Anulare act administrativ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000463

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 463/2021

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2021

Completul compus din:

Preşedinte ...

Grefier ...

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul .., CNP .. cu domiciliul în .., str. .., nr. /bl... jud. ..  în contradictoriu cu pârâta Direcţia .., cu sediul în .. având ca obiect anulare act administrativ.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei după care:

 Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor în fond au fost consemnate prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2021 când s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă, deliberând  constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş a solicitat anularea în tot, ca neîntemeiată și nefondată, a deciziei nr. 46/05.03.2021, emisă de către directorul executiv al Direcției Județene de Statistică Mureș, privind imputarea sumei de 326 lei, înregistrată sub nr. 1278/2021.

În motivare reclamantul a arătat că la data de 05.03.2021 s-a emis de către directorul executiv al Direcției Judeţene de Statistică Mureș,  Decizia nr. 46/05.03.2021,  care prevede că suma de 326 lei, sumă netă care se impută, reprezintă diferenţa netă aferentă sporului de condiţii vătămătoare pentru perioada ianuarie 2019-octombrie 2020, acordată necuvenit,  calculată şi plătită în baza statelor de salarii din perioada ianuarie  2019 -octombrie 2020.

În continuare reclamantul a arătat că sporul pentru condiţii vătămătoare a fost calculat în baza prevederilor Legii nr.153/2017 cu modificările şi completările ulterioare, ale O.U.G.  nr.114/2018 şi ale O.U.G nr. 1/2020.

Astfel, potrivit O.U.G. nr. 114/2018,  art. 34 alin. (1) prevede că „ Prin derogare de la prevederile art. 38 alin (4) din Legea-cadru nr 153/201? privind salarizarea personalului plătii din fonduri publice, începând cu l ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018”, iar alin. (2) prevede că „Începând cu 1 ianuarie 2019 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemul de salarizare care fac parte potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”

A mai precizat reclamantul că de asemenea, acest raţionament se menţine şi în O.U.G. nr. 1/2020 la art.34 alin.2.

În continuare a arătat reclamantul că potrivit celor de mai sus, intenţia legiuitorului a fost aceea de a menţine cuantumul sporurilor la nivelul cuantumului procentului acordat în luna decembrie, astfel încât procentele legate de sporurile acordate se aplică la salariul din luna ianuarie 2019,  respectiv ianuarie 2020. Dacă intenţia legiuitorului era alta, acest lucru ar fi dus la discriminarea salariaţilor care în luna decembrie 2018 au avut cuantumul (suma) din statul de plată diminuat din cauza concediilor de odihnă sau medicale şi care nu ar fi beneficiat în anul 2019,  respectiv anul 2020 de sporul integral, ci doar de un procent mai mic decât cel legiferat de 15%.

De asemenea, a mai arătat faptul că pentru stabilirea cuantumului sporului trebuie aplicate procentele legale la salariul aferent, care evident nu poate fi decât cel din luna pentru care se acordă şi nicidecum salariul lunii decembrie 2018, cum în mod greşit se susţine în decizia atacată. Cu privire la acest ultim aspect, trebuie remarcat că noţiunea de cuantum este o sumă rezultată din aplicarea procentului la un anumit salariu de bază.

 A mai precizat reclamantul că dreptul salarial în ceea ce priveşte nivelul cuantumului sporului de condiţii vătămătoare, acordat începând cu 01.01.2019 respectiv 01.01.2020, a fost stabilit prin decizii emise în baza prevederilor legale în vigoare la data emiterii, luând în considerare şi Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 776/24.05.2018 privind stabilirea cotei procentuale a sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase pentru angajaţii  Institutul Naţional de Statistică şl structurile teritoriale ale acestuia, Raportul nr.4280/26.06.2018 al comisiei pentru analiza şi verificarea dosarelor cu documentaţia necesară acordării sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase în conformitate cu H.G. nr.917/2017 şi a buletinului de expertizare a locurilor de muncă nr,39/25.05.2018.

În concluzie, în baza motivelor de mai sus, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi motivată şi anularea în tot, ca neîntemeiată şi nefondată, a Deciziei nr. 46/05.03.2021, înregistrată sub nr. 1278/2021 privind imputarea sumei de 326 lei, emisă de către directorul executiv al Direcţiei ...

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile menţionate în cuprinsul acesteia.

Pârâta Direcţia Judeţeană de Statistică Mureş a formulat întâmpinare (fila  18 dosar) prin care a solicitat a se constata nelegalitatea şi netemeinicia solicitărilor formulate de reclamant,  solicitând de asemenea respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nedovedită, netemeinică și nefondată.

 În motivare a arătat faptul că temeiul legal pentru acordarea acestui spor îl constituie dispoziţiile H.G nr. 917/2017, coroborate cu prevederile anexei II din Legea nr. 153/2017 şi cele ale OSGG nr. 776/24.05.2018, privind stabilirea cotei procentuale a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare pentru angajaţii institutului Naţional de Statistică şi structurile teritoriale ale acestuia.

La nivelul anului 2019, modul de calcul al sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, a fost stabilit prin dispoziţiile art. 34 alin (2) din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, care au statuat că începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Aşadar, legiuitorul a stabilit fără putinţă de tăgadă, faptul că în anul 2019, cuantumul sporurilor, respectiv, valoarea sumei acordate cu titlul de sporuri se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii",

Prin urmare, suma cuvenită în ianuarie 2019, cu titlul de spor pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, este identică cu suma acordată în decembrie 2018, reprezentând un cuantum fix determinat prin raportare la nivelul din decembrie 2018, şi nicidecum un procent de 15% din salariul de bază plătit în ianuarie 2019, aşa cum solicită reclamanta.

A mai precizat că la nivelul anului 2020, pentru stabilirea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare s-au aplicat prevederile OUG nr.1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale OUG nr. 114/2018, art. 34 alin.(2), care au dispus următoarele: „ Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac pane, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Astfel, şi în anul 2020 s-a aplicat acelaşi mecanism de stabilire a sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, în sensul că a fost acordată o sumă identică cu valoarea cuvenită în decembrie 2019, deci, un cuantum strict determinat la valoarea din. decembrie 2019.

Astfel, este neîntemeiată solicitarea reclamantului de a beneficia de sporul pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, în procent de 15% din salariul de bază acordat în perioada 2019-2020. În acest sens, actul administrativ contestat îndeplineşte toate exigenţele legale, întrucât, limita valorică sporului pentru condiţii vătămătoare sau periculoase, a rezultat în urma aplicării în mod corespunzător a prevederilor specifice.

Mai departe, a învederat faptul că actualul sistem de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea cadru nr. 153/2017 are la bază principiul legalităţii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice rânduite exclusiv de forţa legii.

De asemenea, ordonatorul de credite are obligaţia să stabilească salariile de bază, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu, aplicând principiul sustenabilităţii financiare.

Pentru motivele sus arătate, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nedovedită, netemeinică şi nefondată,

În probaţiune, a solicitat  administrarea probei cu înscrisuri constând în documentele care au stat la baza emiterii deciziei atacate de către reclamant, pe care le-a anexat în copie întâmpinării.

În drept, pârâta şi-a  întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile legislaţiei specifice privind salarizarea personalului bugetar.

Analizând cererea de față în raport susținerile părților și de probatoriul administrat instanța constată următoarele:

Prin Decizia nr. 46/05.03.2021, emisă de către directorul executiv al Direcţiei Judeţene de Statistică Mureș a fost imputată reclamantului suma de 326 lei.

S-a reținut că reclamantul, funcționar public în cadrul Direcției ...ar fi primit drepturi necuvenite constând în diferenţa netă aferentă sporului de condiţii vătămătoare pentru perioada ianuarie 2019-octombrie 2020.

La baza emiterii acestei decizii de impunere au stat dispozițiile Ordinului nr. 1145/18.11.2020 emis de Președintele Institutului Național de Statistică , prin care au fost stabilite, în sarcina domnului ... – Director Executiv al Direcției Județene de Statistică Mureș, mai multe măsuri cu termene de realizare, între care și emiterea deciziilor de imputare pentru mai mulți funcționari publici din cadrul Direcției ...

Reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Direcția Județeană de Statistică Mureș, deși emitentul actelor atacate este conducătorul acestei instituții – directorul executiv.

Instanța, prin încheierea de ședință din data de 08.06.2021  (f 26 dosar), a  solicitat părților, în temeiul prevederilor art. 16^1 din Legea nr. 554/2004 să își exprime poziția față de introducerea în cauză a emitentului deciziei de imputare – directorul executiv al Direcției ...

Nici reclamantul și nici pârâta nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la  introducerea în cauză a Directorului executiv al Direcției Județene de Statistică Mureș .

Cauza de față are ca obiect, soluționarea unui litigiu privind raporturile de muncă ale unui funcționar public, raporturi de muncă ce sunt guvernate de legea specială OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ și de legea generală Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, acolo unde legea specială nu reglementează.

Raportul de muncă al funcționarului public prezintă particularități față de raportul de muncă de drept comun , în sensul că acesta nu încheie un contract individual de muncă , ci este numit în funcție printr-un act administrativ , iar drepturile și obligațiile sunt reglementate de lege.

Astfel, potrivit prevederilor art. 365 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ ”prezenta parte reglementează normele generale privind: … a)regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369”, iar conform art. 367 ”dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz”.

Art. 371 din OUG nr. 57/2019  prevede că ”funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică”.

În filosofia Codului administrativ capacitatea administrativă de a emite actele de numire în funcția publică, de modificare a raporturilor de serviciu, de încetare/suspendare a acestora și, nu în ultimul rând, a actelor administrative privind recuperarea prejudiciilor cauzate de funcționarul public autorității publice din care face parte, aparține conducătorului acelei autorități.

Potrivit art. 463 din OUG nr. 57/2019, numirea în funcţii publice se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, conform art. 493 al. 2) și 3) sancțiunile disciplinare se aplică de conducătorul instituției publice, potrivit art. 502 modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire, conform 512 suspendarea raporturilor de serviciu se produce prin act administrativ emis de persoana care are competenţa de numire, conform art. 516 încetarea raporturilor de serviciu este, în mod identic, de competența persoanei care are atribuții privind numirea în funcția publică.

Tot astfel, în temeiul prevederilor art. 500 al. 1) din OUG nr. 57/2019 ”repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare”.

În alineatul 4 al art. 500 din Codul administrativ, legiuitorul reglementează, în mod explicit ”dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare”.

Se observă că legiuitorul a configurat raportul juridic de muncă al funcționarului public într-o manieră diferită de raportul de muncă de drept comun, conferind capacitate civilă conducătorului autorității sau instituției publice, în ce privește emiterea actelor administrative prin care se numește persoana  în funcţia publică, prin care se modifică ori încetează raporturile de serviciu.

În acest context juridic, prin Ordinul nr. 1145/18.11.2020 emis de Președintele Institutului Național de Statistică (f 5 dosar), a fost stabilită, în mod expres,  în sarcina domnului ..., în calitate de  Director Executiv al Direcției Județene de Statistică Mureș, obligația de emitere a deciziilor de imputare pentru mai mulți funcționari publici din cadrul Direcției ...

Această configurație specială a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se transpune și pe plan procesual în sensul că, în litigiile care au ca obiect anularea/revocarea actelor administrative care privesc raporturile de muncă, calitatea procesuală activă o are persoana nemulțumită/vătămată prin acest act, iar calitatea procesuală pasivă o are emitentul actului, adică conducătorul autorității sau instituției publice. Dacă litigiul de muncă are și o componentă patrimonială, calitate procesuală pasivă are și autoritatea/instituția publică din care face parte funcționarul public, ca urmare a existenţei patrimoniului propriu al acestei entități.

În jurisprudența recentă a Curții de Apel Târgu Mureș secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1250/R/14.12.2017 – dosar nr. 2800/102/2017 – www.rolii.ro)s-a arătat că: ”În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea/anularea unui act administrativ pretins a fi vătămător (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rep.), o autoritate publică poate avea calitate de pârât numai în măsura în care are şi calitatea de emitent al actului, aşa cum a statuat şi ÎCCJ (Decizia nr. 4441/2006). O cerere de suspendare formulată în contradictoriu cu alte persoane juridice decât emitentul Ordinului se impune a fi respinsă pentru lipsa calităţii procesual pasive, verificându-se motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă invocat de ambii pârâţi recurenţi, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor care reglementează modul şi atribuţiile de emitere a Ordinului de revocare din funcţia de manager a spitalului, cu consecinţe asupra soluţionării excepţiei procesuale, aceea a lipsei calităţii procesual pasive”.

În cauza respectivă s-a considerat că judecarea cererii de suspendare a unui ordin de revocare din funcţia de manager de spital, emis de Președintele Consiliul Județean Mureș , poate fi soluționată doar în contradictoriu cu emitentul actului, respectiv cu Președintele CJ Mureș,  nu și cu instituția, respectiv cu Consiliul Județean Mureș, care nu are calitate procesuală pasivă.

Așa fiind, instanța a considerat necesar, în temeiul prevederilor art. 16^1 din Legea nr. 554/2004  a contenciosului administrativ, să pună în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual,  prin introducerea în cauză a emitentul actului administrativ.

Potrivit art. 16^1 din Legea nr. 554/2004 ”când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond”.

Având în vedere cele expuse, anterior,  pe larg, instanța apreciază că prezenta cauză nu poate fi soluționată fără participarea în proces a emitentului deciziei de imputare, raportul juridic de muncă impunând  prezența acestuia în proces.

Având în vedere că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a emitentului actului, în temeiul art. 16^1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererea reclamantei va fi respinsă fără ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată  formulată de reclamantul ..., CNP ..., cu domiciliul în ..., str. .., nr. /bl. .., jud...  în contradictoriu cu pârâta Direcţia ..., cu sediul în ..., având ca obiect anulare act administrativ.

Ia act de faptul că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 08.07.2021.

Preşedinte,

Fiind în concediu de odihnă, semnează

preşedintele instanţei,  judecător ..

Grefier,

Domenii speta

Spete similare