Contestaţie la l. 165/2013, obligarea cnci la emiterea deciziei de compensare

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:164.000063

Dosar nr. 568/63/2020

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 63/2021

Şedinţa publică de la 29 Ianuarie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE: I. G. Ş.

Grefier: C. D. S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii P. V. M., V. M., F. S. I. în contradictoriu cu pârâta COMISIA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă reclamanţii V. M. şi F. S. I., personal şi asistati de avocat I. M., care este reprezentant şi al reclamantei P. V. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează  că, la data de 02.12.2020 s-a depus răspuns la adresa instanţei.

 Instanţa, constată că, faţă de dovezile de comunicare a deciziei contestate către reclamanţi, contestaţiile sunt formulate în termen.

Instanţa pune în discuţie probele.

Avocat I. M., pentru reclamanţi, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile din dosarul administrativ anexat.

Instanţa încuviinţează reclamanţilor proba cu  înscrisuri, fiind  pertinente şi utile  în justa soluţionare a cauzei.

Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, acordă cuvântul asupra fondului.

Avocat I. M., pentru reclamanţi, arată că o parte din imobilele construcţii şi terenul aferent au fost retrocedate iar pentru imobilele construcţii ce au fost demolate, s-au cerut despăgubiri.  La data exproprierii, s-a făcut evaluarea acestor imobile şi s-au identificat detaliile constructive în tabelul V. Arată că prin expertiza de evaluare din anul 2005 s-a calculat o valoare ce trebuie actualizată cu indicele de inflaţie sau coeficientul de actualizare aferent perioadei cuprinse  între date evaluarii şi data soluţionării definitive a notificării.

Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei civile de faţă:

La data de  21 ianuarie 2020, prin acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 568/63/2020, reclamanta P. V. M. a chemat în judecată pârâta Comisia pentru Compensarea Imobilelor pentru a contesta anularea Deciziei de Invalidare  nr. 31154/13.12.2019 emisă de pârâtă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei contestată şi să se constate că reclamanta este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatprii, pentru toate imobilele  cuprinse în dispoziţia nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul comunei Leu în favoarea numiţilor V. M. şi V. A., în prezent decedaţi şi să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să se acorde măsuri compensatorii în puncte pentru toate imobilele notificate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

În motivare, s-a arătat că este fiica lui V. M. şi nepoată a  fostului proprietar V. I.,  acesta din urmă deţinând imobilele notificate, în calitate de proprietar până la data de 02.04.1949, când a fost scos din casă numai cu ce era îmbrăcat şi i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în Craiova, judeţul Dolj.

Preluarea imobilelor deţinut de V. I., din comuna Leu, sat Zănoaga s-a făcut abuziv de către Statul Român, prin autorităţile locale, aplicându-se Decretul nr. 83/1939.

Reclamanta a arătat că au fost depuse acte atât la Primăria Leu, cât şi la A.N.R.P. Bucureşti, din care rezultă că V. I. a deţinut în fosta comună Zănoaga imobilele ce au fost evidenţiate în actul  nr. 41/29.03.1996 eliberat de Arhivele Statului din Slatina din "Dosar diferite inventare moşii, naţionalizate pe anul 1949-Trustul I.A.S. Caracal".

Imobilele notificare prin notificarea nr. 884/N/1991, 10.08.2001 sunt remisă magazie cereale, evaluată la 120.000 lei, pătul porumb cu 2 încăperi  evaluat în 1949 la 130.000 lei, etaj  magazie cereale din zid de cărămidă, evaluat la 120.000 lei, coteţ de păsări, evaluat în 1949 la 90.000 lei, remiză de maşini evaluată la data preluării la 192.000 lei, beciul casei astupat evaluat în 1949 la 500.000 lei, puţ apă distrus evaluat în 1940 la 50.000 lei. Imobile sunt evidenţiate în tabelul V (construcţii) ce a fost anexă a procesului-verbal întocmit la 02.03.1949, iar detaliile constructive  ale imobilelor  notificate sunt evidenţiate în declaraţiile notariale date de revendicatorii P. V. M. şi V. M.

Reclamanta a arătat că a făcut demersuri la instituţiile Statului Român, dar acestea au comunicat că nu deţin acte în perioada 1949 referitoare la imobilele deţinute de V. I., din comuna Zănoaga, judeţul Dolj.

De asemenea, a transmis documente atât la Primăria Comunei Leu, cât şi A.N.R.P. Bucureşti, fără ca acestea să fie cercetate şi fără să fie aplicate în spiritul Legii nr. 10/2001.

Reclamanta a apreciat că în mod corect Primarul comune Leu, analizând înscrisurile depuse la dosarul administrativ, cât şi pe baza raportului de expertiză dispus de Comisia internă de analiză a notificărilor a emis dispoziţia de Primar nr. 147/24.03.2005, ce a făcut obiectul dosarului de despăgubiri nr. 21322/CC/14.07.2006.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei  C.N.C.I. să comunice instanţei toate documentele ce au făcut obiectul dosarului de despăgubiri nr. 21322/CC/2006, admiterea probei cu expertiza tehnică de evaluare a imobilelor, de către un expert tehnic evaluator.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001 şi dispoziţiile art. 17 şi urm. din Legea nr. 165/2013.

A anexat înscrisuri - filele 6-41 dosar  nr.568/63.2020.

La data de 27 ianuarie 2020, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 679/63/2020,  reclamanţii V. M., P. V. M. şi F. S. I.  au formulat contestaţie împotriva Deciziei de invalidare nr.31154 din 13.12.2019, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată  decizia, ca fiind nelegală şi să fie obligată pârâta  să emită o altă decizie cu drept de despăgubire şi compensare şi în ceea ce priveşte imobilul - construcţii ce a făcut obiectul exproprierii din 02.03.1949.

În fapt,  au arătat că aşa cum rezultă şi din  considerentele acestei decizii, titularii dreptului de despăgubire pentru imobilul - construcţii ce a făcut obiectul exproprierii din 02.03.1949 sunt reclamanţii.

Aşa cum a rezultat din Decizia de Invalidare nr. 31154 din 13.12.2019 emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor s-a motivat invalidarea Dispoziţiei nr.147/24.03.2005 emisa de către Primarul Comunei Leu, având în vedere că nu au fost depuse documente din care să reiasă dreptul de proprietate cu privire la imobilul mai sus menţionat, nu au fost depuse documente din care sa reiasă descrierea imobilului îtructive din punct de vedere arhitectural.

Reclamanţii au arătat că aceste motive sunt nejustificate şi neîtemeiate, având în vedere următoarele argumente de  fapt si de drept susţinute de înscrisurile aflate la dosarul cauzei (actele care au stat la baza emiterii Deciziei de Invalidare nr. 3 1 154 din 13.12.2019) înscrisuri care însă nu fost desluşite in mod corespunzător.

Astfel, dovada dreptului de proprietate privind imobilul -- construcţie, imobilul care a făcut obiectul cererii de acordare a masurilor reparatorii a făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Aceasta, deoarece, potrivit dispoziţiilor  art. 24 din legea nr. 10/2001, republicată  " (19 În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau pus în executare măsura preluării abuzive.

(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este supusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.”

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei există dovada atât a dreptului de proprietate a autorilor reclamanţilor şi dovada preluării abuzive, aşa cum este ea definită şi consacrată prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, actul de preluare al acestor imobile - construcţii dovedind ca acestea au fost preluate de către şi pentru aceste imobile- construcţii nu s-a primit nicio despăgubire.

În ceea ce priveşte cel de- al doilea motiv, arătat in decizia de invalidare, respectiv lipsa unui plan arhitectural al acestor imobile- construcţii au arătat  că este un motiv care nu are suport legal şi suport material. Lipsa de suport legal este evidenţiată de faptul ca legea nu condiţionează acordarea de despăgubiri pentru bunurile care au făcut obiectul exproprierii de existenta unui plan arhitectural.

Lipsa de suport material în strânsă legătura cu argumentul sus menţionat are drept fundament împrejurarea ca a momentul acţiunii de expropriere al acestor imobile construcţii nu exista un astfel de plan arhitectural si nici condiţii şi cerinţe legale cu privire la existentă unui astfel  de plan arhitectural, plan arhitectural care nu a existat nici la momentul exproprierii, cerinţa de a prezenta la acest moment un astfel de plan arhitectural fiind astfel nelegală.

În susţinerea acţiunii, au solicitat proba cu acte.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe  dispoziţiile Legii  nr. 163/2013.

Pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a formulat întâmpinare, prin care  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că  prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei de invalidare nr.31154/13.12.2019, solicitând: anularea deciziei de invalidare nr. 31154/13.12.2019 şi constatarea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei pentru toate imobilele cuprinse în Dispoziţia nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul Comunei Leu; obligarea CNCI la emitere unei decizii de compensare prin care să acorde măsuri compensatorii în puncte pentru toate imobilele notificate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la excepţia conexităţii,  a arătat că pe rolul Tribunalului Craiova - Secţia I Civilă este înregistrat dosarul nr.568/63/2020, prin care numita P. V. M., a chemat în judecată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să se pronunţe cu privire la aceleaşi solicitări precum şi reclamanţii din prezenta cauză

Potrivit  art. 139 alin. 1 C. proc. Civ.: " (1) Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.".

Faţă de împrejurarea că atât prezentul dosar, cât şi dosarul, au acelaşi obiect aceeaşi cauză dar părţi diferite, în aceeaşi calitate, respectiv cea de reclamant, în temeiul art.139 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, a solicitat admiterea excepţiei şi conexarea prezentului dosar la dosarul nr. 21914/3/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti în vedere pronunţării unei soluţii unitare.

În ceea ce priveşte procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare a arătat că  prin notificarea nr. 884/N/2001 domnii V. M. şi V. A. au solicitat acordarea surilor reparatorii pentru un imobilele construcţii situat în comuna Leu, sat Zănoaga, jud. Dolj.

Prin Dispoziţia nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul Comunei Leu au fost propuse măsuri compensatorii avoarea domnilor V. M. şi V. A. pentru imobilele construcţii notificate. Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul administrativ reiese faptul că prin dispoziţia sus menţionată se propune acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele - pătul porumb, cocină porci, coteţ păsări, remize, magazie şi beci.

Întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acestor decizii, a fost transmisă şi înregistrată la atariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub nr.21322/CC/14.07.2006.

Ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră ptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor art. 21, alin. 5, din Legea 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Secretariatul CNCI a solicitat prin adresa nr.21322/CC/07.012019, completarea dosarului cu acte doveditoare al dreptului de proprietate cu privire la imobilul notificat, respectiv documente din care  să reiasă deţinerea în proprietatea a imobilului în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, republicată, respectiv rol fiscal/agricol/matricolă clădiri etc.

În procedura administrativă, a fost instituit un termen de decădere de 120 de zile, în care persoanele care consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele. Termenul curge de la data la care persoanei  în se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

Potrivit confirmării de primire, adresa cu nr. 21322/CC/01.01.2019 a fost primită la data de 05.02.2020 de îclamanta P. V. M..

La dosar nu au fost depuse acte translative de proprietate sau documente care să ateste deţinerea în proprietate, în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, republicată a imobilelor construcţii notificate, prin s-a propus invalidarea dispoziţiei nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul Comunei Leu.

Totodată, a precizat faptul că la dosar nu se regăsesc documente întocmite la momentul preluării din care să reiasă descrierea imobilului din punct de vedere arhitectural, astfel cum prevede Legea nr. 165/2013.

Astfel se poate observa că Decizia contestată a fost emisă în urma verificării dosarului din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor art. 21, alin. 5, din Legea 165/2013, cu modificările ulterioare.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată,

Cu privire la dreptul de proprietate a precizat că nu  au fost depuse înscrisuri din care să reiasă deţinerea în proprietate a imobilului construcţie anterior arii abuzive.

Art. 24 din lege, alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede faptul că în absenţa unor probe îre, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul tiv sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede faptul că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul administrativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive  este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

Aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate,  ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, şi, pe de altă parte, coroborarea informaţiilor furnizate de actele normative sau de autoritate, prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, LI celelalte informaţii aflate la dosarul de restituire (pct. 24.2 din H.G. 250/2007, normele metodologice de plicare a legii nr. 10/2001, republicată).

Prin urmare, intenţia legiuitorului a fost aceea de a institui o prezumţie relativă de proprietate, iar nu na absolută, acesta având în vedere, în principal, acele situaţii în care actele de proprietate au fost distruse, nu şi acele situaţii în care nu au fost încheiate astfel de contracte.

În virtutea rolului activ al instanţei de judecată, a solicitat ca instanţa să pună în vedere reclamantei sa depuna inscrisurile sus amintite, esenţiale in vederea aplicării prevederilor art. 24

 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, într-o speţă similară (Decizia nr. 709/27.02.2014, în dosarul  nr. 316/35/2010*), exprimă acelaşi punct de vedere cu cel redat de subscrisa, reţinând următoarele:“ Sub aspectul probaţiunii dreptului de proprietate, singura derogare instituită de Legea nr. 10/2001 se regăseşte în cuprinsul art. 24. Textul reglementează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în (executare măsura preluării abuzive, stabilind că, "în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar."

(...)chiar şi în situaţia în care autorii reclamantelor ar fi fost individualizaţi în actul normativ de eluare, tot nu s-ar fi putut reţine calitatea lor de proprietari ai imobilului litigios la data preluării, întrucât prezumţia de proprietate reglementată de art. 24 din Legea nr. 10/2001 este relativă, fiind operantă numai "în absenţa unor probe contrare", or extrasul de rol fiscal de carte funciară depus în cauză este tocmai o probă contrară, care demonstrează că autorii reclamantelor nu au fost proprietarii imobilului litigios la data naţionalizării, nefiind intabulaţi în cartea funciară (extrasul de carte funciară atestă ca proprietar tabular anterior naţionalizării pe B.R., iar nu pe autorii reclamantelor).”

Aşadar în lipsa unui înscris care să ateste deţinerea în proprietate a imobilului în perioada de referinţă a legii, operează prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată numai în situaţia în care există negaţii din partea Arhivelor Naţionale în a cărei rază teritorială a fost imobilul, privind deţinerea unui astfel de document, dublat de declaraţia olografă a solicitantului, potrivit căreia nu mai deţine alte înscrisuri.

Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, a solicitat  să fie respinse ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

Nu în ultimul rând, prin prezenta, în subsidiar, a solicitat  ca în situaţia în care se va dispune administrarea probei cu expertiza având ca obiectiv evaluarea imobilului care face obiectul prezentului litigiu, a solicitat  comunicarea unui exemplar în vederea formulării unor eventuale obiecţiuni.

În drept, a invocat  Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, art. 205 şi următoarele  din noul Cod de Procedura Civilă.

În susţinerea întâmpinării a solicitat proba cu  înscrisuri.

Prin încheierea din data de 09.07.2020 pronunţată în dosarul nr. 679/63/2020 s-a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. 568/63/2020 ca urmare a faptului că se contestă aceeaşi decizie de invalidare nr. 31154/13.12.2019 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Obiectul dosarelor conexate 679/63/2020 şi 568/63/2020 îl constituie contestaţia formulată de reclamanţii P. V. M., V. M. şi F. S. I. împotriva Deciziei de Invalidare  nr. 31154/13.12.2019 emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin această decizie contestată, pârâta a invalidat Dispoziţia nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul Comunei Leu, motivat de faptul că nu au fost depuse documente din care să reiasă dreptul de proprietate cu privire la imobilul compus din construcţii, situat în com. Leu, jud. Dolj, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 21322/CC/14.07.2006 şi nu au fost depuse documente din care să reiasă descrierea imobilului construcţie din punct de vedere arhitectural.

Aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului administrativ, comunicat de pârâta CNCI la data de 28.07.2020, prin  Dispoziţia nr. 147/24.03.2005 emisă de Primarul Comunei Leu, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea autorilor reclamanţilor, V. M. şi V. A. pentru imobilele solicitate prin Notificarea nr. 884/N/2001, reprezentând anexe ale casei de locuit din com. Leu, satul Zănoaga, jud. Dolj.

Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost depusă de autorii reclamanţilor la data de 10.08.2001, care au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele demolate ce erau clădiri anexe casei mai sus menţionate, respectiv: pătul porumb, cu două încăperi, remiză magazie cereale, etaj magazie cereale, coteţ de păsări, remiză de maşini din cărămidă, acoperită cu tablă, beciul casei, puţ distrus.

Potrivit certificatului nr. 1061312/06.06.2001 emis de Arhivele Naţionale (fila 221), s-a constatat că în situaţia conacelor ce fac obiectul Decretului nr. 83/1949 din jud. Romanaţi, figurează I. Vasilescu cu conac în com. Zănoaga, Plasa Dioşti.

Aceste menţiuni se coroborează cu procesul-verbal întocmit la data de 02.03.1949 de către Direcţia Gospodăriilor Agricole de Stat, cu ocazia luării în primire a bunurilor mobile, imobile, terenuri  fostă proprietate ale lui V. I. din jud. Romanaţi, com. Zănoaga (filele 112 – 113) şi situaţiile anexe – formular de inventar care face parte integrantă din procesul-verbal  (filele 111, 114 – 116).

În cadrul procesului-verbal de preluare  se menţionează la punctul 3 construcţiile fostului proprietar, fiind evidenţiate pe lângă locuinţa personală cu 10 încăperi, care nu face obiectul Notificării nr. 884/N/2001, anexele următoare: grajd pentru animale mari cu 5 încăperi, acoperit cu ţiglă în stare foarte bună, o cocină de porci acoperită cu ţiglă în stare foarte bună, un coteţ de păsări în stare foarte bună, o magazie de cereale acoperită cu tablă, în stare bună, o remiză de maşini în stare bună, o pivniţă, un puţ.

În formularul anexă, referitor la evaluarea şi inventarierea patrimoniului, se evidenţiază în cadrul Tabelului V (Construcţii) – fila 114, pe lângă locuinţa personală, alte construcţii precum: cocină de porci, în suprafaţă de 65 mp, cu 8 încăperi, în stare bună, din cărămidă, evaluată în anul 1949 la 250.000 lei, acoperită cu ţiglă, un coteţ de păsări, în suprafaţă de 45 mp, în stare bună, construit din cărămidă, cu învelitoare din ţiglă, evaluat la 90.000 lei, magazie de cereale, în suprafaţă de 144 mp, cu 3 încăperi, construită din cărămidă, cu învelitoare din tablă, evaluată la 720.000 lei, pătul porumb în suprafaţă de 56 mp, cu 2 încăperi, construit din ştacheţi, cu învelitoare din tablă, evaluat la 130.000 lei, o remiză de maşini, în suprafaţă de 64 mp, cu o încăpere, construită din cărămidă, cu învelitoare din tablă, evaluată la 192.000 lei, o pivniţă, un puţ.

Potrivit adresei nr. N/179/28.09.1995 eliberată de Ministerul Justiţiei. Direcţia Instanţelor Militare (fila 227), V. I., ca urmare a exproprierii, în baza Decretului nr. 83/1949, la data de 02.03.1949 a fost dislocat (strămutat) din com. Zănoaga şi i s-a fixat domiciliu în Mun. Craiova, jud. Dolj.

V. I. a decedat la data de 02.06.1963 iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 89/1984 eliberat la 20.01.1984 de fostul Notariat de Stat Judeţean Dolj, moştenitori au fost V. I., V. A. şi V. M., în calitate de fii.

Notificarea  nr. 884/N/2001 a fost formulată de către V. M. şi V. A..

V. M. a decedat la data de 06.03.2002 conform certificatului de deces nr. 24/07.03.2002 (fila 142).

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 77/23.04.2003 (fila 82), supliment la certificatul de moştenitor nr. 40/2002, de pe urma defunctului V. M. au rămas moştenitorii V. M. şi P. V. – M., în calitate de fiu, respectiv fiică.

V. A. a decedat la data de 14.06.2003 conform certificatului de deces nr. 1117/16.06.2003 (fila 152).

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 37/25.03.2004 (fila 121 – 122), supliment la certificatul de moştenitor 166/04.12.2003, de pe urma defunctului V. A. au rămas moştenitorii V. V., în calitate de soţie supravieţuitoare şi F. S. I, în calitate de fiică. De pe urma defunctei V. V., decedată la data de 04.09.2014 a rămas moştenitoare F. S. I., fiică, conform certificatului de moştenitor legal nr. 85/04.07.2017 (fila 123 – 124), suplimentar la certificatul de moştenitor nr. 110/16.09.2015.

În cauză, preluarea imobilului s-a făcut în baza  Decretului  nr. 83 din 2 martie 1949 care a completat Legea nr. 187 din 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Potrivit art. 2 din Decret, au trecut în proprietatea Statului, ca bunuri ale întregului popor: a) exploatări agricole moşiereşti care au făcut obiectul exproprierii, potrivit legii nr. 187 din 1945 şi fermele model, constituite prin efectul aceleiaşi legi, cu întreg inventarul viu, mort şi clădiri, aparţinând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află; b)Instalaţiile agricole şi semi-industriale, bunurile şi materialele destinate exploatării agricole, produsele agricole destinate valorificării, oriunde s-ar găsi depozitate, aparţinând exploatării moşiereşti expropriate; c)toate creanţele, titlurile, precum şi participările şi drepturile cuvenite decurgând din activitatea exploatărilor moşiereşti expropriate.

Tribunalul apreciază că preluarea a fost abuzivă şi se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. "i" din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989*) – Republicată, potrivit cărora  prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat."

În ceea ce priveşte dovada proprietăţii, Tribunalul constată că, deşi nu există acte translative de proprietate, sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001care prevăd că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În cauză, din procesul-verbal de predare  a bunurilor la data de 02.03.1949 şi inventarul întocmit cu acea ocazie, rezultă că a fost expropriat conacul autorului reclamanţilor, V. I., situat în  jud. Romanaţi, com. Zănoaga, alături de o serie de construcţii – anexe ale locuinţei principale: cocină de porci, un coteţ de păsări, magazie de cereale, pătul porumb, o remiză de maşini, o pivniţă, un puţ. Aceste anexe sunt bine descrise în tabelul V din formularul de inventar întocmit la momentul exproprierii, fiecare având completate menţiuni referitoare la suprafaţă, număr de încăperi, starea la momentul preluării, materialele din care au fost construite, tipul de acoperiş/învelitoare, fiind chiar evaluate la momentul anului respectiv, ceea ce a făcut posibilă o evaluare şi o individualizare a acestora  la cererea Comisiei interne de evaluare din cadrul Primăriei Leu la momentul analizării Notificării nr. 884/N/2001, chiar dacă erau deja demolate. În acest sens, se află în dosarul administrativ, raportul de evaluare al anexelor gospodăreşti, întocmit de S.C. Papirin SRL Craiova, în beneficiul Consiliului Local al com. Leu (filele 159 – 176). Legea nr. 165/2013 nu condiţionează acordarea despăgubirilor de descrierea din punct de vedere arhitectural, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt suficiente elemente descriptive ale acestor construcţii care să facă posibilă individualizarea şi evaluarea.

Susţinerile din întâmpinare ale pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor referitoare la faptul că aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absenţa unor probe contrare, fapt ce implică, pe de o parte, condiţia obţinerii de către solicitant a negaţiilor referitoare la actele de proprietate,  ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naţionale şi Primăriei în a cărei rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declaraţii olografe, prin care solicitantul declară pe propria răspundere că nu mai deţine alte înscrisuri, sunt nefondate.

În cauză, reclamanţii nu pot fi acuzaţi că nu au întreprins suficiente diligenţe la autorităţi pentru a completa probarea dreptului de proprietate asupra acestor anexe. Dimpotrivă la dosar există cererile formulate la diverse autorităţi şi răspunsurile primite, în cea mai mare parte nefavorabile.

Astfel, instanţa constată că prin cererea nr. 716/10.04.2019 (fila 86), reclamantul V. M. a solicitat SJAN Dolj să - i fie comunicate matricole ale clădirii (case, magazii, pătule, remize, etc, posedate de autorul V. M.I. din comuna Zănoaga, judeţul Romanaţi, actul Zănoaga, judeţul Dolj, precizând că aceste acte sunt necesare pentru comunicarea la A.N.R.P. Bucureşti pentru soluţionarea unor notificări pe Legea nr.10/2001. Prin cererea nr. 717 C/10.04.2019 (fila 87), reclamantul V. M. a solicitat SJAN Dolj să - i fie comunicate extrase de rol fiscal din perioada 1945-1949 sau istoric de rol fiscal în care sunt evidenţiate bunurile immobile preluate abuziv de la bunicul său, V. M.I. din comuna Zănoaga, judeţul Romanaţi, actual sat Zănoaga, comuna Leu, judeţul Dolj. Prin cererea nr. 718 C/10.04.2019 (fila 88), reclamantul V. M. a solicitat SJAN Dolj să - i fie comunicat un plan de amplasament şi situaţie pentru  fosta proprietate a autorului V. M.I. din comuna Zănoaga, judeţul Romanaţi, actual sau Zănoaga, comuna Leu din perioada 1945-1949. Prin cererea nr. 719 C/10.04.2019 (fila 89), reclamantul V. M. a solicitat SJAN Dolj să - i fie comunicate autorizaţiile de demolare pentru fostele  imobile- magazii, pătule, remize, etc., din perioada 1950-1960, de la fostul AGROMEC Zănoaga, comuna Zănoaga, judeţul Dolj, care a funcţionat în imobilele care au aparţinut bunicului V. M.I. din comuna Zănoaga, judeţul Romanţi, actual sat Zănoaga, comuna Leu, judeţul Dolj. Prin cererea nr. 720 C/10.04.2019 (fila 90), reclamantul V. M. a solicitat SJAN Dolj să - i fie communicate inventare din perioada 1950-1960 de la fostul AGROMEC Zănoaga.

Reclamanta P. V. M.  a formulat către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj cererea înregistrată sub nr. 26530/27.03.2019 (fila 91)  prin care a solicitat  comunicarea  istoricului de rol fiscal din perioada 1945-1950 pentru autorul de rol V. I., din fosta comună Zănoaga, matricole de clădiri (conac, magazii, pătule, remize, coteţe, etc, posedate de autor în perioada 1945-1949, istoric de adresă şi numărul postal pentru autorul V. I. în perioada 1945-1949, apoi pentru SMT  Zănoaga perioada 1950-1990.

A arătat că  imobilele şi inventarul agricol al bunicului V. I.  au fost luate abuziv în baza Decretului nr. 83/1949, iar situaţiile solicitate îi sunt necesare la A.N.R.P.Bucureşti.

Prin cererea nr. 6047/27.03.2019 adresată Consiliului Judeţean Dolj (fila 93), reclamanta P. V. M.  a solicitat matricola clădirii, istoric de rol fiscal, inventare, autorizaţii de demolare, plan de amplasament şi situaţie pentru imobilul situat în sat Zănoaga, comuna Leu, judeţul Dolj.

Cereri similare a formulat la Consiliul Judeţean Olt, la dosar fiind la fila 99, cererea înregistrată sub nr. 1909/28.02.2019 şi la Primăria Com. Leu – cererea nr. 1050/21.02.2019 (fila 101).

Răspunsurile autorităţilor sunt tot atâtea negaţii câte cereri au formulat reclamanţii.

Există în acest sens  adresa nr. 6047/12.04.2019 (fila 94) prin care Consiliul Judeţean Dolj a comunicat că nu deţine documentele solicitate (matricula clădirii, istoric de rol fiscal, inventare, autorizaţii de demolare, plan de amplasament şi situaţie) pentru imobilul situat în sat Zănoaga, comuna Leu, judeţul Dolj.

Serviciul Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale a comunicat  reclamantei P. V. M., prin adresa nr. 250 – C/05.03.2019  (fila 95) că  nu  se pot elibera autorizaţiile de demolare pentru imobilele deţinute de numitul V. I. (Ioan), din comuna Zănoaga, judeţul Olt, din perioada 1949 – 1965; prin adresa nr. 251 – C/05.03.2019  (fila 96), a comunicat că nu se pot elibera planurile de amplasament şi situaţie din perioada 1945 - 1960, care să cuprindă proprietatea numitului V. I. (Ioan), din comuna Zănoaga;  prin adresa nr. 252 – C/05.03.2019  (fila 97), a comunicat că nu se pot elibera evidenţele din registrele agricole ale comunei Zănoaga, judeţul Olt, pentru proprietarul V. I. (Ioan), din anii 1945 – 1949; prin adresa nr. 253 – C/05.03.2019  (fila 98), a comunicat că nu li se pot elibera inventarele solicitate după anul 1949.

În toate adresele motivaţia a fost că în depozitele serviciului  nu deţin arhivă de la această localitate, nefiindu-le predată.

Urmare a solicitării reclamantei P. V. M., înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. 1909/28.02.2019, referitor la eliberarea unor documente cu privire la proprietatea deţinută de V.- I. din comuna Zănoaga, Consiliul Judeţean Olt a comunicat că solicitarea acesteia nu poate fi rezolvată favorabil, deoarece în arhiva Consiliului Judeţean Olt se găsesc documente începând cu anul 1968, întrucât până în anul 1968 a fost comuna Zănoaga în cadrul Raionului Caracal şi a  sugerat să  se adreseze Arhivelor Naţionale Dolj (fila 100).

Ca răspuns la adresa nr. 1050/21.02.2019, Primăria Comunei Leu a comunicat reclamantei  că în arhiva Primăriei Leu nu au fost găsite registre agricole din perioada anilor 1945-1950 si nici registre de rol şi a menţionat ca arhiva S.M.A. Zanoaga nu a fost preluata de Primăria Leu (fila 102).

 Ca răspuns la cererea reclamantului V. M.  înregistrată la Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale sub nr. SJANDJ-720-C din 10.04.2019, prin care a solicitat eliberarea unei copii/ unui extras conform cu originalul de pe inventare din perioada 1950 - 1960 de la fostul Agromec l.T.) Zănoaga, judeţul Dolj, care cuprind clădiri ce au fost preluate de la numitul Vasilescu, Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Dolj au comunicat că, cercetând fondurile de arhivă Primăria Comunei Zănoaga şi Sfatul Popular  al Regiunii Oltenia din perioada 1950 - 1960, s-a constatat că Serviciul Judeţean Dolj nu deţine  inventarele mai sus menţionate, drept pentru care nu poate elibera actele solicitate. De asemenea, a precizat că Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale nu deţine documente create de fostul Agromec (S.M.T.) Zănoaga, judeţul Dolj (fila 232).

Toate aceste demersuri şi negaţii denotă că autorităţile nu deţin acte din perioada anului 1949 referitoare la imobilele deţinute de autorul reclamanţilor în com. Zănoaga şi contrazic susţinerile pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor privind lipsa obţinerii din partea reclamanţilor a unor negaţii referitoare la actele de proprietate, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001. La dosar există de asemenea, declaraţie pe proprie răspundere dată la 05.05.2019 (fila 229) prin care reclamanţii P. V. M. şi V. M. au arătat că nu mai deţin alte înscrisuri referitoare la Notificarea nr. 884/N/2001.

Prin urmare, pentru cea mai mare parte din construcţiile solicitate prin notificare, având în vedere că au fost demolate aşa cum rezultă din referatul întocmit de Comisia Internă a Com. Leu la momentul analizării Notificării, Tribunalul constată că reclamanţii sunt îndreptăţiţi în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, la măsuri compensatorii prin puncte.

Se va avea în vedere că, deşi figurează în procesul-verbal de preluare întocmit în anul 1949, cocina de porci nu a fost solicitată prin Notificare, împrejurare în raport de care trebuie respectate limitele învestirii şi principiul disponibilităţii părţii specific procesului civil; de altfel, aceasta nu este cuprinsă nici în Dispoziţia Primarului nr. 147/24.03.2006.

Totodată, remiza magazie cereale, deşi solicitată prin Notificare nu figurează în tabelul V construcţii, unde se face vorbire doar despre o remiză pentru maşini şi o magazie de cereale în suprafaţă de 144 mp, pe care expertul  a individualizat – o în raportul de evaluare sub denumirea "etaj magazie cereale" (fila 168).

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul va admite în parte contestaţia şi va

obliga pârâta să emită decizie de compensare pentru construcţiile anexe ale casei de locuit din satul Zănoaga. com. Leu, jud. Dolj, expropriate în anul 1949, constând în: patul porumb în suprafaţă de 56 mp, cu 2 încăperi, construit din ştacheţi, cu învelitoare din tablă, etaj magazie de cereale, în suprafaţă de 144 mp, cu 3 încăperi, construit din cărămidă, cu învelitoare din tablă, un coteţ de păsări, în suprafaţă de 45 mp, construit din cărămidă, cu învelitoare din ţiglă, o remiză de maşini, în suprafaţă de 64 mp, cu o încăpere, construită din cărămidă, cu învelitoare din tablă, o pivniţă, un puţ de apă.

Dreptul la un proces echitabil include în conţinutul său o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a  câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, va obliga pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin chitanţa de plată nr. 32/29.01.2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite în parte contestaţia formulată de reclamanţii P. V. M.,  domiciliată în mun. Craiova..., judeţul Dolj, V. M., domiciliat în mun. Craiova..., judeţul Dolj şi F. S. I., domiciliată în Mun. Bucureşti... împotriva Deciziei de invalidare nr. 31154/13.12.2019 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor,  în contradictoriu cu  pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în Bucureşti, .

Obligă pârâta să emită decizie de compensare pentru construcţiile anexe ale casei de locuit din satul Zănoaga, comuna Leu, jud. Dolj, expropriate în anul 1949, constând în: pătul porumb în suprafaţă de 56 mp, cu 2 încăperi, construit din ştacheţi, cu învelitoare din tablă, etaj magazie de cereale, în suprafaţă de 144 mp, cu 3 încăperi, construit din cărămidă, cu învelitoare din tablă, un coteţ de păsări, în suprafaţă de 45 mp, construit din cărămidă, cu învelitoare din ţiglă, o remiză de maşini, în suprafaţă de 64 mp, cu o încăpere, construită din cărămidă, cu învelitoare din tablă, o pivniţă, un puţ de apă.

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată azi, 29 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Red.jud.I.G.Ş.

04.02.2021

Tehn.S.V./6 ex.

Domenii speta

Spete similare