Partaj judiciar – ieșirea din indiviziune – prin atribuirea în proprietatea sa exclusivă a camerei nr. 1, ar avea loc o scădere importantă a valorii imobilului, neputându-se, astfel, considera că apartamentul este comod partajabil în natură

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.05.2019, sub nr. …./299/2019, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la ap. 1 situat în București, str. ..., parter, sector 1, atribuirea imobilului către reclamantă și stabilirea sultei ce urmează a fi achitată pârâtului în raport de valoarea de circulație a imobilului și cota de proprietate deținută de acesta din imobil, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru și onorariu expert judiciar) proporțional cotei de proprietate deținute.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul situat în București, str. ..., parter, ap. 1, sector 1 a fost dobândit de părinții lor, C și D, prin cumpărare în anul 1975, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../13.10.1975 de fostul Notariat de Stat al Municipiului București și Județului Ilfov. Ulterior, ca urmare a decesului acestora și al dezbaterii succesiunilor aferente, imobilul a fost deținut în coproprietate în cote părți diferite, reclamanta deținând 65,63%, iar pârâtul 34,37%.

Reclamanta a menționat că respectivele cote sunt dobândite ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma decesului părinților, astfel:

- prin certificatul de moștenitor nr. 79/23.09.2011 eliberat de BNP ... în urma decesului tatălui C, decedat la data de 25.09.2009, a fost dezbătută succesiunea asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului, rămânând ca moștenitori numita D, în calitate de soție cu o cotă de 2/8 din succesiune, respectiv reclamanta și pârâtul, în calitate de fiică și fiu, cu o cotă de câte 3/8 din succesiune;

- prin certificatul de moștenitor nr. 65/04.07.2017 eliberat de BNP ... în urma decesului mamei D, decedată la data de 10.02.2017, a fost dezbătută succesiunea asupra cotei indivize de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului (4/8 cotă proprie dobândită prin cumpărare și 1/8 dobândită prin succesiunea anterior menționată), rămânând ca moștenitori în urma reducțiunii testamentare pârâtul cu o cotă de ¼ din succesiune și reclamanta cu o cotă de ¾ din succesiune.

Reclamanta a menționat că imobilul este format din 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, oficiu și WC de serviciu, acesta nefiind intabulat în Cartea funciară.

În prezent, imobilul este utilizat parțial de către fiul său în scopuri proprii locative (pârâtul a depozitat într-o cameră diverse lucruri proprii și a restricționat accesul la acesta). Până la data decesului mamei sale, imobilul a fost utilizat exclusiv de către aceasta, dorința dânsei exprimată prin testamentul autentificat sub nr. 1707/04.12.2014 fiind de a intra în proprietatea reclamantei, scop în care a numit-o, alături de soțul E, legatară universală conform art. 1055 C.civ.

În opinia reclamantei, imobilul nu este posibil a fi partajat în natură, neputându-se crea două unități locative distincte și nici nu poate fi împărțit corespunzător cotelor de coproprietate deținute de părți.

Reclamanta a învederat că imobilul este situat într-o vilă P + etaj. Ca urmare, părțile dețin în coproprietate forțată cu proprietarul ap. 2 și cota de ½ din intrarea a doua a imobilului (scara și casa scării), din subsol (unde se regăsesc spălătoria și pivnița), precum și din părțile comune ale imobilului care, prin natura lor, deservesc ambele apartamente.

În privința ap. 2, reclamanta a arătat că acesta se află în proprietatea pârâtului, fiind dobândit în urma donației făcute de ea în anul 1986.

În drept, au fost invocate prevederile art. 669, art. 679 C.civ., art. 980-996 și următoarele C.pr.civ.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat de atestare fiscală (fila 6), certificat de moștenitor nr. 65/04.07.2017 (filele 7-9), testament (fila 10), certificat de moștenitor nr. 79/23.09.2011 (filele 11-12), plan imobil (filele 13-14), act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../13.10.1975 de Notariatul de Stat al Municipiului București și Județul Ilfov (filele 15-17), declarație din 01.04.1986 (filele 18-19), contract de donație autentificat sub nr. .../02.04.1986 de Notariatul de Stat Sector 1 București (filele 20-21).

La data de 03.06.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizările solicitate.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţelor depuse la dosar (filele 29 și 176).

La data de 20.06.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus, în copie extras CF (filele 46-50).

La data de 08.07.2019, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune și că nu este de acord cu atribuirea în natură a întregului apartament către reclamantă, sens în care a solicitat ca partea ce-i revine să-i fie atribuită în natură și să i se permită accesul la contoarele de lumină și la tabloul electric, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că imobilul situat în București, str. ..., sector 1 este compus din două apartamente: ap. 1 situat la parter, compus din 3 camere, dependințe și scara de acces către etaj și ap. 2 situat la etaj, compus din 3 camere și dependințe. A menționat că ap. 2, situat la etaj, este proprietatea sa exclusivă, așa cum rezultă din contractul de donație din anul 1986, iar ap. 1, situat la parter, care face obiectul dosarului, se află în coproprietatea părților, în cotă de 65,63% reclamanta și 34,37% pârâtul.

Ca urmare a acestor cote, încă din anul 2012, părțile s-au înțeles ca pârâtul să folosească camera care are acces direct la scara care deservește etajul, iar reclamanta restul apartamentului, sens în care aceasta a închis camera cu o yală pe partea sa, în scopul partajării în natură a apartamentului, în condițiile în care camera are două intrări – una dintr-o cameră a ei și una din holul scării care duce la etaj. Astfel, reclamanta a creat două unități locative distincte, pârâtul folosind camera de jos împreună cu apartamentul de la etaj.

Pârâtul-reclamant a susținut că acest lucru a fost posibil, deoarece imobilul are 3 intrări: o ușă în față, care dă direct în imobilul de 2 camere folosit exclusiv de reclamantă (actualmente fiul acesteia), o ușă în lateralul imobilului, care dă în holul scării de la etaj, în dreapta fiind camera ce-i aparține lui și sus pe scări apartamentul său, folosită exclusiv de către el, și o ușă care dă într-o curte interioară gen luminator.

Pârâtul-reclamant a considerat că apartamentul de jos este comod partajabil în natură, întrucât deține și apartamentul de la etaj, iar camera pe care o folosește, în conformitate cu înțelegerea dintre părți, permite alăturarea sa la apartamentul de la etaj.

Pârâtul-reclamant a învederat că nu solicită acces la utilitățile de la parter, întrucât deține utilități la etaj, și nici acces la curtea interioară. În acest context, având în vedere că suprafața utilă a apartamentului în discuție este de 56,39 mp, iar partea sa exclusivă este de 34,37%, deci 19,38 mp, iar camera pe care o folosește are suprafața de 14,49 mp (deci sub cota ce-i revine), este de acord cu această împărțeală și nu înțelege să solicite sultă pentru diferență.

În acest context, pârâtul-reclamant a solicitat ca intrarea nr. II, împreună cu camera 1 și cu casa scării să-i fie atribuite în proprietate exclusivă, cu obligarea sa de a permite accesul la subsol, unde se află boxele care urmează să rămână în proprietate comună. A mai arătat că această împărțeală poate fi efectuată, fără nici un fel de cheltuială, exceptând închiderea definitivă a ușilor glasvand, pe care, oricum, reclamanta le-a blocat.

Referitor la accesul la contoarele de lumină și tabloul electric, pârâtul-reclamant a arătat că acestea, inclusiv pentru apartamentul său, se află în vestibulul de la intrarea 1 (care este folosită exclusiv de reclamantă) și, până la eventuală separare, solicită să-i fie permis accesul în acea zonă, așa cum este și el de acord să permită accesul în zona de subsol (care se face pe la intrarea 2, pe unde se face accesul și la apartamentul său de la etaj).

În ceea ce privește povestea apartamentului, pârâtul-reclamant a arătat că părinții său, diplomați de carieră, au achiziționat aceste două imobile și, întrucât legislația de la acea dată nu permitea ca o familie să dețină două unități locative, au pus apartamentul de sus pe numele reclamantei (asistate de părinți, întrucât avea 17 ani), iar, după ce aceasta s-a căsătorit și a decis să nu mai locuiască cu părinții, aceștia i-au dat bani pentru achiziționarea unei alte locuințe, cu condiția ca apartamentul să fie trecut pe numele pârâtului, în ideea de a da ambilor copii aceeași valoare. Astfel, tatăl lor a întreprins toate demersurile și a încheiat actul de donație pe ap. 2 de la etaj, aspect ce rezultă și din actele de proprietate, acestea fiind încheiate succesiv, la aceeași dată. 

În ceea ce privește cadastrul, pârâtul-reclamant a arătat că acesta a fost făcut de el, cu știința reclamantei, care nu a contribuit pecuniar, deși elaborarea acestui act este obligatorie pentru toți proprietarii.

Pârâtul-reclamant a învederat că, potrivit art. 676 alin. 2 C.civ. și art. 989 alin. 1 C.pr.civ., regula este ca partajul să se facă în natură, chiar dacă loturile nu sunt egale. Prin urmare, în lipsa consimțământului tuturor copărtașilor, instanța nu poate recurge la o altă modalitate de împărțeală.

Mai mult, art. 989 alin. 1 C.pr.civ. arată cazurile exprese și limitative când se trece peste regula imperativă de împărțire în natură a bunului și se atribuie unuia singur, și anume:

- nu este posibilă partajarea în natură – a arătat că nu este cazul, în condițiile în care de câțiva ani folosesc imobilul prin această împărțeală și, deci, bunul poate fi comod partajabil în natură;

- partajarea în natură ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia – nici această ipoteză nu este corectă, deoarece apartamentul care îi rămâne reclamantei este perfect funcțional ca un apartament de două camere, iar partea care îi revine lui se va lipi cadastral la apartamentul de la etaj, care se va transforma într-un apartament cu patru camere, perfect funcțional;

- partajarea ar micșora valoarea economică a bunului – nici această variantă nu este corectă, deoarece au folosit până acum bunul împărțit în natură și valoarea nu i-a fost diminuată, unitatea devenind un apartament de 2 camere și unul de 4 camere.

În drept, au fost invocate prevederile art. 676 alin. 2 C.cov., art. 989 alin. 1, art. 451, art. 453 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării şi cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a depus, în copie: act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../13.10.1975 de Notariatul de Stat al Municipiului București și Județul Ilfov (filele 71-73), contract de donație autentificat sub nr. .../02.04.1986 de Notariatul de Stat Sector 1 București (filele 74-75), act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../13.10.1975 de Notariatul de Stat al Municipiului București și Județul Ilfov (filele 76-78), releveu (filele 79-81).

Cererea reconvențională a fost legal timbrată, conform ordinelor de plată depuse la dosar (filele 177-178).

La data de 14.08.2019, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat atribuirea apartamentului direct prin hotărâre asupra fondului către ea și stabilirea sumei ce se cuvine pârâtului cu titlu de sultă, precum și stabilirea termenului de plată a acesteia. În subsidiar, în condițiile în care în urma administrării probatorului, instanța va considera că apartamentul de la parter este comod partajabil în natură, a solicitat ca instanța să dispună rămânerea părților în indiviziune forțată asupra tuturor spațiilor comune. În privința cheltuielilor de judecată, a solicitat compensarea acestora.

Reclamanta-pârâtă a menționat că, în cazul în camera folosită de pârât se va alătura apartamentului de la etaj, la parter va rămâne un spațiu locativ total nefuncțional în care accesul din și în bucătărie în restul camerelor se va face exclusiv prin baie. Astfel, spațiul locativ ar fi funcționa doar unei singure persoane, nefiind util a fi utilizat de către o familie. Mai mult, dintr-un apartament de 3 camere, imobilul va deveni practic garsonieră, camera 2 urmând a avea funcția de vestibul, scăzându-i foarte mult valoarea economică.

Afirmațiile pârâtului-reclamant în sensul că, de comun acord, ar fi partajat apartamentul de la parter, nu corespund realității, între părți neexistând nici un fel de discuții legate de utilizarea sau partajarea apartamentului de la parter nici în 2012 și nici ulterior. În realitate, în toamna anului 2011, la scurt timp după dezbaterea succesiunii tatălui său, au existat discuții contradictorii între familia pârâtului și mama lor, D, legat de utilizarea apartamentului de la parter (pârâtul și soția sa doreau să folosească la discreția sufrageria, livingul, bucătăria și baie apartamentului de la parter).

Astfel, din cauza faptului că atitudinea soției fratelui a fost total nepotrivită, mama lor a preferat să se retragă în dormitor, limitând la minim contactul cu familia pârâtului. Aceasta a considerat, contrar insistențelor reclamantei, că singura soluție pentru a-și dobândi liniștea în apartamentul în care locuia era să închidă glasvandul dinspre camera 1 și camera 2 cu cheia, neexistând nici atunci și nici în prezent amplasată nici un fel de yală suplimentară și nici un alt dispozitiv de blocare al ușii, ușa fiind închisă cu cheia originală, pe care o deține și pârâtul. Prin urmare, din toamna anului 2011, mama lor nu a mai folosit această cameră, dar nu în scopul de a partaja imobilul, ci doar în scopul evitării discuțiilor contradictorii cu pârâtul.

În concluzie, nu se poate reține că reclamanta ar fi închis camera în scopul partajării în natură a apartamentului, utilizarea exclusivă a camerei dinspre casa scării de către pârât nefiind rezultatul vreunei înțelegeri cu autorul lor sau cu ea. După decesul mamei, în anul 2017, reclamanta a continuat să folosească imobilul de la parter în aceeași modalitate, pentru a evita discuțiile cu pârâtul, mai ales că acesta are depozitate numeroase lucruri în acea cameră.

Reclamanta-pârâtă a arătat că, în opinia sa, în lipsa unui acord expres între părți, apartamentul de la parter nu poate fi considerat ca fiind comod partajabil în natură, iar soluția legală și corectă pentru ieșirea din indiviziune este aceea a atribuirii acestuia în întregime în natură către reclamantă și stabilirea unei sulte corespunzătoare în favoarea pârâtului. În acest sens, a invocat prevederile art. 2 alin. 1 lit. a și lit. b din Legea nr. 114/1996, arătând că, în caz contrar, nu ar mai fi îndeplinite exigențele minimale pentru locuințe.

De asemenea, un argument important pentru atribuirea în natură a apartamentului către reclamantă îl constituie și voința autorilor. Reclamanta-pârâtă a menționat că, în mod tendențios, pârâtul-reclamant a denaturat realitatea în privința istoriei apartamentului și în mod eronat a susținut că părinții ar fi ajutat-o cu bani pentru achiziționarea unui nou apartament. În realitate, reclamanta a achiziționat apartamentul prin mijloace proprii împreună cu soțul său, părinții săi fiind procuratori de fonduri pentru achiziția apartamentului de la etaj în anul 1975, iar beneficiarul final al acestor fonduri a fost chiar pârâtul, prin intermediul donației din anul 1986.

Reclamanta-pârâta a arătat că dorința părinților a fost în sensul atribuirii în natură a apartamentului de la parter către ea, așa cum rezultă și din declarația dată de mama sa la IML cu ocazia efectuării expertizei psihiatrice necesare întocmirii testamentului.

Aceasta a mai precizat că pârâtul-reclamant a efectuat cadastrul fără acordul său, până în prezent neaducându-i la cunoștință efectuarea lui sau necesitatea achitării vreunor cheltuieli. A învederat că este de acord ca, în situația atribuirii imobilului către ea, fratele său să aibă acces la contoarul de lumină și tabloul electric, amplasate în camera 6, până la efectuarea de branșamente separate pentru electricitate, gaze și apă.

În concluzie, apartamentul de la parter nu poate fi considerat ca fiind comod partajabil în natură, neexistând un acord al părților în acest sens și nici vreun partaj de folosință, iar partajarea în natură, prin formarea de 2 loturi, duce la o scădere importantă a valorii lotului care ar rămâne în proprietatea sa, spațiul respectiv devenind practic o garsonieră în care accesul în bucătărie s-ar face în totalitate prin baie, față de un apartament cu 3 camere.

În subsidiar, cu privire la spațiile comune, a arătat că garanția verbală acordată de pârât că se obligă să asigure accesul la subsol nu este suficientă, din punct de vedere juridic fiind necesar ca părțile să rămână în indiviziune pe aceste spații. La subsol există, pe lângă boxe de depozitare, centrala termică, țevile de apă și robinetul central de închidere a apei, precum și senzorul de gaze, accesul direct și imediat la acestea fiind necesar în situația de urgență. Coproprietatea forțată pe spațiile comune poate să înceteze când nu se mai impune cu necesitate a fi menținută, iar natura și destinația funcțională a bunului dau posibilitatea împărțirii lui în natură, ceea ce în cazul de față nu se poate realiza.

În privința cheltuielilor de judecată, având în vedere natura cererii de ieșire din indiviziune, precum și faptul că partajarea este utilă părților în aceeași măsură, se impune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți (taxă de timbru și onorariu judiciar) corespunzător cotelor de proprietate deținute, iar onorariul de avocat să fie suportat de fiecare parte, neputându-se reține vreo culpă procesuală.

În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.

În susținerea răspunsului la întâmpinare, au fost depuse, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat medico-legal psihiatric nr. A2/5838/10.10.2014 (filele 101-102), contract de împrumut nr. 156985 (fila 103), planșe fotografice (filele 104-105).

La data de 26.08.2019, prin serviciul registratură, pârâtul-reclamant a depus, în copie, extras CF (filele 110-112).

Prin încheierea din 29.05.2020 dată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. ../299/2019/a1, instanța a respins cererea de reexaminare taxă judiciară de timbru formulată de reclamanta-pârâtă.

În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții în cadrul căreia au fost depuse raportul de expertiză întocmit de expert G (filele 135-147) și răspunsul la obiecțiuni întocmit de același expert (fila 190).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare atât la cererea de chemare în judecată, cât şi la cererea reconvenţională, instanţa reţine următoarele:

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .../13.10.1975 de Notariatul de Stat al Municipiului București și Județul Ilfov (filele 15-17), încheiat între numiții H, I, J și K, în calitate de vânzători, și numiții D și C, în calitate de cumpărători, a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. ..., parter, ap. 1, sector 1 (fost sector VIII), compus din 3 camere, vestibul, bucătărie, baie, oficiu, WC de serviciu și asupra cotei indivize de ½ din subsol, unde se găsesc spălătoria și pivnița, și spațiile comune ale imobilului, în schimbul unui preț de 60.000 lei.

Urmare a decesului numitului C, care a avut loc la data de 25.09.2009, cota de ½ din imobilul anterior menționat, împreună cu cota de ½ din terenul în suprafață de 116,94 mp, pe care se află edificată construcția, au fost transmise moștenitorilor D, în calitate de soție, căreia i-a revenit cota indiviză de 2/8 din succesiune, pârâtului-reclamant B, în calitate de fiu, căruia i-a revenit cota indiviză de 3/8 din succesiune și reclamantei-pârâte A, în calitate de fiică, acesteia revenindu-i cota indiviză de 3/8 din succesiune. Instanța reține că restul cotei indivize de ½ din imobil aparține soției supraviețuitoare conform art. 30 C.fam. (certificat de moștenitor nr. 79/23.09.2011 emis de BNP ... în dosarul nr. 86/2011 - filele 11-12).

Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr. 65/04.07.2017 emis de BNP ... în dosarul nr. 77/2017 (filele 7-9), în urma dezbaterii succesiune de pe urma defunctei D, care a decedat la data de 10.02.2017, cota parte de 5/8 din dreptul de proprietate asupra ap. 1 situat la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, împreună cu cota indiviză de ½ din subsol, părți comune și teren, au fost împărțite între părțile din prezenta cauză, astfel: pârâtului-reclamant B, în calitate de fiu – moștenitor rezervatar, i-a revenit, prin reducțiunea testamentului lăsat de defunctă reclamantei-pârâte (fila 10), cota de ¼ din masa succesorală, iar reclamantei-pârâte A, în calitate de fiică și legatară universală, după reducțiunea testamentului, i-a revenit cota de ¾ din masa succesorală.

Astfel, având în vedere cele două certificate de moștenitor, instanța reține că imobilul ce face obiectul prezentei cauze se află în coproprietate, astfel: reclamanta-pârâtă deține o cotă parte de 21/32 (3/8 din ½ + ¾ din 5/8) – 65,625%, iar pârâtul-reclamant deține o cotă de 11/32 (3/8 din ½ + ¼ din 5/8) – 34,375%, împrejurare ce rezultă și din extrasul CF depus la dosar (filele 46-47).

Conform art. 669 C.civ., încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească

De asemenea, potrivit art. 984 alin. 1 C.pr.civ., dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Cu toate acestea, având în vedere că, prin certificatul de moștenitor nr. 79/23.09.2011 emis de BNP ... în dosarul nr. 86/2011 și prin certificatul de moștenitor nr. 65/04.07.2017 emis de BNP ... în dosarul nr. 77/2017, au fost stabilite deja calitatea de proprietar şi cota-parte ce se cuvine fiecăruia, instanţa este chemată să se pronunţe doar asupra ieşirii din indiviziune cu privire la imobilul care face obiectul cauzei, respectiv asupra atribuirii acestuia către una dintre părţi sau partajării în natură, având în vedere lipsa acordului în acest sens.

Potrivit art. 676 C.civ. „(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. (2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.”

Instanța reține că pârâtul-reclamant a solicitat atribuirea în natură a camerei nr. 1 în suprafață de 14,49 mp (releveu apartament – fila 63), susținând că imobilul este comod partajabil în natură, iar prin alipirea acestei camere apartamentului pe care-l deține la etajul imobilului conform contractului de donație autentificat sub nr. .../02.04.1986 de Notariatul de Stat Sector 1 București (filele 20-21), nu s-ar produce o scădere importantă a valorii ap. 1 sau o micșorare a valorii economice a imobilului.

Pe baza raportului de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expertul judiciar G (filele 135-147) și a răspunsului la obiecțiuni întocmit de același expert (fila 190), instanța reține că atribuirea în proprietatea pârâtului a încăperii nr. 1 de la parter ar contraveni prevederilor Legii nr. 114/1996. Expertul a reținut că factorii care conduc la eliminarea soluției „comod partajabil” sunt, în principal, următorii: camera în cauză ar trebui delimitată fașă de ap. 1 prin uși și tâmplărie din lemn vitrate cu glasvand, adaptate pentru o lumină uniformă în sufragerie și nu printr-un perete între apartamente, cu grosimea de minim 25 cm, care nu este prevăzut în arhitectura inițială, iar aceasta recompartimentare ar necesita redimensionarea instalațiilor electrice, termice și de ventilație la cerințele care intră sub incidența Legii nr. 10/1995, fiind necesare proiecte de arhitectură și instalații autorizate conform Legii nr. 50/1991.

De asemenea, expertul a considerat că, prin această recompartimentare, valoarea ap. 1 ar scădea cu aproximativ 25%, întrucât apartamentul ar urma să fie compus dintr-o cameră living (încăperea nr. 3), un vestibul (încăperea nr. 2 – nu poate avea altă destinație din cauza imposibilității de ventilare și iluminare naturală; nu poate fi considerată nici dormitor și nici living, neîndeplinind condițiile locative pentru aceste destinații), bucătărie (încăperea nr. 4) și baie (încăperea nr. 5), cu confort redus față de actuala compartimentare, deoarece accesul din și în bucătărie s-ar face exclusiv prin baie. Pe de altă parte, în prezent, accesul poate fi făcut circular, și din încăperea nr. 1 prin casca scărilor și oficiu (încăperea nr. 7), conform planului inițial al casei.

Prin urmare, având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța apreciază, contrar susținerilor pârâtului-reclamant faptul că, prin atribuirea în proprietatea sa exclusivă a camerei nr. 1, ar avea loc o scădere importantă a valorii imobilului, neputându-se, astfel, considera că apartamentul este comod partajabil în natură. În acest sens, instanța reține că, deși, din punct de vedere tehnic, după obținerea avizelor necesare, camera nr. 1 ar putea fi alipită apartamentului de la etaj, această împrejurare nu determină concluzia automată că imobilul este comod partajabil în natură, fiind evident că un apartament în care accesul la bucătărie se face exclusiv prin baie ar avea o valoare mult diminuată din cauza acestei compartimentări și, prin urmare, partajarea nu mai poate fi considerată comodă pentru reclamanta-pârâtă.

De asemenea, instanța nu poate reține susținerile pârâtului-reclamant referitoare la faptul că, în prezent, această compartimentare este folosită de către părți fără inconveniente, în condițiile în care reclamanta-pârâtă nu a fost de acord cu această împărțire decât la insistențele mamei lor, care, potrivit afirmațiilor acesteia, a procedat la închiderea camerei nr. 1 pentru a evita certurile cu familia pârâtului-reclamant. Astfel, în condițiile în care, în prezenta cauză, reclamanta-pârâtă a arătat în mod expres faptul că nu dorește ca respectiva cameră să-i fie atribuită pârâtului-reclamant din cauză că ar avea loc o scăderea semnificativă a valorii imobilului, nu se poate reține că ar exista vreo înțelegere a părților în acest sens, neavând, așadar, relevanță care a fost modalitatea concretă de împărțire a spațiului până la acest moment.

Prin urmare, reținând faptul că bunul supus împărțelii este reprezentant de un imobil apartament și că acesta nu este comod partajabil în natură având în vedere și relațiile tensionate dintre coproprietari, instanța urmează a stabili ca bunul să revină în proprietatea exclusivă a reclamantei pârâte A, care și-a manifestat voința de a-i fi atribuit.

În acest sens, instanţa are în vedere prevederile art. 988 C.pr.civ., potrivit cărora „la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.”

Or, reţinând că reclamanta-pârâtă are o cotă de aproape 2 ori mai mare decât cea a pârâtului-reclamant, respectiv că acesta nu a solicitat atribuirea întregului imobil, instanţa apreciază că se justifică atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâtei.

Față de modalitatea de atribuire ce urmează a fi dispusă, instanța va face și aplicarea art. 984 alin. 2 teza finală C.pr.civ., potrivit căruia dacă loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.

Instanţa reţine că, din raportul de expertiză efectuat în cauză, necontestat de către părți sub acest aspect, a rezultat că valoarea apartamentului este de 66.719,38 euro. Astfel, având în vedere că bunul va fi atribuit în întregime reclamantei-pârâte, aceasta datorează o sultă egală cu 34,375% din valoarea bunurilor (în raport de cota de 11/32 a pârâtului-reclamant), respectiv 22.934,78 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății).

Referitor la accesul la contoarele de lumină şi la tabloul electric aferente ap. 2, instanța reține următoarele:

Astfel cum a fost reținut anterior, prin contractul de contract de donație autentificat sub nr. .../02.04.1986 de Notariatul de Stat Sector 1 București (filele 74-75), pârâtul-reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. ..., et. 1, ap. 2, sector 1, compus din trei camere, bucătărie, balcon, WC, culoar și cotă indiviză de ½ din intrarea a doua a imobilului, din subsol și din celelalte părți comune (extras CF – filele 110-112).

Conform art. 555 alin. 1 C.civ., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

De asemenea, art. 556 C.civ. stabileşte că „(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. (2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate. (3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.”

Prin urmare, dreptul de acces la spaţiile aflate în proprietatea privată a unei persoane face parte din dreptul de proprietate reglementat de art. 555 C.civ., prin intermediul căruia se exercită atributul folosinţei, neputând fi limitat decât în cazurile anume prevăzute de lege.

Astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contoarele de lumină electrică și tabloul electric ce deservesc ap. 2 sunt situate în încăperea nr. 6 de la parter, din dreptul intrării nr. 1, pe peretele din dreapta.

Pe cale de consecinţă, având în vedere și acordul reclamantei-pârâte de a permite accesul pârâtului-reclamant la contoarele de lumină și la tabloul electric, instanţa apreciază că cererea reconvențională este întemeiată cu privire la acest aspect.

Prin urmare, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată, respectiv va admite în parte cererea reconvenţională, sens în care va dispune ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. ..., parter, ap. 1, sector 1, va dispune atribuirea bunului anterior menţionat către reclamanta-pârâtă, va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 22.934,78 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, respectiv va obliga reclamanta-pârâtă să permită accesul pârâtului-reclamant la contoarele de lumină şi la tabloul electric aferente ap. 2 situat în imobilul din Bucureşti, str. ..., et. 1, sector 1, amplasate în camera 6 a ap. 1 situat în imobilul din Bucureşti, str. ..., parter, sector 1, conform releveului.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putându-se dispune compensarea acestora. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, pârâtul-reclamant urmează a fi obligată la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.086,78 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.288,16 lei și onorariu expert în cuantum de 515,62 lei - 34,375% din taxa judiciară în cuantum de 9.565,56 lei (filele 29 și 176) și din onorariul de expert în cuantum de 1.500 lei (chitanță – fila 123), astfel cum a solicitat reclamanta-pârâtă în virtutea principiului disponibilității, respectiv onorariu avocat în cuantum de 6.283 lei (factura nr. 19040/15.05.2019, factura nr.9049/14.06.2019, factura nr. 19074/24.09.2019, factura nr. 19084/06.11.2019, factura nr. 20101/15.01.2020, factura nr. 20110/05.02.2020, factura nr. 20120/13.03.2020, factura nr. 20151/13.07.2020, factura nr. 20174/25.09.2020, factura nr. 20194/09.11.2020 și extrasele de cont aferente – filele 195-213).

De asemenea, având în vedere culpa procesuală a reclamantei-pârâte în ceea ce privește partea de cerere reconvențională admisă, aceasta urmează a fi obligată la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 1.520 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere admis în cuantum de 20 lei (ordin de plată - filele 177-178) și onorariu avocațial în cuantum de 1.500 lei, redus de la suma de 9.500 lei (factura nr. 364/25.03.2019 și extrasele de cont aferente – filele 82-84), conform art. 451 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale.

Prin urmare, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, sens în care va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 8.566,78 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, prezenta hotărâre va fi comunicată, din oficiu,  Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Serviciul Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 1 Bucureşti în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta-pârâtă A, cu domiciliul în …., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B, cu domiciliul în ….

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A.

Dispune ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. ..., parter, ap. 1, sector 1.

Dispune atribuirea bunului anterior menţionat către reclamanta-pârâtă.

Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 22.934,78 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă reclamanta-pârâtă să permită accesul pârâtului-reclamant la contoarele de lumină şi la tabloul electric aferente ap. 2 situat în imobilul din Bucureşti, str. ..., et. 1, sector 1, amplasate în camera 6 a ap. 1 situat în imobilul din Bucureşti, str. ..., parter, sector 1, conform releveului.

Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 10.086,78 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 1.520 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compensează cheltuielile de judecată, sens în care obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 8.566,78 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 28.12.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare