Tutelă administrativă

Sentinţă civilă 79 din 17.02.2022


R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2022:003.000079

Dosar nr. ....

SENTINŢA Nr. 79/2022

Şedinţa publică de la 17 Februarie 2022

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul - PREFECTUL JUDETULUI MURES, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TARGU MURES, SC ... SRL şi SC ... SRL, având ca obiect tutelă administrativă.

Dezbaterile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2022, când s-a dispus amânarea pronunţării la data de 2 februarie 2022, iar ulterior la data de 17 februarie 2022, încheieri care fac parte integrantă din prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 29.04.2021, sub nr.1038/102/2021, reclamantul, PREFECTUL JUDETULUI MURES, în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TARGU MURES, a solicitat:

- admiterea acțiunii;

-să se constate nelegalitatea și pe cale de consecință să fie anulate următoarele hotărâri adoptate de pârâtul, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș:

Hotărârea nr.54/25.02.2021 privind atestarea apartenenței la domeniul public al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din teren în suprafață de 493 mp situat pe str. ...;

Hotărârea nr. 55/25.02.2021 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, a terenului situat pe str,,,;

Hotărârea nr.56/ 25.02.2021 privind atestarea Ia domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, a terenului în suprafață de 24315 mp situat pe str.... în baza următoarelor motive.

S-a arătat că, cu adresa nr. adresa nr. 18215/08.03.2C21 înregistrată la Instituția Prefectului Judeţului Mureș sub nr. 3401/09.03.2021, secretarul Municipiului Târgu Mureș a comunicat setul de acte administrative cuprinzând Hotărârile nr.54/25.02.2021, nr.55/25.02.2021 şi nr.56/25.02.2021, privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, a unor suprafețe de teren, adoptate de către Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș.

În urma exercitării controlului de legalitate instituit prin prevederile art.249, alin.(4) și art.255 alin.(l) din O.U.G. nr.57/2019 privind Codul administrativ, asupra actelor administrative, au fost constatate existența unor aspecte de nelegalitate având în vedere domeniul de reglementare al acestora.

În conformitate cu prevederile art.82 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare: ( Temeiul legal) —„ În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administraţiei publice locale se menționează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal din legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicat"), cu modificările și completările ulterioare (în prezent din O.U.G nr.57/2019 prund Codul administrativ cu modificările şi completările ulterioare).

Având în vedere normele juridice mai sus invocate, respectiv, dispozițiile art.82 din Legea nr.24/2000, republicată, precizează că actele administrative nu sunt conforme acestora, întrucât formula introductivă (preambulul actelor administrative) ng cuprind temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actele au fost adoptate.

Prin actele administrative mai sus indicate autoritatea publică deliberativă a aprobat în mod nelegal atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, a unor suprafeţe de teren situate în intravilanul municipiului,

În conformitate cu dispoziţiile art. 286 alin.(4) din O.U.G. nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „Domeniul public al comunei, al orașului sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean potrivit dispoziţiilor art. 354 din O.U.G. nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.

(2) Asupra acestor bunuri, statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată " în speță, terenurile în cauză nu sunt în proprietatea municipiului, operațiunea se dorește a se realiza prin hotărârile menționate, Astfel, bunurile la care se referă articolul menționat reglementează situația celor aflate deja în proprietatea tor, ori pentru ca un bun să se afle în proprietatea unui UAT acesta trebuie să dobândească prin unul dintre modurile de dobândire prevăzute de lege.

În acest context, s-a subliniat dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora fac parte din domeniul sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.

(3) Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului”.

Așadar, în ceea ce privește bunurile ce au fost preluate de Statul Român în perioada 1945-1989, arată că acestea fac obiectul legilor speciale de reparație (ex. Legea fondului funciar, Legea nr. 10/2001....ș.a. se puteau solicita pentru retrocedare de către persoanele de la care au fost preluate în mod abuziv, însă din HCL nu reiese dacă acest teren a fost/sau nu  solicitat pentru retrocedare în  baza legilor menţionate.

Totodată, consideră că în acest caz nu sunt aplicabile nici prevederile art.41, din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în condițiile în care la alin.(l) se reglementează „ Prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară... iar la alin.(7) se dispune că ”(7) sau a unităților administrativ teritoriale, pe inventarul bunurilor respective, administrative sau normative emise cu privire la imobil. "

S-a făcut referire la punctul 4.3.9. Procedura înscrierii provizorii a drepturilor reale din ORDINUL Nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, cu modificările și completările ulterioare, art.176, alin. (4).

Consideră că, au fost încălcate și prevederile art.292 alin.(l) și art. 358 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit normelor. juridice mai sus indicate;

„(I) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale se face la cererea Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local al comunei, al/ orașului sau al municipiului, după caz„ prin hotărâre a Guvernului, inițiată de autoritățile prevăzute la art. 287 lit. a), care au în administrare bunul respectiv„ dacă prin lege nu se dispune altfel:

(I) Trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unei unități administrativ-teritoriale, se face la cererea consiliului local, a consiliului județean, respectiv a consiliului General al Municipiului București, după caz,

Totodată, a supunem atenției Și prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume „terenurile aflate în proprietatea statului„ situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi„ trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26, context în care este obligatoriu a se face dovada dreptului de administrare al Primăriei municipiului Târgu Mureș asupra terenurilor care fac obiectul hotărârilor menționate mai sus.

Prin prisma argumentelor mai sus arătate solicită să se  constate admisibilitatea prezentei acțiuni, raportat la dispozițiile art. 3, alin. (1) șl ale art. 11 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările completările ulterioare si pe cale de consecinţă să dispuneți anularea Hotărârilor nr.54/25.02.2021, nr.55/25.02.2021 şi nr.56/25.02.2021, privind atestarea Ia domeniul privat al municipiului Târgu Mureș a unor suprafețe de teren, adoptate de către Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș.

În drept, au fost invocate  dispoziţiile Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum şi normele juridice incidente domeniului de reglementare a actului administrativ mai sus indicat.

În probațiune, solicită admiterea cererii de administrare a probei cu înscrisuri, sens în care s-au depus, cu respectarea prevederilor art. 149 și art. 150 NCPC, copii certificate ale actelor administrative atacate și ale actelor care au stat la baza adoptării acestora, astfel cum acestea le-au fost comunicate de către autoritatea administraţiei publice locale pârâte și care au fost invocate în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tîrgu Mureș, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată şi menținerea H.C.L. nr. 54, 55 și 56 ca fiind conforme cu legea.

În întâmpinare s-a arătat că, în cadrul ședinței ordinare din data de 25.02.2021, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a adoptat hotărârea nr. 54 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat ..., hotărârea nr. 55 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului situat pe str.... și hotărârea nr. 56 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului în suprafață de 24.315 mp situat pe str. ...

Terenurile care fac obiectul actelor normative din prezenta speță figurau în cartea funciară înscrise pe Statul Român, ca proprietar tabular. Ele însă au fost permanent și exclusiv administrate de către U.A.T. Târgu Mureș, acesta comportându-se ca un adevărat și unic proprietar. In aceeași ordine de idei, învederează faptul că Statul Român nu și-a exercitat la nici un moment dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, unicul care și-a manifestat interesul de a utiliza aceste terenuri fiind Municipiul Târgu Mureș.

Potrivit art. 36, alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, ”terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităţilor si care sunt în administrarea primăriilor la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26', iar art. 26 prevede următoarele: ”(1)Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administraţiei publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacantă succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale a obligaţiei prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii", alin. 2 stabilind că ”(2)Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (l), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută'.

Analizând stricto sensu textul art. 36. alin. (1) din Legea nr. 18/1991, reclamantul a dedus faptul că subsemnații trebuia să facem ”dovada dreptului de administrare al Primăriei municipiului Târgu Mureș asupra terenurilor care fac obiectul hotărârilor [...] ”. Opinează că se face o confuzie între administrarea ca situație de fapt și dreptul de administrare, ca drept real corespunzător proprietății publice, reglementat de art. 136, alin. (4) teza a II-a din Constituție, coroborat cu art. 867-870 din Codul Civil.

Ținând cont de anul în care Legea fondului funciar a fost adoptată și de contextul politic și social al perioadei post-decembriste (când exista o nevoie imperativă de reforme administrative prin adoptarea unor acte normative menite a simplifica procedurile de descentralizare) subliniem faptul că ”administrarea” din text nu se referă la ”dreptul de administrare” în accepțiunea Codului Civil aprobat prin Legea nr. 287/2009. ”Administrarea primăriilor” se referă la administrarea efectivă, adică gestionarea și exploatarea acestor terenuri de către unitățile administrativ-teritoriale în a căror intravilan se află. De altfel, în anul 1991, noțiunea de ”administrare” nu era clarificată pe plan legislativ, cu atât mai puțin regimul juridic al bunurilor proprietate publică sau privată a U.A.T.-urilor.

Consideră că, dacă legiuitorul s-ar fi referit la constituirea unui drept de administrare în concordanță cu susținerile reclamantului, acesta ar fi utilizat sintagma ”asupra cărora primăriile au un drept de administrare", deși un asemenea scenariu ar fi greu de imaginat în contextul anului 1991.

Astfel, arată faptul că, reclamantul a construit un argument „om de paie”, coroborând o normă juridică din anul 1991 (când ”dreptul de administrare ” nu era reglementat) cu norma prevăzută în Codul Civil aprobat prin Legea 287/2009, denaturând astfel intenția legiuitorului. Insistând pe corelarea sintagmei ”administrare” cu cea de ”drept de administrare", reclamantul încearcă să distragă atenția de la tema centrală a normei, respectiv trecerea ope legis a acelor terenuri în proprietatea UAT de la Statul Român. Solicită să se respingă acest argument, la baza căreia stă o eroare profundă de logică și o interpretare răstălmăcită a legii.

Interpretarea art. 36. alin. (1) al Legii nr. 18/1991 a constituit, de altfel, obiectul jurisprudențelor de rang înalt, relevante în cauză fiind Decizia Curții Constituționale nr. 332/24 mai 2016 și Decizia nr. 22/26.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la Decizia C.C.R. nr. 332/24 mai 2016, Curtea a constatat faptul că prevederile art. 26 au fost abrogate expres prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilind că regimul juridic aplicabil moștenirilor vacante este cel stabilit de Codul Civil în vigoare. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat faptul că ” la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 potrivit art. 36 alin. (l) a operat o dezafectare ope legis din domeniul public al statului: prin trecerea terenurilor aflate în proprietatea statului, situate

În intravilanul localităţilor si care erau în administrarea primăriilor, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau a municipiilor. pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţă celor care solicitau să-şi construiască locuinţe si nu aveau teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori Pentru compensările prevăzute la art.  24 din lege, de vreme ce aceste terenuri împrumutau regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege ' Așadar, Curtea Constituțională a soluționat, prin interpretarea făcută asupra normelor de drept invocate în cauză, problematica neconcordanței între cele două articole și a evidențiat scopul urmărit de legiuitor în textul art. 36, alin. (l).

Prin Decizia nr. 22 din 26.09.2016, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a dezlegat unele chestiuni de drept referitoare la dispozițiile art. 26 și art. 36, alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Luând în considerare, printre altele, și Decizia nr. 332 din 24 mai 2016 a Curții Constituționale, Înalta Curte a decis că ”Dispoziţiile art.  26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată (în forma de la data intrării în vigoare a Legii nr. 158/2010 pentru modificarea art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991), au fost abrogate prin intrarea în vigoare a art. 1.138 din Codul civil, în ceea ce privește regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților, rămase la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori". Menționăm că, în cadrul acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat expres că ”art. 26 alin.  (2) din_Legea 18/1991,rępublicată, cu modificările si completările ulterioare,  a fost abrogat în totalitate soluționând astfel problematica contradicției dintre art. 36. alin. (1) și art. 26, alin. (2).

Articolul 1138 din Codul Civil prevede următoarele: ”moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat. Este considerată nescrisă orice dispoziție testamentară care, fără a stipula transmiterea bunurilor moștenirii, urmărește să înlăture această regulă", iar art. 553, alin. (2) prevede faptul că ”moștenirile vacante se constată prin certificat de vacantă succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562, alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local". Învederăm onoratei instanțe faptul că, în speță, nu este de relevanță dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ca efect al unor succesiuni vacante, ci REGIMUL JURIDIC al proprietăţii astfel dobândite, întrucât acelaşi regim juridic îl are si transmiterea în temeiul legii a proprietăţii statului asupra terenurilor intravilane.

Pornind de la premisa trecerii ope legis a acestor terenuri în proprietatea unităților administrativ teritoriale ca urmare a intrării în vigoare a articolului 36, alin. (1), următorul demers necesar este reglementarea juridică a terenurilor care figurează în carte funciară înscrise pe ”Statul Român". Corelarea realității faptice (calitatea de proprietar al UAT) cu situația scriptică, operațiune care constă în înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate a Municipiului Târgu Mureș, nu se poate realiza în lipsa unui act administrativ al autorității publice locale deliberative care să ateste apartenența imobilelor la domeniul privat al municipiului. Hotărârile care constituie obiectul prezentei cauze propun astfel de

reglementări juridice și nu presupun nicidecum o operaţiune de transfer a imobilelor de la un proprietar la altul.

În aceeași ordine de idei, învederează faptul că, în contradictoriu cu susținerile reclamantului, operaţiunea de transfer în patrimoniul municipalităţii al proprietăţii imobilelor care fac obiectul prezentei cauze s-a realizat ope legis, odată cu intrarea în vigoare a articolului 36, alin. (1) al Legii nr. 18/1991. hotărârile atacate având un rol declarativ de drepturi, nu constitutiv. Rugăm așadar onoratei instanțe să constate că hotărârile consiliului local nr. 54, 55 și 56 din 25.02.2021 atestă o simplă stare de fapt, și nu poartă consecințele unui transfer de proprietate, după cum susține cu vehemență reclamantul.

În acest context, consideră că prevederile art. 82 din Legea nr. 24/2000 sunt pe deplin îndeplinite, hotărârile consiliului local în cauză având cuprinse în formula lor introductivă temeiurile juridice relevante din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, respectiv temeiul juridic de primă importanță, art. 36, alin. (l) al Legii nr. 18/1991, precum și art. 41, alin (5 A2) al Legii nr. 7/1996, care conține prevederi exprese cu privire la operațiunea de atestare.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor legii cadastrului și publicității imobiliare, cuprinsă în formula introductivă a hotărârilor, atragem atenția asupra faptului că reclamantul comite, în mod intenționat, o eroare de logică, construind din nou un argument om de paie, citând articolul 41, alin. (7) al Legii nr. 7/1996, care este abrogat, articolul din preambulul hotărârilor în cauză fiind, de fapt, art. 41, alin. (5 A2), care prevede următoarele: ”În cazul imobilelor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora în temeiul hotărârii Guvernului, a consiliului judeţean și a consiliului local de atestare a apartenentei la domeniul privat, însoţită de orice alt înscris administrativ emis cu privire la imobil, în condițiile legii, care confirmă identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală și cel a cărui întabulare se solicită, faptul că imobilul figurează în inventarul bunurilor imobile proprietate privată, precum și de certificatul de atestare fiscală.” Așadar, acest articol nu are nici o legătură cu înscrierea provizorie la care face aluzie reclamantul. Norma invocată indică în mod concis și clar operațiunea necesară pentru intabularea a terenurilor în cauză, prin atestare a apartenenței la domeniul privat al UAT. Coroborând operațiunea de atestare de la art. 41, alin. (5 A2) cu prevederile art. 36, alin. (1) al Legii nr. 18/1991, care este norma de constituire a dreptului de proprietate privată al municipalităţii, rezultă fără echivoc că hotărârile sunt temeinic justificate.

De altfel, ”consimţământul” Statului Român la care face referire reclamantul este o noțiune lipsită de sens. ”Statul Român” este o noțiune abstractă căreia nu i se poate atribui ”consimţământ” sau alte calități care caracterizează ființa umană. Antropomorfizarea ”Statului Român” în încercarea de a justifica cererea introdusă de reclamant, depășește în mod evident intenția legiuitorului și, în opinia noastră, constituie un argument inadmisibil. Este evident că articolul 899, alin. (2) al Codului Civil se referă la consimțământul persoanelor fizice și juridice clar determinate.

Aplicabilitatea legilor speciale de reparație asupra terenurilor în cauză este de asemenea nejustificată. Posibilitatea restituirii în natură a terenurilor în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989 trebuie analizată în contextul termenelor specificate în Lege. Arătăm onoratei instanțe că, potrivit art. 22 al acestui act normativ, ”(l) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare g prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil '', iar ”(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Mai mult decât atât, învederează faptul că, Serviciul Public Administrația Domeniului Public a solicitat, prin documente interne adresate serviciilor specializate din cadrul municipalității, să comunice dacă au existat cereri de retrocedare pe terenurile din cauză, răspunsul fiind negativ.

Subliniază că există o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș, adoptată cu același obiect și în temeiul exact acelorași prevederi legale, H.C.L. nr. 78 din 30 aprilie 2020 privind atestarea la domeniul privat a unor imobile, care, în urma controlului de legalitate al prefectului, nu a fost considerată nelegală de către Instituția Prefectului județului Mureș.

Ținând cont de considerentele mai sus expuse, în prisma normelor de drept invocate, solicită să se constate că hotărârile atacate au fost adoptate în deplină concordanță cu legislația în vigoare, și să se respingă cererea de chemare în judecată a Instituției Prefectului județului Mureș ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, Legii fondului funciar nr. 18/1991 , Deciziei C.C.R. nr. 332/24 Mai 2016, Deciziei Î.C.C.J. nr. 22 din 26.09.2016, precum și celelalte dispozițiile normative menționate în text.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.10.2021, instanţa din oficiu a dispus introducerea în cauză în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 a pârâtelor - societatea SC ... SRL şi SC ... SRL.

Pârâta ... SRL, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză în temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă.

În întâmpinare s-a arătat că, în urma relațiilor deduse din cadrul contractului de concesiune nr. 429/ 15.II.2014, societatea are calitatea de concesionar pentru imobilul din Târgu Mureș, Str. ... pentru o perioadă de 49 de ani începând cu data semnării contractului mai sus rubricat.

În cauza dedusă judecății, se solicită anularea hotărârilor privind atestarea dreptului de administrare al Primăriei Târgu Mureș asupra terenurilor ce fac obiectul hotărârilor nr. 54, 55, 56 / 25.02.2021.

Față de această situație, prin raportare la actele comunicate, înțelege să invoce în fața instanței de judecată:

Excepția lipsei calității procesuale pasive a societății ... SRL.

Învederează instanței de judecată că în condițiile dispozițiilor art. 40 din Codul de Procedură Civilă, obligația de a indica și totodată de a justifica calitatea procesuală pasivă pentru cererea înregistrată revine reclamantului. Or, față de raportul juridic dedus judecății în cauza de față, apreciază faptul că nu există identitate între părți. În cauză, cu toate că se solicită constatarea ilegalității hotărârilor de atestare la domeniul privat iar hotărârea instanței de judecată le este în mod indirect opozabilă, în calitate de agent economic, societatea nu poate fi parte în cauză dat fiind faptul că nu este semnatar al actului administrativ a cărei nulitate se solicită a fi constatată de instanța de judecată și nu are calitate procesuală pasivă cu raportul juridic de drept material dintre părțile indicate inițial în cauză.

Apreciază astfel că în cauza dedusă judecății în calitate de concesionar al imobilului ce face obiectul Hotărârii nr. 56/25.02.2021, societatea are într-adevăr o vocație la raportul juridic de drept material supus analizei instanței dar nu înțelege să recunoască calitatea procesuală pasivă.

Dat fiind faptul că în ceea ce privește calitatea procesuală, aceasta din urmă reprezintă o însușire a dreptului de a susține cauza dedusă judecății izvorâtă dintr-un raport conex, respectiv Contractul de Concesiune 429/15.11.2014, consideră că există vocație în ceea ce privește dreptul societăţii, dar consideră că nu există calitate procesuală pasivă a societăţii pentru Hotărârile Consiliului Local a căror anulare face obiectul acestei pricini.

Astfel, în condiția în care societatea comercială nu are asumată vreo obligație corelativă dreptului reclamat de către instituția prefectului, solicită instanței de judecată să dispună admiterea excepției invocate și pe cale de consecință să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pe fondul cauzei solicită instanței de judecată să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, raportat la prevederile Legii fondului Funciar nr. 18/1991 precum și în baza dispozițiilor Legii nr. 7/1996 privind legea cadastrului și publicității imobiliare.

În cauză, se solicită anularea hotărârilor privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a unor terenuri ce au fost înregistrate în cadrul Circuitului Civil din România, iar instituția statului a exercitat toate formele și prerogativele legale necesare procedurii de aprobare a atestării la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenurilor în cauză.

Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea excepției invocate, iar pe fondul acestei cauze, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâta ... SRL, a depus întâmpinare, prin care a solicitat:

-admiterea cererii formulată în temeiul art. 186 Cod procedură civilă, cu consecința repunerii pârâtei ... SRL în termenul de depunere a întâmpinării;

- respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ formulată de Prefectul Județului Mureș în ceea ce privește Hotărârea nr. 54/25.02.2021 privind atestarea apartenenței la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat pe strada ...;

- obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată promovată la data de 29.04.2021 Prefectul Județului Mureș a atacat, pe calea controlului de tutelă administrativă reglementat de art. 3 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, următoarele hotărâri adoptate de Consiliul focal al Municipiului Târgu Mureș: Hotărârea nr. 54/25.02.2021 privind atestarea apartenenței la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat în Târgu Mureș, str. Rodnei, nr. 44, Hotărârea nr. 55/25.02.2021 privind atestarea apartenenței la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului situat în Târgu Mureș, str. ... şi Hotărârea nr. 56/25.02.2021 privind atestarea aparentei la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului în suprafață de 24,315 mp situat în Târgu Mureș, ....

În fundamentarea demersului judiciar, reclamantul a menționat că hotărârile adoptate de Consiliul local al Municipiului Târgu-Mureș în ședința din 25.02.2021 sunt nelegale prin prisma următoarelor argumente:

a)hotărârile contestate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 82 din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în condițiile în care formula introductivă (preambulul actelor administrative) nu cuprinde temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actele au fost adoptate;

b)hotărârile contestate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 286 alin. 4 și art. 354 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ. în condițiile în care terenurile în cauză nu sunt în proprietatea municipiului Târgu-Mureș, nefiind dobândite prin unu! dintre modurile de dobândire prevăzute de lege;

c)hotărârile contestate vizează bunuri care au fost preluate de Statul Român în perioada 19451989, acestea făcând obiectul unor legi speciale de reparație și putând fi solicitate spre retrocedare de către persoanele de la care au fost preluate în mod abuziv, însă, din cuprinsul hotărârilor nu reiese dacă aceste terenuri au fost sau nu solicitate a fi retrocedata în baza legislației speciale;

d)hotărârile contestate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 292 alin. 1 și art. 35B alin. 1 din OUG nr 57/2019 privind Codul administrativ care reglementează trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, respectiv trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniu! privat al unei unități administrativ teritoriale;

e)hotărârile contestate nu pot avea la bază prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de administrare ai Primăriei municipiului Târgu  Mureș asupra terenurilor ce fac obiectul hotărârilor.

Cu titlu prealabil, în temeiul dispozițiilor art. 186 Cod procedură civilă, solicită instanței repunerea în termenul de formulare a întâmpinării.

Menționează faptul că în cursul zilei de vineri, 3.12.2021, au fost comunicate pârâtei ... SRL, prin depunerea în cutia poștală, citația emisă ia 2.12 2021 în prezentul dosar având anexate cererea de chemare în judecată formulată de Prefectul Județului Mureș cu un set de înscrisuri și întâmpinarea formulată de Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș având alăturate înscrisuri.

(4)Prin citație s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată stabilit în cauză ia IS decembrie 2021.

(5)Potrivit dispozițiilor art. 181 Cod procedură civilă "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", astfel încât termenul stabilit de instanță pentru depunerea întâmpinării se împlinea Ia data comunicării actelor de procedură, respectiv Ia 3.12.2021, în contextul În care volumul actelor de procedură comunicate însumează aproximativ 70 de pagini și presupune o analiză de specialitate a susținerilor părților împrocesuate, a situației de fapt și a cadrului incident în cauză.

(6)Or, în intervalul de timp acordat de instanță pentru depunerea întâmpinării, în mod obiectiv, pârâta s-a aflat în imposibilitate de a contracta servicii juridice de specialitate în vederea exercitării efective a dreptului Ia apărare.

(7)Potrivit dispozițiilor art. 186 Cod procedură civilă: "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 75 zile de ta încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căitor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(8)Comunicarea citației și a actelor de procedură aferente prezentului litigiu vineri, 3.12.2021, cu mențiunea depunerii întâmpinării cu cel puțin 10 zile anterior termenului de judecată fixat la 15.122021, se circumscriu pe deplin unor motive justificate care au împiedicat pârâta să formuleze prezenta întâmpinare cu respectarea termenului acordat de instanță.

(9)Oricât de urgent ar fi considerat instanța că se impune soluționarea acestei cauze, stabilirea termenului de depunere a întâmpinării nu poate fi dispusă fără acordarea unui interval de timp care să permită efectiv pregătirea apărării și depunerea întâmpinării. Altminteri, exercitarea dreptului la apărare apare ca fiind iluzorie.

(10) Pe cale de consecință, solicită repunerea pârâtei în termenul de formulare a întâmpinării, respectiv a se constata că prezenta întâmpinare a fost depusă în termen de 15 zile de la primirea citației emisă la 2.12.2021.

Acțiunea promovată de Prefectul Județului Mureș este nefondată, hotărârile ce fac obiectul prezentului litigiu fiind adoptate de către Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș cu respectarea prevederilor legale în vigoare, în mod legal pârâtul de rând 1 atestând apartenenta la domeniul privat ai Municipiului Târgu Mureș a terenurilor intravilane situate în Târgu Mureș ..., str. ... și str. ...

(11)Prin Hotărârea nr. 54/25.02.202 emisă de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a fost aprobată atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat ... identificat în CF nr. 131026 Târgu Mureș. cad. 31š5/2, top: 4760/4/2/3/2. 4915/4/2/2/2.

(12)Potrivit extrasului de carte funciară anexat Hotărârii, imobilul înscris în CF nr. 131026 Târgu Mureș (nr. CF vechi 95427/N) se compune din teren în suprafață de 493 mp, având categoria de folosință 'I curți. construcții", edificat cu o casă de locuit construită din cărămidă acoperită cu țiglă constând în 2 camere, o bucătărie, o cămară de alimente, o baie, un antreu și pivniță și se afla în proprietatea Statului Român în cotă de 774/1972, respectiv în proprietatea ... SRL în cotă de 1198/1972. Dreptul de proprietate al Statului Român a fost înscris în anul 1975, imobilul devenind proprietatea Statului Român prin Decizia nr. 220/1975 emisă de Consiliul Popular Mureș.

(13)În cuprinsul Referatului de aprobare nr. 77511/8779/29.12.2020 întocmit de Administrația Domeniului Public din cadrul Municipiului Târgu Mureș prin care a fost supus analizei și aprobării Consiliului Local Târgu Mureș. în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991, proiectul hotărârii privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat ... se menționează, pe de o parte, faptul că proprietarul cotei de 1198/1972 din imobilul identificat în CF nr. 131026 Târgu Mureș - societatea ... SRL solicită cumpărarea cotei de 774/1972 în vederea întregirii dreptului de proprietate, iar pe de altă parte. că nu au fost formulate cereri de revendicare și retrocedare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 — 22 decembrie 1989.

(14)În ceea ce privește situația imobilului, s-a precizat că acesta nu face parte din domeniul public al Statului, judeţului sau municipiului, fiind de interes local prin prisma situării în intravilan, având o suprafață de 193 mp teren curte comună cu cea aferentă construcției și terenului aflat  proprietatea pârâtei ... SRL.

(15)Procedural, în vederea adoptării Hotărârii nr. 54/25 02.2021 au fost respectate prevederile art. 136 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, la dosarul cauzei regăsindu-se referatul de aprobare semnat de inițiator - Administrația Domeniului Public din cadrul Municipiului Tg Mureș, Raportul de specialitate întocmit de Direcția juridică, contencios administrativ și administrație publică locală și avizele cu caracter consultativ ale comisiilor de specialitate ale consiliului local.

(16)În atare circumstanțe, apreciază că HCL nr 54/25.02.2021 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare care reglementează regimul bunurilor proprietate privată a Statului respectiv a unităților administrativ teritoriale și procedura de atestare a bunurilor Ia domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale.

(17)Urmând succesiunea criticilor aduse în cuprinsul cererii de chemare în judecată hotărârilor adoptate de Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș în ședința din 25.02.2021, în cele cc urmează vom dezvolta principalele argumente care confirmă legalitatea acestora, cu mențiunea că doar Hotărârea nr. 54/2502.2021 adoptată de Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș vizează în mod direct pârâta ... SRL.

(18)Potrivit articolului din actul normativ anterior evocat: în formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritățile administrației publice locale se menţionează, pe temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), și temeiul legal din Legea administrației publice locale nr. 275/2007, republicată*), cu modificările și completările ulterioare."

(19)În preambulul HCL nr. 54/25.02.2021 se menționează temeiurile juridice ale adoptării actului după cum urmează: art. 36 alin. 1 din Legea nr 18/1991 a fondului funciar, art.41 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr 7/1996, Legea 52/2003 privind transparența decizională, art. 129 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 14, art.139, alin 1, art. 196 alin 1 lit. a), art. 243 alin. I lit. a) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

(20) În atare circumstanțe, contrar aserțiunilor reclamantului, actul administrativ cuprinde în preambul temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora a fost adoptat.

b) Hotărârea nr. 54/25.02.2021 a Consiliului local al Municipiului Târgu Mureș nu a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 286 alin. 4 și art. 354 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cota parte de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp fiind dobândită în proprietate de către Municipiul Târgu-Mureș, prin efectul legii, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr 18/1991 a fondului funciar.

(21)Potrivit art. 286 alin. 4 din OUG 57/2019, domeniul public al comunei, al orașului sau at municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum și din alte bunuri de uz sau de înţeles public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 354 ”Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri, statul sau unităţile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată.

(22)Sub un prim aspect, subliniem faptul că, deși reclamantul invocă încălcarea prevederilor legale mai sus citate, nu face dovada că terenul intravilan în suprafață de 193,5 mp situat ... s-ar regăsi printre bunurile enumerate în anexa 4 la care face trimitere art. 286 alin. 4, ori că acest imobil ar fi de uz sau interes public declarate ca atare prin hotărâre de guvern sau hotărâre de consiliu local sau că acest teren s-ar afla în inventarul domeniului privat al Statului.

(23)În fapt, terenul ce face obiectul hotărârii contestate înscris în cartea funciară în favoarea Statului Român este un teren intravilan, parte din curtea comună a imobilului înscris în CF 131026 Târgu Mureș, proprietar al casei de locuit și a diferenței de teren în cotă de 1198/1972 fiind societatea ... SRL.

(24)Conform art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26."

(25) Astfel, dispozițiile art. 36 alin. 1 prevăd în mod expres că terenurile aflate în proprietatea Statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor ia data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.

(26) Referirea legiuitorului Ia ”regimul juridic" prevăzut de norma Ia care se face trimitere presupune calificarea terenurilor trecute în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, ca fiind bunuri proprietate publică, respectiv proprietate privată.

(27) În acest context sunt relevante Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/2016 și Decizia nr. 333/2016 a Curții Constituționale care au clarificat faptul că prevederile art. 26 din Legea nr. 18/1991 au fost abrogate implicit prin Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel că începând cu 1.10.2031 regimul juridic aplicabil moștenirilor vacante este cel stabilit de Codul civil în vigoare, aceste bunuri intrând în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se află la data deschiderii succesiunii.

(28) Față de cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituționale este limpede faptul că dreptul transferat în baza art. 36 alin. I din Legea 18/1991 aparține domeniului privat, iar nu celui public așa cum prevedea inițial art. 26 la care norma de trimitere face referire.

(29) În cuprinsul paragrafului 20 al Deciziei nr. 332/24.052016 Curtea Constituțională reține de asemenea că "la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, potrivit art. 36 alin. (1) a operat o dezafectare ope legis din domeniul public at statului, prin trecerea terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care erau în administrarea primăriilor, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau a municipiilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicitau şi să construiască locuințe și nu aveau teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24 din lege, de vreme ce aceste terenuri împrumutau regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege.

(30) Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, conceptul de „domeniu privat al comunei/orașului/municipiului şi nu și-a găsit reglementarea potrivit cadrului legislativ aplicabil până la data respectivă.

(31) Toate actele normative prin care au fost preluate abuziv proprietățile în perioada 1948-1989 au reglementat trecerea acestora în proprietatea statului și în administrarea unor entități, respectiv în „proprietatea cooperativelor agricole de producție" ori a altor organizații obștești , organe, organizații, unități economice, agricole, cooperatiste, obștești, Întreprinderi agricole, stațiuni pentru mecanizarea agriculturii etc, supranumite generic „unități socialiste" de stat, și nu în domeniul public sau privat al comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor On special Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și Legea nr. 59/1974 cu privire ia fondul funciar).

(32) Așadar, imobilele preluate abuziv de la populație în această perioadă au trecut în proprietatea statului sau a cooperativelor agricole , respectiv a altor organizații obștești, iar Ia începutul anilor '90, aveau același regim Juridic, motiv pentru care nu se poate antama deținerea dreptului de proprietate de către unitățile administrativ-teritoriale asupra unor terenuri anterior anului 1990, în condițiile în care domeniul privat nu exista din punct de vedere legal,

(33) Ulterior intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar a reglementat atât reconstituirea dreptului de proprietate din rezerva comisiei locale, precum și modul de constituire/dobândire a  bunurilor care formează obiectul domeniului privat la unităţilor administrativ teritoriale, inclusiv prin trecerea terenurilor proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole sau în administrarea primăriilor, neatribuite ori neretrocedate, în domeniul privat ai unităților administrativ teritoriale, conform art. 31 din Lege.

(34) Față de succesiunea în timp a normelor legale apare ca lipsită de fundament teza avansată de reclamant potrivit căreia Statul Român ar fi în continuare proprietar al cotei de 774/1972 din terenul intravilan situat în Târgu Mureș ..., prin prisma mențiunilor de carte funciară.

(35) Referirile la dispozițiile Legii 7/1996 sunt străine prezentei cauze în condițiile în care actele administrative atacate fac aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, dispoziție legală care urmărește clarificarea regimului juridic al imobilelor vizate, în considerarea necesității de a delimita proprietatea Statului Român de cea a unităților administrativ teritoriale, ca urmare a modificărilor intervenite după anul

(36) Așadar, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 în baza căruia terenul în suprafață de 493 mp a trecut ope legis în proprietatea Municipiului Târgu Mureș la data intrării în vigoare a actului normativ.

(37) Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș are, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate, efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului de la Statul Român către Municipiul Târgu Mureș operând în baza legii.

c) Critica vizând nelegalitatea hotărârii de consiliu local față de lipsa mențiunii privind existenta / inexistența unor cereri de retrocedare formulate în baza legislației speciale cu privire la terenurile intravilane ce fac obiectul acesteia este nefondată.

(38) Omisiunea inserării în cuprinsul hotărârilor adoptate de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a mențiunilor privind existenta / inexistența unor cereri de retrocedare formulate în baza legislației speciale cu privire la terenurile intravilane ce fac obiectul acestora nu este aptă să atragă nulitatea actelor administrative. în condițiile în care. anterior emiterii actelor contestate, au fost efectuate verificări cu privire la aspectul semnalat de Instituţia Prefectului și s-a constatat că imobilele  privire la care a fost parcursă procedura de atestare Ia domeniul privat al unității administrativ teritoriale nu au făcut obiectul unor cereri de restituire/retrocedare/revendicare/ reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul legislației speciale (Legea 10/2001 ori Legea 18/1991),

(39)Astfel, în cuprinsul Referatului de aprobare nr. 77511/8779/29.12.2020 întocmit de Administrația Domeniului Public din cadrul Municipiului Târgu — Mureș se menționează că: " nu au fost formulate cereri de revendicare și retrocedare conform Legii nr. 70/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 7945 — 22 decembrie 1989 republicată."

(40)Întreaga documentație care a stat la baza emiterii celor trei hotărâri adoptate de Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș, inclusiv referate de aprobare întocmite de inițiatorul actelor  Administrația Domeniului Public și Rapoartele întocmite de comisiile de specialitate - a fost înaintată Prefectului Judeţului Mureș.

(41)Mai mult în cadru! răspunsului nr. 29621/20.04.2021 emis față de solicitarea de revocare a Hotărârilor nr. 54/25.02.2021, nr. 55/25.02.2021 și nr. 56/25.02.2021 formulată de. Prefectul Județului Mureș, Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș a arătat că aplicabilitatea legilor speciale de reparație asupra terenurilor intravilane ce fac obiectul hotărârilor contestate nu se susține prin raportare la data adoptării acestora, în condițiile în care, pe de o parte. terenurile nu au făcut obiectul unor cereri de. retrocedare, iar pe de altă parte, termenele legale, astfel cum acestea au fost prelungite succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr 145/2001, aferente formulării notificărilor de retrocedare, sunt în prezent depășite.

(42)Or, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001 "nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. "

(43)Ca atare, câtă vreme Ia data adoptării celor trei hotărâri, în urma verificărilor efectuate, Fa constatat că terenurile intravilane nu au făcut obiectul unor notificări întemeiate pe dispozițiile legilor speciale de retrocedare, iar cereri noi în temeiul acestor acte normative nu pot fi formulată fiind epuizate termenele legale, contrar aserțiunilor reclamantului, imobilele supuse procedurii do atestare la domeniul privat nu au făcut și nici nu mai pot face obiectul legilor speciale de retrocedare

(44)Întrucât aspecte privind inexistența unor cereri de retrocedare formulate în baza legislației speciale au fost analizate și rezultă din cuprinsul actelor care au stat la baza adoptării hotărârilor de consiliu local, omisiunea inserării acestei mențiuni și în cuprinsul hotărârilor contestate nu reprezintă un viciu de legalitate apt să atragă nulitatea actelor.

d) Criticile vizând încălcarea prevederilor art. 292 alin. 1 și art. 358 alin. 1 din OUG nr 57/2019 privind Codul administrativ care reglementează trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, respectiv trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unei unități administrativ teritoriale sunt nefondate, aceste prevederi legale nefiind aplicabile în cauză.

(45)Astfel cum am argumentat în cuprinsul prezentei, transferul dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 131026 Târgu Mureș a operat ope legis în favoarea Municipiului Târgu Mureș Ia data intrării în vigoare a actului normativ - Legea 18/1991,

(46)Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș are, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate, efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului de la Statul Român către Municipiul Târgu Mureș operând în baza legii.

(47)Terenurile intravilane ce fac obiectul hotărârilor contestate, situate în intravilanul municipiului Târgu Mureș, nu se află în inventarul bunurilor proprietate publică sau privată a Stalului Român sau a Consiliului Județean și nu au fost declarate de uz sau utilitate publică, terenul ce face obiectul HCL 54/25.02.2021 reprezentând în fapt parte din curtea comună aferentă construcției proprietatea pârâtei ... SRL.

(48)Având în vedere că aceste imobile sunt de interes local, fiind situate în intravilanul localităţii și nu fac parte din domeniul public al Statului, al județului Mureș sau al Municipiului Târgu Mureș, acestea fac parte din domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, nefiind relevată de către reclamant o dovadă contrară.

(49) În atare circumstanțe, nu sunt incidente în litigiul dedus judecății prevederile art. art. 292 alin. 1 și art. 358 alin. 1 din OUG nr 57/2019 privind Codul administrativ care reglementează trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, respectiv trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unei unități administrativ teritoriale.

e) Sub un ultim aspect, apreciază ca fiind nefondată critica reclamantului privind neîndeplinirea condițiilor reglementate de art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, sub aspectul lipsei dovezii privind  dreptul de administrare al Primăriei municipiului Târgu-Mureș asupra terenurilor ce fac obiectul hotărârilor.

(50)Contrar aserţiunilor reclamantului, în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de at. 36 alin. 1 din Legea nr 18/1991, temei de drept care a stat Ia baza emiterii hotărârilor de consiliu local privind atestarea apartenenței terenurilor intravilan Ia domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș.

(51)Astfel, în ceea ce privește Hotărârea nr 54/25.02 2021, terenul ce face obiectul acesteia este situat în intravilanul localității, nu a făcut și nici nu mai poate face obiectul cererilor de retrocedare formulate în temeiul legislației speciale și se afla în administrarea unității administrativ teritoriale la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.

(52) Din extrasul CF 131026 Târgu Mureș rezultă în mod lipsit de echivoc faptul că terenul având destinația  construcții" este intravilan, dreptul de proprietate al Statului Român fiind înscris în cartea funciară în anul 1975.

(53) Terenul nu a făcut obiectul unor cereri de retrocedare formulate în temeiul legislației speciale.

(54)Terenul nu se află în proprietatea publică a Statului Român, a județului Mureș sau a Municipiului Târgu Mureș.

(55) În ceea ce privește susținerea generică a reclamantului în sensul că pârâtul de rând 1 nu a făcut dovada că terenul se afla în administrarea Primăriei Târgu Mureș ia data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, solicită instanței a avea în vedere faptul că noțiunea de "administrare” la care face referire art. 36 alin. 1 din Lege 18/1991 nu are conținutul prevăzut de art. 867 alin. 1 din Codul civil, respectiv de art. 298 și următoarele din Codul administrativ, în sensul unui drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică, o asemenea interpretare fiind de natură să golească de conținut dispozițiile art. 36 din Legea 18/1991 raportat la cadrul juridic existent Ia data intrării în vigoare a actului normativ.

(56) Intervenția legiuitorului prin art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991 trebuie analizată prin prisma situației juridice a terenurilor de Ia momentul intrării în vigoare a legii, respectiv ta necesitatea de a sc realiza o delimitare între proprietatea Statului Român și cea a unităților administrativ teritoriale, distincţia inexistentă până la acel moment.

(57) Așa cum s-a statuat în practica instanțelor de judecată, interpretând din această perspectivă noțiunea de n administrare" a terenurilor de către Primăria Municipiului Târgu Mureș, se reține că, în cuprinsul art. 36 alin. I din Legea nr. 18/1991 legiuitorul a avut în vedere o administrare în fapt de către autoritățile locale bunurilor care prin destinaţia acestora, ori prin voința legii, nu pot fi considerate ca aparținând domeniului public al Statului Român.

(58) Relevantă în acest sens este și sintagma utilizată în cuprinsul art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 care vizează terenuri "aflate în administrarea primăriilor", iar nu terenuri asupra cărora primăria arc  drept de administrare".

(59) Rezultă astfel, în mod neechivoc faptul că imobilele ce fac obiectul celor trei hotărâri adoptate  Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș aparțin prin efectul legii domeniului privat al Municipiului Târgu Mureș, iar prin hotărârile emise nu a fost efectuată o schimbare a regimului juridic al acestora, ci s u a procedat doar Ia atestarea apartenenței acestora la domeniul privat a! Municipiului Târgu Mureș.

Pe cale de consecință, față de argumentele expuse solicită respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ formulată de Prefectul Județului Mureș, în ceea ce privește Hotărârea nr. 54/25.02.2.021 privind atestarea apartenenței la domeniul public al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat pe strada ... și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 451-453 NCPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată de către instanţă următoarele:

În fapt, în cadrul ședinței ordinare din data de 25.02.2021, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a adoptat hotărârea nr. 54 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a cotei de 774/1972 din terenul în suprafață de 493 mp situat ..., hotărârea nr. 55 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului situat pe str. ... și hotărârea nr. 56 privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș a terenului în suprafață de 24.315 mp situat pe str. ...Terenurile care fac obiectul actelor normative din prezenta speță figurau în cartea funciară înscrise pe Statul Român, ca proprietar tabular.

Cu adresa nr. adresa nr. 18215/08.03.2021 înregistrată la Instituția Prefectului Judeţului Mureș sub nr. 3401/09.03.2021, secretarul Municipiului Târgu Mureș a comunicat setul de acte administrative cuprinzând Hotărârile nr.54/25.02.2021, nr.55/25.02.2021 şi nr.56/25.02.2021, privind atestarea la domeniul privat al Municipiului Târgu Mureș, a unor suprafețe de teren, adoptate de către Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș. În urma exercitării controlului de legalitate instituit prin prevederile art.249, alin.(4) și art.255 alin.(l) din O.U.G. nr.57/2019 privind Codul administrativ, asupra actelor administrative, reclamanta a formulat prezenta acțiune, reclamând existența unor aspecte de nelegalitate.

În baza art. 248 alin. 1 NCPC, se impune soluţionarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intervenienta S.C. ... S.R.L..

Potrivit art. 36 NCPC, „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”.

Reținem și că, potrivit art. 16^1 din Legea 554/2004, ”Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.”.

În baza relațiilor deduse din cadrul contractului de concesiune nr. 429/15.II.2014, societatea  S.C. ... S.R.L. are calitatea de concesionar pentru imobilul din Târgu Mureș, Str. ... pentru o perioadă de 49 de ani începând cu data semnării contractului mai sus rubricat, pârâtul din dosar având calitate de concedent.

În mod corect a învederat intervenienta că cererea dedusă judecății nu implică o acțiune sau o inacțiune a sa, actele atacate fiind emise de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș. Tot în mod corect, intervenienta a observat că eventuala anulare a H.C.L. 56/25.02.2021 ar fi de natură să o afecteze în mod indirect, având consecințe posibile asupra valabilității contractului de concesiune indicat mai sus.

Societatea  nu a fost introdusă în cauză pentru că s-ar fi solicitat obligarea ei directă prin petitele formulate, ci pentru a avea posibilitatea de a-și formula eventualele apărări, în calitate de persoană afectată indirect de eventuala anulare a actului atacat; de aceea, dânsa nu a dobândit calitatea de pârâtă, ci pe cea de intervenientă. Având în vedere că interesul societății de a-și apăra drepturile dobândite prin contractul de concesiune încheiat este servit de introducerea acesteia în cauză, se impune a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de această intervenientă.

Menționăm că introducerea în cauză a intervenientei ... S.R.L. a avut la bază un raționament similar, de vreme ce terenul ce face obiectul HCL 54/25.02.2021 reprezintă în fapt parte din curtea comună aferentă construcției proprietatea pârâtei ... SRL.

În ce privește fondul cauzei, pârâta întemeiază emiterea actelor administrative în discuţie pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 332/2016 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin 2 şi ale art. 36 alin 1 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum şi prevederile art. 36 alin.1, 18/1991, art. 1138 C.civ., şi art. 36 alin. 2 lit. c şi alin. 3 din Legea 215/2001.

În esenţă, reclamantul  susţine că terenurile mai sus arătate aparţin domeniului public al statului şi că acestea nu pot fi trecute în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale ca efect al adoptării actelor administrative în discuţie.

Cu privire la cele de mai sus tribunalul reţine că potrivit art. 3 alin 1 şi 2 din Legea nr. 213/1998 ” (1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.  (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege” iar potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol „ (4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.”

De asemenea se mai reţine că potrivit art.  4 din Legea nr. 213/1998  „Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.”

Dispoziţii normative privitoare la patrimoniul privat al  unităţilor administrativ teritoriale sunt cuprinse şi la art. 121 alin 1 al Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, potrivit căruia „(1) Domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalităţile prevăzute de lege.”

Aşadar, pentru ca un bun să se afle în patrimoniul statului sau al unităţii administrativ teritoriale este necesar ca dobândirea acestuia să fi avut loc prin una din modalităţile prevăzute de lege,  iar apartenenţa bunului la domeniul public sau privat al statului, respectiv a unităţii administrativ teritoriale,  este dată de uzul sau de interesul public al bunului.

Cu alte cuvinte, pentru ca un bun să facă parte din patrimoniul unei unităţi administrativ teritoriale este necesar ca dobândirea acestuia să fi avut loc printr-o modalitate  prevăzute de lege, iar acesta să nu facă parte din categoria bunurilor de uz sau de interes public local şi nici să nu fie declarat prin lege de uz sau de interes naţional.

Cu privire la terenurile care fac obiectul hotărârilor adoptate de pârâtul Consiliul Local Târgu Mureș şi care fac obiectul controlului de legalitate în prezenta cauză, se reţine că potrivit extraselor CF anexate la dosarul cauzei, dreptul de proprietate este înscris în favoarea Statului Român.

Regimul juridic al terenurilor mai sus arătate, este stabilit de dispoziţiile art. 36 alin 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „ (1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.”

În analiza excepţiei de neconstituţionalitate ridicată cu privire  la prevederile legale mai sus arătate de către Consiliul Local al Orașului Ocna Sibiului, în dosarul nr... al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunţându-se prin Decizia nr. ..., Curtea Constituţională a constatat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, potrivit art. 36 alin. (1), a operat o dezafectare ope legis din domeniul public al statului, prin trecerea terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care erau în administrarea primăriilor, în proprietatea privată a comunelor, orașelor sau a municipiilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicitau să-și construiască locuințe și nu aveau teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24 din lege, de vreme ce aceste terenuri împrumutau regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege.

După cum se poate observa, terenurile în cauză, nu se pot considera ca fiind de  interes public şi de asemenea, astfel cum este menţionat la art. 2 al hotărârilor arătate, acestea  nu au fost revendicate de Ministerul Finanţelor Publice, conform OMF nr. 668/2014.

În continuare, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 41 alin (5^2) din Legea nr. 7/1996, republicată, indicate de asemenea în preambulul hotărârilor atacate „ În cazul imobilelor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, în temeiul hotărârii Guvernului, a consiliului judeţean şi a consiliului local de atestare a apartenenţei la domeniul privat, însoţită de orice alt înscris administrativ emis cu privire la imobil, în condiţiile legii, care confirmă identitatea dintre imobilul din documentaţia cadastrală şi cel a cărui intabulare se solicită, faptul că imobilul figurează în inventarul bunurilor imobile proprietate privată, precum şi de certificatul de atestare fiscală.”

Dispoziţiile legale mai sus arătate, reglementează situaţia întabulării imobilelor  proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, care se realizează în baza actelor de proprietate. Problema se pune în momentul în care se realizează o primă înscriere în cartea funciară a imobilelor care fac parte din patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale, cunoscut fiind faptul că în perioada anterioară anului 1990,  dreptul de proprietate şi-a  pierdut configuraţiile sale clasice, existând doar proprietatea socialistă de stat, proprietatea cooperatistă şi proprietatea personală. În acest context, bunurile pe care legiuitorul le defineşte ca aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ teritoriale sunt înscrise în cartea funciară ca având proprietar Statul Român, or, scopul atestării acestor bunuri ca aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ teritoriale este tocmai acela de a facilita punerea în acord a situaţiei de carte funciară cu situaţia reală a bunurilor.

Reclamantul apreciază că pârâtul nu ar fi demonstrat existența dreptului de administrare pretins, însă, în situația terenurilor vizate de hotărârile atacate, exercitarea dreptului de administrare al unității administrativ teritoriale se prezumă, fiind, în schimb, necesară probarea de către reclamant a apartenenței acestora în domeniul public al statului. Față de modalitatea în care situația juridică a terenurilor era reflectată în înscrisurile întocmite în perioada regimului comunist, dreptul de administrare la care face trimitere art. 36 alin 1 din Legea nr. 18/1991 era unul faptic exercitat de către unitatea administrativ teritorială, iar nu unul născut în baza unui contract sau act administrativ întabulat.

Terenurile indicate nu pot fi considerate ca aparținând domeniului public al statului nici prin destinație, nici prin reglementare legislativă; ele s-au aflat la dispoziția unității administrativ teritoriale, și, contrar afirmației nesusținute de probe a reclamantului, nu au făcut obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, aspect inserat în referatele de aprobare ce au stat la baza emiterii hotărârilor.

În considerarea celor mai sus arătate, tribunalul reţine că Hotărârile nr. nr.54/25.02.2021, nr.55/25.02.2021 şi nr. 56/25.02.2021 au fost adoptate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului TG. Mureş cu respectarea dispoziţiilor legale, drept pentru care va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Mureş. 

În baza art. 453 NCPC, se impune obligarea reclamantului – parte care a pierdut procesul – să achite intervenientei S.C. ... S.R.L. suma de 2975 lei reprezentând cheltuieli de judecată  cauzate de prezenta acțiune – onorar de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intervenienta S.C. ... S.R.L..

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI MUREŞ, cu sediul în Tg. Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 1,jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG-MUREŞ, cu sediul în Tg-Mureş, ..., jud.Mureş, şi intervenientele  S.C. ... S.R.L., ..., CIF ..., cu sediul procesual ales în Târgu Mureş, str. ... nr..., .. ... jud. .. şi S.C. ... S.R.L., .., CIF..., cu sediul în Târgu Mureş, str. ...nr...jud. ...

Obligă reclamantul să achite intervenientei S.C. ... S.R.L. suma de 2975 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 17.02.2022.

Preşedinte

Grefier

Red.A....

Tehnored....

6 ex./1.04.2022