Contestație

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2019:010.000793

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ..................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 793/2019

Şedinţa publică de la 25 Octombrie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ........................

Asistent  judiciar ...........................

Asistent  judiciar ....................

Grefier .................................

Pe rol fiind judecarea contestaţiei formulată de către contestatoarea OF în contradictoriu cu intimata S.C.M.P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, contestatoarea fiind reprezentată de avocat VV, conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei, intimata fiind reprezentată de consilier juridic DA, conform delegaţiei aflată la dosarul cauzei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Avocat VV depune la dosarul cauzei practică judiciară, însoţită de dovada achitării onorariului de avocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţilor cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat VV pentru contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziei nr.-----, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintegrării contestatoarei pe postul deţinut anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat salariata din momentul încetării convenţiei prin decizia contestată şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior demiterii, cu cheltuieli de judecată. În susţinerea contestaţiei, avocat VV precizează că a contestat această decizie întrucât abia la data de 13.06.2019 intimata constată încetarea de drept a convenţiei, cu motivarea că aceasta ar fi îndeplinit vârsta limită pentru pensionare, fără a avea în vedere dispoziţiile Lg.nr.1/2005 aplicabile, în sensul că dacă intimata ar fi apreciat că ar fi fost cazul să înceteze convenţia individual de muncă, ar fi avut la dispoziţie 5 zile lucrătoare de la momentul apariţiei stării de încetare a convenţiei. Ori, contestatoarea a împlinit vârsta standard de pensionare încă din luna septembrie 2018 şi nu a încetat această convenţie. A invocat cererea nr.---------- prin care contestatoarea a solicitat continuarea activităţii după îndeplinirea vârstei standard de pensionare. Precizează că în unitate existau cel puţin 4 persoane care cumulau pensia cu salariul, la  nivel de unitate se cunoştea situaţia reclamantei, legislaţia în vigoare permiţând acest lucru.  Susţine că această cerere i-a fost acceptată, întrucât nu numai că a continuat activitatea, fiindu-i stabilite noi sarcini de muncă, ceea ce face dovada încă o dată că pârâta cunoştea cumulul pensiei cu salariul. Intimata apreciază că trebuia încheiată o nouă convenţie, dar pârâta nu poate să-şi invoce propria culpă. Arată că după ce a încetat de drept acea convenţie individuală de muncă, salariata a fost îndrumată să formuleze o nouă cerere, care ulterior să fie respinsă ca fiind tardiv formulată, deşi prima cerere a fost formulată la data de 30.08.2018. Solicită a se avea în vedere că decizia CCR nr.387/2018, schimbă doar C. Muncii nu şi legea pensiilor, la dosar fiind depusă o practică judiciară din care rezultă că poate fi cumulată pensia cu salariul, acestea fiind condiţii independente, reclamanta având posibilitatea de a opta în sensul de a continua activitatea, cumulând pensia cu salariul sau de a continua doar activitatea. Ca dovadă a împrejurării că intimata cunoştea  faptul că salariata cumula pensia cu salariul este împrejurarea că salariata a solicitat să-i fie acordat sporul de vechime, întrucât în momentul în care se îndeplineşte vârsta standard de pensionare şi se obţine pensia pentru limită de vârstă nu mai poate fi acordat spor de vechime în situaţia în care continuă activitatea. Ori în cazul intimatei era o situaţie în care anumite persoane cumulau pensia cu salariul şi nu obţineau sporul de vechime, şi două persoane care cumulau pensia cu salariul dar obţineau şi sporul de vechime, respectiv PG şi IR, în privinţa acestora fiind schimbată legea salarizării în anul 2019 pentru a putea continua să le acorde sporul de vechime. Apreciază că prin aceste date se face dovada că intimata avea cunoştinţă de faptul că salariata cumula pensia cu salariul.

Consilier juridic DA, pentru intimată, având cuvântul, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei emise ca fiind temeinică şi legală. Susţine că decizia contestată a fost emisă în urma adresei comunicată de CJP din care rezultă că angajata OF îşi întocmise dosarul de pensionare după ce iniţial solicitase unităţii continuarea raporturilor de muncă ca urmare a apariţiei deciziei CC nr.387/2018 care acorda posibilitatea femeilor de a solicita continuarea activităţii până la împlinirea vârstei standard de pensionare a bărbaţilor, respectiv 65 de ani. În aceste condiţii, cererea formulată de angajată la data de 30.08.2018 a trebuit să fie admisă de către unitate, apreciind că relevante în speţa de faţă sunt considerentele deciziei CC de la pct.37 în care se menţionează că salariata îşi poate continua activitatea până la vârsta standard de pensionare a bărbaţilor, însă nu poate cumula pensia cu salariul. Susţine că această cumulare a pensiei cu salariul nu este interzisă prin lege, fiind permisă numai cu acordul angajatorului. Ori, în cauză, unitatea nu şi-a dat acordul ca salariata să-şi continue activitatea şi după pensionare, necunoscând faptul că salariata dorea să se pensioneze. A depus şi concluzii scrise.

În replică, avocat VV apreciază că legea nu interzice cumulul, fiind nevoie de acord, ori în condiţiile în care cererea din 30.08.2018 nu a fost respinsă, salariatei fiindu-i trasate noi sarcini de serviciu şi schimbată fişa postului, este evident că această cerere a fost acceptată. De asemenea, în ceea ce priveşte decizia CC nr.387/05.06.2018, nepublicată în Monitorul Oficial, salariata nu a formulat cerere în baza acestei decizii, C. Muncii a fost modificat în 14.11.2018, salariata formulând cererea la data de 30.08.2018, acesta fiind motivul pentru care a fost depusă la dosar practică judiciară, din care rezultă că nu este aplicabilă în speţa de faţă decizia CC, neobligatorie în acel moment. Abia în anul 2019 salariata a formulat o cerere prin care a solicitat punerea la dispoziţie a unor documente din arhiva societăţii, intimata apreciind că trebuie să scape de aceasta. Apreciază că din moment ce intimata nu a înţeles să uzeze de dispoziţiile Lg.nr.1/2005 şi de a emite acea decizie de încetare de drept a activităţii reclamantei, înseamnă că cererea salariatei a fost acceptată.

Consilier juridic DA învederează că după formularea cererii de continuare a activităţii, salariata a intrat în concediul medical timp de 3 luni, întocmindu-şi dosarul de pensionare fără ca cineva din conducerea unităţii să aibă cunoştinţă de această împrejurare, fiind evident că trebuia ca sarcinile de serviciu ale salariatei să fie date unei alte colege. Precizează că salariata a fost menţinută în aceeaşi funcţie, neştiindu-se faptul că aceasta a întocmit şi dosarul de pensionare, cererea neputând fi respinsă datorită faptului că a apărut decizia CC, unitatea angajatoare nefiind de acord cu continuarea activităţii după pensionare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr................, la data de ....................... contestatoarea OF în contradictoriu cu intimata S S.C.M.P.. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.---------- emisă de Consiliul de Administraţie al S.C.M.P., pe care o apreciază ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând anularea deciziei nr. -----, în baza art.56 alin.l, lit.c, Codul Muncii, art.41, alin.1, lit.c, HCN.nr. 11/2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv să se dispună obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantei pe postul din care a fost demisă, obligarea la plata unei despăgubiri, în urma anularii deciziei, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat salariatul din momentul încetării convenţiei prin decizia contestată şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior demiterii, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea contestaţiei, a precizat următoarele:

Că, la data de 30.08.2018, prin cererea nr.-----, făcând uz de drepturile şi competenţele din Statutul PS.C.M.P.,  (Art.36, alin.1, lit.k) s-a adresat Consiliului de Administraţie S.C.M.P. competent pentru a aproba continuarea activităţii după pensionare pentru limită de vârstă, şi a solicitat în temeiul art.116 alin.l lit.a din Codul muncii continuarea activităţii după îndeplinirea vârstei de pensionare la limită de vârstă (cumul pensia cu salariul).

Ca urmare a cererii sale a fost menţinută pe acelaşi post de către angajator începând cu 30.09.2018, cumulând pensia cu salariul şi a continuat activitatea normal de zi cu zi. La data de 05.12.2018, cu adresa nr.-----, i s-a comunicat schimbarea sarcinilor de muncă, ceea ce face încă o dată dovada că pârâta a acceptat cererea sa din 30.08.2019 de continuare a activităţii după pensionare.

În data de 20.06.2019, a primit prin executor judecătoresc, decizia nr.-----, emisă de către consiliul de administraţie, prin care i se comunica că, începând cu data de 14.06.2019, convenţia individuală de muncă încetează de drept.

Având în vedere prevederile Legii nr.1/2005, republicată pe 20 mai 2014 - privind Organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, anexă la Hotărârea Consiliului Naţional nr.11/15.12.2006, republicată în baza Hotărârii nr.6/22.09,2016, Hotărârea nr. 1/23.03.2017 şi Hotărârea nr.4/21.09.2017, art.41 alin.3 din Normele de Reglementare a Raporturilor de muncă ce au ca temei legal convenţia individuală de muncă ce se coroborează cu Codul muncii, decizia de încetare de drept a convenţiei individuale de muncă trebuia făcută de angajator în termen de 5 zile lucrătoare de la data intervenirii cazului de încetare, de către preşedinte şi comunicată în termen de 5 zile. Ori, acest lucru trebuia sa se întâmple cel mult în data de 30.09.2019, daca S.C.M.P. nu ar fi acceptat cererea sa de continuare a activităţii şi cumulare a pensiei pentru limită de vârstă cu salariul.

Întrucât nu s-a respectat această reglementare şi nu i s-a comunicat un refuz pentru cererea sa de continuare a activităţii nr.........., este cert că a fost aprobată solicitarea de a continua activitatea după pensionare, a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii, a primit noi sarcini de lucru şi a încasat un salariu pentru munca prestată. Nu se poate spune că nu i s-a acceptat să lucreze din moment ce i s-a dat de lucru şi a fost remunerată pentru munca prestată. Mai mult decât atât, situaţia sa este similară cu cea a colegelor sale PG şi IR, fiind certă practica din unitate, respectiv, ca se admit cererile de cumulare a pensiei cu salariul.

Având în vedere că există deja două situaţii identice în unitate, pentru salariatele mai sus menţionate, prin decizia contestată s-a creat o situaţie discriminatorie între angajaţii S.C.M.P. În temeiul art.15 din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, consideră că prin fapta ce face obiectul acestei decizii a fost discriminată.

A învederat faptul că, în mai multe rânduri, prin cererile înregistrate la S.C.M.P. cu nr.-----şi nr..........., a solicitat conducerii să-i acorde posibilitatea de a consulta Registrul de Procese Verbale ale Adunărilor Generale S.C.M.P., ROI şi ROF, drept ce-i este conferit de prevederile art.31 din Legea nr.1/2005, actualizată, prin acest studiu dorind să se informeze asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în calitate de membru cooperator şi fondator, subliniind că nu i s-a acordat acest drept. Pentru că a îndrăznit să uzeze de drepturile legale şi pentru că, cei din conducerea  S.C.M.P. nu le putea pune la dispoziţia salariaţilor, întrucât sunt o serie de nereguli în acestea şi doresc să le ţină ascunse de membrii cooperatori, a fost dată afară ( din punctul lor de vedere fiind soluţia cea mai simplă să scape de ea).

Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Muncii art. 268 alin 1, Art. 40 alin. 2 litera c, art.55,  art.65 alin.1, art. 80, 159, 166 alin.4, 168 alin, 1,2, art. 171, prevederile Legii nr.1/2005 republicată pe 20 mai 2014 - organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, anexa la Hotărârea Consiliului National nr.11/l5.l2.2006, republicată în baza Hotărârii nr.6/22.09.2016, hotărârea nr.1/23.03.2017 si Hotărârea nr.4/21.09.2017 - norme de reglementare a raporturilor de muncă ce au ca temei legal convenţia individuală de muncă cât şi dispoziţiile art.82, 172 şi 274 Cod Procedura Civila.

În dovedirea contestaţiei a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială pentru a face dovada faptului că a lucrat la societatea respectivă neîntrerupt, efectuarea unei adrese la pârâtă prin care să se comunice documentele care au stat la baza deciziei contestate, precum şi organigrama aprobată de către asociaţi, prin care se arată că nu a fost restructurat postul pe care îl ocupa reclamanta.

Legal citată, în condiţiile art.205 C.pr.civ. şi următoarele din C.pr.civ. intimata S.C.M.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de OF ca nefondată, din următoarele motive:

Prin cererea nr. ........., OF a solicitat Consiliului de administrare să o menţină în activitate în aceleaşi condiţii, cu aceleaşi sarcini, deoarece la data de 30.09.2018 îndeplinea cumulativ vârsta standard şi stagiul de cotizare pentru pensionare.

A solicitat aceasta deoarece s-a prevalat de Decizia nr.387 din 5.06.2018 a CC care a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.56, alin 1, lit.c teza întâi din Legea 53/ 2003- Codul muncii şi care a dat posibilitatea salariatelor de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la vârsta de 65 de ani.

În acest context, cu o lună înainte de data îndeplinirii condiţiilor pentru pensionare, prin cererea nr.-----, anexată, OF a solicitat continuarea activităţii în aceleaşi condiţii, cu aceleaşi sarcini de muncă, altfel spus, contestatoarea a cerut să-şi desfăşoare în continuare activitatea în baza aceleiaşi convenţii individuale de muncă, nefăcând nici o precizare în cerere cu privire la intenţia sa de a se pensiona.

S.C.M.P., neputând îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în baza aceleiaşi convenţii de muncă, aşa cum a solicitat aceasta, cererea formulată de contestatoare a trebuit să fie acceptată implicit, Decizia CC fiind definitivă şi general obligatorie.

A învederat instanţei că OF a rămas în concediu medical din data de 15.09.2018 până la data de 19.11.2018 (aşa cum rezultă din certificatele medicale pe care le anexează). În concediul medical fiind, OF, deşi solicitase continuarea activităţii, şi-a întocmit dosarul de pensie exact cu doua zile înainte de 30.09.2018, fără a anunţa conducerea societăţii, înşelând şi ignorând în acest fel conducerea. Societatea a aflat că este pensionară în luna aprilie, anul 2019, drept pentru care a solicitat oficial CP să comunice daca OF este pensionară. CJP, prin adresa nr............., le-a comunicat că OF este pensionară prin decizia nr. .............., cu drept de pensie din 30.09.2018, decizia de pensionare nu s-a comunicat societăţii, ci numai contestatoarei.

Aşadar, contestatoarea optase de fapt pentru pensionare, fără să fi făcut cunoscut conducerii unităţii acest fapt, în scopul de a beneficia şi de pensie şi de salariu.

Ori, la punctul 36 din considerentele Deciziei nr.387/2018. care a dus la modificarea art.56, alin.1, lit.c din Codul muncii, CC a lămurit destul de explicit că, la împlinirea vârstei legale de pensionare, femeile au dreptul să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea contractului individual de munca în curs, fie pentru continuarea acestui contract până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzută pentru bărbaţi. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de încheierea unui nou contract şi de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.

Prevederile de mai sus nu obligă în niciun fel pe angajator să accepte continuarea raportului de muncă cu salariata dacă acesta a optat pentru pensionare.

Cu alte cuvinte, salariata care ajunge la momentul când are dreptul să se pensioneze are în faţă două opţiuni: să ceară dreptul la pensie sau să nu-l ceară optând pentru continuarea muncii la acelaşi angajator, pană la 65 de ani. S.C.M.P.a acceptat cererea contestatoarei în vederea continuării raporturilor de muncă doar pentru că nu a ştiut că aceasta îşi făcuse şi dosarul de pensionare.

Cum contestatoarea OF a optat pentru pensionare ( fără a informa conducerea unităţii), convenţia ei individuală de muncă a încetat de drept, nemaiavând niciun temei legal pentru a putea continua, iar Decizia nr.----- ce s-a emis a concretizat numai cazul de încetare de drept a convenţiei individuale de muncă ce s-a realizat deja. Aşadar, încetarea raportului de muncă a fost consecinţa directă a pensionării fiind cauzată de această situaţie, ea nu a intervenit ca urmare a unei manifestări de voinţă a angajatorului, ci a producerii unui eveniment (pensionarea) de care legea leagă efectul încetării raportului de muncă.

Este adevărat că pensionarii pentru limită de vârstă pot să cumuleze pensia cu salariul dar numai cu acordul angajatorului şi în baza unui nou contract individual de muncă, însă, în cazul de faţă conducerea unităţii nu şi-a exprimat acordul în acest sens iar contestatoarei nu i s-a făcut o nouă convenţie individuală de muncă.

A învederat instanţei de judecată şi faptul că, contestatoarea, dând dovadă de necinste şi de rea credinţă în continuare, a refuzat să primească Decizia nr. -----, având o atitudine necuviincioasă, lipsită de respect, jignind şi ameninţând conducătorul unităţii. Decizia a fost trimisă apoi prin Poşta Română, cu confirmare de primire, dar contestatoarea a refuzat să ridice plicul de la Poştă, astfel încât, au fost nevoiţi să recurgă la serviciile unui executor judecătoresc pentru a îndeplini procedura comunicării. Abia după ce executorul judecătoresc i-a comunicat decizia, contestatoarea a adresat o cerere, înregistrata la nr ..............., prin care a solicitat încheierea unei noi convenţii de muncă după pensionare, recunoscând în acest fel că Decizia nr. ................. este legală.

Aşadar, susţinerea contestatoarei că a informat prin cererea nr. ................. intenţia de a se pensiona, este o simplă afirmaţie care nu are justificare probatorie, fiind făcută doar spre a induce în eroare instanţa de judecată.

S-a mai invocat faptul că decizia de încetare de drept a convenţiei individuale de muncă trebuia făcută în termen de 5 zile de la intervenirea cazului de încetare (30.09.2018). Ori, acest lucru nu a fost posibil în primul rând datorită faptului că în perioada 15.09-16.11 2019 contestatoarea sc afla în concediu medical (fapt ce se confirma prin certificatele medicale pe care le anexează) şi în al doilea rând deoarece contestatoarea solicitase prin adresa .............. continuarea activităţii, ei neştiind că intenţiona să îşi facă şi dosarul de pensionare, în plus, termenul de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare pentru emiterea deciziei este un termen de recomandare, nu de decădere, iar in lipsa acordului unităţii în privinţa continuării activităţii contestatoarei după pensionare cauza de încetare a convenţiei individuale de muncă a intervenit de drept, independent de respectarea vreunui termen, fiind irelevant momentul emiterii deciziei prin care doar s-a concretizat încetarea raporturilor de munca.

Cât priveşte PG  şi IR, consideră că este lipsită de relevanţă în prezenta cauză, reamintind contestatoare, atât PG-preşedinta S.C.M.P.. cât şi IR-contabil şef, membru în Consiliu de administraţie, sunt alese în funcţie de Adunarea Generală pe un mandat de 4 ani şi îşi vor continua activitatea până la expirarea mandatului în curs de executare, conform Hotărârii 11/2006 a UCECOM B.

În concluzia celor arătate mai sus, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, criticile aduse deciziei contestate fiind simple afirmaţii formale, lipsite de fundament juridic şi fără susţinere probatorie.

În acelaşi cadru procesual, contestatoarea OF a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea excepţiilor procesuale (de procedură şi de fond) invocate de pârât prin întâmpinare şi apărările pe fondul cauzei invocate de acesta, ca neîntemeiată.

În fapt a arătat că excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

- prin cererea ..................., salariata a solicitat continuarea activităţii după pensionare în baza aceloraşi reglementari sub care îşi continuau activitatea şi alte persoane-membrii cooperatori, pensionaţi înainte de luna iunie 2018, respectiv PG. IR, nefăcând referire la Decizia C.C.387/05.06 2019, dat fiind şi faptul ca la data respectivă, nu se ştia de O.U.G. 96/14 noiembrie 2018. prin care s-a dispus modificarea art.53 al.1, teza întâi din Legea 53/2003-Codul muncii.

- problemele da sănătate nu au relevanţă în litigiu.

- întrucât nu a primit răspuns la cererea nr.................., a înţeles că a fost acceptată tacit cererea sa aşa cum a fost formulată.

- a menţionat ca a informat pe d-na Preşedinte PG şi IR, despre faptul că are pensie, în scopul de a nu i se mai acorda sporul de vechime, ştiind că aşa a prevăzut în Sistemul de salarizare, în situaţia personalului care lucrează dar primeşte şi pensie ( ca şi în cazul său şi al altor salariaţi,-NAL, RM, care aveau pensie şi nu primeau spor de vechime PG şi IR, aveau pensie dar primeau spor de vechime)

A citat din sistemul de salarizare valabil pe anul 2018:

" Personalul care nu are funcţia de bază în unitate sau personalul care lucrează dar primeşte şi pensie, nu beneficiază de spor de vechime" dar i s-a răspuns că nu este legală privarea de spor de vechime şi a procedat imediat la schimbarea Sistemului de salarizare pentru anul 2019 în cadrul Adunării Generale din matie 2019.

 Consideră că această propunere de modificare a sistemului de salarizare s-a făcut, ştiind faptul că cele două (PG şi IR) deşi erau pensionare şi cumulau pensia cu salariul, primeau acel spor de vechime.

 La primirea Deciziei de încetare a Convenţiei de muncă a fost sfătuită, în mod tendenţios, de cele două şefe, respectiv de către Preşedinte PG şi Contabil IR să facă o nouă cerere prin care să solicite continuarea activităţii, pentru a încheia o nouă Convenţie de muncă, (cererea nr.158/21.06,2019) cerere la care răspunsul este negativ (Adresa 163/24.06.2019).

În concluzie, susţinerea pârâtei că nu ar fi avut cunoştinţă de intenţia sa de a ieşi la pensie şi de a cumula pensia cu salariul ori ca prin cererea nr. .................... să fi cerut să continue activitatea fără să depună şi cerere pentru pensionare, este falsă şi lipsită de relevanţă în condiţiile în care din probele de la dosar şi deducţiile din firul evenimentelor, rezultă contrariul.

Mai mult, pârâta nu poate să invoce propria culpă ce constă în aceea că avea obligaţia să îi încheie o nouă convenţie de muncă. Indiferent de forma juridică a contractului, ea a desfăşurat activitate în continuare după pensionare, cumulând pensia cu salariul peste 9 luni de zile, iar acest aspect nu poate fi contestat, pârâta fiind cea care putea hotărî forma juridică, prin prisma personajului de la Resurse Umane, respectiv CS. I s-au dat noi sarcini de muncă, fiindu-i schimbată fişa postului, le-a executat întrucât aceste obligaţii intrau în sarcina sa. Cum ea şi-a respectat obligaţiile din fişa postului aşa şi angajatorul trebuia să-şi respecte obligaţiile ce îi reveneau în calitatea sa. Nu poate constitui temei al concedierii sale, culpa pârâtei referitor la încheierea scriptică a unei noi convenţii, solicitând a se avea în vedere că reclamanta are convenţie de muncă în baza Legii nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei şi nu contract individual de muncă, conform codului muncii, Entităţilor CM nu li se aplică în totalitate Codul muncii.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei că nu ar fi fost discriminată întrucât cele două PG si IR, pot cumula pensia cu salariu întrucât sunt alese în funcţie de adunarea Generala pe un mandat de 4 ani, arată că şi aceasta susţinere este falsă, întrucât contabila IR nu a fost aleasă în funcţia de contabil sef de către Adunarea Genera, mai mult decât atât conform art. 41 alin 1 st 2 din Hot 11/2006 cu modificările ulterioare, situaţia celor două nu face excepţie, fiind tot în situaţia în care se impunea continuarea activităţii în baza unei noi convenţii de muncă.

A solicitat ca pârâta să depună temeiul legal concret în baza căruia cele două pot cumula pensia cu salariul şi contestatoarea nu, precum şi dovada faptului că la momentul la care au ieşit la pensie pentru limită de vârstă au încheiat cu pârâta noi convenţii de muncă ( să depună toată documentaţia care a stat la baza dreptului celor două de a continua activitatea şi de a cumula pensia cu salariul).

A solicitat judecata cauzei în lipsă.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de faţă, reclamanta OF a solicitat în contradictoriu cu intimata S S.C.M.P. anularea deciziei nr. ----- emisă în baza art.56 alin.l lit.c Codul Muncii, art.41 alin.1, lit.c, HCN.nr. 11/2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea reclamantei, obligarea la plata unei despăgubiri, în urma anularii deciziei, egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat din momentul încetării convenţiei prin decizia contestată şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior.

Reclamanta a cerut anularea deciziei de încetare de drept a contractului său individual de muncă şi reintegrarea pe postul deţinut anterior, invocând solicitarea sa de cumul pensie cu salariul, astfel că instanţa va analiza speţa în limitele în care a fost învestită prin contestaţia reclamantei.

 Prin decizia nr. -----, începând cu data de 14.06.2019, s-a dispus încetarea de drept a convenţiei individuale de muncă a reclamantei OF, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. c Codul Muncii, HCN nr. 11/2006, art. 41 alin. 1 lit.c, avându-se în vedere că aceasta şi-a depus dosarul pentru pensie, pentru care s-a emis decizia de pensionare nr. ................. cu stabilirea drepturilor de pensie începând cu data de 30.09.2018.

Potrivit art. 56 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, în vigoare la data de 30.09.2018, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Prin decizia nr. 387/2018 publicată în MO nr. 642 din 24 iulie 2018, CC a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.56 alin. 1 lit. c teza întâi din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care sintagma „condiţii de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiţii identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Conform art. 56 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în vigoare la emiterea deciziei contestate, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani…. Acest text este reprodus astfel cum a fost modificat prin art.

IV pct. 1 din OUG nr. 96/2018.

Observând actele de la dosar, se constată că, prin cererea înregistrată sub nr. ................... (fila 13), reclamanta, precizând că în curând va îndeplini condiţiile de pensionare, a solicitat pârâtei să analizeze posibilitatea de a continua activitatea la aceeaşi societate, în aceleaşi condiţii, cu aceleaşi sarcini. Această cerere a fost adresată pârâtei înainte de pensionare, respectiv, înainte de îndeplinirea condiţiilor de pensionare. Totodată, reclamanta a solicitat şi deschiderea dreptului la pensie.

Astfel, cu adresa nr. ................, emisă la 25.04.2019, CJP a comunicat pârâtei că, doamnei OF i s-a emis decizia de limită de vârstă  nr. ................ cu stabilirea drepturilor de pensie începând cu data de 30.09.2018.

Ulterior emiterii deciziei nr. ----- de încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, reclamanta a formulat cererea înregistrată sub nr. ...................... prin care a solicitat pârâtei încheierea unei noi convenţii de muncă şi continuarea activităţii.

Reclamanta susţine în cuprinsul acţiunii că, atât în prezent cât şi la data formulării cererii adresate pârâtei la 30.08.2018, dorinţa sa a fost să cumuleze pensia cu salariul. În cuprinsul cererii adresate pârâtei însă la 30.08.2018, aşadar înainte de îndeplinirea condiţiilor de pensionare, nu a precizat acest aspect ci doar a menţionat că solicită continuarea raporturilor de muncă.

Este relevantă distincţia pe care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene o face între condiţiile de pensionare (care permit stabilirea unor vârste diferite între bărbaţi şi femei) şi condiţiile de încetare a contractului de muncă, care trebuie să fie uniforme pentru bărbaţi şi femei. Astfel, atât prin Hotărârea din 26 februarie 1986, pronunţată în Cauza M. H. M împotriva S and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching), paragrafele 32 şi 36, cât şi prin Hotărârea din 18 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Pensionsversicherungsanstalt împotriva Christine Kleist, paragraful 24, instanţa europeană a subliniat că "problema condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, pe de o parte, şi cea a condiţiilor de încetare a raportului de muncă, pe de altă parte, sunt distincte". În acest sens a făcut o departajare clară între dispoziţiile Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 39 din 14 februarie 1976, dispoziţii care prevedeau aplicarea principiului egalităţii de tratament în privinţa condiţiilor de muncă, inclusiv a celor care reglementează concedierea şi care presupuneau ca bărbaţilor şi femeilor să li se garanteze aceleaşi condiţii, fără discriminare pe criterii de sex [art. 5 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (1) lit. c)] şi dispoziţiile Directivei Consiliului 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 6 din 10 ianuarie 1979, prevederi legale potrivit cărora puteau fi excluse din câmpul de aplicare al acestei din urmă directive reglementările naţionale referitoare la stabilirea vârstei de pensionare în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă, astfel că statele membre puteau stabili vârste de pensionare diferite pentru femei în raport cu bărbaţii [art. 7 alin. (1) lit. a)].

De asemenea, CC, în decizia nr......................, consideră că jurisprudenţa sa anterioară referitoare la reglementarea care stabileşte vârste diferite de pensionare pentru femei în raport cu bărbaţii nu este aplicabilă şi cu privire la prevederile de lege care stabilesc condiţiile încetării de drept a contractului individual de muncă, aceasta impunând o analiză separată. Astfel, examinând, în consecinţă, criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, Curtea reţine că acestea instituie o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Această prevedere legală se aplică, deopotrivă, femeilor şi bărbaţilor, însă de la vârste diferite, de vreme ce vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru femei este diferită de cea a bărbaţilor, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Curtea observă că, în vreme ce dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 263/2010 stabilesc condiţiile necesare pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă, art. 56 din Legea nr. 53/2003 nu instituie o opţiune pentru salariat cu privire la continuarea raportului de muncă aflat în desfăşurare la împlinirea vârstei de pensionare. De altfel, încetarea contractului individual de muncă nu este lăsată nici la dispoziţia angajatorului, ci acţionează ope legis. Astfel, singura posibilitate a unei persoane care îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi de stagiu minim de cotizare pentru pensionare de a continua raporturile de muncă în temeiul unui contract individual de muncă o reprezintă încheierea unui nou contract, la aceleaşi angajator, dacă acesta va fi dispus, ori la un alt angajator.

Prin urmare, Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. Astfel, dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituţionale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de încheierea unui nou contract şi de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, dar că, atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la această lege. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit anexei amintite, în urma creşterii eşalonate, vârsta de pensionare a bărbaţilor a atins, începând cu ianuarie 2015, plafonul de 65 de ani, însă vârsta de pensionare a femeii va creşte până la atingerea plafonului de 63 de ani, în luna ianuarie 2030.

Este de menţionat că, atât la data formulării cererii de către reclamantă, de continuare a activităţii la societatea pârâtă cât şi la data emiterii deciziei de pensionare nr. ...şi la data îndeplinirii de către reclamantă a condiţiilor de pensionare, respectiv 30.09.2018,  decizia CC nr. 387/2018 publicată în MO nr. 643 din 24 iulie 1018, îşi producea efectele în mod obligatoriu, în conformitate cu disp. art. 147 alin. 4 din Constituţia României, potrivit cu care,  Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României şi de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Aşadar, faţă de considerentele arătate, la împlinirea vârstei legale de pensionare, femeia are dreptul să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie, ceea ce implică încetarea de drept a contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi, respectiv până la acea dată. În momentul în care femeia optează pentru deschiderea dreptului la pensie, cum este cazul şi al reclamantei, căreia i s-a emis decizia de limită de vârstă  nr. ....................... cu stabilirea drepturilor de pensie începând cu data de 30.09.2018, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, aşadar, fără a fi nevoie de vreo formalitate. Din această perspectivă este fără relevanţă data emiterii deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă al acesteia, de către pârâtă şi de asemenea, şi situaţia juridică a altor două angajate ale pârâtei sau beneficiul sporului de vechime. În acest caz,  dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Sigur că, într-o altă ipoteză, dacă salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de încheierea unui nou contract şi de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Ori, reclamanta nu a susţinut nici un moment nici faptul că ar fi contestat decizia de pensionare nici că aceasta ar fi fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Totodată, în aprecierea instanţei, în cauză, nu există o iniţiativă nouă de angajare a petentei după pensionare şi un nou acord al societăţii în acest sens, ca de altfel nici o cerere a reclamantei în această privinţă înregistrată la intimată şi care să se regăsească la dosar, alta decât cea  din 21.06.2019, prin cererea formulată la 30.08.2018, reclamanta solicitând pârâtei, continuarea raporturilor de muncă cu aceasta, astfel cum susţine pârâta şi nu o nouă angajare.

În raport de situaţia de fapt expusă anterior şi ţinând cont că, decizia de pensie a reclamantei este emisă de fapt ca urmare a opţiunii reclamantei pentru deschiderea dreptului la pensie, se constată că în speţă este incident cazul prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii, când contractul existent încetează de drept, motiv pentru care  urmează a fi privită ca neîntemeiată solicitarea de anulare a deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei şi de reintegrare în funcţia avută anterior şi va fi respinsă acţiunea.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de către contestatoarea OF, domiciliată în .................... în contradictoriu cu intimata S.C.M.P. , cu sediul în ...................

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.10.2019, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

Asistent  judiciar,

Asistent  judiciar

Grefier,

Domenii speta

Spete similare