Partaj calitate de moştenitor acceptant

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.002114

Dosar nr. 31770/215/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2114/2020

Şedinţa publică de la 15 Decembrie 2020

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: C. M. D.

Judecător: A. C.T.

Grefier: G. D.

Pe rol pronunţarea  apelului formulat de reclamantul  P. S.împotriva sentinţei nr. 204/14.01.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 31770/215/2018, în contradictoriu cu pârâţii P. G., D. G., având ca obiect partaj judiciar PARTAJ SUCCESORAL.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 26.11.2020, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când pt. a se depune concluzii scrise de către apelant, instanţa a amânat pronunţarea la termenul din 10.12.2020, termen la care  având nevoie de timp pt. a delibera , instanţa a amânat pronunţarea la  termenul de azi, 15.12.2020.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 204/14.01.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 31770/215/2018, s-a luat act că reclamantul P. S.renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. G..

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P. S.formulată de pârât P. G..

 A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. S.în contradictoriu cu pârâtul P. G. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în materia împărţirii unei moşteniri, aceasta presupune pe de o parte, dovedirea calităţii de moştenitor a părţilor între care se solicită a se proceda la împărţeală, iar pe de altă parte dovada calităţii de proprietar a autorului defunct, asupra aceloraşi bunuri.

Aceasta rezultă cu claritate din dispoziţiile art.  728 Cod Civil vechi aplicabil procesului, potrivit căruia un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.

Succesiunea după defuncta P. M., decedată la 24.05.1991, a fost dezbătută notarial în dosarul succesoral nr.2319/1991 al Notariatului de Stat Judeţean Dolj, Craiova, fiind emis Certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992- fila 36, suplimentat prin certificatul de moştenitor nr. 96/14.09.2018- fila 40.

In drept, potrivit art. 77 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 în vigoare la data emiterii suplimentului la certificatul de moştenitor „calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege”, iar conform art. 88 alin. 1 din acelasi act normativ „ cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pâna la anularea sa prin hotarâre judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte” .

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 36/1995, prin Decretul nr.40 din 21 ianuarie 1953privitor la procedura succesorală notarială, publicat în Buletinul Of. nr. 2/22 ian. 1953, prevedea la art. 23 faptul că, pina la anulare prin sentinta judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada in ce priveste calitatea de mostenitor si cota bunurilor ce revin fiecarui mostenitor.

De asemenea, în sistemul art. 88 din Legea nr. 36/1995 (astfel cum era în vigoare la data emiterii suplimentului de certificat de moştenitor), anterior intrării în vigoare a Noului cod civil, concepţia legislativă s-a păstrat, prevederile arătate stabilind că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

Astfel potrivit art. 88:

Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.

În cauză,  în dosarul succesoral  nr. 2319/1991 a fost tranşată calitatea numitului P. C. ( tatăl pârâtului) de unic moştenitor al defunctei P. M. şi calitatea de străin prin neacceptare de succesiunea defunctei a reclamantului .

În suplimentul  la certificatul de moştenitor nr. 96/14.09.2018 a fost consemnat ,,Predescu Surdu,, ca fiind străin de succesiune însă, raportat la  certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992, este evident că este vorba despre o eroare materială, fiind vorba de ,,P. S.,,.

Întrucât prin certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992 emis în dosarul succesoral menţionat- fila 36, suplimentat prin certificatul de moştenitor nr. 96/14.09.2018 s-a stabilit calitatea de unic moştenitor al autorului pârâtului P. G. şi calitatea reclamantului de străin de succesiune, până la anularea  prin hotărâre judecătorească a certificatul de moştenitor menţionat, instanţa a constatat că reclamantul nu are vocaţie succesorală cu privire la moştenirea defunctei P. M., şi pe cale de consecinţă nici calitate procesuala activă în cauză.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P. S.formulată de pârât P. G. şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. S.în contradictoriu cu pârâtul P. G. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P. S., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Se arată că, Judecătoria Craiova, în mod greşit, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P. S.formulată de pârât P. G. şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. S.în contradictoriu cu pârâtul P. G. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

In fapt, a solicitat partajarea averii succesorale şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa de împărţit a defunctei P.D. M., decedata la data de 24 mai 1991 şi atribuirea acestora către copărtaşi, în funcţie de cotele succesorale.

La data de 24 mai 1991 a decedat numita P. D. M., cu ultimul domiciliu în ..., jud. Dolj, lăsând ca urmaşi pe P. S.si P. C., in calitate de fii, P. C. decedând ulterior, moştenitori fiind P. G. si D. G., cu domiciliul in ....

Bunurile ce compun masa partajabilă sunt 38.463 mp conform TDP 156- 45337/02.05.1995, Anexa 2a-poz.l2, situate in comuna ...

Instanţa de fond, în mod nelegal a soluţionat cauza pe excepţie considerând că nu are calitate procesuală activă în formularea cererii.

In acest sens este decizia nr. 11/2007, privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunţat la moştenire.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii", iar "moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor".

În acelaşi timp, dispoziţia imperativă de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moştenitorii sunt repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, ei fiind consideraţi că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toţi succesibilii autorului îndreptăţit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuşi de drept în termenul de acceptare a moştenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privinţă este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moştenitorii care nu au acceptat-o, în termenul şi condiţiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune, în condiţiile art. 696 din Codul civil.

De altfel, prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moştenitorii", deci persoane care au "calitatea de moştenitor".

Or, potrivit dispoziţiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunţă la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moştenitor fiind desfiinţat cu efect retroactiv, moştenitorul fiind considerat ca o persoană străină

de moştenire.

De aceea, cel care renunţă la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moştenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condiţiile art. 700 din Codul civil şi care este doar prezumat de lege ca renunţător, ci, dimpotrivă, se dovedeşte cu certitudine (declaraţie notarială) că nu este moştenitor, dat fiind faptul că a renunţat expres la succesiune.

Prin efectul renunţării, moştenitorul este socotit că nu a fost niciodată moştenitor, iar vocaţia sa succesorală este retroactiv desfiinţată.

Regula indivizibilităţii patrimoniului succesoral conferă acelaşi caracter indivizibil şi opţiunii succesorale care nu poate fi condiţionată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunţarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.

Ca urmare, în raport de data reglementării, se impune a se stabili că beneficiază de dreptul de moştenire a proprietăţii, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moştenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu şi cei care au renunţat la succesiune.

În consecinţă, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire si anume art. 8 şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată,, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

Invocă dispoziţiile art. 468, 470 si urm. C. proc. civ.

Solicită încuviinţarea următoarelor probe: interogatoriu luat pârâtului, proba cu martori, expertiza de specialitate şi proba cu înscrisuri şi anume înscrisurile depuse la instanţa de fond cât şi alte înscrisuri ce vor reieşi din dezbateri.

Intimaţii P. G. şi Predescu Gabriela au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Se arată că, defunctul P. C., tatăl său, a fost unic moştenitor al mamei sale P. M., a depus în acest sens Certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992 si din certificatul de moştenitor nr. 96 din 14.09.2018, supliment la Certificatul de mostenitor nr. 28 din 14.01.1992.

A învederat că apelantul, fratele lui P. C., nu a acceptat succesiunea, fiind străin de aceasta.

Instanţa de fond a admis astfel în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale active apelantului-reclamant şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.

Aşa cum în mod corect instanţa de fond a reţinut că imobilul compus din teren în suprafaţă de 1000 mp, care face obiectul prezentei cauze, situat în comuna ...jud. Dolj, a trecut în proprietatea defunctul P. C. (aşa cum reiese din Titlul de proprietate nr. 156-45337 din 02.05.1995, Certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992 şi din Certificatul de moştenitor nr. 96 din 14.09.2018, supliment la Certificatul de moştenitor nr. 28 din 14.01.1992), iar în urma decesului acestuia, intimatul a rămas ca singur moştenitor legal, de drept, aşa cum rezultă din Certificatului de moştenitor nr. 97 din 14.09.2018.

În atare condiţii, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active, pentru a verifica respectarea prev. art. 36 teza I C. proc. civ., potrivit căruia calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios.Astfel, judecătorul fondului a reţinut că în materia împărţirii unei moşteniri, care constituie obiectul prezentei cauze, aceasta presupune pe de o parte, dovedirea calităţii de moştenitor a părţilor între care se solicită a se proceda la împărţeală, iar pe de altă parte dovada calităţii de proprietar a autorului defunct, asupra aceloraşi bunuri, aşa cum prevede rt. 728 CPC aplicabil.

Instanţa a avut în vedere prev. art. 77 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, coroborate cu cele ale art. 88 alin. 1 din aceeaşi lege potrivit căruia persoanele care se consideră vătămate în drepturile lor prin emiterea unui certificat de moştenitor, se pot adresa instanţei de judecată.

Or, în speţa dedusă judecăţii certificatul de moştenitor nr. 97 din 14.09.2018 face dovada deplină în privinţa calităţii subsemnatului de moştenitor, nefiind anulat de instanţă.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut în mod corect că prin certificatul de moştenitor nr. din 14.01.1992, suplimentat prin certificatul de moştenitor nr. 96/14.09.2018, s-a stabilit calitatea de unic moştenitor al intimatului şi calitatea apelantului-reclamant de străin de succesiune, acte valide, motiv pentru care în mod corect instanţa a constatat că acesta nu vocaţie succesorală cu privire la moştenirea defunctei P. M., şi pe cale de ecinţă, nici calitate procesuala activă în cauză.

Având în vedere aceste argumente, susţinerile apelantului-reclamant privind tarea de a partaja masa succesorală şi a ieşi din indiviziune, invocând prevederile art. 700 C.civ, în sensul că apelantul-pârât ar fi repus în termenul de acceptare a succesiunii, nu are aplicabilitate în cauză, acesta fiind în eroare.

Potrivit Codului Civil, cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului accepta moştenirea sau poate renunţa la ea iar prin succesibil se înţelege persoana ndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a at încă dreptul de opţiune succesorală.

Succesiunea a fost dezbătută, fiind emis certificat de moştenitor, astfel că nu mai sunt aplicabile  prevederile legale invocate de apelant, deoarece acesta nu a fost anulat de instanţă iar apelantul-reclamant nu poate face dovada calităţii de moştenitor pentru bunurile pentru care se solicită a se proceda la împărţeală.

În ceea ce priveşte invocarea în cererea de apel a Legii nr. 18/1991, rep. solicita instanţei să constate că aceasta nu este aplicabilă speţei deoarece are ca obiect stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

Analizând apelul din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 476-482 C.proc.civ., tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul P. S.a solicitat partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctei P. D. M., decedată la 24.05.1991, bunuri ce constau în terenurile situate în comuna Seaca de Pădure înscrise în titlul de proprietate nr. 156-45337/02.05.1995, chemând în judecată pe pârâţii P. G. şi D. G., succesori ai fratelui său P. C..

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 28/14.01.1992 emis de Notariatul de Stat Judeţean Dolj-Craiova, de pe urma defunctei P. D. M. a rămas ca moştenitor P. C., iar reclamantul P. S.nu a acceptat succesiunea. , notarul public Găgeatu Ilie a emis certificatul de moştenitor nr. 96/14.09.2018 supliment la certificatul de moştenitor nr. 28/14.01.1992, pentru bunurile imobile menţionate în titlul de proprietate nr. 156-45337/02.05.1995 eliberat pe numele defunctei P. D. M..

Potrivit art. 25 din decretul nr. 40 din 21 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorala notariala Publicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 7 decembrie 1960, aplicabil ca lege în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor nr. 28/14.01.1992, "Dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretentii la mostenire, ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie anularea lui si stabilirea drepturilor lor. Pana la anularea prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in ce priveste calitatea de mostenitor si cota sau bunurile ce revin fiecarui mostenitor."

Prin urmare, certificatul de moştenitor nr. 28/14.01.1992 emis de Notariatul de Stat Judeţean Dolj-Craiova, face dovada deplină că P. C. este unic moştenitor acceptant de pe urma defunctei P. D. M., iar reclamantul P. S.este străin de moştenire prin neacceptare.

Pentru a se dispune partajarea averii rămase de pe urma defunctei P. D. M., respectiv partajarea bunurilor imobile menţionate în acest titlu de proprietate, o condiţie esenţială pe care trebuie să o reţină instanţa ca fiind îndeplinită, este cea a existenţei unei stări de indiviziune între părţile litigiului.

În prezenta cauză reclamantul şi pârâţii nu sunt proprietari în indiviziune asupra terenurilor întrucât, reclamantul nu a dobândit prin moştenire, de pe urma proprietarei P. D. M., terenurile din TDP nr. 156-45337/02.05.1995, cât timp în certificatele de moştenitor nr. 28/14.01.1992 şi nr. 96/14.09.2018 se menţionează că nu a acceptat în termenul legal succesiunea acesteia, fiind străin de moştenire.

Astfel, când succesibilul nu îşi exercită dreptul de opţiune succesorală în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ., se stinge dreptul de a accepta moştenirea şi, odată cu acest drept se stinge, cu efect retroactiv, şi titlul său de moştenitor, el devenind străin de moştenire. Neexercitarea dreptului de opţiune succesorală în termenul legal atrage stingerea retroactivă chiar a vocaţiei succesorale.

Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, în lipsa anulării certificatului de moştenitor nr.28/14.01.1992 şi a celui suplimentar, cele constatate în cuprinsul acestora cu privire la calitatea de moştenitor acceptat doar a numitului P. C., respectiv de succesibil neacceptat a reclamantului P. S., se impun în prezenta cauză şi atrag lipsa vocaţiei succesorale a reclamantului cu privire la moştenirea defunctei P. D. M. şi, pe cale de consecinţă, lipsa calităţii procesuale active.

În ce priveşte invocarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, aşa cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. 11/2007 a ÎCCJ, pentru a susţine calitatea de moştenitor a apelantului-reclamant, tribunalul reţine că aceste motive sunt invocate pentru prima dată în apel, cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. 2 C.proc.civ. care stabilesc că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât  cele invocate la prima instanţă. Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a arătat că se consideră îndreptăţit să moştenească terenurile înscrise în TDP nr. 156-45337/02.05.1995, ca urmare a repunerii de drept în termenul de acceptare a moştenirii autoarei P. D. M., în temeiul acestor dispoziţii legale, pentru ca instanţa de apel să analizeze temeinicia unei astfel de susţineri.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că apelul este nefondat astfel că,  în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I C.pr.civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant P. S., CNP  ..., domiciliat  în  Craiova,  ...,  judeţul  Dolj,  împotriva sentinţei civile nr. 204/14.01.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 31770/215/2018, în contradictoriu cu pârâţii P. G., domiciliat în comuna ..., judeţul Dolj şi D. G., domiciliată în  ... ., judeţul  Dolj, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată azi, 15 decembrie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa

Red.jud.C.M.D./01.02.2021

Tehn.S.V./5 ex.

Jud.fond-C.A.B.

Domenii speta

Spete similare