Reorganizare judiciara si faliment. Termenul pâna la care poate fi formulata cererea privind raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii debitoare.

Decizie 1051 din 18.08.2003


Reorganizare judiciara si faliment. Termenul pâna la care poate fi

formulata cererea privind raspunderea membrilor organelor de

conducere ale societatii debitoare.

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.124 ( actualmente

art.137) si ale art.125 ( actualmente art.138) din Legea nr.64/1995,

republicata, rezulta ca cererea având ca obiect suportarea a parte din pasivul

debitoarei, de catre membrii organelor de conducere, care au  contribuit la

ajungerea societatii în aceasta situatie, trebuie înregistrata la instanta

competenta atâta vreme cât dureaza aceasta procedura, respectiv pâna la

momentul închiderii acesteia.

(decizia comerciala nr. 1051/2004 - Curtea de Apel Bucuresti -

Sectia a VI-a comerciala)

Prin sentinta comerciala nr.706/04.06.2004 pronuntata în dosarul

nr. 492/2003 de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, a fost

respinsa ca inadmisibila cererea formulata de catre creditoarea A.F.P.,

împotriva pârâtei H. D. I., cerere întemeiata pe dispozitiile art.124 din Legea

nr. 64/1995 republicata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta , Judecatorul sindic a retinut

urmatoarele:

Prin încheierea pronuntata la data de 08.11.2002 s-a dispus

închiderea procedurii de lichidare judiciara a  societatii debitoare S.C.

D.A.C.C. -S.R.L, în dosarul nr. 156/2002.

A. F. P., a formulat numai la data de 07.04.2003 cerere de atragere

a raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, cu motivarea ca 

procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 republicata este unitara, rezultând

ca atragerea raspunderii administratorului debitoarei si judecarea acestei

cereri  se face în timpul acestei proceduri si în afara ei.

Împotriva sentintei a formulat recurs creditoarea, solicitând

modificarea acesteia în scopul admiterii cererii si obligarea pârâtei la plata

datoriilor pe care debitoarea  le are fata de bugetul statului.

Motivele de recurs sunt în esenta urmatoarele:

În cuprinsul Legii nr.64/1995 republicata cu modificarile si

completarile ulterioare, nu exista nici o dispozitie care sa prevada ca cererea

întemeiata pe  art.124 din lege, trebuie depusa în interiorul unui anumit

termen. În aceste conditii termenul în care se poate formula o asemenea

cerere este cel general prevazut de art. 3 alin.1, coroborat cu art.8 alin.1

Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva. Fata de aceste dispozitii,

recurenta arata ca cererea sa este introdusa în termen.

Se mai arata ca, la data depunerii cererii practica Sectiei a VII-a

Comerciala a Tribunalului Bucuresti era în sensul ca cererile întemeiate pe

dispozitiile art. 124 din Legea nr.64/1995 republicata se depuneau si se

solutionau dupa închiderea procedurii, în caz contrar ele fiind considerate ca

premature.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de motivele de

recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru

urmatoarele considerente:

Cererea recurentei creditoare întemeiata pe dispozitiile art.124 din

Legea nr. 64/1995 republicata a fost formulata la data de 07.04.2003, la

aproape 5 luni dupa data închiderii procedurii de lichidare judiciara a

debitoarei.

Este adevarat ca Legea nr. 64/1995 republicata nu cuprinde nici o

dispozitie expresa care sa prevada ca cererea privind  atragerea raspunderii

patrimoniale a persoanelor vinovate de starea de insolvabilitate a societatii se

pot formula într-un anumit termen, însa acest lucru rezulta din interpretarea

coroborata a dispozitiilor legii speciale în materie.

Astfel, asa cum a retinut si judecatorul sindic, procedura prevazuta

de Legea nr. 64/1995 este unitara astfel încât orice cerere prevazuta de lege

trebuie formulata atâta vreme cât dureaza aceasta procedura, respectiv pâna

la momentul închiderii procedurii.

Acest  lucru rezulta si din dispozitiile  art.125 din Legea nr. 64/1995

republicata conform carora, în urma solutionarii cererii privind atragerea

raspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei, în sensul

admiterii ei si a vânzarii eventualelor bunuri apartinând acestor persoane

fizice, prin intermediul executorului judecatoresc, sumele recuperate urmeaza

sa intre în contul societatii debitoare, pentru a servi fie la reorganizare, fie la

plata datoriilor.

Or, închiderea procedurii si aplicarea ulterioara a dispozitiilor

art.124 contravin dispozitiilor art.125.

Invocarea de catre recurenta  a practicii judiciare în materie nu

poate fi retinuta, stiut fiind faptul ca practica judiciara nu constituie izvor de

drept.

Fata de cele mai sus retinute, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.,

Curtea a respins recursul ca nefondat.

 

 

 

 

2