Daune morale, accident de circulaţie

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2018:165.000805

Dosar nr. 732/201/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civilă Nr. 805/2018

Şedinţa publică de la 20 Aprilie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE I.G.Ş

Judecător A.B.

Grefier C.D.S.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă  C.C.E.împotriva  sentinţei civile nr. 1081 pronunţată  la data de 24.10.2017 de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 732/201/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E.D.A., intimata-pârâtă S.A.R. C.I SA, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat C.N.O.pentru apelanta-reclamantă, avocat D.D.pentru intimata-pârâtă E.D.A., avocat T.M., pentru intimata-pârâtă S.A.R. C.I SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 20.04.2018 prin serviciul registratură s-a depus cerere  de strigare a cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată de avocat avocat C.N.O.pentru apelanta-reclamantă, procedura de citare cu intimata-pârâtă E.D.A. este viciată, procedura de citare s-a întors fără a se completa nicio menţiune de către factorul poştal, viciul de procedură s-a acoperit prin prezenţa apărătorului în faţa instanţei de judecată.

Instanţa, în raport de dispoziţiile art. 482 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuţie competenţa instanţei de judecată şi estimarea duratei necesară soluţionării cauzei.

Avocat C.N.O.pentru apelanta-reclamantă având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata necesară soluţionării cauzei la un termen de judecată.

Avocat D.D.pentru intimata-pârâtă E.D.A., având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata necesară soluţionării cauzei la un termen de judecată.

Avocat T.M., pentru intimata-pârâtă S.A.R. C.I SA având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata necesară soluţionării cauzei la un termen de judecată.

Instanţa, verificându-şi competenţa, în raport de dispoziţiile art. 95 pct.2 şi art. 466 C.pr.civ., constată că este competentă, general, material şi teritorial în soluţionarea prezentului apel, prorogă pronunţarea asupra estimării duratei necesară soluţionării cauzei după discutarea probelor.

Instanţa, acordă cuvântul asupra probelor solicitate.

Avocat C.N.O.pentru apelanta-reclamantă arată că nu are probe de solicitat.

Avocat D.D.pentru intimata-pârâtă E.D.A., solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Avocat T.M., pentru intimata-pârâtă S.A.R. C.I SA solicită încuviinţarea probei cu  înscrisurile de la dosar şi depune practică judiciară.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, estimează durata necesară soluţionării cauzei la un termen de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat C.N.O.pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate iar pe fond solicită admiterea în totalitate a acţiunii aşa cum a fost formulată obligând pârâtele la plata daunelor morale şi materiale. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Instanţa de fond nu a dat relevanţă tuturor probatoriilor din dosar în sensul că a  înlăturat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în condiţiile în care este de notorietate că în situaţii ca cea din prezenta cauză se cheltuie sume mari de bani atât cu ocazia spitalizării cât şi ulterior sume care nu pot fi justificate cu acte  deoarece în momentele extrem de delicate prin care a trecut apelanta-reclamantă nu s-a gândit că va fi nevoie să aducă probe. Martorii audiaţi  completează actele aflate la dosar arătând că apelanta-reclamantă a cheltuit  20 000 lei pe deplasări, medicamente, etc. Arată că instanţa de fond a apreciat greşit cuantumul despăgubirilor materiale, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acesta este insuficient în raport cu trauma suferită de minora care a fost lovită pe trecerea de pietoni de autovehicul cât şi de mama acesteia care  a renunţat la serviciul din Italia pentru a se întoarce în ţară.

Avocat D.D.pentru intimata-pârâtă E.D.A., solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond. Arată că în urma accidentării minorei, care a fost lovită pe trecerea de pietoni de intimata-pârâtă, aceasta a suferit afectiuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. S-a solicitat  suma de 20000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, suma pe care o consideră nedovedită raportat la înscrisurile ataşate. Cu privire la suma solicitată cu titlu de daune morale  şi acestea trebuie dovedite. Arată că suma de 20000 lei este o sumă rezonabilă raportat la dauna suferită de victimă. Judecătorul fondului a apreciat corect cuantumul despăgubirilor materiale. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat T.M., pentru intimata-pârâtă S.A.R. C.I SA solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond. Instanţa de fond a apreciat şi a stabilit corect sumele acordate în raport cu consecinţele  negative suferite.  Referitor la cuantumul pretenţilor morale instanţa a apreciat şi a stabilit în mod temeinic şi legal cuantumul acestora. La stabilirea  cuantumului despăgubirilor  morale instanţa de fond a avut în vedere şi jurisprudenţa Tribunalului Dolj. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1081/24.10.2017, pronunţată de Judecătoria Calafat, a fost respinsă excepţia netimbrării cererii invocată de pârâta S.A.R. C.I. S.A.

A fost admisă în parte acţiunea civilă  formulată de reclamanta Cîrceanu Cristina Elena, în numele şi ca reprezentant legal al minorei Ilinca Teodora Lorena, împotriva pârâtelor E.D.A. şi S.A.R. C.I. S.A.

A fost obligată pârâta S.A.R. C.I SA la 912,71 lei despăgubiri materiale şi 20.000 lei daune morale, către reclamantă.

A fost obligată pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat oficiu, către reclamantă.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâta S. de A. R. C. I. S.A. instanţa a respins-o, întrucât aceasta cerere de chemare in judecată a fost iniţiată în urma unei plângeri penale ce a formulat obiectul dosarului penal nr. 376/P/2016 având ca obiect art. 196 cod penal, fiind aplicabile disp. art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că la data de 06.04.2016 pârâta E.D.în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul marca Duster cu nr. de înmatriculare DJ-...-... a accidentat-o pe trecerea de pietoni pe minora I. T. L. cauzându-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25-35 zile. Împotriva acesteia s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 1 şi 3 cod penal, insă deşi  s-a constatat existenţa faptei nu s-a dispus trimiterea in judecată a pârâtei şi s-a clasat cauza.

Reclamanta a solicitat daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu minora, care a fost internată în spital, cât şi cheltuieli materiale efectuate cu pentru recuperare, dar şi daune morale.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile anexate cererii, a reieşit că aceste cheltuieli se ridică la suma de 912,71 lei (filele 16,17,18,19,20,21 din dosar), cheltuieli pe care le-a suportat reclamanta mama minorei.

În privinţa daunelor morale, instanţa a apreciat că reclamantei şi fiicei acesteia le-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferinţa psihică generată de acel eveniment rutier, iar cuantumul acestora nu are criterii legate de determinare, însă este necesar ca acestea să fie apreciate rezonabil, pe o bază echilibrată raportat la consecinţele negative suferite de cei în cauză, astfel încât să nu se transforme în venituri nejustificate.

Pentru realizarea acestui echilibru, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere principiul proporţionalităţii între echitate şi nevoia socială, repere la care doctrina Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai adaugă un principiu cel al raportării nivelului daunelor morale la nivelul veniturilor din ţara de origine, iar un alt mod de evaluare a acestor daune ar fi contrar considerentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exprimate în Decizia nr. 2129/2013.

În speţă, s-a apreciat că acordarea de despăgubiri reprezentând daunele morale în suma de 20.000 lei către reclamantă, în calitate de reprezentant legal al minorei, reprezintă o compensaţie adecvată prejudiciului moral încercat de acestea, ca urmare a accidentului rutier produs la data de 06.04.2016.

La cuantificarea despăgubirilor morale, instanţa a avut în vedere şi faptul că pârâta E.D.A. nu a fost trimisă în judecată, parchetul dispunând clasarea cauzei având în vedere dispoziţiile codului penal, în sensul că angajarea răspunderii penale pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă în forma simplă este condiţionată de existenţa consumului băuturilor alcoolice a persoanei ce a provocat vătămarea sau de desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi o infracţiune, iar aceste cerinţe alternative au lipsit în cauza 376/P/2016.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a admis, în parte, acţiunea, iar societatea pârâtă a fost obligată atât la despăgubiri materiale, cât şi la daune morale, în condiţiile în care pârâta E.D.A. la data producerii accidentului de circulaţie deţinea poliţă de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/25/C25/HP nr. 003269471 încheiată cu pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C. C. E., în numele şi ca reprezentant legal al minorei I. T. L., prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În esenţă, apelanta a arătat că prima instanţă a apreciat greşit probele administrate, iar soluţia adoptată nu este de natură să repare prejudiciul cauzat.

Instanţa a ignorat proba cu martori care au apreciat sumele de bani cheltuite cu ocazia spitalizării fetei sale, care a avut nevoie de tratament de specialitate ambulatoriu dar şi de internare medicală. Judecătorul este suveran în aprecierea probelor, însă martorii audiaţi completează actele aflate la dosarul cauzei, arătând că a cheltuit 20.000 lei pe deplasări, medicamente, etc.

Apelanta a criticat hotărârea şi sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că este insuficient în raport de trauma suferită de fetiţa sa, care a fost lovită pe trecerea de pietoni în apropierea şcolii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, cât şi celelalte instanţe din ţară, prin practica adoptată, au stabilit că persoana vătămată în urma unui accident de circulaţie trebuie să primească în primul rând daune materiale dar şi daune morale.

Instanţa de fond vorbeşte de un principiu al proporţionalităţii consacrat atât de jurisprudenţa CEDO cât şi de instanţele din Romania, însă prin cuantumul daunelor morale acordate instanţa de fond nu a respectat acest principiu.

În continuare, apelanta a arătat că a fost nevoită la serviciul pe care-l avea în Italia pentru a fi zilnic lângă fetiţa sa, care a avut nevoie de consiliere psihologică după acest eveniment şi a rămas cu o sechelă frontală stânga, astfel încât nu va putea niciodată să-şi ia permis de conducere, să se angajeze la o instituţie militară şi totodată i s-a diminuat capacitatea de memorare, de învăţare, aspect ce reiese din situaţia şcolară a acesteia, dinainte şi după producerea accidentului de circulaţie.

Legislaţia în momentul de faţă "este nedreaptă" atunci când nu sancţionează în nici un fel un şofer care accidentează un copil pe trecerea de pietoni din apropierea şcolii, copil ce este supus mai multor intervenţii medicale, tratamente, rămânând marcat pe viaţă, fiindu-i efectiv frică în momentul de faţă să meargă la şcoală.

Atât practica cât şi legislaţia, respectiv art. 1349 C.Civ. şi nu numai, au stabilit că acordarea unor daune, chiar de natură morală, conduce la uşurarea situaţiei persoanei lezate, acordându-i parţial o satisfacţie pentru suferinţa pricinuită.

Aceste daune nu pot fi acordate într-un cuantum simbolic, analiza acestui cuantum făcându-se în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei.

Cuantumul acordat de 20.000 de lei nu face altceva decât să deturneze daunele morale de la scopul şi finalitatea prevăzută de lege, nepăstrând un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită.

A solicitat reaprecierea întregului probatoriu, în vederea admiterii apelului şi a acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept.

Intimata-pârâtă E.D.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Calafat.

În esenţă, intimata a arătat că a lovit victima pe trecerea de pietoni, urmare aecstui accident rutier fetiţa suferind câteva afecţiuni ce au necesitat pentru vindecare, conform dosarului penal, 5 – 6 zile de îngrijiri medicale.

Suma de 20.000 lei, cerută cu titlu de despăgubiri materiale este nedovedită în raport cu înscrisurile ataşate.

Referitor la cuantumul sumei de 450.000 lei, solicitate cu titlu de daune morale, intimata a arătat că nu sunt justificate, neînţelegând care ar fi sechelele psihice ce îi influenţează comportamentul, câtă vreme a fost externată din Spitalul Clinic Judeţean nr. 1 Craiova, reluându-şi activitatea şcolară la scurt timp.

Intimata a arătat că la momentul la care a avut loc accidentul i-a înmânat tatălui reclamantei suma de 500 lei pentru procurarea de medicamente.

Sumele solicitate de către aceasta sunt exorbitante, nu reflectă absolut deloc adevărul în ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate cu cele 5 zile de internare în Spitalul Clinic  Judeţean nr. 1, raportat la suma de 20.000 lei. Reclamanta nu a necesitat intervenţii chirurgicale, aceasta nu a fost supusă decât unui examen computerizat, respectiv i s-a efectuat un CT-craniu, în urma căruia s-au vizualizat contuzii hemoragice, dar resorbite. Chiar medicul i-a comunicat că victima nu prezintă mari probleme de sănătate, că viaţa ei nu a fost pusă în pericol şi că toate aceste afecţiuni se vor rezolva în urma administrării unui tratament adecvat.

În concluzie, intimata a solicitat respingerea apelului declarat pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei şi a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 alin. 2 N.CP.C.

Intimata S.A.R. C.I. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate.

Intimata a considerat că instanţa de fond a apreciat şi a stabilit în mod corect în raport cu consecinţele negative suferite acordarea în beneficiul apelantei reclamante I. T.-L. prin reprezentant legal C.C.E.a unor daune morale în sumă de 20.000 lei, sumă care este întemeiată în drept şi justificată din perspectivă probatorie.

Instanţa de fond s-a raportat la situaţia reală de fapt reală de fapt, având în vedere concluziile certificatului medico-legal nr. 684/al din 27.04.2016 efectuat de I.M.L. Craiova din care se poate constata că: leziunile traumatice nu au pus în pericol viaţa victimei; nu prezintă infirmitate fizică; nu prezintă deficienţă funcţională; nu are grad de invaliditate.

În cauză nu există un alt raport de expertiză medico-legală de specialitate (şi nici nu s-a solicitat de către apelanta-reclamantă I. T.-L. prin reprezentant legal C. C. E., efectuarea acestuia), din care să rezulte că aceasta prezintă complicaţii sau sechele post-traumatice care ar conduce la suplimentarea numărului de zile de îngrijiri medicale.

Susţinerile reprezentantului apelantei reclamante că după acest accident a dobândit o sechelă frontală stânga sau că i s-a diminuat capacitatea de memorare şi de învăţare, nu pot fi luate în considerare atâta timp cât nu sunt probate, nu sunt stabilite de către medici specialişti si nu rezultă din documente medicale de specialitate, respectiv investigaţii medicale, expertize medicale. Sumele acoperitoare pentru daunele de ordin morale se acordă în legătură directă cu prejudiciul produs efectiv, aşa cum îl apreciază instanţa de judecată în conformitate cu propria jurisprudenţă în materie.

Intimata a arătat că instanţa de fond a avut în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale şi jurisprudenţa Tribunalului Dolj.

Daunele morale nu trebuie stabilite în funcţie de posibilităţile financiare nici ale asiguratorului, nici ale persoanei vinovate de producerea accidentului. Ele trebuie să reprezinte o compensare morală efectivă, care să dea substanţă şi să valideze dreptul constituţional la viaţă.

Intimata a exemplificat cu titlu orientativ hotărâri definitive pronunţate de diferite Curţi de apel din România, în cauze similare în vederea aprecierii asupra cuantumului daunelor morale, solicitând să se aibă în vedere dosarul nr. 12595/225/2014 - daune morale stabilite în cuantum de 55.000 lei, acordate unei părţi vătămate care a suferit în urma unui accident auto, o scurtare aparentă de aproximativ 2-3 cm femur drept, prezintă o incapacitate adaptivă de 40% care îi conferă o deficientă globală uşoară, necesitând 150 de zile îngrijiri medicale; nr. 5305/311/2011 - daune morale stabilite în cuantum de 11.000 lei, acordate unei părţi vătămate care a suferit în urma unui accide5nt auto pierderea unui organ ce echivalează cu infirmitate fizică permanentă, necesitând 120 de zile îngrijiri medicale; nr. 893/311/2011 - daune morale stabilite în cuantum de 25.000 lei acordate unei părţi vătămate care a suferit în urma unui accident auto infirmitate fizic permanentă, necesitând peste 120 de zile îngrijiri medicale şi a cărei carieră sportivă de performantă a fost compromisă; 4730/317/2011- daune morale stabilite în cuantum de 15.000 lei acordate unei părţi vătămate care a suferit în urma unui accident auto infirmitate fizică - gradul III de invaliditate, necesitând peste 90-100 de zile îngrijiri medicale; 1393/213/2011 - daune morale stabilite în cuantum de 10.000 lei acordate fiului victimei decedate în urma unui accident de circulaţie; nr. 4688/312/2011- daune morale stabilite în cuantum de 10.000 lei acordate soţiei victimei decedate în urma unui accident de circulaţie; nr. 5330/740/2010- daune morale stabilite în cuantum de 5.000 lei, acordate mamei victimei şi 5.000 lei doar unuia dintre cei 6 şase fraţi ai victimei.

În continuare, intimata a arătat că în literatura de specialitate se recomandă evitarea transformării procesului penal sau civil într-o afacere judiciară, intenţia spolierii asiguratorului RCA fiind vădită şi o practică des întâlnită în procesele civile şi penale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la neacordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat, respectiv de 20.000 lei, intimata a solicitat respingerea acestei cereri, motivat de faptul că din înscrisurile de la dosar, reiese fără putinţă de tăgadă că aceste cheltuieli se ridica la suma de 912,71 lei (filele 16-21 dosar).

Potrivit dispoziţiilor art. 50 pct. 1 lit. d) din NORMA ASF  nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prehjudiciii produse prin accidente de vehicule, norma aplicabilă în cauză, "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele: (...) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Aceeaşi regulă este prevăzută şi de dispoziţiile art. 309 cod procedură civilă, potrivit cărora „niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei".

Daunele materiale nu pot fi probate cu alte mijloace de probă în afara înscrisurilor autentice, (facturi fiscale, bonuri fiscale, chitanţe, în original sau copii certificate ale acestora etc.), care pot atesta cheltuielile făcute de către reclamantă, cheltuieli cauzate de consecinţele evenimentului rutier şi în legătură directă cu urmările acestuia.

În cazul în care aceste înscrisuri doveditoare nu există, astfel încât nu se poate demonstra legătura de cauzalitate dintre urmările accidentului rutier şi cheltuielile solicitate de reclamanta în cauză, acordarea unor daune materiale este nu numai neîntemeiată, ci şi nelegală.

Simplele aprecieri ale martorilor nu pot face dovada unui prejudiciu cert sub aspectul întinderii acestuia.

În concluzie, intimata a arătat că  nu se poate stabili din declaraţiile martorilor întinderea exactă a prejudiciului material şi cuantumul acestuia, întrucât ei nu cunosc exact sumele de bani cheltuite în cauză.

În jurisprudenţă, pentru restituirea cheltuielilor efectuate în astfel de cazuri este necesar să se stabilească realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil ai cuantumului acestora în baza unui decont detaliat, respectiv documente justificative, facturi, chitanţe etc. care să aibă legătură cu scopul pretins.

În aceeaşi ordine de idei, conform jurisprudenţei naţionale în materie, cât şi conform jurisprudenţei curţii europene în astfel de cauze reclamanţii pot obţine rambursarea prejudiciului material, numai în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia şi caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.

S-a solicitat proba cu înscrisuri şi orice alte mijloace de probă a căror utilitate ar reieşi pe parcursul dezbaterilor.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 N.C.P.C.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Analizând coroborat dispoziţiile art. 1357 şi art. 1381 NCC, rezultă că sunt supuse reparării de către persoana responsabilă atât prejudiciul material cât şi cel moral, iar potrivit art. 1385 alin.1 NCC prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În ceea ce priveşte prejudiciul material, conform art. 1387 alin.1teza a II-a NCC, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

În speţă, prima instanţă a acordat daune materiale în cuantum de 912,71 lei corespunzător înscrisurilor de la dosar. Tribunalul nu poate primi criticile apelantei în sensul că ar fi trebuit să se dea eficienţă şi declaraţiilor martorilor privind cuantumul total al cheltuielilor făcute cu minora ca urmare a accidentului de circulaţie întrucât invocându-se un prejudiciu cert asupra existenţei şi cuantumului, se cuvenea ca şi probele propuse spre administrare să fie de aceeaşi natură.

Este de necontestat faptul că în urma leziunilor suferite fiica apelantei – minora I. T. L. a suferit internări în spital şi tratamente de specialitate în ambulatoriu însă  existenţa  acestor împrejurări nu este de natură a conduce la concluzia că pretenţiile civile sub forma daunelor materiale sunt justificate şi deci dovedite în cauză, în urma declaraţiilor evazive ale martorilor audiaţi. Atât martora R. C. C. cât şi martora C. L. au avansat un cuantum diferit al daunelor materiale, de 10000 lei, respectiv, 20.000 lei, în urma "estimării", "aprecierii", cea de -a doua martoră chiar precizând faptul că nu cunoaşte cu exactitate cheltuielile efectuate de mama minorei. Diferenţa mare de valoare în care oscilează martora C. L., respectiv aprecierea daunelor materiale între 10.000 şi 20.000 lei denotă caracterul improbabil şi incert sub aspectul cuantumului cheltuielilor efectuate şi face pertinente apărările intimatei SAR C. I. SA în sensul că daunele materiale nu pot fi probate cu alte mijloace de probă în afara înscrisurilor autentice (facturi fiscale, bonuri fiscale, chitanţe, în original sau copii certificate) care pot atesta cheltuielile efectuate de reclamantă, cauzate de consecinţele evenimentului rutier şi în legătură directă cu urmările acestuia.

Aşadar, Tribunalul nu poate primi criticile apelantei-reclamante în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale acordate în lipsa diligenţei acesteia de a-şi dovedi pretenţiile prin producerea unor mijloace de probă legale, verosimile, pertinente şi concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Noul Cod de Procedură Civilă.

Cealaltă dimensiune a prejudiciului, de ordin moral a fost apreciată de instanţă în mod incomplet, raportându-se cu predilecţie la faptul că intimata-pârâtă E.D.A. nu a fost trimisă în judecată, Parchetul dispunând clasarea cauzei.

Dezincriminarea faptei de vătămare corporală din culpă în situaţia în care leziunile produse necesită pentru vindecare mai puţin de 90 de zile de îngrijiri medicale nu reprezintă o împrejurare cu relevanţă în stabilirea cuantumului daunelor materiale întrucât în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 1357 alin.1 şi 2 NCC: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Referitor la întinderea despăgubirilor cuvenite, prima  instanţă a apreciat valoarea prejudiciul moral la suma de 20.000 lei.

Repararea prejudiciului trebuie să asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite.

Ceea ce caracterizează prejudiciul sunt suferinţe fizice şi/sau psihice cauzate de producerea accidentului rutier.

Contrar susţinerilor făcute pentru prima dată în apel, minora I. T. L., deşi a prezentat la examinarea medico-legală din data de 27.04.2016 leziuni traumatice posibil produse în condiţiile accidentului de circulaţie suferit în data de 06.04.2016, nu apare a fi evidenţiată în concluziile certificatului medico-legal nr. 684/A2 eliberat la data de 09.05.2016 cu sechele sau disfuncţionalităţi fiziologice de natură a-i provoca neplăceri în viaţa curentă.

Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere că victima este un copil de 11 ani, accidentat pe trecerea de pietoni, deci într-o zonă în care ar fi trebuit să se simtă în siguranţă, şocul produs din impactul imprevizibil cu autoturismul condus de intimata-pârâtă fiind cu atât mai mare. Urmările negative ale acestui nefericit eveniment rutier se resimt cu precădere în plan psihic, martorii audiaţi relatând că minora a ajuns să nutrească teama de a se mai deplasa singură la şcoală.

Chiar în lipsa altor probe care să ateste înrăutăţirea rezultatelor şcolare şi a nevoii de consiliere psihologică după producerea accidentului, se prezumă că fondul psihologic fragil determinat de starea de minoritate este de natură să fi condus la o trăire psihică mai intensă.

Natura şi intensitatea durerilor sunt diferit trăite de fiecare victimă, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, echilibrul psihic şi alte circumstanţe existenţiale.

În privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor, instanţa supremă a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc în raport de consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, măsura în care au fost lezate valorile, intensitate cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

La aprecierea cuantumului daunelor morale se vor avea în vedere nu numai suferinţele psihice prezumate ale minorei dar şi faptul cert că aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare nu doar 5-6 zile de îngrijiri medicale aşa cum susţine intimata -pârâtă E.D.A., ci 25 – 30 de zile de la producere. Potrivit actelor medicale şi rezultatelor investigaţiilor consemnate în certificatul medico-legal, victima a fost adusă la Spitalul din Calafat în stare de agitaţie psihomotorie, fiind diagnosticată cu traumatism cranian acut grad zero, contuzie toracică, contuzie de bazin; dacă situaţia nu ar fi fost destul de gravă, nu s-ar fi luat decizia de a fi transferată la Spitalul Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova. Din copia fişei întocmite la Serviciul de urgenţă al acestui spital se constată că minora acuza cefalee occipitală, ameţeli, scurtă pierdere a stării de cunoştinţă, amnezie retrogradă, stare generală influenţată iar examenul CT a relevat contuzii cerebrale hemoragice. Din copia foii de observaţie a Spitalului nr. 1 Craiova rezultă că minora a fost internată în Secţia Neurochirurgie în perioada 06.04.2016 – 11.04.2016, împrejurare ce prezumă restrângerea considerabilă a posibilităţilor de viaţă familială şi socială pe parcursul spitalizării şi ulterior în perioada recuperării, când a trebuit să urmeze un tratament medical şi să evite efortul fizic intens.

Este adevărat că evaluarea daunelor morale nu este supusă unor criterii legale prestabilite. Despăgubirile trebuie să aibă un rol compensatoriu prin care se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral iar nu îmbogăţirea fără just temei.

Faptul că alte instanţe, preponderent penale au acordat daune morale în cuantum diferit şi mai mic raportat la acelaşi număr de zile de îngrijiri, aşa cum se invocă prin întâmpinare de societatea de asigurare, nu este  un criteriu care să fie avut în vedere la aprecierea asupra cuantumului. În sistemul de drept român, hotărârile judecătoreşti nu constituie, de regulă, un izvor de drept, ci soluţii concrete, individuale; ele nu conţin elementele care caracterizează orice izvor de drept, şi anume caracterul de generalitate şi repetabilitate, de obligativitate generală, îşi ating scopul prin rezolvarea unui caz concret iar soluţia pronunţată este obligatorie numai în speţa respectivă, nu angajează alte instanţe.

În jurisprudenţă şi în literatura de specialitate s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării precise în bani a prejudiciului moral suferit însă nivelul despăgubirilor trebuie să fie de aşa natură încât să asigure o reparaţie suficientă.

În speţă, compasiunea intimatei-pârâte E.D.A. pentru victimă şi eventualele încercări de a atenua suferinţa prin care aceasta a trecut nu au fost dovedite; existenţa prejudiciului moral suferit de fiica apelantei-reclamante, minora I. T. L. rezultă din lezarea integrităţii corporale, din suferinţele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale şi din starea de disconfort produsă.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul consideră că se impune majorarea cuantumului  daunelor morale de la 20.000 lei la 25.000 lei.

Este incontestabil că minora a suferit o afectare a  drepturilor subiective, respectiv a celor prin care se exprimă integritatea fizică şi psihică, Tribunalul apreciind că suma de 25.000 lei este de natură a compensa suferinţele fizice şi psihice pe care le-a suportat de pe urma producerii accidentului rutier, fiind o reparaţie adecvată şi echitabilă.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă C. C. E., în numele şi ca reprezentant legal al minorei I. T. L., în contradictoriu cu intimatele-pârâte E.D.A. şi S.A.R. C.I. S.A. şi va schimba în parte sentinţa, în sensul majorării daunelor morale de la 20.000 lei la 25.000 lei. Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă C. C. E., CNP ..., cu domiciliul în ..., judeţul Dolj în numele şi ca reprezentant legal al minorei I. T. L., CNP ...., împotriva sentinţei civile nr. 1081/24.10.2017, pronunţată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr. 732/201/2017, în contradictoriu cu intimatele-pârâte E.D.A., cu domiciliul în ..., judeţul Dolj şi S.A.R. C.I. S.A., cu sediul în Municipiul Bucureşti, ....

 Schimbă în parte sentinţa, în sensul majorării daunelor morale de la 20000 lei la 25000 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

 Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la data comunicării hotarârii, care se va depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Aprilie 2018.

Preşedinte,

I.G.ŞJudecător,

A.B.

Grefier,

C.D.S.

Red.jud.I.G.Ş

24.04.2018

Tehnored. S.V./5 ex.

Jud.fond-E.M.

Domenii speta

Spete similare