Disfunctia intre executorialitate si caracterul definitiv al hotararii judecatoresti

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. X/09.10.2021, Judecătoria Slatina a admis cererea formulată de contestatoarea AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI O, în contradictoriu cu intimat P P.

A anulat actele de executare silită emise în dosarul nr. X/5006/311/2020 al BEJ P G.

În baza art. 717 alin 2 C.p.civ a obligat contestatoarea la plata către BEJ P G a sumei de 29 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.(art.622 al.3 Cod procedură civilă).

Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. De asemenea, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri. (art.628 Cod procedură civilă).

Executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat, cu excepţia acelora care beneficiază, în condiţiile legii, de imunitate de executare.(art.631 Cod procedură civilă).

Contestaţia la executarea silită reprezintă mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţional declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare se pot invoca neregularităţi privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoştinţarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, ordinea de urmărire a bunurilor, urmărirea unor bunuri ce aparţin altor persoane decât debitorului, invocarea compensaţiei legale, precum şi alte motive de nulitate a executării silite.

În fapt, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. X/12.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. X/14.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. X/3/2018, contestatoarea a fost obligată faţă de intimatul P P să recalculeze, să stabilească salariul de bază şi să emită ordine/decizii în acest sens pentru reclamanţi, la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare din cadrul tuturor instituțiilor aflate la același nivel de subordonare cu instituţia pârâtă, (funcţii, grade profesionale, gradaţii) aflat în plată, începând cu data de 21.12.2016 şi pentru viitor. Totodată, a fost obligată la calcularea şi plata drepturilor salariale cuvenite în integralitatea lor, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite începând cu data de 21.12.2016, conform OUG nr. 57/2015, cu modificările ulterioare şi în considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României şi drepturile salariale efectiv achitate, actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Prin cererea de executare silită din data de 02.06.2020, intimatul P P a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. X/12.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă, fiind format astfel de către BEJ P G, dosarul de executare silită nr. X/5006/311/2020 împotriva contestatoarei Agenţia pentru Protecţia MEDIULUI O.

La soluţionarea prezentei contestaţii, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 39 din OUG 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, Cap. II Măsuri fiscal-bugetare şi prorogarea unor termene, potrivit cărora:

(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

 a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

 b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

 c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

 d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

 e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

 (2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

 (3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Din interpretarea articolului menţionat rezultă că măsura prorogării unor termene are ca obiect plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti de acordare a unor drepturi de natură salarială devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, fiind fără relevanţă statutul actual al beneficiarilor hotărârilor judecătoreşti întrucât prorogarea termenelor reprezintă o măsură bugetară luată în scopul asigurării sustenabilităţii finanţelor publice. Astfel, în măsura în care creditorul se încadrează în situaţia-premisă de dobândire a titlului executoriu în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, iar debitorul obligaţiei este o instituţie sau o autoritate publică, sunt întrunite condiţiile incidenţei art. 39 din OUG 114/2018 privind prorogarea unor termene.

Cu privire la suma pentru care s-a început executarea silită, s-a reţinut că prin întâmpinarea formulată, creditorul a recunoscut susţinerile debitoarei în sensul că suma la care ar urma să se raporteze instanţa este cea de 82.078,00 lei brut, calculată conform deciziei nr. X/01.04.2020.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin art. 54 pct.6 din Legea nr. 76/2012: “Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii."

Sentinţa civilă nr. X/12.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. X/3/2018 a rămas definitivă la momentul pronunţării Deciziei civile nr. X la data de 14.01.2020 de către Curtea de Apel Bucureşti.

Întrucât suma de 82.078,00 lei brut datorată intimatului P P de către contestatoarea fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească devenită executorie la data de 14.01.2020, având ca obiect drepturi salariale, plata acesteia se va face conform dispoziţiilor art.39 alin. 1 din OUG nr.114/2018.

Raportat la cele arătate, instanţa a apreciat că actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. X/5006/311/2020 împotriva contestatatoarei debitoare Agenţia pentru Protecţia MEDIULUI O, cu privire la suma de 82.078,00 lei, sunt nelegale, plata acestor sume urmând a fi făcută în termenele şi procentele menţionate în art. 39 alin. 1 din OUG nr.114/2018.

 Astfel, potrivit art. 39 alin. 1 lit a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, iar potrivit alin. 3: în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

Raportând data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti 14.01.2020 la data formulării cererii de executare silită 02.06.2020, s-a constat că intimatul a demarat executarea silită mai înainte de trecerea unui termen de un an de când hotărârea devenise executorie, interval de timp pentru care legiuitorul a prevăzut suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită.

Faţă de argumentele de drept şi de fapt expuse instanţa a admis contestaţia la executare ca întemeiată şi a anulat actele de executare silită emise în dosarul nr. X/5006/311/2020 al BEJ P G.

În baza art. 717 alin 2 C.p.civ, a obligat contestatoarea la plata către BEJ P G a sumei de 29 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel intimatul P P, soluţie pe care o critică ca fiind nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:

In mod greşit instanţa a făcut aplicarea prevederilor OUG 114/2018, si mai mult nu a motivat acest fapt, mai mult aceasta a precizat ca debitul reprezintă drepturi salariate, nu a precizat ca acestea sunt drepturi de natura salarială, aşa cum este prevăzut in OUG 114/2018.

Arată că, prevederile art.39 din OUG nr. 114/2018 nu sunt aplicabile spetei de fata întrucât, art.39 se refera la drepturile de natura salarială stabilite prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii in perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021 si nu la drepturi salariate.

Ori, „salariul” sau „dreptul salarial” si „drepturile de natura salarială” sunt doua noţiuni distincte, or, art.39 din OUG 114/2018 face referire Ia drepturile de natura salariata, nu la salarii sau la drepturile salariale. Mai mult in Sentinţa civila nr.X/12.02.2019, este specificat expres ca sunt drepturi salariate.

Astfel, potrivit Sentinţei civile nr.X/12.02.2019 Agenţia Pentru Protecţia Mediului a fost obligata la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate cuvenite începând cu data de 21.12.2016 conform OUG nr.57/2015 cu modificările ulterioare si in considerarea deciziei nr.794/2016 a CCR si drepturile salariate efectiv achitate, actualizate cu indicele de inflaţie pana la data plaţii efective, prin raportare la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similar din cadrul tuturor instituţiilor aflate la acelaşi nivel de subordonare cu instituţia parata, iar in motivarea acesteia se precizează clar ca este vorba de salariul de baza si nu de alte drepturi de natura salariata.

Or, prin sentinţa a cărei executare silita se face s-au acordat sume care reprezintă salarii de baza adică drepturi salariate si nu drepturi de natura salariata. Drepturile de natura salariata sunt cele care privesc sporurile, indemnizaţiile, si orice alte drepturi de natura salariata dar distinct de salariul de baza.

Totodată, arată ca, in titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civila nr.X/12.02.2019, nu este prevăzuta modalitatea de plata a debitului, ori, la data pronunţării acestei sentinţe exista OUG 114/2018, aşa încât, daca instanţa ar fi apreciat ca acest act normativ este aplicabil drepturilor salariate solicitate, ar fi dispus ca plata sa facă potrivit art.39 din acest act normativ.

Mai mult, nici contestatoarea nu a contestat modalitatea de achitare a debitului si nu a criticat sentinţa sub acest aspect in recursul formulat in sensul ca aceasta achitare sa se facă eşalonat potrivit OUG 113/2014, motiv pentru care Sentinţa civila nr.X/12.02.2019 intra sub incidenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la acest aspect.

 Pe de alta parte, in mod greşit instanţa a apreciat ca, intimatul a cerut prematur executarea silita, înainte de împlinirea termenului de un an prevăzut de art 39 alin.l din OUG.114/2018.

Astfel, instanţa a motivat soluţia pronunţata, invocând prevederile art.39 alin.l li.a din OUG nr.114/2018, potrivit cărora - in primul an de la data când hotărârea devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, iar potrivit alin 3, in cursul termenului prevăzut la alin.l, orice procedura de executare silita se suspenda de drept.

Fata de aceste prevederi, instanţa a considerat in mod greşit, ca intimatul a demarat executarea silita mai înainte de trecerea unui termen de un an. Instanţa a procedat greşit deoarece a apreciat ca termenul de un an începe sa curgă de la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr.X/12.02.2019 a cărei executare silita a fost ceruta, respectiv 14.01.2020.

Or, sentinţa civila nr.X/12.02.2019 este executorie de la fond, întrucât recursul formulat împotriva acesteia nu suspenda executarea, deci, termenul de un an începe sa curgă de Ia data de 12.02.2019 si nu 14.01.2020, aşa cum in mod greşit a apreciat instanţa de fond, deoarece legea prevede ca termenul de un an se calculează de la data când aceasta devine executorie si nu definitiva.

Ca urmare, nu intimatul este cel care nu a respectat termenul de un an prevăzut de art.39 alin.l, ci, contestatoarea nu a fost respectat acest termen, întrucât nu a efectuat nicio plata pana la data formulării cererii de executare silita, respectiv data de 02.06.2020.

Contestatoarea s-a mulţumit sa invoce prevederile OUG 114/2018, dar a uitat sa spună ca nu a efectuat nicio plata către intimat, ori, nimeni nu poate invoca propria culpa in susţinerea pretenţiilor sale.

In aceste condiţii intimatul este îndreptăţit sa execute silit Sentinţa civila nr.X/12.02.2019, cu ajutorul organelor competente ale statului, deoarece contestatoarea nu si-a onorat de buna voie obligaţiile cuprinse in titlul executoriu, a cărei executare in mod corect a fost încuviinţata de către instanţa de judecata.

Si nu in ultimul rând arat ca sentinţa pronunţata de instanţa de fond este nelegala întrucât, dacă s-ar aprecia că executarea titlurilor executorii privind salariile, este suspendată de drept, prin O.U.G. nr. 114/2018, intimata ar fi lipsită de drepturile sale salariale, care au un caracter necesar, asigurând existenţa curentă, zilnică, a individului, în cuantumul acordat prin lege şi recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o perioadă nejustificat de mare de timp. Or, această situaţie conduce la impunerea unei sarcini exorbitante intimatei, în calitate de creditor, fiind, astfel, rupt echilibrul pe care statul, prin instituţiile sale, trebuie să îi asigure între măsurile luate şi care vizează un interes general şi drepturile sau interesele particulare ale unui cetăţean al său, ceea ce contravine Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

In drept au fost invocate prevederile art.466 din NCPC.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri.

 Intimata AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI O a formulat întâmpinare faţă de apelul declarat, prin care solicită respingerea cererii de apel ca netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive:

In fapt, arată că prin sentinţa civilă nr.X/09.10.2020, instanţa de fond a admis, în mod corect, în totalitate, contestaţia la executare formulată de APM O, anulând actele de executare silită emise în dosarul nr.X/5006/311/2020 al BEJ P G.

Astfel, soluţionând contestaţia formulată, Judecătoria Slatina a avut în vedere dispoziţiile art.39 din OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene motivând, contrar afirmaţiilor apelantului-pârât că debitorul este o instituţie publică iar creditorul se încadrează în situaţia premisă de dobândire a titlului executoriu în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 202 reţinând, aşadar , întrunirea condiţiilor incidenţei art.39 din OUG 114/2018 privind prorogarea unor termene.

Pornind de la consideraţiile apelantului-pârât potrivit cărora, prin sentinţa a cărei executare silită se face, s-au acordat sume care reprezintă salarii de baza adică drepturi salariale şi nu drepturi de natură salarială, acestea din urmă fiind cele care privesc sporurile, indemnizaţiile şi orice alte drepturi de natură salarială, dar distinct de salariul de bază, apreciem că e necesar a face următoarele distincţii:

În conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

- salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I - IX;

- sporul lunar reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal;

- salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

După definiţia dată de apelantul-pârât drepturilor de natură salarială, adică cele care privesc sporurile, indemnizaţiile şi orice alte drepturi de natură salarială, dar distinct de salariul de bază, ar rezulta că punând în aplicare dispozitivul sentinţei nr.X/12.02.2019 , debitul datorat acestuia ar fi reprezentat doar de salarii de bază ( adică drepturi salariale ) .

Ori, art.39 din OUG nr.l 14/2018 , pe care instanţa de fond 1-a reţinut în mod corect soluţionând contestaţia, are in vedere acordarea unor drepturi de natura salarială ce vizează toate componentele sale (nu numai salarii de bază, ci şi sporurile, compensaţiile, indemnizaţiile, adaosurile, prime, premii , precum si alte elemente de salarizare).

 De altfel, în acelaşi sens sunt si prevederile HG nr. 1/2016 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal - Capitolul III - Venituri din salarii şi asimilate salariilor

„12. (1) In sensul art. 76 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, veniturile brute din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate şi/sau contravaloarea veniturilor în natură primite ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, raport de serviciu, act de detaşare, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor statute speciale prevăzute de lege, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din:

a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire:

(i) salariile de bază;

(ii) sporurile şi adaosurile de orice fel;

(iv) recompensele şi premiile de orice fel;

(v) sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici;

(vi) sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;

(vii) sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;

(viii) valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii;

(ix) orice alte câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plată a muncii lor.”

In aceeaşi ordine de idei, calculul debitului datorat apelantului-pârât efectuat de APM O stabileşte drepturi de natura salarială ( salariul de baza la care se adaugă sporul de condiţii vătămătoare), în concordanţă cu prevederile OUGnr.114/2018 , neputându-i-se acorda apelantului-pârât doar salarii de bază definite de acesta ca şi drepturi salariale, conform dispozitivului sentinţei X/12.02.2019.

Referitor la afirmaţiile apelantului-pârât potrivit cărora, în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr.896/2019, nu este prevăzută modalitatea de plata a debitului, adică incidenţa art.39 din OUG 114/2018 se observă că dispozitivul acestei sentinţe obligă pârâta APM O „ la calcularea si plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflaţie pana la data plătii efective „ , prevederi ce se regăsesc ,textual, în alin.(4) al art.39 din OUG 114/2018 : „ sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă), se actualizează cu indicele preţurilor de consum , comunicat de Institutul Naţional de Statistică „.

 In ceea ce priveşte afirmaţiile apelantului-pârât potrivit cărora instanţa de fond a considerat că, în mod greşit, acesta a demarat executarea silită înainte de trecerea unui termen de 1 an de când hotărârea devenise executorie, în raport cu data formulării cererii de executare silită -02.06.2020 , să se aibă în vedere următoarele :

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, potrivit art.22 din Legea nr.554/2004, aşa cum a fost modificat prin art.54 pct.6 din Legea nr.76/2012 : „hotărârile judecătoreștii definitive pronunţate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii”, raportându-se la prevederile art.634 NCPC ce defineşte hotărârile definitive, sentinţa civilă nr.X/12.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. X/3/2018 a rămas definitivă la momentul pronunţării Deciziei civile nr.40 la data de 14.01.2020 de către Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, termenul de 1 an începe să curgă de la data de 14.01.2020 şi nu de la data de 12.02.2019 aşa cum susţine apelantul-pârât, căci în conformitate cu prevederile art.20 din Legea 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost atacată cu recurs, iar recursul suspendă executarea .

Aşadar , Judecătoria Slatina a stabilit corect, având în vedere că suma de 82.078,00 lei brut datorată apelantului-pârât P P de către contestatoare a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească devenită executorie la data de 14.01.2020, ca plata acesteia să se facă conform termenelor şi procentelor menţionate în art.39 alin.l din OUG nr.l 14/2018 (în primul an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 5 % din valoarea titlului executoriu , iar potrivit alin.3 : în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept), admiţând contestaţia la executare ca întemeiată şi anulând actele de executare silită emise în dosarul nr. X/5006/311/2020 al BEJ P G.

Nu în ultimul rând, solicită să s eobserve că Judecătoria Slatina , prin sentinţa pronunţată, a reţinut incidenţa OUG 114/2018 având ca obiect plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti de acordare a unor drepturi de natură salariala devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 -31 decembrie 2021, întrucât prorogarea termenelor reprezintă o măsură bugetară luată în scopul sustenabilităţii finanţelor publice .

Având în vedere considerentele expuse, solicită respingerea cererii de apel ca netemeinică şi nelegală, menţinerea sentinţei civile nr. X/09.10.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 şi art. 471 alin. (5) NCPC.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr. X/09.10.2021, Judecătoria Slatina a admis cererea formulată de contestatoarea AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI O, în contradictoriu cu intimat P P şi a anulat actele de executare silită emise în dosarul nr. X/5006/311/2020 al BEJ P G.

Primul motiv de apel vizează natura drepturilor ce fac obiectul prezentei executări silite.

Astfel, intimatul consideră că, întrucât art.39 din OUG 114/2018 se referă la drepturi de natură salarială, el nu este aplicabil speţei de faţă, întrucât sentinţa civilă nr.X/2019/12.02.2019 executată silit priveşte drepturi salariale, noţiunile fiind deci, diferite.

Instanţa de apel, în acord cu intimata, nu poate achiesa la opinia apelantului întrucât, în conformitate cu disp. art. 76 alin.(1) din Codul fiscal, reprezintă venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor.

Potrivit art.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare aprobate prin H.G. 1/2016

(1) În sensul art. 76 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, veniturile brute din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate şi/sau contravaloarea veniturilor în natură primite ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, raport de serviciu, act de detaşare, precum şi orice sume de natură salarială primite în baza unor statute speciale prevăzute de lege, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din:

a) sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire:

(i) salariile de bază;

(ii) sporurile şi adaosurile de orice fel;

(iii) indemnizaţii pentru trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de muncă, pentru carantină, precum şi alte indemnizaţii de orice fel, altele decât cele menţionate la pct. 3 alin. (1), având aceeaşi natură;

(iv) recompensele şi premiile de orice fel;

(v) sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele acordate salariaţilor agenţilor economici;

(vi) sumele primite pentru concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă;

(vii) sumele primite în caz de incapacitate temporară de muncă;

(viii) valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii;

(ix) orice alte câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de către angajaţi, ca plată a muncii lor;

b) indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autorităţii publice, alese sau numite în funcţie, potrivit legii, precum şi altora asimilate cu funcţiile de demnitate publică, determinate potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică;

c) drepturile personalului militar în activitate, poliţiştilor şi poliţiştilor de penitenciare reprezentând solda lunară/salariul lunar acordat potrivit legii;

d) sumele reprezentând plăţile compensatorii acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, ajutoarele acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, precum şi ajutoarele sau plăţile compensatorii primite de poliţişti şi poliţişti de penitenciare aflaţi în situaţii similare, acordate potrivit legislaţiei în materie.

e) indemnizaţiile, primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi ai unor entităţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii patronale, alte organizaţii neguvernamentale;

f) veniturile obţinute de condamnaţii care execută pedepse la locul de muncă;

g) sumele plătite sportivilor ca urmare a participării în competiţii sportive, precum şi sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu pentru rezultatele obţinute la competiţiile sportive, de către structurile sportive cu care aceştia au relaţii contractuale de muncă, indiferent de forma sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevăzute la art. 62 lit. w) din Codul fiscal;

h) compensaţii băneşti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor prevăzute în contractul de muncă;

i) sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii;

j) indemnizaţii sau alte drepturi acordate angajaţilor cu ocazia angajării sau mutării acestora într-o altă localitate, stabilite potrivit contractelor de muncă, statutelor sau altor dispoziţii legale, cu excepţia celor prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. m) şi n) din Codul fiscal;

k) indemnizaţii prevăzute în contractul de muncă plătite de angajator pe perioada suspendării contractului de muncă ca urmare a participării la cursuri sau la stagii de formare profesională ce presupune scoaterea integrală din activitate, conform legii;

l) indemnizaţii lunare brute şi alte avantaje de natură salarială acordate membrilor titulari, corespondenţi şi membrilor de onoare ai Academiei Române;

m) indemnizaţii primite la data încetării raporturilor de serviciu;

n) remuneraţia plătită avocatului coordonator numit/ales pentru activitatea de coordonare desfăşurată în cadrul societăţii civile profesionale de avocaţi şi societăţii profesionale cu răspundere limitată, potrivit legii;

o) ajutorul acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalului militar, poliţiştilor şi poliţiştilor de penitenciare, pentru activitatea depusă;

p) indemnizaţia lunară acordată, potrivit reglementărilor în vigoare, soţilor sau soţiilor cadrelor militare mutate într-o altă garnizoană, care au fost încadrate în muncă şi au întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţii sau soţiile, până la o nouă angajare sau până la prestarea unei activităţi autorizate aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni de la data mutării cadrului militar;

q) orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.

În interpretarea celor două articole se reţine că însuşirea caracteristică şi specificul veniturilor obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară un contract de muncă sau un raport de serviciu se circumscriu noţiunii de venituri din salarii sau asimilate salariilor, neexistând o a treia noţiune, aceea de venituri de natură salarială, care să nu reprezinte salariul, dar totuşi să aibă o legătură de accesorialitate cu acesta, după cum invocă apelantul.

Prin urmare, din moment ce adoptarea OUG 114/2018 a urmărit imperativul respectării ţintei de deficit de sub 3% din produsul intern brut, prevăzut de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008 şi obligaţia Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice, rezultă fără dubiu că art. 39 din OUG 114/2018 acoperă întreaga sferă a veniturilor din salarii sau asimilate acestora, generic identificate ca fiind de natură salarială.

În ceea ce priveşte faptul că termenul de executare silită nu a fost specificat în sentinţa civilă pusă în executare, Tribunalul constată că art.397 C.pr.civ., care priveşte termenul de executare, condiţionează acordarea acestuia de o solicitare expresă a părţilor. Or, din moment ce instanţa nu a fost chemată să dezlege acest aspect, orice pronunţare în afara limitelor învestirii s-ar fi circumscris unei extra petita.

De altfel, articolul menţionat priveşte doar acordarea termenului de graţie stabilit de către instanţă, iar nu a celui prevăzut de lege, distincţia între acestea fiind făcută de art.1411 alin. C.civ. şi justificându-se prin aceea că acordarea termenului de graţie judecătoresc presupune analizarea, în contradictoriu cu părţile, a motivelor pentru care termenul a fost încuviinţat. Spre deosebire de acesta, termenul de graţie prevăzut de lege reprezintă un termen instituit deja, uneori preexistent, în considerarea naturii juridice a drepturilor executate silit, astfel încât analiza modului de aplicare a acestui termen se va face în procedura de executare silită, potrivit art.666 alin.5 pct.4 C.pr.civ., iar nu în cea de recunoaştere a dreptului.

În privinţa motivului de apel privitor la greşita constatare a prematurităţii executării silite, apelul este fondat, pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Reţine Tribunalul că sentinţa executată silit are ca obiect drepturi salariale, fiind executorie de drept, în conformitate cu art. 448 alin.1 pct.2 C.pr.civ..

Astfel, contrar opiniei primei instanţe, sentinţa civilă nr.X/2019/12.02.2019 pronunţată în dosarul nr.X/3/2018 a devenit executorie la data pronunţării acesteia, respectiv 12.02.2019, neputându-se pune semnul egalităţii între executorialitate şi caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti, tocmai prin prisma caracterului derogatoriu al art.448 C.pr.civ. în materie drepturi salariale, care permite executarea sentinţei având ca obiect plata salariilor începând cu data pronunţării acesteia.

Un alt aspect ce se cuvine tranşat este cel referitor la momentul în care începe să curgă termenul prevăzut de art.39 din OUG 114/2018 pentru plata primei tranşe. Astfel, acesta se calculează de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie, şi contrar apărării intimatei, nu poate fi invocată nicio procedură internă pentru a justifica prelungirea acestui termen cu un an, pe motiv că în anul în curs se întocmeşte bugetul pentru anul viitor, întrucât această facilitate ar fi de natură să asigure un termen de graţie suplimentar, neprevăzut de lege. Chiar dacă ar exista o imposibilitate obiectivă de executare în primul an, în virtutea aceleiaşi logici, în anul subsecvent s-ar impune plata cumulată a tranşelor aferente primului şi celui de-al doilea an.

În ceea ce priveşte scadenţa tranşelor anuale, cum analiza cauzelor de nulitate a executării silite se face prin raportare la art. 666 pct.5 C.pr.civ. coroborat cu art.177 alin.3 C.pr.civ., referitor la dispariţia cauzei de nulitate până în momentul pronunţării asupra acesteia, Tribunalul constată că, la momentul pronunţării deciziei civile, în raport de disp. art. 39 din OUG 114/2018, au devenit scadente, contrar apărărilor intimatei şi constatării primei instanţe, primele 3 tranşe prevăzute de dispoziţia legală care prevede termenul de graţie (aferente anilor 2019, 2020 şi 2021), şi anume:

a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu,

astfel încât se impune menţinerea ca legală a executării silite a acestora.

Sub aspectul valorii de încasat indicate de debitoare şi achiesate de creditor, după cum corect a reţinut şi prima instanţă, aceasta este în sumă de 82.078 lei, iar nu de 82.592,60 lei, astfel cum s-a menţionat în actele de executate efectuate de BEJ P G, şi, prin urmare, aceasta urmează a fi valoarea la care se vor raporta procentele aferente tranşelor primilor 3 ani.

Faţă de cele arătate în precedent, în baza art. 480 alin.2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul declarat şi va schimba în parte sentinţa civilă, în sensul că, raportat la art. 720 alin.1 C.pr.civ., va admite în parte contestaţia la executare şi va anula în parte executarea silită, în privinţa sumelor reprezentând tranşele aferente anilor al patrulea şi al cincilea, urmând a menţine executarea silită cu privire la tranşele aferente primilor trei ani, până la concurenţa sumei de 82.078 lei.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, faţă de art.453 alin.1 Cod procedură civilă care prevede obligaţia părţii care cade în pretenţii de a achita cheltuielile de judecată, în considerarea culpei procesuale a intimatului-contestator, îl va obliga pe acesta la plata către apelantul-intimat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel, constând în taxă de timbru.

Data publicarii pe portal: 20.05.2021

Domenii speta

Spete similare