Expropriere de fapt, respingere prematuritate

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.001229

Dosar nr. 12387/215/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă nr. 1229/2019

Şedinţa publică de la 21 Iunie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE: 

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea  apelului formulat de apelanta-reclamantă M.A.B., împotriva sentinţei civile nr. 9325 pronunţată la data de 18.09.2017 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 12387/215/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. C, PRIN P., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Instanţa, verificându-şi competenţa, în raport de dispoziţiile art. 95 pct.2 şi art. 466 C.pr.civ., constată că este competentă, general, material şi teritorial în soluţionarea prezentului apel,  estimează durata  necesară  cercetării cauzei la un singur termen de judecată, după epuizarea probatoriului administrat în cauză şi nemaifiind cereri de formulat, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată şi  o reţine în pronunţare.

După dezbaterea cauzei, în şedinţă publică, se prezintă avocat D.F., pentru apelanta-reclamantă şi depune concluzii scrise.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 9325/18.09.2017, pronunţatî de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 12837/215/2016, a fost respinsă  cererea formulată de reclamanta M.A.B. în contradictoriu cu pârâtul M.C. prin P., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta este proprietara suprafeţei de 1346 mp, situată în ... având în vedere titlul de proprietate nr. 169-14955/24.05.1993, iar conform raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie, această suprafaţă de teren este compusă dintr-un număr de cinci parcele, respectiv  suprafaţa de 130 mp – nr. cadastral 17496_1, suprafaţa de 336 mp – nr. cadastral 17496_5, suprafaţa de 335 mp – nr. cadastral 17496_7, suprafaţa de 335 mp – nr. cadastral 17496_9, suprafaţa de 210 mp – nr. cadastral 17496_11.

De asemenea, instanţa având în vedere  concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de domnul expert Ş.V. a mai reţinut că potrivit Planului Urbanistic Zonal „Romanescu Hipodrom”, destinaţia suprafeţei de teren de 1346 mp este stradă, iar în Planul Urbanistic Zonal din 2004, figurează toate cele cinci trasee stradale  precum şi că la data efectuării expertizei s-a constatat că terenul este liber.

Potrivit prevederilor art. 1357 din Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Din prevederile legale menţionate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Astfel, având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa nu poate reţine existenţa unei fapte ilicite în condiţiile în care terenul aparţinând reclamantei este teren liber, nefiind  afectat de reţele de circulaţie sau alte amenajări edilitar-urbanistice.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că nu este probată nici existenţa prejudiciului material suferit de reclamantă câtă vreme nu a avut loc realizarea obiectivelor menţionate în  Planul Urbanistic Zonal „Romanescu Hipodrom”.

Totodată, raportat la situaţia de fapt reţinută se impune, a se analiza dacă asupra terenului în litigiu a operat o expropriere de facto, respectiv dacă s-a produs o ingerinţă asupra dreptului de proprietate al reclamantei, în dezacord cu dispoziţiile art. 1 al Protocolului nr. 1, adiţional la C.E.D.O., potrivit căruia „orice persoană, fizică sau juridică, are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”

Astfel, chestiunea exproprierii de facto a fost tranşată de C.E.D.O. care, în mai multe cauze, a statuat că preluarea unui imobil, în absenţa unui act de expropriere formală, cu consecinţa pentru proprietar de a fi pierdut definitiv dispoziţia asupra acestuia, poate fi asimilată unei exproprieri de fapt, ingerinţă arbitrară şi de natură să rupă „echilibrul just” între exigenţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea cauzele Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, Vergu împotriva României).

Tot astfel, într-o altă cauză, C.E.D.O. a reţinut că în lipsa unor acte de expropriere, situaţia reclamanţilor, datorată ocupării ireversibile a terenului în litigiu, de către autorităţi, cu nerespectarea principiului legalităţii, nu poate fi considerată „previzibilă” şi corespunzătoare principiului securităţii juridice (cauza Burghelea împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii însă, nu se poate reţine că s-ar fi produs o ingerinţă litigioasă asupra dreptului de proprietate al reclamantei, cu consecinţa pierderii definitive a dreptului său de dispoziţie în legătură cu nemişcătorul ori a ocupării ireversibile a acestuia.

Astfel, chiar dacă terenul este inclus într-un plan urbanistic zonal care nu a fost pus în aplicare, bunul s-a aflat, de la data dobândirii, neîntrerupt în posesia reclamantei care, a putut dispune de imobil în acord cu regulile aplicabile în acea zonă, ţinând cont de categoria de folosinţă a nemişcătorului, iar  certificatele de urbanism emise pe numele reclamantei atestă regimul juridic al acestei suprafeţe de teren, respectiv teren intravilan proprietate privată,  cu destinaţia– zonă de locuinţe.

Ca atare, atâta vreme cât imobilul nu a fost preluat efectiv şi nu a fost încă grevat de lucrările de interes local menţionate, nu se poate susţine că pârâtul ar fi operat o expropriere „de facto”, împrejurare care să-i fi produs reclamantei (în condiţiile în care acesta nu a pierdut niciun moment atributele posesiei şi folosinţei) o ingerinţă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la C.E.D.O.

Prin urmare, câtă vreme nu se poate reţine săvârşirea unei fapte ilicite de către pârât, nefiind probată existenţa prejudiciului material suferit de către reclamantă întrucât nu a avut loc realizarea obiectivelor legate de expropriere, instanţa a respins cererea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 9325/18.09.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 12837/215/2016 a declarat apel reclamanta M.A.B., prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.

În esenţă, reclamanta a arătat că prin ansamblul materialului probator administrat în faţa primei instanţe a dovedit că a avut loc o expropriere de fapt a terenului său prin aprobarea planului urbanistic de detaliu "Romanescu Hipodrom" prin hotărârea Consiliului Local a Mun. Craiova nr. 9/1996 şi ulterior, prin Planul Urbanistic Zonal "Romanescu Hipodrom", aprobat prin H.C.L. Craiova nr. 209/27.05.2010.

Apelanta a arătat că terenul este afectat de conducte, trotuare, deservind cartierul de case edificate în zonă, exproprierea de fapt având loc prin aprobarea planului urbanistic deşi, a achitat taxele şi impozitele pentru această suprafaţă de teren. Concluziile raportului de expertiză efectuat de expert Ş.V. au reţinut că potrivit  Planului Urbanistic Zonal "Romanescu Hipodrom", destinaţia suprafeţei de teren de 1346 mp. este stradă, iar în Planul Urbanistic Zonal din 2004, figurează toate cele 5 trasee stradale, însă instanţa a reţinut în mod greşit faptul că la data efectuării expertizei s-a constatat că terenul este liber.

Apelanta a arătat că pârâtul M.C. ocupă fără drept terenul proprietatea sa, împiedicând-o să exercite două dintre atributele dreptului de proprietate, posesia şi folosinţa, instanţa de fond, în mod greşit, respingând acţiunea.

A solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică, prin care să se stabilească contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466-482 Noul Cod de Procedură Civilă.

Apelanta a precizat la data de 13.02.2018 că înscrisurile de care se prevalează în faza procesuală a apelului sunt cele depuse la dosarul instanţei de fond.

Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 906 lei, achitată prin chitanţa nr. 0084707/20.02.2018.

Prin Încheierea din 20.04.2018, instanţa a încuviinţat, din oficiu, proba cu expertiză urbanism şi amenajare teritoriu, având ca obiectiv identificarea terenului în litigiu şi stabilirea dacă pe acest teren se află amenajări de utilitate publică, amenajări spaţii verzi, amenajări subterane, urmând ca în măsura în care se vor constata aceste amenajări să se identifice şi să se descrie în detaliu.

Totodată s-a dispus emiterea unei adrese către Primăria Craiova pentru a se comunica regimul juridic al terenului în litigiu şi stadiul procedurii de revizuire a H.C.L. nr. 209/2010 prin care s-a aprobat P.U.Z.-ul "Hipodrom Romanescu", precum şi a se preciza dacă au fost demarate lucrări în sensul propus prin PUZ sau alte lucrări de interes public.

Relaţiile solicitate au fost comunicate prin adresa nr. 67930/04.06.2018 (fila 46) şi prin adresa nr. 110679/2018 (fila 60).

A fost depus raportul de expertiză tehnică efectuat de expert P. I. (filele 65-69).

A fost depus raportul de expertiză efectuat de expert M. A. D., intitulat "raport comun de expertiză tehnică", aflat la filele 80-98.

Prin încheierea din 20.01.2019, instanţa a încuviinţat obiecţiunile în cauză formulate de reclamantă, răspunsul fiind comunicat la filele 107,112,119.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţie, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţan şi local, reiau condiţiile exproprierii stipulate în Constituţie stabilind modalităţile în care se poate declanşa şi finaliza o procedură de expropriere care are ca rezultat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul unei persoane private în domeniul public. Utilitatea publică şi dreapta şi prealabila despăgubire reprezintă principiile care stau la baza acestui tip de expropriere. În acest sens şi în Noul Cod Civil se arată la art. 562 alin. (3) că exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator.

În afară de exproprierea legală, în practică există numeroase cazuri de expropriere de fapt care, deşi nereglementată de o normă naţională de drept substanţial, reprezintă o situaţie generatoare de efecte juridice pe planul dreptului de proprietate.

În baza jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a considerat în doctrină (C. Bîrsan, „Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010) că se poate vorbi despre o expropriere de fapt de fiecare dată când „diversele măsuri ale autorităţilor statale au ca rezultat lipsirea titularului de posibilitatea exercitării atributelor dreptului său”.

Dreptul de proprietate privată, fiind un drept real principal, indiferent de modul de dobândire, se manifestă prin posibilitatea exercitării de către titularul său a trei atribute: folosinţa, culegerea fructelor şi dispoziţia materială şi juridică.

În speţă, apelanta – reclamantă M. C. – B. a solicitat acordarea despăgubirilor invocând încălcarea dreptului său de proprietate prin fapta pretins ilicită a autorităţilor administrative: pe de o parte, a arătat că o parte din terenurile sale, respectiv loturile în suprafaţă de 128 mp, 335 mp, 128 mp, 210 mp sunt afectate de planul urbanistic de detaliu „Romanescu Hipodrom”, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local a Mun. Craiova nr. 9/1996 şi ulterior, prin Planul Urbanistic Zonal "Romanescu Hipodrom", aprobat prin H.C.L. Craiova nr. 209/27.05.2010 iar pe de altă parte, terenul este afectat de conducte şi trotuare ce deservesc cartierul de case edificate în zonă.

În mod generic, a precizat la data de 16.01.2017 că ocuparea terenului şi demararea lucrărilor de expropriere în lipsa declanşării procedurii prevăzute de lege, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, manifestată prin împiedicarea proprietarului de a exercita atribute esenţiale ale acestui drept, precum posesia şi folosinţa.

Acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, precum şi art. 1357 şi urm. Noul Cod Civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Tribunalul consideră că în mod corect, prima instanţă a analizat pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei, concluzionând asupra inexistenţei unei fapte ilicite a autorităţii administrative care să fi condus la o astfel de ingerinţă şi a caracterului cert al unui presupus prejudiciu.

Premisa constatării unei astfel de ingerinţe constă în aceea că afectarea dreptului de proprietate, în orice modalitate, nu neapărat prin pierderea efectivă a posesiei bunului, nu se prezumă ci trebuie dovedită. Or, în cauză, apelanta nu a indicat instanţei în mod punctual cum a fost afectată substanţa dreptului său de proprietate. Ipoteza unei exproprieri de facto nu se justifică pe niciun element probatoriu prezentat de aceasta din care să rezulte că imobilul a ajuns a servi, direct sau indirect, unei utilităţi publice, fără un transfer real al dreptului de proprietate.

Efectuarea unor eventuale lucrări  care să privească terenul apelantei din partea autorităţilor publice  nu a fost dovedită. Dimpotrivă,  prin adresa nr. 110679/2018 emisă de Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Serviciul Urbanism şi Nomenclatură stradală (fila 58 dosar apel) s-a comunicat de către unitatea administrativ - teritorială Mun. Craiova că nu au fost demarate lucrări în vederea realizării tramei stradale propuse prin PUZ (planul urbanistic zonal) de către autoritatea publică locală.

Aşadar nu rezultă o ocupare efectivă a terenului sau o afectare a acestuia de către anumite lucrări pentru că acestea nu au început. Nici în rapoartele de expertiză efectuate în dosar nu se evidenţiază asupra terenului identificat de experţii judiciari ca fiind al apelantei, o astfel de împrejurare.

Faptul că terenul ar fi rezervat prin anumite acte administrative precum planuri urbanistice generale sau planuri urbanistice zonale nu este suficient prin el însuşi pentru a concluziona asupra unei limitări a dreptului de proprietate privată din partea autorităţilor statului.

Pornind de la definiţia pe care jurisprudenţa europeană o consacră noţiunii de „expropriere de fapt”, rezultă în mod evident că nu se poate vorbi despre un impediment în exercitarea atributelor folosinţei şi indirect, al dispoziţiei, câtă vreme apelanta nu a fost lipsită efectiv de folosinţa sau dispoziţia asupra terenului a cărui proprietară este.

Practic, apelanta solicită instanţei aplicarea unei prezumţii ca mijloc de probă în sensul de a constata că afectarea anumitor corpuri de proprietate pentru amenajarea străzii prin Planul Urbanistic Zonal "Romanescu Hipodrom” prezumă restrângerea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea  nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Acest plan asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general.

Planul urbanistic zonal cuprinde, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, reglementări asupra zonei referitoare la: organizarea reţelei stradale; organizarea arhitectural-urbanistică în funcţie de caracteristicile structurii urbane; modul de utilizare a terenurilor; dezvoltarea infrastructurii edilitare; statutul juridic şi circulaţia terenurilor; protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora.

Planul urbanistic zonal reprezintă o viziune urbanistică, ce transpune la nivelul localităţilor urbane sau rurale, propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean, conform art. 44 din Legea nr. 350/2001.

Aşadar, planul urbanistic zonal nu este susceptibil prin el însuşi a prejudicia dreptul de proprietate al persoanelor asupra terenurilor ce fac parte din zona vizată de documentaţia de urbanism.

Potrivit art. 8 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localităţi sau zone unde se intenţionează executarea ei.

Dacă s-ar primi raţionamentul apelantei în sensul în care planurile urbanistice sunt susceptibile de vătămare a dreptului de proprietate, nu s-ar mai putea efectua nicio expropriere pentru utilitate publică, de vreme ce declararea utilităţii publice este condiţionată de înscrierea în prealabil a lucrării în planurile urbanistice. Ar deveni inaplicabile prevederile Legii nr. 33/1994 în situaţia avizelor de expropriere, acolo unde exproprierile se dovedesc absolut necesare, care trebuie în mod obligatoriu să fie fundamentate pe prevederile directoare prevăzute în planurile de urbanism.

Altfel spus, nu se poate vorbi despre încălcarea unei proprietăţi existente printr-o proiecţie urbanistică, un plan urbanistic aprobat prin Hotărâre a Consiliului Local nu poate afecta un drept de proprietate. Cu atât mai mult, în speţă, unde nici nu se poate vorbi despre un plan urbanistic în vigoare câtă vreme acesta face obiectul unei proceduri de revizuire, aspect semnalat prin întâmpinare şi confirmat prin adresele ulterioare şi certificatul de urbanism nr. 241/2016 ( fila 77 dosar fond).

În acest sens, certificatul  mai sus menţionat a fost eliberat la cererea unităţii administrativ – teritoriale Mun. Craiova, în scopul reactualizării Planului Urbanistic Zonal „Romanescu – Hipodrom”.

La solicitarea instanţei, în baza rolului activ exercitat, în faza procesuală a apelului cu privire la stadiul procedurii de revizuire a HCL nr. 209/2010, prin adresa nr. 76807/04.06.2018 emisă de Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Serviciul Urbanism şi Nomenclatură Urbană (fila 46 dosar apel) s-a comunicat că în lista de investiţii a anului 2018 a fost prinsă poziţia pentru actualizare PUZ „Romanescu – Hipodrom”, pentru care a fost emis certificatul de urbanism nr. 936/24.05.2018. Prin adresa nr. 110679/2018 emisă de Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului. Serviciul Urbanism şi Nomenclatură stradală (fila 58 dosar apel) s-a comunicat de către unitatea administrativ - teritorială Mun. Craiova că documentaţia urbanistică PUZ ce vizează zona Romanescu – Hipodrom se află în stadiul de reproiectare, ce presupune refacerea întregii documentaţii elaborate anterior.

Deci, cu atât mai mult, de vreme ce planul urbanistic invocat de apelanta - reclamantă ca fiind generatorul unei exproprieri de fapt, nu este încă definitivat, nu se poate vorbi în speţă despre o îngrădire a atributelor dreptului său de proprietate.

Faţă de considerentele mai sus expuse, nu prezintă relevanţă faptul că în raportul de expertiză efectuat de dl.expert Ş.V. s-a menţionat că destinaţia celor cinci parcele este „stradă” conform PUZ „Romanescu – Hipodrom” şi că în Planul Urbanistic Zonal din 2004 figurează toate cele 5 trasee stradale.

Apelul reclamantei este nefondat şi din perspectiva celuilalt motiv invocat ca fiind de natură a determina o expropriere de fapt – împrejurarea că terenul ar fi afectat de conducte şi trotuare ce deservesc cartierul de case edificate în zonă.

Astfel, potrivit expertizei efectuate de expert Popescu Ion, ale cărei concluzii se regăsesc şi în raportul de expertiză comun întocmit de experţii desemnaţi în apel (filele 80 – 98) conducta de canalizare a zonei trece la o distanţă de 4,40 m faţă de gardul existent al celor două corpuri de proprietate; paralel cu aceasta, la o distanţă de 4m de gardul celor două proprietăţi trece subteran conducta de alimentare cu apă potabilă a zonei; pe partea opusă a străzii sunt montaţi stâlpi de electricitate şi subteran conducta de gaze a zonei. Străzile cavaleriei şi Infanteriei nu sunt amenajate şi nu trece nicio conductă de utilităţi publice pe acestea. Strada Artileriei ce corespunde corpului de proprietate 11 Codul Civil este amenajată iar conducta de canalizare a zonei trece subteran la o distanţă de gardul proprietăţii de 5,5 m. În zonă nu au fost identificate conducte de petrol, adăposturi militare, parcuri, grădini publice, pieţe pietonale.

Potrivit expertizei efectuate de expert M. A. – D., căminele de la reţeaua de alimentare cu apă, de la reţeaua de canalizare şi un capac rotund de la reţeaua de gaze nu se află amplasate în interiorul suprafeţei de 218 mp, ci în exteriorul acesteia, pe drum. Nu au fost observate elemente de infrastructură edilitară supraterană în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 335 mp (corpul 5CC). La terenul în suprafaţă de  335 mp (corpul 7CC) căminele de la reţeaua de alimentare cu apă şi de la reţeaua de canalizare sunt situate în dreptul vecinilor, în afara proprietăţii, aşa cum rezultă şi din planşele foto la care face trimitere expertul, Anexele nr. 8A2, 8A1, 8 B2. La terenul în suprafaţă de  335 mp (corpul 9CC) nu au fost observate elemente de infrastructură edilitară supraterană şi nici semne ale vreunui drum amenajat. La terenul în suprafaţă de 110 mp (corpul 11CC) elementele de infrastructură edilitară supraterană sunt situate de asemenea, în exteriorul proprietăţii, fiind identificate de expert un cămin rotund de la reţeaua de canalizare, un contor de energie electrică instalat pe suport metalic, un capac rotund de la reţeaua de alimentare cu apă şi un tub înalt din material plastic de la reţeaua de canalizare, toate situate în exteriorul proprietăţii, aspecte care rezultă şi din planşele foto anexate (Anexele nr. 10, 10A1, 10A2, 10A3).

Aşadar, apelanta - reclamantă nu ar putea solicita obligarea la plata unor despăgubiri întrucât terenul nu este afectat de conducte şi trotuare, aşa cum a arătat în acţiune şi în apel şi nici motivat de împrejurarea rezervării terenului într-un plan urbanistic zonal aflat în curs de revizuire.

Este de necontestat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa, a reţinut existenţa unui prejudiciu constând în lipsirea de exerciţiul concret al dreptului de folosinţă pentru un teren dar, aceasta, în ipoteza ocupării terenului şi demarării lucrărilor de expropriere în lipsa declanşării procedurii prevăzute de lege.

Nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată de apelantă, nu vizează particularităţile cauzei întrucât în speţele respective existau elemente concrete ale îngrădirii dreptului de proprietate echivalate cu o expropriere de fapt precum pierderea posesiei bunului, interdicţii de construire sau modificare a unei construcţii, nefiind dedusă judecăţii o situaţie precum cea din prezenta cauză, în care simpla includere a terenului într-un plan urbanistic zonal să prezume afectarea dreptului de proprietate.

În cazul exproprierii, nu se pot cere despăgubiri dacă prejudiciul suferit nu este unul real, apelanta - reclamantă nefăcând dovada că a fost împiedicată de către autorităţile locale în exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, câtă vreme imobilul nu a fost preluat efectiv şi nu a fost încă grevat de lucrări de interes local, nu a operat o expropriere „de facto”, împrejurare care să-i fi produs apelantei, în condiţiile în care aceasta nu a pierdut în niciun moment atributele posesiei şi folosinţei, o ingerinţă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Nefiind probată existenţa vreunei fapte ilicite şi respectiv a unui prejudiciu cauzat de aceasta, în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă M.A.B.  CNP ..., domiciliată în .... împotriva sentinţei civile nr. 9325/18.09.2017, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 12387/215/2016 în contradictoriu cu pârâtul M.C. prin P., cu sediul în ... ca nefondat.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recurs ce se va depune la sediul Tribunalului Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Iunie 2019.

Preşedinte,

 Judecător,

Grefier,

Red.jud

26.06.2019

Tehnored.S.V./4 ex.

Jud.fond.

Domenii speta

Spete similare