Anulare incident de plată privind biletul la ordin

Titlu. Anulare incident de plată privind biletul la ordin

Tip speta decizie civilă

Nr. 934

 Data 15 Octombrie 2021

Domeniu asociat Bănci . Operaţiuni bancare

Continut speta  . Indiferent dacă anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se face din proprie iniţiativă sau în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, obligaţia de a anula aceste înregistrări şi de a face demersurile necesare în vederea efectuării menţiunii în Centrala Incidentelor de Plăţi revine declarantului, astfel cum acesta este definit de art. 2 pct. 6 din Regulamentul nr. 1/2012 al BNR

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10.11.2020 şi înregistrată sub nr. de dosar /90/2020, reclamanta SC VC SRL, în contradictoriu cu Banca Românească SA, Banca Românească Sucursala Rm. Vâlcea şi B.N.R. - Centrala Incidentelor de Plăți,  a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea incidentului de plată privind biletul la ordin seria ..nr. …, înregistrat la C.I.P. ca refuz la data de 13.08.2020 şi obligarea pârâtelor să efectueze demersurile de anulare a incidentului de plată declarat.

În motivare, se arată că, la data de 12.08.2020, a fost transmis către Banca Românească - Sucursala Rm. Vâlcea, spre decontare, biletul la ordin seria … nr. …. emis de societatea reclamantă, bilet refuzat la plată la data de 13.08.2020 pe motivul ,,lipsei totale sau parţiale de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen”, pentru valoarea de 18.135 lei.

În acest context a fost înscris la C.I.P. incidentul de plată privind biletul la ordin seria .. nr. …...

La data de 09.10.2015, SC VC SRL, în calitate de beneficiar, a încheiat cu SC M S.R.L., în calitate de prestator, un contract de închiriere, respectiv contractul nr. /09.10.2015, ce a avut ca obiect închiriere buldo-excavator cu tot echipamentul din dotare (cupă multifuncţională, cupă excavare 600 mm, 400 mm) pentru perioada 14.10.2015-30.06.2016.

În urma încheierii acestui contract, părţile au convenit ca SC VC SRL să predea prestatorului un instrument de plată în alb, drept garanţie pentru plata lucrărilor ce urmează a fi efectuate.

Astfel, la data încheierii contractului, a predat SC M S.R.L. biletul la ordin în alb seria .. nr. .., stabilind faptul că, în caz de neexecutare a obligaţiilor la termenele convenite de către societatea reclamantă, prestatorul putea depune instrumentul de plată la decontare, dar nu înainte de a o notifica asupra acestui aspect.

Mai mult, toate facturile emise de prestator în temeiul contractului anterior menţionat au fost onorate de societate şi, potrivit fişei furnizorului, societatea nu înregistra la data introducerii biletului şi nici în momentul formulării prezentei nicio datorie faţa de SC M S.R.L., ultima factură emisă de SC M S.R.L. fiind din data de 10.10.2017 şi a fost achitată la data de 12.10. 2017. După finalizarea relaţiilor contractuale, dintr-o neglijenţă gravă, societatea nu a solicitat restituirea B.O. depus ca şi garanţie.

În această cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, potrivit cărora posesorul decade din dreptul de a completa cambia, respectiv biletul la ordin, în alb, după trei ani de la data emisiunii cambiei/biletului la ordin.

Ulterior, după trecerea a 4 ani de la data finalizării relaţiilor contractuale şi remiterea biletului drept garanţie, fără drept, SC M S.R.L. a completat biletul la ordin lăsat drept garanţie şi l-a depus spre decontare, fără nicio notificare prealabilă, cu suma de 18.135 lei, fără a avea vreo factură emisă către societate, fără să datoreze acesta sumă.

În aceste condiţii, biletul la ordin a fost refuzat din lipsă de disponibil la acel moment în contul societăţii, cont deschis la Banca Românească, incidentul fiind înregistrat în C.I.P.  Acest fapt nu a fost adus la cunoştinţa societăţii de instituţia bancară menţionată.

Dorind accesarea unui credit pentru derularea activităţii proprii, SC VC SRL, pentru a putea trece peste efectele negative generate de virusul COVID 19 asupra majorităţii societăţilor comerciale, a luat cunoştinţă despre existenţa acestui incident de plată şi a formulat prezenta acţiune.

Potrivit art. 13 alin. 1 din Regulamentul BNR nr. 1/2012, privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidente de Plăţi, anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date se poate face de către persoanele declarante, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora.

Totodată, potrivit aceluiaşi articol, anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a C.I.P. se efectuează de către persoana declarantă cel târziu în ziua următoare datei prezentării de către client a hotărârii judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora.

Conform prevederilor art. 1 alin. 1 şi 2 din Regulamentul BNR nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a C.I.P., gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile specifice utilizatorilor.

B.N.R. are atribuţii efective în procesul de raportare/anulare a înregistrărilor privind incidentele de plăţi. C.I.P. reprezintă o structură a B.N.R. şi are printre altele, conform art. 31, art. 82 art. 163 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, atribuţii privind gestionarea şi înregistrarea tuturor informaţiilor în legătură cu incidentele bancare, inclusiv în ceea priveşte executarea/procesarea propriu-zisă a radierii incidentelor din baza de date ca urmare a anulării.

Deoarece biletul la ordin a fost introdus la plată pentru o datorie care nu există, posesorul lui fiind decăzut din dreptul de a completa B.O., nu mai subzistă nici motivele de înscriere a incidentului de plată în C.I.P., impunându-se admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, anularea incidentului de plată privind biletul la ordin seria .. nr…., înregistrat la C.I.P. ca refuz la data de 13.08.2020 şi obligarea pârâtelor să efectueze demersurile de anulare a incidentului de plată declarant.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Regulamentului nr. 1/2012.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.

Cererii formulate reclamanta i-a anexat înscrisuri.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 19.11.2020, pârâta Banca Românească S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea acesteia, arată că Regulamentul nr. 1/2012 prevede la art. 2 că:

„1. Incidentul de plată este neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligaţii rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinite este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante.

2. Incidentul de plată major este incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia din următoarele situaţii:

a) în cazul cecului:

al) cec refuzat la plată pentru că a fost emis fără autorizarea trasului;

a2) cec refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;

a3) cec refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare;

a4) cec refuzat la plată pentru că a fost emis cu dată falsă;

a5) cec refuzat la plată pentru că a fost emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară;

b) în cazul biletului la ordin şi al cambiei:

bl) bilet la ordin/cambie cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen:

b2) bilet la ordin/cambie cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil în cazul prezentării la plată în termen;

b3) bilet la ordin/cambie cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă)la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen:

b4) bilet la ordin/cambie cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen.”.

Art. 2 pct. 6 din acelaşi Regulament prevede că: „Persoanele declarante la C.I.P. sunt:

- instituţiile de credit - persoane juridice române, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont sau de cei din unităţile lor teritoriale;

- sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont.”.

De asemenea, art. 5 prevede că persoanele declarante sunt obligate să raporteze la C.I.P., la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul regulament, informaţiile privind incidentele de plăţi.

Faţă de dispoziţiile legale în materie şi aplicabile în speţa de faţă, a fost obligată de lege să raporteze la C.I.P, la termenele şi în condiţiile prevăzute de Regulamentul nr. 1/2012, informaţiile privind incidentele la plăţi. În cazul în care nu se conforma dispoziţiilor legale, risca să fie sancţionată în temeiul art. 30 din Regulamentul nr. 1/2012.

Biletul la ordin este un titlu de credit la ordin, formal şi complet, prin care emitentul se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane denumite beneficiare, care are calitatea de creditor. Mai mult decât atât, şi art. 7 prevede ca obligaţie în sarcina persoanei declarante transmiterea către C.I.P. a refuzurilor la plată, după cum urmează: „(1) în scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 5, persoana declarantă trebuie să transmită la C.I.P., în format electronic prin Reţeaua de comunicaţii interbancară, informaţia privind incidentele de plăţi. (2) în cazul în care instituţia de credit trasă, a trasului acceptant sau a subscriitorului a decis refuzul la plată al cecului, cambiei ori biletului la ordin, persoana declarantă are obligaţia ca, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului, să transmită la CIP refuzurile la plată pentru cecuri, cambii şi bilete la ordin. Transmiterea acestor informaţii se realizează prin utilizarea "Formularului de raportare a refuzurilor bancare cu cecuri" (F3A), a "Formularului de raportare a refuzurilor bancare cu cambii" (F3B) sau a "Formularului de raportare a refuzurilor bancare cu bilete la ordin" (F3C), după caz. Conţinutul acestor formulare şi modul de completare sunt prezentate în anexa nr. 3.”.

Faţă de dispoziţiile legale în materie şi aplicabile în speţa de faţă, urmare a introducerii la plată a biletului la ordin, acesta a fost refuzat pentru lipsa de disponibil şi existenţa popririi pe contul deschis de reclamantă.

Biletul la ordin a fost emis la data de 10.08.2020, fiind obligaţi de lege să raporteze la C.I.P, la termenele şi în condiţiile prevăzute de Regulamentul nr. 1/2012, informaţiile referitoare la incidentele la plăţi. În cazul în care nu se conforma dispoziţiilor legale, risca să fie sancţionată în temeiul art. 30 din Regulamentul nr. 1/2012.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 25.11.2020, pârâta Banca Naţională a României a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanta VC SRL pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României.

A invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anulare incident de plată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. h Cod procedură civilă, fiind vorba despre o cerere neevaluabilă în bani ce ţine de competenţa judecătoriei.

Reclamanta valorifică un drept nepatrimonial (neevaluabil în bani), iar acţiunea în anularea incidentului bancar este o obligaţie de a face, respectiv de a înlătura din Centrala Incidentelor de Plăţi o anumită menţiune, iar nu o acţiune în anularea unui act juridic.

A invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi (CIP) din cadrul B.N.R. întrucât, Centrala Incidentelor de Plăţi este o structură fără personalitate juridică din cadrul B.N.R., a cărei organizare şi funcţionare este reglementată prin Regulamentul nr. 1/09.01.2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României.

Potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin art. 2 alin. 2 lit. b din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a României „asigură promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare”.

În conformitate cu prevederile art. 22 şi art. 24 din Legea nr. 312/2004, atribuţiile Băncii Naţionale a României privind monitorizarea sistemelor de plăţi, inclusiv a instrumentelor de plată, cât şi acelea privind prevenirea şi limitarea riscurilor de plată se materializează în emiterea reglementărilor necesare organizării şi funcţionării Centralei Incidentelor de Plăţi, care gestionează informaţiile aferente acestei activităţi.

Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor-de Plăţi, la art. 2 punctul 1 defineşte incidentul de plată ca fiind neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligaţii rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante.

În raport de prevederile art. 13 din Regulamentul nr. 1/09.01.2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi, anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a C.I.P. se poate face de persoanele declarante (bănci) în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii. Având în vedere că persoanele declarante răspund pentru veridicitatea şi integritatea informatici privind incidente de plăţi transmise la C.I.P. şi ţinând cont de faptul că suspendarea/anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi se poate face doar de persoanele declarante, consideră că, în speţa, calitatea procesuală pasivă o are doar instituţia de credit

Potrivit art. 435 alin. 2 Cod proc. civilă, „Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară", iar potrivit art. 11 alin. 3 Regulamentului nr. 1/2012: „Înregistrarea suspendării interdicției bancare se face de către persoana declarantă cel târziu în ziua următoare datei prezentării de către client a unei hotărâri judecătoreşti prin care se dispune suspendarea acesteia”.

Astfel, având în vedere prevederile art. 435 alin. 2 Cod proc. civ. şi cele ale art. VI alin. 3 din Regulamentul nr. 1/2012, nu se poate reţine că Centrala incidentelor de plăţi din cadrul Băncii Naţionale a României trebuie să fie parte în proces pentru opozabilitate, dispoziţiile mai sus indicate prevăd în mod expres că persoana declarantă este cea care procedează la înregistrarea suspendării înregistrării incidentului de plată din C.I.P. pe baza hotărârii judecătoreşti, fără vreun drept de opoziţie sau drept de intervenţie al Băncii Naţionale a României - Centralei Incidentelor de Plăţi.

Hotărârea judecătorească nu poate da naştere la drepturi ori stinge obligaţii decât între reclamantă şi persoana declarantă, Banca Naţională a României fiind doar ţinută a respecta „cele statuate prin hotărârea judecătorească”, calitatea sa de terţ, ca efect al opozabilităţii.

O hotărâre judecătorească prin care se dispune anularea înregistrării unui incident de plată este opozabilă Băncii Naţionale a României tocmai în considerarea calităţii sale de terţ şi nu de pârât. Opozabilitatea, chiar şi în sensul său cel mai strict, reprezintă aptitudinea actului jurisdicţional de a fi recunoscut şi respectat de orice persoană care nu a fost implicată în procedura judiciară. Altfel spus, existenţa sa integrată în mod legal în ordinea juridică poate fi opusă terţelor persoane, care nu mai pot ignora situaţia juridică ce a luat naştere în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Pe fondul cauzei, a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Regulamentul nr. 1/2012, „C.I.P. nu poate anula, suspenda/relua sau modifica înregistrările privind incidentele de plăţi transmise de către persoanele declarante. Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se efectuează de către persoana declarantă cel târziu în ziua următoare datei prezentării de către client a hotărârii judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora (...)”.

Cadrul normativ stabileşte doar două modalităţi de anulare a înregistrărilor privind incidentele de plăţi, respectiv:

- anularea de către persoanele declarante, din proprie iniţiativă, în situaţia în care constată înregistrarea ca fiind o eroare a sa (art. 26 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012) ori

- anularea în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care se dispune anularea înregistrării privind incidentul de plată, însă tot de persoana declarantă, având prin urmare ca temei tot o eroare a instituţiei de credit în constatarea existenţei incidentului de plată, eroare identificată de instanţa de judecată (art. 13 din Regulamentul B.N.R. nr. 1 /2012).

În drept, au fost invocate prevederile Regulamentului nr. 1/09.01.2012, ale Legii nr. 312/2004, art. 94 al. 1 lit. h şi art. 435 al. 2 NCPC.

Prin sentinţa civilă nr. /14.01.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. /90/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Pe rolul celei din urmă instanţe cauza a fost înregistrată sub nr. /90/2020.

În cauză, instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr.  din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. /90/2020, au fost respinse excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta Banca Naţională a României – Centrala Incidentelor de Plăţi, ca neîntemeiate; a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare incident de plată, ca neîntemeiată.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţiile invocate prin întâmpinare de către BNR, instanţa a reţinut că B.N.R., potrivit atribuţiilor şi competenţei stabilite prin art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 312/2004 privind statutul B.N.R., asigură promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare.

De asemenea, raportat la prevederile art. 22 şi art. 24 din acelaşi act normativ, atribuţiile B.N.R. privind monitorizarea sistemelor de plăţi se materializează în emiterea de reglementări necesare organizării şi funcţionării Centralei Incidentelor de Plăţi, care gestionează informaţiile aferente activităţii, împrejurare care, în aprecierea instanţei, impune ca B.N.R. – C.I.P. să participe, în calitate de pârâtă, în litigiile având ca obiect anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi înregistrate. Centrala Incidentelor de Plăţi reprezintă o structură a Băncii Naţionale a României care are, printre altele, conform art. 1, art. 3, art. 16 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, atribuţii privind gestionarea şi înregistrarea tuturor informaţiilor în legătură cu incidentele bancare, inclusiv în ceea priveşte executarea/procesarea propriu-zisă a radierii incidentelor din baza de date ca urmare a anulării acestora, aşa încât în cadrul unor litigii privind anularea sau modificarea unor informaţii privind incidentele de plăţi, chiar şi numai pentru opozabilitatea hotărârii, B.N.R. - C.I.P. justifică calitate procesuală pasivă.

Astfel, deşi persoana declarantă, care poate fi obligată prin hotărârea instanţei la anularea unui incident de plată, este banca, totuşi, pentru opozabilitate şi în vederea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, este necesar ca hotărârea să fie pronunţată şi în contradictoriu cu Banca Naţională a României - Centrala Incidentelor de Plăţi.

În condiţiile în care BNR şi Centrala Incidentelor de Plată gestionează informaţiile specifice incidentelor de plăţi, instanţa a apreciat că au calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată, SC VC S.R.L. solicită anularea incidentului de plată privind biletul la ordin seria … nr. …, înregistrat în C.I.P. în data de 13.08.2020, şi obligarea la efectuarea demersurilor de anulare a incidentului de plată, motivat de împrejurarea că, deşi biletul la ordin a fost depus drept garanţie pentru garantarea plăţilor aferente contractului nr. /09.10.2015, încheiat cu SC M SRL, nu datorează nicio sumă către această societate, dintr-o gravă neglijenţă omiţând restituirea acestuia.

Potrivit art. 26 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, anularea înregistrărilor privind incidentele de plăți din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, din proprie inițiativă, ca urmare a unei erori a instituției de credit, prin utilizarea formularului F6. Conform conținutului acestei anexe, motivul anulării nu poate fi decât eroarea persoanei declarante ori hotărârea judecătorească executorie comunicată persoanei declarante.

În accepțiunea art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 1/2012, incidentul de plată reprezintă neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor titularilor de cont în timpul procesului de decontare a instrumentului de plată, obligații rezultate prin efectul legii, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante.

Instanţa a reţinut că, raportat la prevederile Legii nr. 58/1934, biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane, fiind un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care încorporează o obligație abstractă, autonomă și necondiționată de plata unei sume de bani de către semnatarii săi.

Astfel, principala funcție a biletului la ordin este aceea de instrument de credit, dar are și o funcție de instrument de plată, acesta neavând o funcție de garanție, așa cum susține societatea reclamantă, o atare funcție nefiind recunoscută de dispozițiile legale.

Întrucât biletul la ordin este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor cambiale nu trebuie făcută dovada raportului fundamental între părți, astfel că biletul la ordin se emancipează total de cauza juridică din care s-a născut. Aşadar, dat fiind caracterul abstract al biletului la ordin, din momentul emiterii sale, acesta are o existență de sine stătătoare, fiind independent de raportul juridic care a generat emiterea lui.

Prin emiterea unui bilet la ordin, societatea reclamantă și-a asumat obligația de a asigura existența disponibilului bănesc aferent achitării acestuia, iar neasigurarea disponibilului în cont îi este în întregime imputabilă. Împrejurarea că reclamanta a făcut plata obligației pe care o avea față de numita SC M SRL printr-o altă modalitate nu are nicio relevanță, întrucât biletul la ordin, odată emis, se detașează de raportul fundamental dintre părți.

Totodată, faptul că societatea reclamantă a plătit într-o altă modalitate sumele de bani datorate societăţii menţionate nu are relevanță asupra corectitudinii declarării incidentului de plată.

Astfel, de vreme ce refuzul la plată a biletului la ordin s-a datorat lipsei disponibilului în contul său, în mod corect pârâta Banca Românească S.A. a procedat la comunicarea existenței incidentului Centralei Incidentelor de Plăți, semnalând incidentul de plată pentru a fi înscris în Fișierul Național al Persoanelor cu Risc, semnalare care s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. b din Regulamentul nr. 1/2012, legiuitorul stabilind în sarcina persoanei declarante o obligație imperativă ca, cel târziu în ziua bancară următoare zilei refuzului de plată a biletului la ordin, să transmită cererea de înscriere a refuzului bancar, nefiind lăsată la latitudinea băncii transmiterea acestui refuz.

De altfel, reclamanta nu a contestat că, la data la care biletul la ordin a fost introdus în bancă, nu avea disponibilități bănești în cont. Or, din această recunoaștere a lipsei disponibilului la data depunerii în bancă a biletului la ordin rezultă că pârâta Banca Românească S.A. a procedat în mod corect, semnalând incidentul de plată.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 13 şi 26 din Regulamentul nr.1/2012, instanţa a constatat că persoana declarantă nu a săvârșit o eroare la declararea incidentului de plată, întrucât lipsa disponibilului în cont era reală și refuzul la plată a biletului la ordin datorată lipsei de disponibilități bănești a fost corect exprimat. Persoana declarantă nu are obligația de a verifica raporturile juridice dintre părți, singura obligație fiind aceea de a comunica existența incidentului, conform prevederilor art. 5 şi 7 al. 2 din Regulamentul nr. 1/2012, obligație care a fost îndeplinită cu respectarea legii, acesteia neputându-i fi opuse aspecte privind raportul juridic fundamental existent între părți.

Întrucât unitatea bancară a respectat dispozițiile legale și transmiterea informației către Centrala Incidentelor de Plăți s-a făcut în mod real, informația nefiind viciată, nu există temei care să determine admiterea cererii formulate de reclamantă.

Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta SC VC SRL, în contradictoriu cu pârâtele Banca Românească SA, Banca Românească Sucursala Rm. Vâlcea şi B.N.R. - Centrala Incidentelor de Plăți este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel pârâta Banca Naţională a României,  solicitând schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României.

În motivarea căii de atac se arată că prima instanţă a respins atât excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României, cât şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta VC SRL.

Este necesar ca instanţa de apel să constate că soluţia primei instanţe de a respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii Naţionale a României este nelegală, având în vedere dispoziţiile art. 56 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă.

Trebuie reţinut că importanţa corectei stabiliri a cadrului procesual de către instanţa de fond se impunea şi dintr-o altă perspectivă: Centrala Incidentelor de Plăţi este o structură fără personalitate juridică, specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor specifice incidentelor de plăţi produse de titularii de cont cu cecuri, cambii şi bilete la ordin şi are sediul la Banca Naţională a României, conform prevederilor Legii nr. 312/2004 şi Regulamentului BNR nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la BNR a Centralei Incidentelor de Plăţi, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 49 din 20.01.2012.

În consecinţă, acţiunea promovată trebuia cenzurată sub aspectul cadrului procesual, în sensul în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu o entitate care nu are „folosinţa drepturilor sale civile”, iar sancţiunea, în acest caz, este cea reglementată de prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă: admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale dc folosinţă.

Pentru aceste motive, solicită admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitatea procesuală de folosinţă.

De asemenea, se mai arată că, potrivit art. 36 Cod procedură civilă: „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.”.

Aşadar, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între cel împotriva căruia este îndreptată cererea şi cel obligat în acelaşi raport juridic dedus judecăţii. În prezenta cauză, este necesar să se constate că nu există identitate între Banca Naţională a României şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv persoana declarantă.

Obligaţia de a raporta către Centrala Incidentelor de Plăţi informaţiile privind incidentele de plăţi revine, potrivit art. 2 punct 6 din Regulamentul nr. 1/2012, persoanelor declarante la CIP, respectiv: - instituţiile de credit - persoane juridice române, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont sau de cei din unităţile lor teritoriale.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 5: „Persoanele declarante sunt obligate să raporteze la CIP, la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul regulament, informaţiile privind incidentele de plăţi.

În ceea ce priveşte anularea incidentelor de plată înregistrate în baza de date a Centralei Incidentelor de Plată, aceasta se poate face, potrivit art. 13 alin. 1 din Regulamentul nr. 1/2012: „Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora.”.

Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Regulament, CIP nu poate anula, suspenda/relua sau modifica înregistrările privind incidentele de plăţi transmise de către persoanele declarante.

Transpuse în limbaj procesual civil, prevederile art. 15 din Regulamentul nr. 1/2012 reglementează lipsa calităţii procesuale a CIP în litigii ce au ca obiect anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi transmise de către persoanele declarante.

Se constată, astfel, că B.N.R. nu are obligaţii legale în ceea ce priveşte anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi, între pârâta Banca Naţională a României şi reclamantă nefiind stabilite raporturi juridice directe, astfel încât să poată exista şi un raport juridic de drept procesual. De altfel, potrivit cadrului normativ în vigoare, B.N.R. nu are abilitarea legală de a interveni în relaţiile comerciale ale instituţiilor de credit cu clienţii acestora.

Hotărârea judecătorească nu poate da naştere la drepturi ori stinge obligaţii decât între reclamantă şi Banca Românească SA, Banca Naţională a României fiind doar ţinută a respecta hotărârea, în calitatea sa de terţ, ca efect al opozabilităţii.

Opozabilitatea, chiar şi în sensul său cel mai strict, reprezintă aptitudinea actului jurisdicţional de a fi recunoscut şi respectat de orice persoană care nu a fost implicată în procedura judiciară. Altfel spus, existenţa sa integrată în mod legal în ordinea juridică poate fi opusă terţelor persoane, care nu mai pot ignora situaţia juridică ce a luat naştere în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Situaţia persoanelor care sunt împreună reclamante sau pârâte este reglementată de dispoziţiile art. 59 Cod procedură civilă, care înlătură orice echivoc prin stabilirea condiţiilor de existenţă, respectiv „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.”.

Analizând prevederile art. 59 Cod procedură civilă prin raportare la instituţia conexităţii, reglementată de art. 139 Cod procedură civilă, şi la cea a disjungerii, reglementată de art. 210 Cod procedură civilă, rezultă fără echivoc că acţiunea civilă exercitată împotriva Băncii Naţionale a României nu îndeplinea condiţiile de legalitate, lipsind o obligaţie comună, o cauză comună a obligaţiilor ori o strânsă legătură între obligaţii, atâta timp cât nu există mai multe obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 şi art. 15 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi, „anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora. (...)

Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se efectuează de către persoana declarantă cel târziu în ziua următoare datei prezentării de către client a hotărârii judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora. (...)

CIP nu poate anula, suspenda relua sau modifica înregistrările privind incidentele de plăţi transmise de către persoanele declarante.”,

Atâta timp cât cadrul normativ stabileşte doar două modalităţi de anulare a înregistrărilor privind incidentele de plăţi, respectiv anularea de către persoanele declarante, din proprie iniţiativă, în situaţia în care constată înregistrarea ca fiind o eroare a sa (art. 26 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012) ori anularea în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care se dispune anularea înregistrării privind incidentul de plată, însă tot de persoana declarantă, având prin urmare ca temei tot o eroare a instituţiei de credit în constatarea existenţei incidentului de plată, eroare identificată de instanţa de judecată (art. 13 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012), nu poate fi admisă plăsmuirea unei a treia modalităţi, cu atât mai puţin cu cât singurul temei de drept invocat în cererea de chemare în judecată este reprezentat de Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, care stabileşte că CIP nu poate anula incidentul.

Anexa nr. 6, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 49bis din 20.01.2012, făcând parte integrantă din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, conform dispoziţiilor art. 40, stabileşte singura procedura prin care se poate anula o înregistrare cu privire la un incident de plată privind bilete la ordin, respectiv prin completarea exclusiv de către persoana declarantă a unei cereri, ce presupune, printre altele, bifarea motivului anulării incidentului de plată, adică fie eroarea instituţiei de credit, fie pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

Anularea incidentului de plată nu se putea dispune cu ignorarea faptului că CIP reprezenta o bază de date şi, astfel, este circumscrisă parametrilor sistemului software care o operează, făcând absolut necesară completarea cererii 6C.

Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012 nu lasă loc de interpretări, stabilind obligaţii clare în sarcina persoanelor declarante şi garanţii îndestulătoare pentru clienţii instituţiilor de credit, care nu permit identificarea unor motive temeinice pentru necesitatea de a se pronunţa o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu CIP pentru a-i fi opozabilă.

Cadrul normativ, luând în considerare organizarea şi funcţionarea CIP, nu stabileşte posibilitatea ca o altă entitate să procedeze la anularea incidentului de plată, ci stabileşte amenzi ce vor fi aplicate persoanei declarante în sarcina căreia există obligaţia de anulare.

Informaţii cu privire la singurele modalităţi de anulare a unui incident de plată nu sunt accesibile doar în Monitorul Oficial, ci şi pe portalul Băncii Naţionale a României.

Pe de altă parte însă, procedeul reductio ad absurdum mai relevă un aspect, şi anume unul practic, de imposibilitate de punere în executare a unei eventuale hotărâri judecătoreşti de admitere a cererii în contradictoriu cu B.N.R., dat fiind şi faptul că CIP reprezintă o bază de date, circumscrisă parametrilor sistemului software care o operează (Formularul F6, asemenea Cererii 6C necesită un cod al persoanei declarante, iar B.N.R. nu are calitatea de persoană declarantă, conform art. 2 pct. 6 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2012, în condiţiile în care, conform art. 9, „înregistrarea informaţiei în baza de date a CIP poate fi efectuată dacă informaţia transmisă de către o persoană declarantă respectă standardele de conţinut şi modul de completare a formularelor prevăzute în prezentul regulament”).

În consecinţă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, consideră că în prezenta cauză calitate procesuală pasivă are numai pârâta Banca Româneasca SA, în calitate de persoană declarată.

În drept, apelanta invocă prevederile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Analizând motivele invocate, sentinţa atacată, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Nu poate fi reţinut ca fondat motivul de apel referitor la lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Centralei Incidentelor de Plăţi din cadrul Băncii Naţionale a României.

Este adevărat că din dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi din cele ale Regulamentului BNR nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi rezultă că Centrala Incidentelor de Plăţi este o structură fără personalitate juridică din cadrul Băncii Naţionale a României, specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor specifice incidentelor de plăţi produse de titularii de cont cu cecuri, cambii şi bilete la ordin, precum şi că, potrivit art. 56 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, „(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. ... (3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.”

Numai că reclamanta nu a chemat în judecată Centrala Incidentelor de Plăţi, ci Banca Naţională  României, în cadrul căreia funcţionează această centrală şi care, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, are personalitate juridică, are folosinţa drepturilor civile şi poate avea calitatea de parte.

Însă, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, Banca Naţională a României nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pornind de la dispoziţiile art. 36 fraza I din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.”, calitatea procesuală pasivă poate fi definită ca fiind identitatea dintre pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Or, din dispoziţiile legale care reglementează activitatea Centralei Incidentelor de Plăţi rezultă că obligaţia de a anula incidentul de plată şi de a face demersurile în acest sens nu revine Băncii Naţionale a României.

Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României: „Pentru prevenirea şi limitarea riscurilor de plată şi credit, Banca Naţională a României poate presta servicii de colectare şi difuzare, la cerere, contra cost, conform reglementărilor proprii, de date şi informaţii privind incidentele de plăţi şi riscurile de creditare în sistemul instituţiilor de credit, în condiţii de asigurare a secretului bancar.”.

De asemenea, potrivit art. 13 din Regulamentul BNR nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi: „(1) Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora.

(2) Anularea incidentelor de plăţi cu cecuri, cambii sau bilete la ordin din baza de date a CIP se realizează prin utilizarea "Formularului de anulare a înregistrărilor din baza de date a CIP" (F6).

(3) Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se efectuează de către persoana declarantă cel târziu în ziua următoare datei prezentării de către client a hotărârii judecătoreşti executorii, prin care se dispune anularea acestora. Conţinutul acestui formular şi modul de completare sunt prezentate în anexa nr. 6. Persoana declarantă nu este ţinută responsabilă pentru nepunerea în executare a hotărârilor judecătoreşti care nu i-au fost comunicate.”.

Tot astfel, potrivit art. 26 din acelaşi regulament, „Anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se poate face de către persoanele declarante, din proprie iniţiativă, ca urmare a unei erori a instituţiei de credit, prin utilizarea formularului F6. Persoana declarantă poate prelua, prin intermediul aplicaţiei CIP, cererea 6A, 6B sau 6C, după caz. Instituţia de credit are obligaţia să pună la dispoziţia fiecărui client cererile care îl vizează, cel târziu în ziua următoare transmiterii la CIP a cererilor de anulare a incidentului de plată cu cec, cambie sau bilet la ordin. Conţinutul acestor formulare este prezentat în anexa nr. 6.”.

Aşadar, indiferent dacă anularea înregistrărilor privind incidentele de plăţi din baza de date a CIP se face din proprie iniţiativă sau în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, obligaţia de a anula aceste înregistrări şi de a face demersurile necesare în vederea efectuării menţiunii în Centrala Incidentelor de Plăţi revine declarantului, astfel cum acesta este definit de art. 2 pct. 6 din Regulamentul nr. 1/2012 al BNR, conform căruia: „Persoanele declarante la CIP sunt: - instituţiile de credit - persoane juridice române, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont sau de cei din unităţile lor teritoriale; - sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine, pentru toate informaţiile privind incidentele de plăţi produse de către proprii titulari de cont.”.

Banca Naţională a României este un simplu prestator de servicii de colectare a acestor date şi informaţii, nefiind parte în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Calitatea de parte în raportul juridic dedus judecăţii şi, implicit, calitate procesuală în prezenta cauză au numai reclamanta, în calitate de client afectat de înregistrarea incidentului de plată în CIP şi banca declarantă, respectiv Banca Românească SA.

Având în vedere aceste motive, precum şi dispoziţiile art. 480 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentinţa, să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Banca Naţională a României, să respingă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Banca Naţională a României, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi să menţină restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare