Drepturi bănești

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2019:010.001016

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ...........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 1016/2019

Şedinţa publică de la 16.12.2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ........

Asistent  judiciar ...........

Asistent  judiciar ...........

Grefier ...........

Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul ŞM, în contradictoriu cu pârâta SC S SRL, având ca obiect drepturi bănești.

 Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 05.12.2019 (ce face parte integrantă din prezenta sentinţă), când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 16.12.2019.

Deliberând, instanţa pronunţă următoarea sentinţă:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ......... reclamantul ŞM, în contradictoriu cu pârâta SC S SRL a  solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească: drepturile salariale aferente lunilor octombrie 2018 , noiembrie 2018 şi decembrie 2018, perioadă in care a prestat activitate ca conducător auto pentru societate, perioadă în care a fost in concediu medical, in concediu de odihnă şi in recuperare; 775 Euro  diferenţă de diurnă aferentă perioadei 01-15 octombrie 2016 ( diurnă pentru transport internaţional pe perioada 01-15 octombrie 2018 ( 775 euro i-a fost reţinută in mod nejustificativ, fiindu-i achitată decât suma de200 Euro din totalul de 975 euro  ce i se cuvenea ); sporurilor  cuvenite pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, sâmbete, sporuri pentru munca prestata suplimentar peste programul de 8 ore zilnic, precum şi pentru munca prestată noaptea, calculate din momentul angajării şi până la încheierea contractului de muncă, actualizate la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul SC S S.R.L conform contractului de muncă încheiat şi înregistrat sub nr 906/10-05.2018 contract pe perioadă nedeterminată, având funcţia de şofer autocamion.

Că, motivul încetării contractului de muncă l-a reprezentat refuzul angajatorului de a-i plăti sumele de bani solicitate la punctul 1) şi 2) din prezenta cerere de chemare în judecată, formulând în acest sens cerere de încetare a contractului individual de muncă, pârâta refuzând să o primească, depunând-o prin poştă şi prin e-mail pe adresa societăţii, la dosar existând în acest sens dovada.

A mai arătat că a notificat pârâta pentru a-i plăti sumele de la punctul 1) şi 2) din cererea de chemare in judecată, reclamantul dorind să stingă litigiul pe cale amiabilă, dar pârâta nu i-a dat nici un răspuns, a refuzat in mod nejustificativ, reclamantul fiind şi ameninţat de patronul societăţii telefonic.

A menționat că în fiecare lună în care a prestat activitate ca şofer autocamion pentru pârâtă conform contractului de muncă , pârâta îi achita următoarele sume de bani : 19000 lei salariu lunar brut + 65euro/zi pentru desfăşurarea activităţii in străinătate, ca şofer autocamion, sumele de bani fiind virate în contul reclamantului.

De asemenea, din cauza programului de muncă îndelungat au început să apară şi probleme de sănătate, conform certificatelor de concedii medicale ( pt. lunile octombrie - noiembrie -decembrie ), iar pentru 14 zile din luna decembrie începând cu 03.12.2016 a solicitat prin cerere scrisă să i se acorde concediu de odihnă ce i se cuvenea pentru anul 2016, conform contractului individual de muncă.

Reclamantul a susținut că pârâta a refuzat să-i acorde zile libere, în toată perioada muncită, având un singur liber oferit de societatea angajatoare, iar atunci când își exprima nemulţumirile primea ameninţări de reţineri salariale, sancţiuni şi concediere, din partea reprezentantului societăţii.

Conform contractului de muncă încheiat cu pârâta, programul de lucru era de 8 ore pe zi, cu salariul de bază lunar de 1900 lei şi diurnă de 65 euro pe zi, pentru munca prestată în afara României, conform contractului încheiat, în realitate însă reclamantul  muncea 24 de ore, nefiind niciodată plătit pentru orele muncite suplimentar, şi nici pentru cele de noapte. De asemenea, a desfăşurat activitate normală toate sâmbetele, precum şi toate zilele de sărbătoare legală ( conform art. 139 Codul muncii) fără a primi diferenţa de salarii şi de diurnă cuvenite şi sporul (conform art. 120-121 Codul muncii şi art. 123 Codul Muncii), deşi pârâta trebuia să-i asigure, în baza art. 137 Codul muncii compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

Faţă de aspectele învederate, a considerat că sunt încălcate prevederile legale referitoare la durata normală de muncă de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână ( conform art. 112 Codul muncii), a celor referitoare la munca suplimentară ( art. 120-123 Codul muncii) şi a normelor legale referitoare la munca de noapte ( art. 125-126 Codul muncii) şi a repausului săptămânal ( art. 137 Codul muncii), cât şi a prevederilor referitoare la sărbătorile legale (art. 139 Codul muncii), precum şi la neplata drepturilor salariale și concediu medical şi concediu de odihnă ) şi a diferenţei de diurnă, în baza contractului încheiat cu pârâta, pentru toate zilele muncite.

În dovedirea acțiunii, a solicitat încuviințarea probei cu  înscrisuri, martori, carduri tahografe si expertiză tehnică de specialitate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 269 Codul munci, a textelor de lege mai sus enunţate, precum şi a art. 453 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că motivul pentru care a încetat contractul individual al reclamantului este cel de absentare nemotivată și nu cel invocat de către reclamant.

Ţinând cont de faptul că reclamantul nu s-a prezentat la data şi locul menţionate în convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare si nu a adus argumente exoneratoare de răspundere, la data de 25.01.2019 s-a desfăcut disciplinar in baza art  61 lit. a) Codul Muncii, contractul individual de muncă al acestuia.

Reclamantul a fost legal convocat în scopul de a se prezenta la locul de munca la fata de 25.01.2019, absenta acestuia de în serviciu apărând ca nejustificată si aptă să îmbrace forma unei abateri disciplinare grave, având în vedere şi debilul pe care acesta îl înregistra în prezent faţă de societate.

Ţinând cont de cele expuse anterior, cât si de prevederile art 247 alin. 1 C. Muncii „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. (2) Abaterea disciplinara este o faptă în legătura cu muncă si care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşita cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici", rezultă că reclamantul a avut cunoștință de corectarea disciplinara avută loc, fiind capabil să-și dea seama că în urma unei cercetări disciplinare privind faptele efectuate de reclamant, contractul individual de muncă va înceta. Cu toate acestea, reclamantul nu a dat curs invitaţiei de a se prezenta la sediul societarii, la data de 25.01.2019  in vederea efectuării cercetării disciplinare, conform convocării transmise.

Pârâta a susținut că reclamantul a primit absolut toate perioadei lucrate, aspecte demonstrate prin semnarea statelor de plata pentru lunile decembrie și noiembrie, iar pentru luna octombrie, reclamantul a semnat dispoziţia de plata nr. 150 / 18.10.2018.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al reclamantului, privind plata unei diurne în valoare de 775 Euro, a solicitat respingerea ca nefondat, acesta beneficiind de toate drepturile salariale, ba chiar mat mult, acesta trebuind să restituie pârâtei suma de 4249 euro cu titlu de diurna achitata în plus, necuvenită si nerestiuită.Diurna legala acordata pârâtului, pe parcurs extern, corespunzătoare cursei efectuate de către acesta este in cuantum de 5.425 euro si nu de 9674 euro - suma încasată de către acesta. Astfel rămâne un rest de 4.249 euro, suma ce trebuie restituită de către reclamant pârâtei.

Având în vedere art. 254 alin. (1) C. Muncii „ Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor”, cât și faptul că pârâta nu datorează reclamantului nicio sumă de bani, rezulta astfel că dimpotrivă, reclamantul trebuie să restituie societăţii pârâte diurna încasată în plus, respectiv suma de 4.249 euro.

Conform C1M nr 906/10.05.2018, salariul lunar brut al reclamantului a fost în cuantum de 1.900 lei și nu de 19.000 lei. De asemenea,  diurna în valută și modalitatea de calcul a acesteia, sunt prevazute în Regulamentul de ordine interioară și nu în CIM, asa cum susține reclamantul.

Conform art 39 alin (2) C. Muncii salariatului îi revin mai multe obligaţii printre care si obligaţia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum și in contractul individual de muncă.

Ținând cont de cele expuse, mai sus, reclamantului i s-a acordat diurna în cuantum de 9674 euro, însă trebuia sa primească diurna legala doar în suma de 5.425 euro, beneficiind de 35 de euro pe zi petrecuta în parcurs extern, din suma achitată iniţial rămânând un rest în cuantum de 4.249 euro, suma ce trebuie restituită de către reclamant pârâtei.

În ceea cc priveşte cel de-al treilea capăt de cerere formulat de reclamant, respectiv obligarea pârâtei la plata sporurilor cuvenite pentru munca prestată în zilele de sărători legale, sâmbete, sporuri pentru muncă suplimentară, cât și pentru munca prestată noaptea, a solicitat respingerea ca nemotivat.

A învederat pârâta că a  respectat prevederile legale si contractuale asumate prin încheierea contractului individual de munca cu reclamantul, cât și prevederile Regulamentului de Ordine Interioara semnate si însuşite de către reclamant.

Timpul de munca al unui conducător auto este stabilit prin reglementările interne si internaționale (Ordonanţa nr. 37/2007 al Regulamentul CE nr 561/ 2006), precum si Regulamentul Intern al societăţii, toate acestea avand scopul de a determina conducătorul auto să nu depăşească timpii de lucru. Orice depășire a timpilor de lucru este drastic sancționată de către autorităţile țărilor tranzitate.În probațiune, a depus înscrisuri.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 4,249 euro, reprezentând contravaloare diurnă achitată în plus şi necuvenită; precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a fost angajatul societății in funcţia de șofer, efectuând in această  calitate o cursă externă pentru societate. Pentru cursa efectuata de reclamant, acesta datorează pârâtei suma de 4249 euro, reprezentând diferenţa dintre diurna acordată si diurna legală.

Potrivit HG 518/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum Regulamentul Intern al societății însușit prin semnarea acestuia de către reclamant diurna, în cadrul societății se calculează astfel:  35 euro pentru 24 ore petrecute în parcurs extern:  pentru fracţiunile petrecute în parcurs extern sub 12 ore se acorda 17, 5 euro;  pentru fracţiunile petrecute în parcurs extern peste 12 ore se acorda 35 euro. Momentul trecerii frontierei va fi luat în calcul astfel:  pe tur: dovada sc va face pe baza bonului de autostrada din Ungaria;pe retur; dovada sc va face pe baza borului de alimentare cu combustibil de la intrarea in România”.

Conform art.  39 alin (2) C. Muncii salariatului îi revin mai multe  obligații printre care si obligaţia de a respecta prevederile cuprinse m regulament intern,  contractul colectiv de munca aplicabil,  precum și în contractul individual de munca.

Conform celor expuse mai sub, reclamantului i s-a acordat diurnă în cuantum de 9.674 euro, însă trebuia să primească diurna legala doar în suma dc 5.425 euro, beneficiind de 35 de euro pe zi petrecută în parcurs extern, din suma achitata iniţial rămânând, un rest de 4.249 euro, sumă ce trebuie restituită de către reclamant pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile ari. 39 alin 2 lit. c, art 247, art. 254 și urm. C. Muncii republicat, cat şi art. 205, art 209 ,nrt. 453 Cod procedura civila si dispozițiile Regulamentului Intern.În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului, expertiza tehnica contabilă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că drepturile salariate aferente lunilor octombrie 2018, noiembrie 2018 şi decembrie 2018 ( perioadă în care a prestat activitate ca conducător auto pentru societate, perioadă în care a fost in concediu medical,  în concediu de odihnă şi in recuperare), nu i-au fost achitate cum pretinde pârâta S.C. S S.R.L., întrucât semnătura de pe statele de plată aferente lunilor noiembrie şi decembrie nu îi aparţine, cât şi semnătura de pe dispoziţia de plată nr. 150 din 18.10.2018 ( aferentă lunii octombrie 2018 nu-i aparţine fiindcă în data de 18.10.2018 reclamantul era în concediu medical), plata fiind făcută pentru luna curentă (respectiv pentru luna octombrie, cum rezultă din dispoziţia de plată), iar din extrasul de cont depus de reclamant se observă că salariul aferent lunii septembrie a fost achitat în data de 25.10.2018, ceea ce rezultă că societatea a achitat drepturile salariale aferente lunii octombrie înainte de a achita drepturile salariale aferente lunii septembrie ( statul de plată aferent lunii octombrie nu este semnat).

A precizat faptul că drepturile salariale pentru toată perioada lucrată la pârâtă se făceau prin virament bancar în contul său fără a se folosi state de plată semnate, conform extraselor de cont.A mai arătat că pe statul de plată pentru luna noiembrie 2018, deşi sunt trecuţi mai mulţi salariaţi, numai în dreptul poziţiei privind numele său apare o semnătură pe care nu-i aparține, iar la poziţia celorlalţi salariaţi nu apare nicio semnătură, ceea ce confirmă că la nivelul întregii societăţi drepturile salariale se achitau prin virament bancar.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională. Cu privire la  susţinerile pârâtei S.C. S S.R.L. că ar datora acesteia suma de 4249 euro, a arătat faptul că aceasta nu corespunde adevărului, întrucât pârâta i-a achitat în luna octombrie suma de 200 euro cu titlu de diurnă din totalul de 975 euro aferentă perioadei 01-15 octombrie 2018, din propria iniţiativă ( în condiţiile în care aceasta pretinde că îi datorează suma de 4249 euro pentru perioada anterioară, deşi putea compensa datoria sau refuza plata).

Conform Regulamentului de Ordine Internă din anul, 2011 depus de pârâtă in care se specifică că, fiecare conducător auto care efectuează curse externe beneficiază de 35 euro pe zi, însă în realitate prin acordul părţilor, pârâta SC S S.R.L pentru fiecare angajat care efectua aceste curse externe a achitat 65 euro pe zi fiecărui conducător auto, în aceste condiţii nu datorează pârâtei SC S SRL diferenţa de la 35 euro la 65 euro pe zi, respectiv nu datorează suma de 4249 euro.

A susținut că nu se justifică pretinsele plăţi nedatorate în condiţiile în care s-a achitat pe o durată de 6 luni numai prin virament bancar, fiind evidenţiate în contabilitatea societăţii. Dacă ar fi datorat pe o singură lună diferenţa de diurnă de la 35 euro la 65 euro, automat pârâta nu mai efectua aceste plăţi şi în lunile următoare ( pe 6 luni), cum a şi făcut, mărind astfel din propria iniţiativă debitul pretins a fi datorat de către reclamant.

A mai învederat că diurna de 65 euro a reprezentat o înţelegere a părţilor şi viza angajaţii cu o vechime mai mare de 3 luni, nefiind culpa reclamantului pentru că nu s-au întocmit înscrisuri in acest sens, ci sarcina angajatorului, plăţile efectuate (pe toată perioada de 6 luni cât a efectuat curse externe ca conducător auto), confirmând această înţelegere, conf. art. 1341- alin. 3 cod civil. In acest sens prevederile codului muncii se pot completa cu dispoziţiile art. 1166. 1169, 1170, 1178, 1270 şi 1272 cod civil,

În ceea ce priveşte Regulamentul de Ordine Internă, acesta nu reprezintă un contract şi putea fi modificat unilateral şi oricând de angajator.

A arătat că, într-adevăr salariul ce i se cuvenea pentru fiecare lună în care presta activitate ca şofer autocamion pentru pârâtă conform contractului de muncă era 1900 lei salariu lunar brut şi nu 19000 lei, cum greşit s-a trecut în cererea de chemare in judecată formulată de subsemnatul, fiind o greşeală de redactare.

Deşi, conform contractului de muncă, trebuia să muncească 8 ore/zi, în realitate muncea 24 de ore, nefiind niciodată plătit pentru orele muncite suplimentar, şi nici pentru cele de noapte. De asemenea, a desfăşurat activitate normală toate sâmbetele, precum şi toate zilele de sărbătoare legală  fără a primi diferenţa de salarii şi de diurnă cuvenite şi sporul (conform art 120-121 Codul muncii şi art 123 Codul Muncii), deşi pârâta trebuia să-i asigure, în baza art. 137 Codul muncii compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

Analizând cererea reclamantului, raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată și reține următoarele:

Prin cererea principală, reclamantul ŞM, în contradictoriu cu  pârâta SC S SRL  a  solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-î plătească drepturile salariale aferente lunilor octombrie 2018 , noiembrie 2018 şi decembrie 2018, perioadă in care a prestat activitate ca conducător auto pentru societate, perioadă în care a fost in concediu medical, in concediu de odihnă şi in recuperare; 775 Euro  diferenţă de diurnă aferentă perioadei 01-15 octombrie 2016 ( diurnă pentru transport internaţional pe perioada 01-15 octombrie 2018 ( 775 euro i-a fost reţinută in mod nejustificativ, fiindu-i achitată decât suma de 200 Euro din totalul de 975 euro  ce i se cuvenea ); sporurile  cuvenite pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, sâmbete, sporuri pentru munca prestata suplimentar peste programul de 8 ore zilnic, precum şi pentru munca prestată noaptea, calculate din momentul angajării şi până la încheierea contractului de muncă, actualizate la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională, pârâta- reclamantă a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 4.249 euro, reprezentând contravaloare diurnă achitată în plus şi necuvenită, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a fost angajatul pârâtei în baza contractelor individuale de muncă și actelor adiționale depuse la dosarul cauzei, fiind încadrat pe postul de șofer autocamion.

Astfel, în ceea ce privește cererea principală reține instanța că în conformitate cu prevederile art.39 alin.1 lit. a din Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, obligația corelativă a angajatorului fiind reglementată la art.40  alin. 2 lit. c din Codul muncii, ce prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Art.272 din Codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Potrivit art.159 alin.1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar la alin.2 al aceluiași articol se prevede că pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani.

În conformitate cu art.161 din Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligații ale angajatorului.

 La art.166 alin.1 din Codul muncii se prevede că salariul se plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

În baza art.168 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte acte justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

În ceea ce privește orele suplimentare, reține instanța că potrivit art. 120 alin.1 din Codul muncii, republicat, munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal, prevăzută la art. 112 din Codul muncii, republicat, este considerată muncă suplimentară.

La art. 123 alin.1, din Codul Muncii, republicat se prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de 122, alin. 1 din Codul muncii, republicat, munca suplimentară va fi plătită salariatului în luna următoare prin adăugarea unui spor la salariu  corespunzător duratei acesteia.

La alin. 2 din acelaşi articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară acordat în condiţiile prevăzute la alin. 1 se stabileşte prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz, în cadrul contractului individual de muncă însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Cu privire la orele lucrate sâmbăta și duminica , instanța reține că potrivit art. 137, alin.1 din Codul Muncii, republicat, salariaţii beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

În situaţia în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariaţii beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă potrivit  prevederilor art.137 alin. 2 şi  3 din Codul Muncii republicat iar în situaţiile de excepţie, în care zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, conform prevederilor art. 137 alin.4 şi 5 din Codul Muncii republicat, salariaţii au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. 2.

Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, conform prevederilor art. 142, alin. 1 şi 2 din Codul Muncii republicat, salariaţilor care lucrează la unităţile şi în locurile de muncă  prevăzute la art.140 şi 141 din Codul Muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform prevederilor art.126, lit. a şi b din Codul Muncii, republicat, salariaţii beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră faţă de durata normală a unei zile de muncă, pentru zilele în care se efectuează cel puţin 3 ore de muncă pe noapte, cu condiţia ca acest lucru să nu ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

În speță, prin raportul de expertiză fundamentat pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei, expertul desemnat a stabilit că reclamantului i-au fost achitate integral drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă pe lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2018, după cum urmează: octombrie 2018- 1201 lei prin dispoziția de plată în data de 18.10.2018; noiembrie 2018-1007 lei prin stat de plată; decembrie 2018-1178 lei prin stat de plată, precizând totodată că în perioada respectivă reclamantul a figurat în foile de prezență și în statele de plată ca fiind în concediu de odihnă sau în concediu de boală, astfel: luna octombrie 2018-9 zile concediu medical; luna noiembrie 2018-21 zile concediu medical și luna decembrie 2018-19 zile concediu de odihnă.

De altfel, reclamantul a contestat semnăturile efectuate pe dispoziția de plată nr.150 din 18.10.2018, statul de plată pe luna noiembrie 2018 și de pe statul de plată pe luna decembrie 2018, la solicitarea acestuia fiind efectuată o expertiză criminalistică la Institutul Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Craiova, concluzia fiind aceea că semnătura executată pe respectivele înscrisuri aparține reclamantului(filele 39-42 din dosar, vol.III). Prin urmare, pârâta reclamantă nu datorează reclamantului-pârât sume cu titlu de salariu conform contractului individual de muncă  pentru perioada  octombrie-decembrie 2018, acestea fiindu-i achitate integral.

În privința orelor suplimentare, expertul a constatat  că reclamantul a prestat un număr de 501 ore în astfel de condiții, care nu au fost compensate cu timp liber sau plătite corespunzător, contravaloarea acestora fiind de 9976 lei brut. A constatat totodată că reclamantul nu a prestat ore în timpul nopții nefiind îndreptățit să beneficieze de sporul aferent.

În privința orelor lucrate sâmbăta și duminica, a constatat expertul că reclamantul ŞM a prestat frecvent activitate în zilele de sâmbăta, ore care nu au fost compensate corespunzător prin acordare de timp liber și nici nu au fost plătite corespunzător, contravaloarea acestora fiind de 2396 lei brut.

De asemenea, în ceea ce privește orele lucrate în zilele de sărbători legale, a stabilit expertul că reclamantul-pârât a lucrat un număr de 38 de ore prestate în astfel de condiții a căror contravaloare este de 432 lei brut.

Așadar, reclamantul-pârât este îndreptățit la plata sumei nete corespunzătoare  sumei totale brute de 12804 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia, constând în ore suplimentare, ore lucrate în zilele de sâmbăta și ore lucrate în zilele de sărbători legale.

În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta- reclamantă a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 4.249 euro, reprezentând contravaloare diurnă achitată în plus şi necuvenită, susținând că la nivelul societății diurna a fost stabilită la suma de 35 euro pe zi acestuia revenindu-i și obligația de respecta prevederile cuprinse în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern. Reclamantul-pârât s-a apărat în acest sens susținând că în realitate, prin acordul părților, a fost stabilită o diurnă de 65 euro pe zi, nefiind astfel justificate pretinsele plăți nedatorate în condițiile în care s-au achitat pe o durată de 6 luni numai prin virament bancar. A mai susținut că de o astfel de diurnă beneficiau și ceilalți angajați, expertul neluând în considerare extrasele de cont privind pe angajatul MR aflate la filele 113 și următoarele din dosar.

 Instanța reține că în cadrul societății SC S SRL cuantumul diurnei a fost stabilit prin art.44 din regulamentul intern ca fiind de 35 euro pe zi(filele 87-88 din dosar, vol.I). Regulamentul respectiv a fost păstrat în forma din data de 24.08.2011, fiind aplicabil însă și în perioada în litigiu și fiind însușit prin semnătură de către angajați inclusiv de către reclamantul- pârât.

Martorul MI a declarat că el personal a negociat cu firma un cuantum al diurnei de 65 euro/zi și un astfel de cuantum a fost negociat de către toți șoferii întrucât vorbeau între ei. Declarația martorului este însă în contradicție cu restul probelor administrate în cauză. În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, diurna a fost stabilită prin regulamentul intern care nu a fost semnat de către martorul MI pentru luare la cunoștință. Apoi, din probele administrate în cauză nu a rezultat că diurna se negocia individual, cu fiecare salariat în parte și nici faptul că diurna ar fi fost stabilită în raport de vechimea în muncă astfel cum s-a susținut prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză. 

Se reține totodată că, expertul desemnat a constatat că potrivit fișelor de cont puse la dispoziție de către societate pentru 4 dintre salariații acesteia rezultă că diurna acordată acestora a fost de 35 euro pe zi. Cât privește extrasele de cont de la filele 113-141 din dosar, vol.II, prin acestea se face într-adevăr dovada că angajatul MR a primit sume cu titlu de diurnă de la SC S SRL însă în dreptul sumelor respective, la rubrica „detalii”  nu este specificat decât „diurna”  fără a se menționa cărei luni corespund aceste sume, așa încât nu pot fi avute în vedere ca reper în privința cuantumului diurnei.

Rezultă așadar că diurna la nivelul societății pârâte a fost stabilită la cuantumul de 35 euro/zi și nu în cuantum de 65 euro pe zi astfel cum susține reclamantul-pârât. Luând așadar în considerare cuantumul diurnei de 35 euro pe zi, prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a  stabilit că pentru perioada  01.10.2018-15.10.2018 reclamantului-pârât i s-ar fi cuvenit suma de 455 euro cu titlu de diurnă, rezultând o diferență de plată de 241 euro neplătită acestuia. A stabilit totodată expertul că pe perioada angajării reclamantului i s-ar fi cuvenit o diurnă totală de 5425 euro, fiindu-i achitată însă suma totală de 9462 lei, rezultând o diferență achitată în plus de 4037 euro.

Instanţa reţine că în temeiul art.256 din codul muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, indiferent dacă a avut sau nu vinovăţie. Această obligaţie apare ca o instituţie distinctă de răspunderea patrimonială, chiar dacă procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeaşi.

În speță, reclamantul-pârât a încasat necuvenit suma de 4037 euro cu titlu de diurnă pe perioada angajării în cadrul societății pârâte, impunându-se prin urmare restituirea acesteia.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul va admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât ŞM și va admite în parte cererea reconvențională. Va fi obligată  pârâta-reclamantă să plătească reclamantului pârât suma netă corespunzătoare  sumei totale brute de 12804 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia, sumă ce va fi actualizată  cu indicele de inflație la data plății efective în baza art.166 alineat 4 din codul muncii. Va fi obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât echivalentul în lei al sumei de 241 euro reprezentând diferență diurnă pe luina octombrie 2018. Va fi obligat  reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante contravaloarea în lei a sumei de 4037 euro reprezentând diurna achitată necuvenit acestuia.

În baza art.453 cod procedură civilă va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ținând cont de împrejurarea că pârâta-reclamantă nu a depus dovezi privind efectuarea unor astfel de cheltuieli și de faptul că cererea principală a fost admisă în parte.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul ŞM, având CNP .......... cu domiciliul în .........., cu domiciliul procesual ales la .............., în contradictoriu cu pârâta SC S SRL, cu sediul în ............., având CUI ..............

Admite în parte cererea reconvențională.

Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului pârât suma netă corespunzătoare  sumei totale brute de 12804 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia, sumă ce va fi actualizată  cu indicele de inflație la data plății efective.

Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât echivalentul în lei al sumei de 241 euro reprezentând diferență diurnă.

Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante contravaloarea în lei a sumei de 4037 euro reprezentând diurna achitată necuvenit acestuia.

Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată azi, 16.12.2019,  prin punerea soluției la dispoziția părților de grefa instanței.

Domenii speta

Spete similare