Cai de atac. Contestatie în anulare. Incidenta dispozitiilor art.312 Cod procedura civila.

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE- Cai de atac. Contestatie în anulare.

Incidenta dispozitiilor art.312 Cod procedura  civila.

Potrivit art.321 Cod procedura civila "nu se poate face o noua contestatie în anulare pentru motive ce au existate la data celei dintâi".

Potrivit acestui text de lege, motivele care au existat deja la data formularii primei contestatii în anulare, nu mai pot formula temeiul celei de-a doua contestatii în anulare formulata împotriva aceleasi decizii.

(Decizia civila nr.511/9 mai 2007)

(dosar nr.645/35/2007)

Prin decizia civila nr. 980-R din 14.09.2006, pronuntata în dosar nr. 2050/2006, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul C.M. în contradictoriu cu intimatii reclamanti C. M., C. I., C. C., L. - S. C. - L., împotriva deciziei civile nr. 319 din 11 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o în întregime; a obligat partea recurenta C. M.. sa plateasca partii intimate C. M., C. L.-S. C.-L. suma de 400 RON cheltuieli de judecata în recurs.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de recurs a avut în vedere urmatoarele considerente:

 În primul rând, sustinerile intimatilor privind neîndeplinirea conditiilor prevazute de art. 302 indice 1 alineatul 1 din Codul de procedura civila au fost înlaturate, constatându-se ca cererea de recurs îndeplineste cerintele prescrise de lege, fiind indicate motivele de nelegalitate pe care aceasta se întemeiaza.

Referitor la motivul de recurs ce vizeaza încheierea data de Judecatoria Oradea în sedinta publica din 19.01.2000 (fila 19 din dosarul nr. 10733/1999), s-a considerat  a fi evocate prevederile art. 108 alin. 3 din Codul de procedura civila, în care se dispune ca "neregularitatea actelor de procedura se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de înfatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si înainte de a pune concluzii în fond", conform dispozitiilor anterior enuntate nulitatea putând fi invocata de partea protejata prin dispozitia legala încalcata numai într-un anumit termen. În speta, prima zi de înfatisare ulterioara sedintei de judecata din 19.01.2000, a reprezentat-o sedinta publica din 1.03.2000 (fila 26 din dosarul nr. 10733/1999), sedinta în cadrul careia recurentul, pârât în cauza, nu a invocat neîndeplinirea legala a procedurii de citare la termenul de judecata ce-a premers respectiva sedinta, în care se luase masura încuviintarii probei privind expertiza judiciara. Cât priveste concluziile lucrarii de specialitate întocmite în cauza, recurentul nu a solicitat a se dispune efectuarea expertizei contrarii, reglementate de dispozitiile art. 212 alineatul 2 din Codul de procedura civila, desi raportul de expertiza întocmit de expertul H.C. a fost comunicat partilor înca la termenul de judecata din 12.04.2000 (fila 79 din dosarul nr. 10733/1999); de altminteri, în sedinta din 28 aprilie 2004 pârâtul C. M.a aratat ca nu solicita efectuarea unei contraexpertize si nici reactualizarea sumelor stabilite prin raportul de expertiza.

 Sub aspectul dezlegarii de catre instanta de fond a problemei legate de fondul pricinii, solutia pronuntata de judecatorie cu privire la compunerea masei succesorale si la modul de sistare a starii de indiviziune, este legala, prin urmare, mentinerea dispozitiilor respective prin decizia instantei de apel se impunea. În acest context, s-a reliefat faptul ca în masa succesorala ramasa în urma defunctului C. A., decedat la data de 17 iunie 1996, a fost inclus, în cota de 1/1 parte, terenul situat pe parcela cu numar topografic 475/50 din cartea funciara nr. 656 Nojorid, cuprins în titlul de proprietate nr. 1071 din 2.10.1995 în temeiul caruia sub B 2 a fost întabulat dreptul de proprietate al sus-numitului cu titlu de reconstituire. Alaturi de teren, judecatorul fondului a inclus, în mod just, în cuprinsul masei succesorale aflate în discutie, cota de 1/2 din constructia existenta pe parcela cu numar topografic 475/50. O atare dispozitie îsi are suportul probatoriu în înscrierile efectuate în coala de carte funciara nr. 656 Nojorid (fila 7 din dosarul nr. 10733/1999), elocventa fiind înscrierea de sub B 3 efectuata în baza încheierii de carte funciara nr. 19361 din 22.09.1997 în baza careia s-a notat existenta unei case de locuit pe parcela de sub A I 1, construita de C. A. si M.. Recurentul, desi a invocat pe parcursul procesului faptul ca imobilul casa de locuit ar constitui în întregime proprietatea exclusiva a defunctului C. A. nu a adus în sustinerea afirmatiei sale dovezi prin intermediul carora sa fi demonstrat ca respectiva constructie ar excede comunitatea de bunuri a sotilor C. A. si M. Împrejurarea ca în cuprinsul extrasului de carte funciara nr. 656 Nojorid, eliberat în ziua de 13.11.1997 sub nr. 2053, nu se regasesc în totalitatea lor mentiunile inserate în coala de carte funciara sub B 2 si B 3 - desi în extras se face trimitere la ambele încheieri de carte funciara care au stat la baza operatiunilor efectuate sub pozitiile sus-aratate - nu este de natura a conduce la concluzia ca imobilul casa de locuit ar fi bunul propriu al defunctului C. A.. Actele aflate la dosar pun în evidenta faptul ca în C.F. nr. 656 Nojorid exista notatiunea privind existenta unei case de locuit pe parcela cu numar topografic 475/50, construita de C. A. si M., casa care, potrivit raportului de expertiza, a fost construita în anul 1959, iar din actul de stare civila depus la fila 68 din dosarul instantei de fond rezulta ca sotii C. s-au casatorit la data de 1 februarie 1941. Nu s-a produs nici un fel de proba prin care sa se fi dovedit ca aceasta casa de locuit s-ar înscrie în categoria bunurilor dobândite de C. A. înainte de casatorie si nici ca ar fi incidenta vreo alta exceptie de la regula comunitatii, dintre cele enumerate în articolul 31 din Codul familiei, or conform prevederilor articolului 30 alineatul 1 din acest cod "bunurile dobândite în timpul casatoriei, de oricare din soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor".

Cât priveste motivul de recurs ce vizeaza modalitatea de partajare, s-a retinut ca dispozitiile legale privitoare la vânzarea bunurilor supuse împartelii, cuprinse în articolul 673/11 din Codul de procedura civila, prevad ca vânzarea acestora poate fi dispusa "în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari". În speta, nu se regaseste nici una dintre situatiile mentionate mai sus, astfel, imobilul litigios nu a facut obiectul unei atribuiri provizorii în conditiile art. 673/10 din Codul de procedura civila, iar pe de alta parte, s-a relevat faptul ca unul dintre copartajanti a solicitat a-i fi atribuit imobilul, relevanta în acest sens fiind completarea de actiune depusa la dosarul instantei de fond la termenul de judecata din 24 martie 2004 (filele 137 si 148 din dosarul nr. 10733/1999). În cadrul respectivului act procesual, se regaseste si cererea de sistare a starii de indiviziune asupra imobilului "prin atribuirea în natura a întregului imobil în favoarea reclamantei C. M.".

Fata de considerentele ce preced, curtea, în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat recursul, decizia atacata fiind pastrata în tot, inclusiv sub aspectul dispozitiilor privitoare la cheltuielile de judecata, instanta de apel facând o corecta aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedura civila cu trimitere la dispozitiile art. 673/14 alineatul 2 din Codul de procedura civila.

Fiind în culpa procesuala, recurentul a fost obligat, în conformitate cu prevederile art. 274 din Codul de procedura civila, la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecata în favoarea intimatilor, cuantum ce reprezinta valoarea onorariului avocatial în recurs.

Împotriva acestei hotarâri recurentul a formulat o contestatie în anulare cu motivarea ca instanta a omis din greseala sa cerceteze motivele de casare invocate, solicitând prin cererea sa anularea deciziei si fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.

Prin decizia civila nr. 165/R din  15 februarie 2007 pronuntata de  Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 2982/35/2006, s-a respins ca nefondata contestatia în anulare formulata de contestatorul C.M., în contradictoriu cu intimatii C. M., L. C. C. , C. I. si C. C., împotriva deciziei civile nr.980/R din 14 septembrie 2006, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, care  a fost  mentinuta în întregime.

Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele: Sub  un prim aspect s-a relevat faptul ca recursul declarat de C. M. împotriva deciziei civile nr. 319/2006 a Tribunalului Bihor este extrem de succint, neinvocându-se în mod explicit care sunt motivele de modificare sau de casare avute în vedere de recurent pentru sustinerea cererii sale.

Cu toate acestea, instanta de recurs a trecut la cercetarea problemelor enumerate de contestator în cererea sa de recurs deoarece  practica instantei de recurs este aceea de a verifica fondul cauzei în masura în care motivele de modificare sunt suficient determinate pentru a permite o analiza a cauzei, mai ales în situatiile în care recurentii nu sunt asistati de avocati.

Aceasta cercetare a fost usurata si de faptul ca în cererea de recurs au fost reiterate criticile contestatorului ce au fost evidentiate si în înscrisul depus la Tribunalul Bihor - dosar 92/2005 - la data de 02.03.2005.

Considerentele deciziei civile nr. 980 din 14.09.2006 a Curtii de Apel Oradea prezinta pe larg motivele pentru care aceste critici au fost considerate neîntemeiate si respectiv motivele care au determinat  aprecierea hotarârilor pronuntate în cauza ca fiind legale si temeinice.

Referitor la modalitatea de partajare a unui imobil, se apreciaza ca aceasta problema este o analiza de temeinicie si nu de legalitate, nemai încadrându-se în motivele de modificare sau de casare ce pot determina admiterea recursului, asa cum rezulta acestea din coroborarea art. 304 cu art. 312 Cod procedura civila.

De altfel, principala nemultumire repetata de fiecare data în fata instantelor de catre recurent este aceea a neincluderii casei înscrisa în CF 656 Nojorid în cota de 1/1 parte în masa succesorala a defunctului C. A., dar instantele, în baza probelor administrate, au retinut ca aceasta constructie reprezinta bun comun a defunctului si a sotiei supravietuitoare C. M. - pârâta intimata - motiv pentru care în masa succesorala a fost introdusa doar cota de 1/2 parte.

De-a lungul întregului proces contestatorul a sesizat de nenumarate ori instanta în sensul ca anumite norme procesuale nu ar fi fost respectate, dar cu ocazia  cercetarii punctuale a acestor  critici s-a constatat ca cele prezentate nu sunt reale, contestatorul facând trimitere la anumite texte legale scoase din contextul institutiei de drept respective. Pentru exemplificare, prin recurs contestatorul face precizarea ca modalitatea aleasa de instanta pentru sistarea indiviziunii este nelegala deoarece iesirea din indiviziune se face prin vinderea imobilului si împartirea banilor în functie de cotele de proprietate, aspect inexact deoarece aceasta modalitate este aleasa de instante doar în cazul în care toate partile o solicita sau daca nici una dintre acestea nu înteleg sa preia imobilul, niciuna din aceste situatii neregasindu-se în prezentul dosar.

Fata de toate cele precizate instanta a respins contestatia în anulare ca nefondata, constatând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

 Împotriva acestei decizii a formulat contestatie în anulare petentul C. M..

În motivare se invoca dispozitiile art. 317/2 Cod procedura civila potrivit carora contestatia în anulare este admisibila atunci când recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat în fond.

Invoca de asemeni art. 318 Cod procedura civila, respectiv faptul ca instanta "a omis sa cerceteze  vreunul din motivele de casare", nu a cercetat nimic din ce a cerut petentul, cereri probate cu înscrisuri autentice.

Întrucât hotarârea judecatoreasca se bazeaza pe un act nul solicita instantei sa îndrepte eroarea materiala.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatii C. M., L.S. C.L. si C. I. au solicitat respingerea contestatiei ca fiind  inadmisibila.

S-a aratat pe de o parte ca hotarârea contestata  nu este supusa nici unei cai de atac, iar pe de alta parte potrivit art. 321 Cod procedura civila s-a retinut ca nu se mai  poate face o noua  contestatie  pentru motive care au existat la data celei dintâi.

Examinând contestatia, prin prisma motivelor invocate,  Curtea a apreciat ca aceasta este inadmisibila, retinându-se, pe de o parte ca, contestatia este îndreptata împotriva unei hotarâri pronuntate în cadrul unei alte contestatii în anulare, neîncadrându-se în textul art. 317(1) Cod procedura civila.

Pe de alta parte, din examinarea contestatiei s-a constatat ca în fapt obiectul acesteia îl constituie hotarârea pronuntata în recurs, la fel ca si contestatia anterioara, ori potrivit art. 321 Cod procedura civila nu se poate face o noua contestatie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.

Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea a  respins contestatia în anulare ca inadmisibila, fara cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare