM, M și din construcțiile aflate pe terenul respectiv.

A luat act că apelanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile instanța de apel a reţinut următoarele:

 În fapt, la data de 22 august 1997 Ministerul Industriilor şi Comerţului a emis Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03  nr. 3662  prin care reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru  terenul în suprafaţa de 765,65 mp. Imobilul  teren  în suprafaţă măsurată de 765,65 mp din acte şi 767,58 mp din măsurători a primit numărul cadastral 1154 în mun. TM  şi a fost înscris în cartea funciară nr. 21565, provenită din conversia CF nr. 4922, la adresa -. Prin adresa din data 23.04.2008 Primăria TM a comunicat SC S SA că terenului prevăzut în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03  nr. 3662  i se acordă numărul 21 pe str. -.

Prin adresa nr. 24245 din data de 15.10.2018 Primăria mun. TM i-a pus în vedere reclamantei că la data de 23.04.2008 a fost emisă o adresă prin care imobilului reprezentat de teren intravilan în suprafaţă de 767,58 mp i-a fost atribuit nr. 21 pe strada -, TM, jud. T solicitându-i totodată să facă demersuri pentru rectificarea înscrierii eronate în cartea funciară nr. 21565. Reclamanta nu a dat curs la acea dată  solicitării Primăriei mun. TM.

 În evidenţele fiscale ale Primăriei mun. TM, reclamanta figurează cu terenul intravilan în suprafaţă de 767,58 mp la adresa -, dar în certificatul de atestare fiscală există  menţiunea: conform contractului de vânzare autentificat sub. Nr. 1863/30.10.2010 prezentat în data de 10.11.2020 a fost înstrăinată posesia asupra terenului respectiv. Potrivit adeverinţei emise de Primăria mun. TM la data de 02.12.2019, pentru imobilul situat în TM, -, din anul 2011 a figurat ca plătitor de impozite numitul BI, impozitele şi taxele fiind plătite în fapt de numitul NF.

 Ca urmare a cererii înregistrate la  24 august 2020, BCPI A a emis încheierea nr.54696 prin care a înfiinţat Cartea Funciară nr.26928 a localităţii TM, pentru imobilul situat pe -, fiind notată posesia numiţilor NF şi NV.

 Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1863/30.10.2020 la Biroul Individual Notarial RM, pârâţii au cumpărat posesia notată în cartea funciară şi efectele juridice ale acesteia asupra imobilului teren intravilan in suprafaţa de 829 mp si construcţiile situate pe acesta, teren situat in Municipiul TM, -, cu număr cadastral 26928, înscris in cartea Funciara nr. 26928 a UAT TM, judeţul T. În cuprinsul respectivului înscris, se menţionează în mod expres că ambii cumpărători au luat cunoştinţă despre faptul că vânzătorii nu deţin acte de proprietate şi înţeleg să exonereze vânzătorii de obligaţia obţinerii acestor documente, pe care cumpărătorii le vor obţine fie la împlinirea termenului uzucapiunii conform art.930 C.civ., fie la împlinirea termenului prevăzut de art.13, alin.7, lit.a din Legea nr.7/1996.

Pârâţii au fost notificaţi de către reclamantă, prin executor judecătoresc să evacueze imobilul situat în mun, TM, --identificat cu nr. cadastral 1154 şi înscris în cartea funciară nr. 21565.

Tribunalul a reţinut că reclamanta apare ca proprietară a unui imobil înscris în cartea funciară nr. 21565 pentru o suprafaţă măsurată de 768 metri, având adresa în TM, -, iar pârâţii sunt posesorii unei suprafeţe de teren înscrisă în cartea funciară nr. 26928 a localităţii TM, la adresa -.

Prin încheierea nr.74055/25.06.2021 a OCPI T-, BCPI A- s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind actualizarea informaţiilor pentru imobilul cu nr. cadastral 21565 înscris în CF 21565 UAT TM atât în privinţa modificării suprafeţei rezultate din măsurători, de la 766 mp la 829 mp (conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului, f.51 verso, vol.II din dosarul constituit la nivelul Tribunalului T) cât şi cu privire la actualizarea adresei administrative.

Observând planul de situaţie (anexa I la extrasul CF nr.26928 – fila 32, vol.I din dosarul constituit la nivelul Judecătoriei TM), tribunalul reţine că imobilul asupra căruia pârâţii au notată în cartea funciară posesia este situat la intersecţia străzilor -. Suprafaţa terenului este de 829 metri pătraţi. Adresa imobilului este indicată ca fiind -.

Observând planul de situaţie (anexa I la extrasul CF nr.21565 – fila 91, vol.II din dosarul constituit la nivelul Tribunalului T-), tribunalul reţine că imobilul asupra căruia reclamanta exercită un drept de proprietate este situat la intersecţia străzilor -. Suprafaţa terenului este de 829 metri pătraţi, în urma modificării suprafeţei rezultate din măsurători de la 766 mp la 829 mp, conform planului de amplasament şi delimitare şi a conţinutului extrasului CF. Adresa imobilului este indicată a fi -, în urma actualizării adresei administrative. În privinţa terenului, în rubrica Observaţii/Referinţe, s-a precizat: „imobil înregistrat cu suprapunere reală cu imobilul cu nr. cadastral 26928 şi înscris în cartea funciară 26928”.

În atare situaţie, deşi adresa iniţială a imobilului cu nr. cadastral 21565 înscris în CF 21565 UAT TM era în TM, -, acest fapt se datorează deschiderii imobilului la două căi de acces. Ulterior, subsecvent actualizării informaţiilor din CF, adresa a devenit TM, -, imobilul cu nr. cadastral 21565 înscris în CF 21565 UAT TM fiind, cu evidenţă, acelaşi.

Tribunalul mai reţine că susţinerile pârâţilor intimaţi, prin avocat, conform cărora nu există identitate între imobilul ce face obiectul CF nr.26928 UAT TM, în suprafaţă de 829 metri pătraţi situat în - şi imobilul ce face obiectul CF nr.21565 UAT TM, în suprafaţă de 829 metri pătraţi, rezultaţi din măsurători, cu adresa iniţială în TM, - se dovedesc a fi eronate. Tribunalul are în vedere că situaţia de fapt a fost determinată de deschiderea a două cărţi funciare pentru acelaşi imobil, respectiv CF nr.21565 UAT TM, la cererea proprietarului, şi CF nr.26928 UAT TM, la cererea persoanelor care şi-au notat posesia în vederea uzucapiunii, conform art.13 din Legea nr.7/1996.

În realitate, nu există dubiu cu privire la faptul că ambele cărţi funciare priveau acelaşi imobil, aflat, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03  nr. 3662  emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului în proprietatea apelantei reclamante. Astfel, susţinerile pârâţilor intimaţi privind lipsa dovedirii dreptului de proprietate de către apelantă asupra imobilului aflat în posesia acestora apar ca neîntemeiate.

Referitor la susţinerea pârâţilor-intimaţi, conform căreia forma înscrisurilor reprezentate de anexa II la adresa de răspuns nr.180887/17.02.2021 emisă de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi de ordinul nr.3694/19.08.1992 emis de Ministerul Industriilor prezintă numeroase ştersături, completări, modificări, suprascrieri, fapt care generează suspiciuni privind validitatea actelor şi veridicitatea conţinutului, tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, având o natură eminamente speculativă, iar eventualul caracter neconform al înscrisurilor nu a fost probat în nicio manieră.

În drept, potrivit art. 555 din Codul civil proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. De asemenea, dreptul de proprietate este un drept exclusiv şi absolut, proprietarul unui bun fiind îndreptăţit să exercite toate prerogativele conferite de acest drept.

Totodată, prerogativa folosinţei bunului presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, direct şi nemijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu. Acesta poate utiliza bunul său aşa cum doreşte, iară ca vreo altă persoană sa poată interveni într-un mod oarecare în exerciţiul dreptului său.

Conform art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană privind Drepturile Omului şi Libertăţile Fundamentale „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilităţi publice şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale ale dreptului internaţional".

Conform art.1034 C.proc.civ., „(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul înțeles: a) locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea; b) locatar - locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului; c) locator - locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului; d) imobil - construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora; e) ocupantul - oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului; f) proprietar - titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul”.

În prezenta cauză, tribunalul reţine că imobilul în discuţie, situat în mun.TM, -, înscris în CF nr.21565 a localității TM, nr.cadastral 21565, nr. cadastral vechi 1154 este în proprietatea apelantei reclamante SC S SRL, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03  nr. 3662  emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului.

Pârâţii-intimaţi au calitatea de ocupanţi ai imobilului în sensul prevăzut de art.1034, alin.1, lit.d C.proc.civ. Contrar aprecierilor instanţei de fond şi susţinerilor pârâţilor din întâmpinare, tribunalul reţine că posesia este stare de fapt, iar transmiterea ori dobândirea posesiei nu echivalează cu transmiterea unui titlu locativ care să justifice în drept această situaţie de fapt.

Astfel, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1863/30.10.2020 la Biroul Individual Notarial RM, pârâţii au cumpărat posesia notată în cartea funciară şi efectele juridice ale acesteia asupra imobilului teren intravilan in suprafaţa de 829 mp si construcţiile situate pe acesta, teren situat in Municipiul TM, -, cu număr cadastral 26928, înscris in cartea Funciara nr. 26928 a UAT TM, judeţul T. În cuprinsul respectivului înscris, s-a menţionat în mod expres că ambii cumpărători au luat cunoştinţă despre faptul că vânzătorii nu deţin acte de proprietate şi înţeleg să exonereze vânzătorii de obligaţia obţinerii acestor documente, pe care cumpărătorii le vor obţine fie la împlinirea termenului uzucapiunii conform art.930 C.civ., fie la împlinirea termenului prevăzut de art.13, alin.7, lit.a din Legea nr.7/1996. În concret, cumpărătorii din actul autentic anterior referit au cunoscut că nu dobândesc o prerogativă a dreptului de proprietate de la un proprietar, ci doar posesia necontestată în sensul art.13 din Legea nr.7/1996, în vederea dobândirii ulterioare a dreptului de proprietate prin uzucapiune. O astfel de posesie, anterior împlinirii termenului de uzucapiune de drept comun ori a termenului prevăzut de art.13, alin.7, lit.a din Legea nr.7/1996 nu constituie un titlu locativ şi nu conferă niciun drept faţă de proprietarul bunului imobil.

În atare context, nu s-a putut reţine că pârâţii stăpânesc bunul în virtutea unui drept propriu, motiv pentru care stăpânirea exercitată de aceştia este lipsită de temei juridic.

Pentru aceste considerente, a apelul, a schimbat în parte sentința atacată și rejudecând, a admis cererea principală, a evacuat pârâții din imobilul compus din teren situat în mun.TM, -, înscris în CF nr.21565 a localității TM, nr.cadastral vechi 1154 și din construcțiile aflate pe terenul respectiv.

În condiţiile art.453 C.proc.civ., a luat act că apelanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii civile au formulat contestație în anulare contestatorii MN şi MR, prin care au solicitat instanţei anularea Deciziei Civile nr. 538 pronunţată în data de 15.09.2021 de Tribunalul T - Secţia Civilă, complet -, în dosarul nr. - („Hotărârea contestată"), comunicată la 01.11.2021.

 Au mai solicitat soluţionarea cauzei, inclusiv a apelului, în sensul respingerii cererilor formulate de către intimata S SRL şi care au făcut obiectul prezentului dosar în primă instanţă, astfel cum au fost formulate.

În motivare, au arătat că temeiul juridic al exercitării contestaţiei în anulare este prevăzut de art. 503 alin.2 pct. 2 şi alin. 3 C.proc.civ. Dacă dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, partea ale cărei interese au fost astfel lezate poate exercita calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.

Apelul împotriva hotărârii pronunţate în prima instanţă în prezenta cauză a fost soluţionat în mod de natură a conduce la o dezlegare ce este rezultatul unei erori materiale.

Arată că se află în faţa unei greşeli de fapt, involuntare, însă eroare materială esenţială ce a determinat pronunţarea unei soluţii greşite faţă de actele existente la dosar, raportându-se la situaţia existentă în dosar la data pronunţării.

Aşa cum s-a arătat în mod constant, inclusiv prin decizia CCR nr. 543/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, publicată în M.Of. 1060 din 2021.11.04: „Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (greşeli materiale), care se referă la aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Astfel, greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.”

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac.

În acelaşi timp, referitor la modalitatea de soluţionare a cauzei, primirea în şedinţa publică a unor înscrisuri depuse de către apelanţi cu refuzul expres al acordării unui termen spre a se putea lua la cunoştinţă în mod efectiv de cuprinsul acestor acte nou depuse în calea de atac şi inexistente la momentul investirii instanţei de fond, a soluţionării cauzei de către instanţa de fond şi la momentul formulării apelului au condus atât la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin imposibilitatea de a se lua la cunoştinţă şi a se formula apărări în aceeaşi şedinţă publică - aşadar nesocotirea drepturilor intimaţilor-pârâţi - dar mai ales au condus la apariţia unui caz clar de dezlegare a apelului dat ca rezultat al unei erori materiale.

Astfel, au precizat că în considerentele Deciziei criticate s-a consemnat că bunul imobil ar avea deschidere la două căi de acces, în timp ce conform datelor existente, imobilul are deschidere la str. -.

Apelanţii-reclamanţi au invocat proprietatea asupra unui suprafeţe de teren de 767,58 mp. şi au solicitat evacuarea pârâţilor de pe suprafaţa de 767,58 mp. iar în apel sunt analizate datele imobilului deţinut de către revizuenţi în suprafaţa concret cadastrală de 829 mp, eroare în afara limitelor învestirii instanţei vizând suprafaţa solicitată, măsura cuprinsă în dispozitiv „ocolind" descrierea clară şi neechivocă a bunului teren raportat la care se dispune evacuarea intimaţilor-pârâţi. Eroarea reţinută în pag, 12 a Deciziei apare ca urmare a nesocotirii acordării unui termen în analiza reală a tuturor înscrisurilor fiind astfel inserate o serie de date cu erori materiale definitorii în ceea ce priveşte confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei.

În acelaşi timp, în pag. 13, instanţa de apel a evitat caracterul neconform al înscrisurilor depuse de către reclamanţi în faţa instanţei de fond, anexa II la adresa de răspuns nr. 180887/17.02.2021 emisă de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi de ordinul nr. 3694/19.08.1992 emis de Ministerul Industriilor care prezintă, conform susţinerilor făcute încă din faţa instanţei de fond, ştersături, completări, modificări, suprascrieri, creând suspiciuni reale în ceea ce priveşte validitatea actelor şi veridicitatea conţinutului.

În pag. 2 a Deciziei Civile nr. 538 s-a săvârşit o nouă şi decisiva eroare materială, fiind reţinut eronat în analiza cererilor intimaţilor-pârâţi, faptul că faţă de cererea privind emiterea unei adrese „către Ministerul Economiei, instanţa constată că la fond nu ar fi fost formulată o astfel de cerere, nu au fost contestate înscrisurile depuse în susţinerea cererii, nu au fost contestate prin întâmpinare, conform art.478 alin.2 şi deciziei 9/2021 pronunţată de XCCJ într-un RIL care prevede propunerea de probe noi, nu doar cele respinse ca tardive sau cele care au fost administrate în fata instanţei de fond, instanţa apreciază că intimaţii sunt decăzuţi din dreptul de a formula o astfel de cerere. Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, deschide dezbaterile conform art. 392 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, şi acordă cuvântul părţilor prezente."

Având în vedere temeiul de drept al prezentei, regăsesc o eroare materială evidentă, întrucât prin chiar sentinţa instanţei de fond în pag. 3 - 6 se reţine contestarea clară şi evidentă a înscrisurilor raportat la existenţa multiplelor modificări, adăugiri şi ştersături, îngroşări scriere, ştergere şi scriere peste ştergere, lipsa asumării prin semnătură şi stampila, lipsă pagini, solicitată fiind prezentarea originalelor (niciodată efectuată), opoziţia reclamantului de a depune originalele.

Se realizează de asemenea eroare materială cu privire la actele depuse, conform acestora la momentul soluţionării cererii de către instanţa de fond neexistând nici o admitere a vreunei cereri a apelantei-reclamante admisă, în sensul efectuării suprapunerii suprafeţelor de teren deţinute de către pârâţi. Din contră OCPI T - BCPI A, prin încheierea nr. 4344/26.01.2021 respinsese cererea apelantei-reclamante de actualizare a adresei poştale a imobilului spre efectuarea suprapunerii urmărite de apelantă.

Or, în aplicarea prevederilor art. 478 alin. 2 C.pr.civ., instanţa a permis primirea unor înscrisuri emise de către OCPI T - BCPI A săvârşind o nouă eroare materială, acestea nefiind existente la data formulării şi înregistrării apelului - 06.04.2021 - ele fiind emise şi depuse la 16.06.2021 şi 14.09.2021, sens în care chiar instanţa de apel a invocat în pag. 2 elemente de natură a dovedi eroarea materială, raportat la art. 478 alin. 2 C.pr.civ. şi Decizia nr. 9/2021 - noua eroare materială, trimiterea vizând eventual Decizia nr. 9/2020 a ICCJ - în fata instanţei de fond, documentele dovedind o pretenţie a reclamantului faţă de un teren situat în str. - - la aproximativ 70 de numere poştale distanţă faţă de bunul deţinut de pârâţi, în suprafaţă de 767,58 mp, limitele învestirii instanţei.

Totodată, au menţionat faptul că în situaţia de excepţie anterior relevată şi în respectarea rolului activ impus de art. 22 C.p.civ., instanţa putea realiza o procedură de verificare a actelor şi analiză a originalelor faţă de copiile depuse în forma afectată de intervenţii.

Contestaţia în anulare de drept comun, exercitată pentru soluţionarea cauzei fără citarea şi fără prezenţa părţii este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea care se atacă este definitivă; lipsa citării nu poate fi invocată în apel sau recurs; partea justifica un interes legitim.

Au înţeles să invoce prevederile art. 503 alin 2 şi 3 NCPC şi art. 32, 33 NCPC.

Astfel cum au arătat, toate cele 3 condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Contestaţia în anulare este formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Contestatorii au un interes legitim în anularea deciziei pronunţate în forma sancţionată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ., eroarea materială săvârşită conducând la privarea acestora de dreptul fundamental de apărare în cauză.

Având în vedere faptul că judecarea apelului s-a făcut pronunţându-se o hotărâre definitivă într-un apel pronunţat în dosarul nr. 571/329/2021 (la care contestatorii au avut calitatea de parte), hotărârea atacată, decizia civilă nr. 538/15.09.2021 trebuind în conformitate cu măsurile permise de art. 508 alin. (3) C.p.civ. a fi anulată, iar cauza rejudecată în apel cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor şi înlăturarea erorilor materiale regăsite.

Solicită instanţei ca, după anularea hotărârii atacate, să soluţioneze cauza (adică apelul din dosar nr. 571/329/2021) prin luarea în considerare şi a poziţiei exprimate de către contestatori, în lumina art. 508 alin.3 C.pr.civ.

Prin apărările formulate, contestatorii au dovedit netemeinicia susţinerilor apelantului-reclamant, invocând reaua-credinţă şi reaua-intenţie a apelantei de a induce instanţei de apel ideea falsă a unei reţineri a calităţii de proprietar al S SRL asupra bunului situat în -, înscris în Cartea funciara nr. 26928, de către instanţa de fond, raportat la actele prezentate inclusiv alăturat cererii de apel, depunerea unor înscrisuri emise de către OCPI T -BCPI A, vizând operaţiuni inexistente la data soluţionării fondului, la data formulării şi înregistrării apelului -06.04.2021 - ele fiind emise la 16.06.2021 si 14.09.2021 si depuse ulterior între termene sau în şedinţa publică din 15.09.2021.

Observând considerentele Sentinţei Civile nr. 623/02.04.2021, nu s-a reţinut că apelanta-reclamanta ar fi proprietara bunului imobil situat în TM, - înscris în cartea funciară nr. 26928.

Reţinerea instanţei de fond, din pag. 22, paragraf  2 a considerentelor, vizează adresa imobilului ca fiind str. - înscris în cartea funciară nr. 26928.

Din contră, instanţa de fond a reţinut fără a exista vreun dubiu, că imobilul asupra căruia reclamanta pretinde deţinerea unui drept de proprietate este situat în str. G-, înscris în cartea funciara nr. 21565.

Prin susţinerile apelantei de la pag.5 pct.2.2, s-a încercat a se acredita ideea că instanţa de fond ar fi reţinut lipsa dreptului real cu privire la bunul deţinut de către S SRL (respectiv cel situat în TM, înscris în Cartea funciară nr. 21565).

Astfel, S SRL nu deţine drept de proprietate asupra imobilului din Str. - înscris în cartea funciară nr. 26928.

Dreptul de proprietate al S SRL este asupra imobilului situat în str. -, înscris în cartea funciara nr. 21565 şi nu există identitate nici între adresele celor două imobile şi nici între numerele de carte funciară.

Instanţa de fond nu a fost învestită cu analizarea dreptului de proprietate al S SRL, excedând cadrului procesual ales de către reclamantă, o reţinere contrară fiind una de natură a produce prejudicii în dauna Statului Român prin nesocotirea obligaţiilor privitoare la cuantumul taxelor de timbru specifice raportat la prevederile art. 3 alin. l din OUG nr. 80/2013, respectiv la valoarea bunului revendicat.

Apelanta a încercat să acrediteze o idee falsă, o idee nesusţinută de considerentele Sentinţei Civile nr. 623/02.04.2021, scopul fiind acela de a se încerca a induce în eroare instanţa de apel cu privire la situaţia de fapt şi la concluziile desprinse din analiza materialului probator administrat în cauză.

Niciunde în cuprinsul considerentelor sentinţei civile nr.623/02.04.2021 a Judecătoriei TM nu a existat vreo reţinere privind existenţa a doua cârti funciare pentru acelaşi imobil, astfel cum în mod total neadevărat a susţinut apelanta în cuprinsul motivelor de apel, elemente apărute prin operaţiuni derulate după formularea apelului prin nesocotirea diferenţelor de numere poştale şi de suprafaţă, elemente ce îmbracă forma abuzului minimal.

Susţinerile apelantei cuprinzând criticile aduse Sentinţei Civile nr. 623/02.04.2021 sunt evidenţiate începând cu pag. 6-14 pct. 2.4 - 2.7 din motivele de apel, acestea impunându-se a fi respinse pentru că niciunde în cuprinsul sentinţei civile nr. 623/02.04.2021, instanţa de fond nu a reţinut că apelanta S SRL ar fi singurul proprietar tabular al imobilului asupra căruia contestatorii deţine posesia notată în cartea funciară, prin efectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică.

Instanţa de fond a reţinut că S SRL deţine un drept de proprietate asupra unui imobil situat în str. -, înscris în cartea funciară nr. 21565.

Contestatorii deţin dreptul de posesie notat în cartea funciară asupra imobilului din str. -, înscris în CF 26928.

În ceea ce priveşte dreptul contestatorilor, au învederat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1863/30.10.2020 la Biroul Individual Notarial RM, au cumpărat în temeiul art.13 alin.5 din Legea nr. 7/1996 posesia notată în cartea funciară şi efectele juridice ale acesteia asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 829 mp şi construcţiile situate pe acesta (construcţii aflate în stare avansată de degradare) amplasat în Municipiul TM, str. -, cu număr cadastral 26928, înscris în cartea funciară nr. 26928 a localităţii TM, Judeţul T. Dreptul lor de posesie, dobândit legal, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1863/30.10.2020, a fost înscris în cartea funciară nr.26928 UAT TM asupra A1, A1.1, A 1.2, A 1.3 din imobilul cu număr cadastral 26928, astfel cum se poate observa din încheierea nr. 68446/16.1 L2020 emisă de OCPI T - BCPI A.

Prin Adresa nr. 22459/10.11.2020 emisa de primăria Municipiului TM - direcţia Tehnică, Serviciul de Urbanism şi Gospodărire Comunală, s-a comunicat revizuenţilor că "în strada -, construcţiile având ca indicative CI, C2, C3, în planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil, nr. cadastral 26928, carte funciara 26928, datorită degradării avansate, s-au autodemolat", eliberarea adresei făcându-se în vederea radierii construcţiilor din cartea funciara. Astfel cum s-a putut observa din contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorii de bună-credinţă, au dobândit posesia bunului imobil de la vânzătorii NF şi NV, care au posedat imobilul ca proprietari necontestaţi, fără ca alte persoane fizice sau juridice să deţină acte de proprietate.

În cuprinsul Adeverinţei nr. 31514/02.12.2019 emisa de Primăria Municipiului TM, Serviciul Impozite şi Taxe Locale se atestă că imobilul situat în Municipiul TM, -, pentru care figurează ca plătitor numitul BI, decedat, au fost achitate impozitele si taxele locale - începând cu anul 2011 de către numitul NF, emiţându-se totodată şi Decizia de impunere nr. 14605/23.06.2011, în cuprinsul căreia s-a arătat că pentru imobilul din localitatea TM, str. - – număr de rol nominal unic 36460, cota de proprietate 100% BI.

Pentru acelaşi număr de rol nominal unic 36460, s-a emis certificatul de atestare fiscala nr. 33244/16.10.2014, în cuprinsul căruia s-a observat că taxele şi impozitele au fost achitate de către numitul NF.

Prin procesul-verbal de vecinătate încheiat la data de 17.08.2020, cu participarea Primăriei Municipiului TM, s-au stabilit vecinătăţile imobilului din -, localitatea TM ca fiind în proprietatea numitului NF.

La data de 24.08.2020, în urma cererii numitului NF, OCPI T - BCPI TM, a dispus înregistrarea de documentaţie cadastrale, pentru ca ulterior, în baza încheierii CF nr. 54696/24.08.2020, să se dispună notarea posesiei asupra imobilului înscris in prezenta carte funciara asupra A. l, A 1.1, A 1.2 si A 1.3, în favoarea numiţilor NF şi NV, sub B. l din Cartea Funciara 26928 UAT TM.

Numitul NF a deţinut posesia şi proprietatea imobilului în baza testamentului olograf datat 16.04.2010, întocmit de mătuşa sa, NI (născută I), fără însă să fi obţinut certificatul de moştenitor testamentar.

Numita NI deţinea dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza Testamentului olograf întocmit la data de 10.10.1928 de BI, precum şi în baza Actului de încredinţare autentificat de avocat A de la Tribunalul Districtului Teleorman, la data de 01.10.1928.

Numitul BI a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din localitatea TM, str. -, de la I.A. N-, în baza Actului de vânzare autentificat în baza procesului-verbal nr. 1681/20.11.1931 de Tribunalului Districtului T-.

În cursul lunii martie 2021, s-a comunicat revizuenţilor Citaţia emisa la 24.02.2021, în cuprinsul căreia se consemnează termenul şedinţei publice din 15,03.2021, ora 11.30 pentru Dosar nr. 571/329/2021, citaţia având anexate copie acţiune si înscrisuri.

Cererea de evacuare introdusa în temeiul art. 1034-1039 NCPC împotriva revizuenţilor, care deţin posesia imobilului în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat şi înscris în cartea funciară, nu îndeplineşte condiţiile impuse de aceasta procedura speciala a evacuării.

Analizând textul de lege prevăzut la art. 1034 CPC, se observă că prima condiţie impusa de legiuitor este aceea ca ocuparea să se producă fără drept, or în cauza dedusa judecaţii revizuenţii au prezentat dreptul ce le justifica ocuparea şi anume, existenţa contractului de vânzare-cumpărare a posesiei.

Aşadar, nu este suficient a fi îndeplinită condiţia ocupării bunului, aşa cum greşit a susţinut apelanta, ci legiuitorul a impus că instituţia evacuării speciale se va folosi în mod exclusiv în cazul ocupării fără drept – nu este cazul.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, analizat temeinic de instanţa de fond, s-a observat că atâta vreme cât revizuenţii deţin titlu juridic şi drept de posesie asupra bunului imobil, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1034 CPC, neputându-se dispune evacuarea din spaţiul deţinut legal.

Raţiunea acestei proceduri speciale este aceea de a acoperi situaţii de o anumită claritate, care să corespundă standardului aparenţei dreptului.

Din această perspectivă, exigenţa pe care o impune legiuitorul în definirea noţiunii de „ocupant" este aceea a inexistenţei vreunui titlu: ocupantul ocupă în fapt, iar această stare rămâne ca atare chiar în condiţiile unei permisiuni/toleranţe din partea proprietarului, deoarece chiar definirea ocupării în fapt reprezintă, în sensul art. 1034 alin. (2) lit. e), întregul, iar existenţa sau, după caz, inexistenţa permisiunii/îngăduinţei din partea proprietarului specii ale stării de ocupare în fapt.

Or, în cazurile în care posesia imobilului a fost dobândita în baza unui contract de vânzare de la proprietar, actul îmbrăcând forma autentică, procedura specială a evacuării nu este aplicabilă în ipoteza enunţată, reclamantului (pretins proprietar) rămânându-i la îndemână, în funcţie de situaţia juridică a imobilului, calea acţiunii în revendicare introdusă pe calea dreptului comun.

Mai mult decât atât, analizând actele depuse de reclamant în anexa, în dovedirea pretinsului drept de proprietate asupra bunului imobil in litigiu, s-a putut constata că reclamanta nu a dovedit existenţa vreunui drept de proprietate asupra imobilului, actele de proprietate ale reclamantei arătând un drept de proprietate asupra unui imobil situat în -.

Această procedura speciala a evacuării poate fi folosită atunci când locatarul sau proprietarul care nu are un titlu executoriu pe care să-l poată pune în executare silită în condiţiile art. 896 CPC consideră, în raport de situaţia locativă concretă a pârâtului şi, desigur, în raport de dovezile pe care le are, că aceasta îi este mai avantajoasă decât procedura de drept comun.

În aceste condiţii, este de observat că fiecare parte invocă de partea sa dreptul de proprietate, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se dispune evacuarea conform procedurii speciale, părţile urmând să stabilească pe calea dreptului comun, prin compararea drepturilor asupra imobilului, al cărui titular este preferabil, în măsura in care ar exista o identitate intre cele doua bunuri imobile situate la adrese distincte şi înregistrate sub numere distincte în Cartea Funciara.

Cu alte cuvinte, acţiunea formulată pe calea procedurii speciale nu implica examinarea dreptului real de proprietate sau a altui drept real în condiţiile acţiunii în revendicare, astfel încât în ipoteza în care revizuenţii exhibă un titlu care le conferă un drept asupra imobilului în litigiu, evacuarea nu poate fi dispusă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Aşadar, având în vedere că revizuenţii invocă un drept asupra imobilului în litigiu reclamanta are doar posibilitatea promovării unor alte eventuale acţiuni de drept comun în cadrul cărora urmează să se procedeze la compararea titlurilor deţinute de părţi şi la analiza valabilităţii acestora, prezenta acţiune fiind în mod judicios inadmisibilă.

Ipoteza conform căreia acţiunea în evacuare este inadmisibilă, în măsura în care pârâtul exhibă la rândul său un titlu, este acreditată şi de către Judecătoria B care a statuat în sentinţa civilă nr. 5081/2015 că „instanţa nu poate face o comparaţie a titlurilor în cadrul procedurii speciale evacuării întemeiate pe art. 1034 Cod proc. civ."

Analizând actele anexate de reclamanta cererii de chemare în judecată, s-a putut observa cu uşurinţa că societatea S SRL nu deţine un drept de proprietate asupra imobilului din str. -, reclamanta depunând acte privind un alt imobil situat în str. -, loc. TM, judeţ T.

Potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 3662 eliberat de Ministerul Industriei si Comerţului la data de 22.02.1997, pe numele societăţii S SA (societate comerciala cu capital de stat, înfiinţata prin Hotărârea Guvernului nr. 1224/23.11,1990), s-a atestat un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 765,65 mp, identificată prin Anexa nr. 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 2412/16.06.1997 la Oficiul de Cadastru si Organizarea teritoriului al Judeţului T.

Conform Anexei nr. 2 "Situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat" emisă pentru S SA TM de Municipiul TM, Judeţul T, titlul asupra terenului în suprafaţă de 765,65 mp îl reprezintă Adeverinţa nr. 9011/20 iunie 1997.

Potrivit Adeverinţei nr. 9011/20.06.1997 eliberată de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în Dosar nr. 30/6, se arata ca "pentru terenul intravilan situat în str. -, în suprafaţă de 765,65 mp nu au fost depuse cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991."

În cuprinsul acestei Anexe nr. 2, se observă că din totalul de 765,65 mp, suprafaţa construită este de 612,45 mp, iar suprafaţa de 153,20 este aferentă căilor de transport, neexistând nici o suprafaţă libera.

În încheierea de intabulare nr. 16217 din 09.11.2007, se înscrie în cartea funciară nr. 4922/N a localităţii TM, imobilul cu număr cadastral 11S4, în suprafaţa de 765,65 mp acte şi 767,58 mp măsurători, proprietatea Sc S SA. Prin aceeaşi încheiere se respinge de la înscriere în CF a Construcţiilor C1şi C2, întrucât nu s-au prezentat acte de proprietate.

S-a susţinut de către reclamantă că prin încheierea de intabulare nr. 16217, emisă la 09.11.2007, s-a înscris dreptul său de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral 1154, însă a omis să aducă la cunoştinţa instanţei că imobilul cu număr cadastral 1154 este situat în Str. - şi nicidecum în str. -.

Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei s-a făcut în baza cererii formulate de S SA, prin ing. T. C, cerere în cuprinsul căreia s-a indicat în mod clar că imobilul se află situat pe strada GP, Municipiul TM.

A menţionat că reclamanta nu a depus nici o schiţă cadastrală sau plan de amplasament în dovedirea dreptului său de proprietate.

Modalitatea în care au fost emise Adresele nr. 24245/15.10.2018 ale serviciului de Impozite şi Taxe Locale Municipiul TM şi nr. 4967/23.04.2008,  în cuprinsul cărora s-a arătat că străzii GP nr. 23-25 i s-a atribuit număr poştal 21 pe strada FG, TM, este cât se poate de absurdă şi ilegală, însă o astfel de verificare a modului de emitere a acestor adrese exced cadrului procesual în care se află, lămurirea suprapunerii numărului poştal al imobilului din str. GP cu un alt imobil situat în str. FG (fost 23) trebuie a fi analizat într-un proces de drept comun şi nicidecum în procedura specială a evacuării.

Esenţial, în aprecierea caracterului nefondat al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, este încheierea de respingere nr. 4344/26.01.2021 emisă de OCPI T - BCPI A, prin care s-a respins cererea de actualizare a adresei poştale a imobilului, deoarece a fost respinsă de Serviciul de Cadastru conform art. 48 alin. l din ODG 700/2014, nefiind respectate prevederile art. 119 alin.1 din ODG nr. 700/2014, coroborat cu faptul ca la adresa din str. FG figurează înscris imobilul cu număr cadastral 26928, posesori fiind MN şi MR.

Analizând dispoziţiile legale ce au stat la baza respingerii cererii de actualizare a adresei poştale a imobilului, s-a observat că reclamanta din cauza nu a depus documentele tehnice care sa justifice cererea formulată, cu atât mai mult cu cât numărul cadastral al imobilului aflat în proprietatea sa, respectiv nr. 1154 aparţine imobilului situat în str. GP, TM.

Atribuirea sau modificarea unui număr poştal, nu se realizează cu modificarea adresei, reclamanta fiind cea care depune la dosar extras de carte funciară a imobilului deţinut de revizuenţi, cu planul de amplasament, imobil situat în str. FG, însă pentru proprietatea ce pretinde că îi aparţine încă din anul 1997, nu a depus niciun plan de amplasament.

A apreciat că reclamanta era datoare să depună planul de amplasament al bunului imobil, cu atât mai mult cu cât toate actele de proprietate invocate de aceasta în exhibarea titlului sau a indicat că bunul imobil deţinut de reclamanta este pe str. GP, TM, judeţ T, bun imobil ce a susţinut reclamanta că s-a aflat continuu în posesia şi stăpânirea sa.

Toate cele anterior susţinute nu pot fi analizate în procedura specială a evacuării, instanţa trebuind a administra şi implicit a analiza în mod comparativ titlurile exhibate de ambele părţi procesuale, fiind evident că aparenţa dreptului cu privire la imobilul situat în str. FG aparţine contestatorilor, reclamanţii dovedind că sunt proprietari asupra unui alt imobil, unul situat pe str. GP.

Dacă există identitate sau nu asupra celor doua imobile (situaţie ipotetică având în vedere că sunt imobile cu număr cadastral distinct, cu rol unic nominal distinct, cu înscrieri în cartea funciară distincte), acestea ar putea fi analizată într-o cauză de drept comun, situaţie faţă de care se impune respingerea prezentei acţiuni de evacuare, formulată în baza art. 1034 CPC şi următoarele ca nefondată.

De altfel, chiar cererea de probatorii solicitată la fond de către partea reclamantă, atesta necesitatea analizării cauzei într-o cauză pe dreptul comun şi nicidecum în procedura specială a evacuării reglementată în Titlul XI Cod procedură Civilă.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a putut constata că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, impunându-se respingerea apelului, toate neconcordanţele şi neclarităţile privitoare la titlul de proprietate pretins de către reclamantă neputând a fi analizate în cadrul procedurii speciale a evacuării, impunându-se administrarea unui probatoriu amplu (expertize de specialitate topografica, grafoscopică etc.)

Prin analiza individuală a înscrisurilor depuse de către reclamantă, a învederat o serie de neconcordanţe care impun a fi verificate în cadrul unei proceduri de drept comun care să permită administrarea unui amplu probatoriu şi implicit care să permită posibilitatea folosirii a instituţiei înscrierii în fals, a analizei nulităţii sau nelegalităţii actelor administrative de care se prevalează apelanta.

Reclamanta S SRL a depus adresa răspuns nr. 180887/17.02.2021 emisă de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri  în cuprinsul căreia se arată că se comunică copii de pe documentaţia care a stat la baza eliberării certificatului de atestate a dreptului de proprietate asupra terenurilor M03-3662 emis la data de 22.02.1997 de către fostul Minister al Industriei şi Comerţului pentru societatea S SA, cerere înregistrată în data de 01.08.1997 (număr de înregistrare parţial ilizibil) adresată Ministerului Industriei şi Comerţului prin care solicită eliberarea certificatului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 766 mp în oraşul TM, str. FG şi Anexa nr. 2, situaţia privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat.

Analizând această anexă se observă ca aceasta cuprinde numeroase modificări, completări şi îngroşări scriere/ştergere şi scriere peste, acestea nefiind asumate prin semnătura şi ştampilă de reprezentanţii compartimentului pentru urbanism şi amenajarea teritoriului şi de reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului.

Au precizat că acest înscris a fost completat ulterior emiterii la rubrica A. Titlul asupra terenurilor, cu menţiunea "2. Adeverinţa nr. 13288/29.07.1997" - această menţiune neexistând în actul original, fiind completată ulterior de către S SA, lipsă semnătură privind acceptarea modificării a celorlalţi semnatari ai actului, respectiv a Compartimentului pentru urbanism şi amenajarea teritoriului şi de reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului; s-au rectificat prin ştergere şi scriere peste a suprafeţei înscrisă, peste tot în conţinutul actului suprafeţele au fost şterse şi scrise ulterior, fiind evidentă intervenţia pe act.

Cu privire la Ordinul nr. 3694 din 19.08.1992 emis de Ministrul Industriei privind constituirea comisiei care va participa la stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale S SA, analizând acest înscris, s-a constatat că în primul paragraf după "S SA B", apare o porţiune a cărei scriere a fost ştearsă.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la art. l, unde după menţiunea "S SA B", se observa o porţiunea a cărei scriere a fost ştearsă.

Au observat că în cuprinsul acestui înscris nu s-au indicat adresa şi alte elemente de identificare a bunului imobil.

Toate acestea creează suspiciuni rezonabile cu privire la conţinutul actului.

Procedura specială a evacuării nu este potrivită analizării unui probatoriu amplu, aşa cum se impune în cazul de faţă, având în vedere multitudinea de neconcordanţe existente între actele depuse de către reclamanta, dreptul existent în patrimoniul revizuenţilor, prin acte perfect valabile, necontestate, neanulate, intrate în circuitul civil şi recunoscute cu efect al opozabilităţii prin notarea în CF nr. 26928, situaţie faţă de care se impune respingerea apelului, menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei Civile nr. 623/02.04.2021 a Judecătoriei TM, urmând ca apelanta să îşi valorifice eventualele pretenţii într-o acţiune de drept comun, aceasta din urma procedură garantând părţilor respectarea dreptului la apărare prin propunerea şi administrarea probatoriului amplu.

  Existenţa unei pretinse suprapuneri, a unei pretinse identităţi în fapt, între cele două imobile, nu poate fi remediată /rezolvată prin prezenta acţiune, ci în cadrul altei proceduri judiciare.

  În drept, şi-au întemeiat cererea pe toate dispoziţiile legale şi principiile de drept evocate în cuprinsul acesteia.

  În probaţiune, au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

 Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, tribunalul reține că în mod corect prin decizia atacată a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința atacată și rejudecând, a fost admisă cererea principală, au fost evacuați pârâții din imobilul compus din teren situat în mun.TM, str.FG, jud.T, înscris în CF nr.21565 a localității TM, nr.cadastral vechi 1154 și din construcțiile aflate pe terenul respectiv.

Prin raportare la temeiul juridic al exercitării contestaţiei în anulare ,respectiv cel prevăzut de art. 503 alin.2 pct. 2 şi alin. 3 C.proc.civ., instanța nu poate reține că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, întrucât s-ar fi produs o confundare a unor elemente importante şi a unor date materiale care sunt determinate în pronunţarea soluţiei.

Din acest punct de vedere, instanța apreciază că tribunalul a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, reținând că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data de 22 august 1997 Ministerul Industriilor şi Comerţului a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03  nr. 3662  prin care reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru  terenul în suprafaţa de 765,65 mp.din acte şi 767,58 mp din măsurători ,care a primit numărul cadastral 1154 în mun. TM  şi a fost înscris în cartea funciară nr. 21565, provenită din conversia CF nr. 4922, la adresa str. GP.

 Prin adresa din data 23.04.2008 Primăria TM a comunicat către SC S SA că terenului  respectiv  i se acordă numărul 21 pe str. FG, iar prin adresa nr. 24245 din data de 15.10.2018 Primăria mun. TM i-a pus în vedere reclamantei  să facă demersuri pentru rectificarea înscrierii eronate în cartea funciară nr. 21565. Reclamanta nu a dat curs la acea dată  solicitării Primăriei mun. TM.

 În evidenţele fiscale ale Primăriei mun. TM, reclamanta figurează cu terenul intravilan în suprafaţă de 767,58 mp la adresa FG, dar în certificatul de atestare fiscală există  menţiunea: conform contractului de vânzare autentificat sub. Nr. 1863/30.10.2010 prezentat în data de 10.11.2020 a fost înstrăinată posesia asupra terenului respectiv.

 Potrivit adeverinţei emise de Primăria mun. TM la data de 02.12.2019, pentru imobilul situat în TM, str. FG, din anul 2011 a figurat ca plătitor de impozite numitul BI, impozitele şi taxele fiind plătite în fapt de numitul NF.

 Ca urmare a cererii înregistrate la  24 august 2020, BCPI A a emis încheierea nr.54696 prin care a înfiinţat Cartea Funciară nr.26928 a localităţii TM, pentru imobilul situat pe strada FG, fiind notată posesia numiţilor NF şi NV.

 Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1863/30.10.2020 la Biroul Individual Notarial RM, pârâţii au cumpărat posesia notată în cartea funciară şi efectele juridice ale acesteia asupra imobilului teren intravilan in suprafaţa de 829 mp si construcţiile situate pe acesta, teren situat in Municipiul TM, str. FG, cu număr cadastral 26928, înscris in cartea Funciara nr. 26928 a UAT TM.

 În cuprinsul respectivului înscris, se menţionează în mod expres că ambii cumpărători au luat cunoştinţă despre faptul că vânzătorii nu deţin acte de proprietate şi înţeleg să exonereze vânzătorii de obligaţia obţinerii acestor documente, pe care cumpărătorii le vor obţine fie la împlinirea termenului uzucapiunii conform art.930 C.civ., fie la împlinirea termenului prevăzut de art.13, alin.7, lit.a din Legea nr.7/1996.

Pârâţii au fost notificaţi de către reclamantă, prin executor judecătoresc să evacueze imobilul situat în mun, TM, str. FG, jud. T-identificat cu nr. cadastral 1154 şi înscris în cartea funciară nr. 21565.

Prin încheierea nr.74055/25.06.2021 a OCPI T, BCPI A s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind actualizarea informaţiilor pentru imobilul cu nr. cadastral 21565 înscris în CF 21565 UAT TM cu privire la modificarea suprafeţei rezultate din măsurători, de la 766 mp la 829 mp  şi cu privire la actualizarea adresei administrative.

Prin raportare la motivele de contestație în anulare formulate, în urma probatoriilor administrate, instanța apreciază că în mod corect tribunalul a reținutîn decizia atacată că  imobilul asupra căruia pârâţii au notată în cartea funciară posesia este situat la intersecţia străzilor FG cu GP, că suprafaţa terenului este de 829 metri pătraţi, iar adresa imobilului este indicată ca fiind str.FG, TM, T, situația rezultând din  planul de situaţie -anexa I la extrasul CF nr.26928 – fila 32, vol.I –dosar fond.

Pe de altă parte, din planul de situaţie -anexa I la extrasul CF nr.21565 – fila 91, vol.II din dosarul de apel, rezultă că imobilul asupra căruia reclamanta exercită un drept de proprietate este situat la intersecţia străzilor FG cu GP. Suprafaţa terenului este de 829 metri pătraţi, în urma modificării suprafeţei rezultate din măsurători de la 766 mp la 829 mp, conform planului de amplasament şi delimitare şi a conţinutului extrasului CF. Adresa imobilului este indicată a fi str.FG, TM, T, în urma actualizării adresei administrative. În privinţa terenului, în rubrica Observaţii/Referinţe, s-a precizat: „imobil înregistrat cu suprapunere reală cu imobilul cu nr. cadastral 26928 şi înscris în cartea funciară 26928”.

Prin urmare, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, tribunalul a stabilit corect prin decizia atacată că, deşi adresa iniţială a imobilului cu nr. cadastral 21565 înscris în CF 21565 UAT TM era în TM, str. GP, acest fapt se datorează deschiderii imobilului la două căi de acces, însă după actualizarea informaţiilor din CF, adresa a devenit TM, str.FG, situaţia de fapt fiind determinată de deschiderea a două cărţi funciare pentru acelaşi imobil, respectiv CF nr.21565 UAT TM, la cererea proprietarului, şi CF nr.26928 UAT TM, la cererea persoanelor care şi-au notat posesia în vederea uzucapiunii, conform art.13 din Legea nr.7/1996.

În aceste condiții ,instanța nu poate reține ca fiind o eroare materială împrejurarea susținută de către contestatori în sensul că cererea de chemare în judecată viza suprafaţa de 767,57 mp conform titlului de proprietate deţinut de intimaţii-reclamanţi din prezenta cauză ori soluţia criticată vizează suprafaţa de 829 mp situată într-o cu totul altă localizare, cea indicată în cererea de chemare în judecată, titlul de proprietate, adeverinţele emise de primăria TM prin care se arată că nu au existat cereri de retrocedare şi pe cale de consecinţă se susține că tribunalul se află în faza unor confundări de elemente materiale importante.

Nu poate fi reținută ca și caz de eroare materială care să conducă la anularea deciziei nici susținerea în sensul că adresa emisă de Ministerului Economiei Ministerului de Afaceri  prezintă ştersături, modificări, completări, suprascrieri, creând astfel suspiciuni reale asupra veridicităţii înscrisului.

 Sub acest aspect, în mod corect însă instanţa de apel a reţinut faptul că nu s-ar fi contestat aceste înscrisuri, la dosarul cauzei nu există dovada formulării unor cereri  în acest sens,în condițiile impuse de codul de procedură civilă, deși se susține că în fapt acestea au fost contestate atât la momentul depunerii la instanţa de fond cât şi prin cererile din apel.

Pe de altă parte, primirea unor înscrisuri de către OCPI T care nu existau la data înregistrării apelului nu constituie o eroare materială ,în condițiile art.503 din codul de procedură civilă.

 Față de considerentele arătate, instanța nu poate reține în prezenta cauză existența unor erori materiale în condițiile impuse de art. 503 alin.2 pct. 2 şi alin. 3 C.proc.civ., la pronunțarea deciziei civile nr. 538 din  data de 15 septembrie 2021,dată  de Tribunalul T, urmând a se pronunța o soluție de respingere a contestației în anulare, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare