Obligaţia de a face- pretenţii

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei Faliment privind pe reclamanta SC M SRL şi pe pârâta SC A SA - PRIN LICHIDATOR JUDIC. C SPRL, având ca obiect obligaţia de a face pretenţii

INSTANŢA

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2020 sub nr.3833/99/2009/a19, reclamanta SC M SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A SA, prin lichidator judiciar C SPRL:

1.Obligarea pârâtei la plata sumei de 10.525 euro ( contravaloare in lei la cursul BNR) din ziua plăţii efective) lunar, pentru perioada 01.01.2020 si până la data eliberării efective si predării clădirilor, cu titlu de lipsă de folosinţă a activului imobiliar situat in mun.Iaşi, jud.Iasi, compus din teren in suprafaţă de 21.200 mp si 15 clădiri în suprafaţă totală de 4.741,62 mp intabulat in CF 166939 si CF 166939 a UAT Iasi;

2.Obligarea pârâtei la mutarea efectivă a bunurilor ( mobile, stoc de marfă) într-o singură clădire ( C2 – fosta C12, suprafaţă 661 mp) cu obligaţia de a-i achita lunar suma de 3305 euro ( contravaloarea in lei la cursul BNR din ziua plăţii efective), la care se adaugă TVA , reprezentând lipsa de folosinţă (chirie) si stabilirea unui termen final de eliberare a clădirii.

3.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că prin procesul – verbal de licitaţie bunuri imobile din 21.11.2018 a adjudecat activul imobiliar situat in mun.Iaşi, jud.Iasi, compus din teren in suprafaţă de 21.200 mp si 15 clădiri în suprafaţă totală de 4.741,62 mp, precum si alte clădiri neîntabulate si bunuri ataşate clădirilor , cu suma de 1.109.000 euro fără TVA + 136.690,30 euro fără TVA .

Diferenţa de preţ a fost obţinută si cu ajutorul unui credit bancar în sumă de 835.000 euro de la Libra Internet Bank si a fost achitată integral la 21.06.2019, moment in care s-a perfectat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.749/21.06.2019 la SCPN „P”, in care se menţionează că societatea „cumpărătoare intră in stăpânirea de drept si de fapt asupra imobilului cumpărat începând cu data de 21.06.2020”.

La data de 28.06.2019 s-a întocmit Procesul – verbal de predare-primire a bunurilor mobile ataşate clădirii, dată de la care reclamanta nu a mai avut acces ( până la data promovării prezentei acţiuni) in nici una din clădirile achiziţionate întrucât in toate aceste clădiri se aflau bunuri ale pârâtei ce urmau a fi valorificate, toate clădirile fiind încuiate si sigilate de către pârâtă.

Reclamanta a mai arătat că, cu adresele nr.16/10.10.2019, nr.4/11.02.2020 si nr.6/02.03.2020, a solicitat lichidatorului judiciar, in calitate de reprezentant legal al pârâtei, să ridice bunurile rămase in activ până la o anumită dată sau plata unei chirii lunare.

Având in vedere că până in prezent pârâta nu a formulat nici un răspuns la demersurile sale, nu a luat nici o măsură pentru deblocarea situaţiei, având in vedere iminenţa intrării societăţii reclamante in faliment, întrucât în acest activ imobiliar nu poate desfăşura nici o activitate comercială aducătoare de venituri cu ajutorul cărora să poată achita creditul restant, dat fiind că toate clădirile sunt sigilate si încuiate de pârâtă, a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune, în vederea respectării dreptului de proprietate dobândit si garantat.

Reclamanta a mai invocat că este îndreptăpţită la respectarea dreptului de proprietate în ce priveşte atributul folosinţei, că pârâta se află de 10 ani in procedura falimentului, că de la data la care a devenit proprietar al activului imobiliar, respectiv 1 an, s-a scurs un termen rezonabil privind valorificarea bunurilor pârâtei de către lichidatorul judiciar si că orice întârziere în predarea efectivă a clădirilor este de natură a-i declanşa falimentul.

Calculul sumei de 10.525 lei lunar a fost efectuat luându-se in considerare suprafaţa totală a construcţiilor si 2,22 euro/mp ( un preţ mult sub preţul practicat pe piaţa imobiliară).

În drept, reclamanta a invocat disp.art.555 si 1357 C.civ., Legea 85/2014.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu un martor si expertiza de specialitate.

Ataşat acţiunii, reclamanta a depus in copie certificată înscrisuri (f.10-45).

Legal citat, lichidatorul judiciar al debitoarei A SA, C SPRL a depus întâmpinare (f.57), prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare in judecată.  Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia.

În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că prin Caietul de Sarcini al activelor imobiliare din patrimoniul A SA, prin Procesul – verbal de licitaţie din data de 23.11.2018 , dar si prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.749/21.06.2019 la SPN „P”, reclamanta, in calitate de adjudecatar al ansamblului imobiliar, si-a asumat obligaţia de a asigura depozitarea bunurilor mobile si a stocului de marfă până la valorificarea acestora în cadrul procedurii, sub sanctiunea de daune interese. Aceste clauze au fost inserate si in contractul de vânzare – cumpărare.

La momentul înscrierii la licitaţie adjudecatarul a cunoscut condiţiile si termenii în care se valorifică activul imobiliar, acestea fiindu-i aduse la cunoştinţă de către lichidatorul judiciar in mod clar , fără niciun echivoc. De asemenea, lichidatorul judiciar nu a limitat in timp perioada de depozitare a bunurilor mobile încă nevalorificate, fiindu-i practic imposibil să estimeze un timp de aşteptare.

A mai arătat că, faptul că adjudecatarul si-a creat si proiectat, fără niciun temei, un timp de aşteptare mai mic decât cel cu care se confruntă in prezent nu poate fi de natură a schimba condiţiile pe care si le-a asumat la momentul înscrierii la licitaţie, a adjudecării si, ulterior, la data perfectării in formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare.

Lichidatorul judiciar a mai arătat că a prezentat Adunării Creditorilor toate solicitările făcute de către M SRL care vizau plata de chirii pentru spaţiile ocupate cu bunurile mobile ale debitoarei , precum si cele prin care se solicită mutarea acestora într-un singur spaţiu. Răspunsul creditorilor, consemnat in procesele – verbale ale şedinţelor 7036/12.03.2020 si nr.7078/29.04.2020 au fost in concordanţă cu opinia lichidatorului judiciar si anume că nu se pot plăti din averea debitoarei sume de bani cu titlu de chirie.

În ce priveşte solicitarea de mutare a bunurilor într-o singură locaţie, a arătat că organizarea actuală a licitaţiilor pe gestiuni ( bunuri depozitate in încăperi ale clădirilor) face imposibilă o astfel de cerere, întrucât evaluarea efectuată de către NEOVAL a fost concepută pe gestiuni care au preţuri distincte, iar o unificare a tuturor gestiunilor ar presupune o schimbare a strategiei de vânzare din gestiuni separate într-o vânzare pe ansamblu a tuturor bunurilor, caz in care s-ar restrânge si mai mult grupul persoanelor interesate in achiziţionare.

A mai arătat că a încheiat un proces – verbal de custodie la solicitarea custodelui – dna BL, reprezentant al M SRL, motivat de dorinţa acesteia de a avea acces in interiorul clădirilor adjudecate, in cuprinsul acestui proces – verbal fiind reluate si asumate de către adjudecatar obligaţii care anterior erau prevăzute in Procesul – verbal de licitaţie din data de 23.11.2018 si in contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.749/21.06.2019 . Tot prin procesul – verbal de custodie se menţionează că mutarea bunurilor mobile într-o singură clădire se va realiza doar după valorificarea produselor de alcool îmbuteliate, în spaţiul ocupat in prezent de acestea.

Ataşat întâmpinării, lichidatorul judiciar a depus in copie înscrisuri (f.59-126).

La termenul din 15.07.2020 s-a respins excepţia netimbrării, invocată de pârâtă. S-au încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri, respingându-se proba cu interogatoriul reprezentantului debitoarei, proba testimonială si cea cu expertiză de specialitate, ca neutile cauzei.

La data de 15.07.2020, reclamanta si-a precizat acţiunea, in sensul invocării disp.art.555, 1357 C.civ. raportat la art.64 alin.6 teza finală din Legea 85/2006, solicitând încadrarea cererii, in subsidiar, in  prevederile art.1350 C.civ., raportat la art.64 alin.6 teza finală din Legea 85/2006.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform procesului – verbal al şedinţei de licitaţie a bunurilor imobile ale debitoarei SC A SA din data de 23.11.2018, SC M SRL a adjudecat ansamblul imobiliar situat in Iaşi,  la pretul total de 1.109.000 euro fără TVA + 136.690,30 euro fără TVA (f.10). In cuprinsul procesului – verbal, însuşit de către adjudecatar, s-au consemnat următoarele: „ întrucât in ansamblul imobiliar adjudecat sunt depozitate produse, materie primă accizabilă, adjudecatarul se obligă să păstreze destinaţia spaţiului ca fiind cea de depozitare a acestor produse , aşa cum se regăsesc in ANEXA cu lista bunurilor mobile si a stocului de marfă – produse de alcool îmbuteliate si vrac ataşată caietului de sarcini – care vor rămâne depozitate în spaţiile iniţiale din incinta fabricii A SA din Iaşi, fiind interzisă mutarea sau distrugerea acestora de către adjudecatar, sub sancţiunea de daune – interese echivalente cu preţul stabilit prin raportul de evaluare pentru bunurile respective.  Adjudecatarul de obligă să nu rupă sigiliile aplicate la depozitele cu produse de alcool de către lichidatorul judiciar sau de către gestionarul debitoarei. De asemenea, adjudecatarul are obligaţia de a păstra arhiva debitoarei A SA până la momentul preluării acesteia de către un operator arhivistic desemnat in acest sens.”

Prin contractul de vânzare autentificat sub nr.749/21.06.2019 de S.P.N. „P” (f.17), debitoarea A SA, prin lichidatorul judiciar C SPRL, a transmis cumpărătoarei SC M SRL, reprezentată prin BL, dreptul de proprietate asupra imobilului situat in mun.Iaşi, jud.Iasi, întreg imobilul fiind înscris in Cartea Funciară nr.122854 a localităţii Iaşi, jud.Iasi ( provenită din conversia de pe hârtie a Cărţii Funciare nr.6112 a localităţii Iaşi, jud.Iasi).

Conform contractului – f.61, s-au reiterat obligaţiile cumpărătorului menţionate in procesul – verbal de licitaţie: părţile au „luat la cunoştinţă despre faptul că, întrucât în ansamblul imobiliar adjudecat sunt depozitate produse proprietatea societăţii debitoare constând in bunuri mobile, stoc de marfă, materie primă accizabilă, cumpărătorul se obligă să păstreze destinaţia spaţiului ca fiind cea de depozitare a acestor produse, fiind interzisă mutarea sau distrugerea acestora de către adjudecatar, sub sancţiunea de daune – interese echivalente cu pretul stabilit prin raportul de evaluare pentru bunurile respective, urmând a semna prezentul contract de vânzare in aceste condiţii.  Totodată, cumpărătorul se  obligă să nu rupă sigiliile aplicate la depozitele in care sunt depozitate bunurile societăţii de către lichidatorul judiciar sau de către gestionarul debitoarei. Cumpărătorul se obligă să permită potenţialilor cumpărători accesul de vizionare a acestor bunuri în baza permisului de intrare emis de lichidator. Până la valorificarea integrală a bunurilor mobile si produselor sau materiei prime accizabile depozitate in Iaşi, cumpărătorul se obligă să permită personalului angajat al debitoarei A SA să îşi continue activitatea în spaţiile ocupate de către acestea, conform menţiunilor din caietul de sarcini. De asemenea, adjudecatarul are obligaţia de a păstra arhiva debitoarei A SA până la momentul preluării acesteia de către un operator arhivistic desemnat in acest sens. Adjudecatarul declară că a luat la cunoştinţă despre aceste obligaţii din cuprinsul caietului de sarcini si este de acord cu acestea.”

De asemenea, conform  contractului, cumpărătorul a intrat in stăpânirea de drept si de fapt asupra imobilului cumpărat începând cu data autentificării contractului.

Prin prezenta cerere, cumpărătoarea SC M SRL solicită  obligarea debitoarei – vânzătoare A SA la plata unei sume lunare cu titlu de lipsă de folosinţă a activului imobiliar adjudecat, obligarea debitoarei la mutarea bunurilor proprietatea sa într-o singură clădire, cu obligaţia achitării lunare a unei sume reprezentând lipsă de folosinţă si stabilirea unui termen final de eliberare a clădirii.

În susţinerea cererii, s-au invocat dispoziţiile răspunderii civile delictuale (art.1357 C.civ.), societatea reclamantă, prin apărător, invocând „in subsidiar” răspunderea civilă contractuală a debitoarei, solicitând ca instanţa să recalifice juridic cererile, dacă apreciază că cererea întemeiată pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale nu poate fi primită.

Însă rolul activ al judecătorului în calificarea juridică a situaţiei de fapt deduse judecăţii nu poate fi avut in vedere făcându-se abstracţie de principiul disponibilităţii. Părţile sunt acelea care au un rol hotărâtor în determinarea existenţei unui proces civil, în ceea ce priveşte declanşarea lui, stingerea lui înainte de pronunţarea unei hotărâri pe fond, etc. Tot părţile fixează limitele in care are loc judecata din punct de vedere al obiectului, al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, dar si al fundamentului pretenţiei ce este dedusă judecăţii, judecătorul fiind ţinut să respecte cadrul procesual trasat de părţi.

În cauza de faţă, situaţia de fapt a fost calificată juridic de către reclamantă – reprezentată prin avocat - ca si răspundere civilă delictuală. Instanţa nu are posibilitatea legală de a analiza cererea dedusă judecăţii pe baza a două temeiuri legale diferite, în scopul admiterii cu orice preţ a cererii de chemare in judecată. Astfel, nu se poate proceda in modul solicitat de reclamantă, in ipoteza in care cererea nu poate primi un rezultat favorabil în temeiul dispoziţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa să analizeze faptele si prin prisma răspunderii contractuale.

De altfel, o practica judiciară  îndelungată ( începând cu decizia de îndrumare a Plenului fostului Tribunal Suprem nr.11/05.08.2965) a subliniat principiul conform căruia nu este posibilă o combinare, in cadrul unei acţiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale cu cele aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu este posibil nici să se apeleze, in subsidiar – in completare – la acţiunea delictuală, după ce a fost utilizată acţiunea contractuală. A fost generalizat principiul că în cazul în care între părţi a existat un contract din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind cea a răspunderii contractuale. De la principiul neadmiterii opţiunii între cele două acţiuni – delictuală sau contractuală – cea mai importantă excepţie admisă în practica judiciară a fost aceea că opţiunea este permisă, în cazul in care neexecutarea contractului constituie, in acelaşi timp si o infracţiune prevăzută de legea penală – însă nu este cazul in speţa de faţă.

În realitate, raportat la prevederile contractului de vânzare – cumpărare care constituie legea părţilor conform art.1270 C.civ. si la obligaţiile revenind fiecărei părţi conform acestuia, reclamanta încearcă eliberarea sa de propriile obligaţii ( între care de a păstra destinaţia spaţiului ca fiind cea de depozitare a produselor aparţinând debitoarei), in condiţiile in care mutarea sau distrugerea acestora de către reclamantă ar atrage obligarea sa la daune – interese, obligaţie asumată de bună – voie si fără constrângeri.

Analizând temeiul de drept invocat de reclamanta proprietară a imobilelor indicate in acţiune, se reţine că  potrivit art.1357 C.civ., „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârsită cu vinovăţie, este obligat să il repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ patru condiţii esenţiale, şi anume: existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi pagubă, precum şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. Sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine in speţă reclamantei, deoarece ea este cea care formulează o pretenţie în faţa instanţei.

Fapta ilicită reprezintă actiunea sau inactiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. Aşa cum a subliniat si debitoarea, prin lichidator judiciar, caracterul ilicit al faptei este înlăturat în cazul îndeplinirii unei activităţi impuse ori permise de lege, ca si in cazul exercitării unui drept recunoscut de lege.

În prezenta cauză nu se poate reţine existenţa vreunei fapte ilicite in sarcina debitoarei, prin lichidator judiciar, constând in punerea reclamantei in imposibilitatea folosirii spaţiilor achiziţionate prin contractul de vânzare – cumpărare, atâta timp cât debitoarea a acţionat in limitele stabilite prin contractul sus – amintit, reclamanta fiind cea care are obligaţia păstrării destinaţiei spaţiului si asigurării accesului potenţialilor cumpărători in vederea valorificării bunurilor mobile depozitate in clădirile achiziţionate. Faptul că, deşi a primit mai multe notificări din partea reclamantei, lichidatorul judiciar al debitoarei nu a dat curs solicitărilor ( in condiţiile in care a convocat si creditorii pentru discutarea pretenţiilor reclamantei), ca efect al obligaţiilor asumate de reclamantă prin contract, nu constituie o faptă ilicită, ci o exercitare a dreptului recunoscut prin contract.

Prejudiciul invocat in cauză ar fi imposibilitatea reclamantei de a se folosi de imobilele achiziţionate, in scopul obţinerii de venituri pentru achitarea creditului bancar contractat pentru plata preţului.

Legătura de cauzalitate invocată între fapta debitoarei de a mentine ocupate toate clădirile cumpărate de către reclamantă cu bunuri nevalorificate încă si prejudiciul creat prin imposibilitatea reclamantei de a se folosi de imobilele achiziţionate, nu există, în condiţiile in care la încheierea contractului si asumarea obligatiilor stabilite in cuprinsul acestuia reclamanta ar fi trebuit să conştientizeze că lipsa folosinţei i-ar fi putut aduce prejudicii de ordin material.

De asemenea, nici vinovăţia, ca element al răspunderii delictuale, nu există in cauză, atâta timp cât procedura valorificării îşi urmează cursul firesc , lipsa cumpărătorilor neputând fi imputabil lichidatorului judiciar.

Este real că reclamanta invocă dreptul său de proprietate asupra imobilelor adjudecate in procedura de insolvenţă a debitoarei A SA, beneficiind de atributele prevăzute de art.555 C.civ., însă, potrivit art.626 C.civ., „proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică si bunele moravuri” – reclamanta limitându-si atributele dreptului de proprietate prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat.

Raportat la cele de mai sus, nefiind îndeplinite cumulativ cele patru condiţii prevăzute de art.1357 C.civ., se constată că nu poate fi reţinută o răspundere civilă delictuală in sarcina debitoarei, prin lichidator judiciar. În aceste condiţii, acţiunea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată acţiunea introdusă de reclamanta SC M SRL,  in contradictoriu cu pârâta SC A SRL, prin lichidator judiciar C SPRL.

Domenii speta

Spete similare