Poprire asiguratorie – cauţiune

Decizie 24/C din 10.05.2006


SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

MATERIE : POPRIRE ASIGURATORIE - CAUTIUNE.

În cazul masurilor asiguratorii termenul de plata si cuantumul cautiunii este lasat de legiuitor la aprecierea judecatorului investit cu solutionarea cererii; cautiunea are rolul de a asigura pe debitor si tertul poprit ca vor putea fi îndestulati pentru eventualele pagube suferite ca urmare a înfiintarii masurii, fiind o garantie conferita de legiuitor acestora; prin admiterea cererii si înfiintarea masurii asiguratorii creditorul cererii are câstig deplin în cauza motiv pentru care acesta nu are posibilitatea recurarii hotarârii pentru cuantumul si termenul de plata al cautiunii fixate, legiuitorul sanctionând nedepunerea ei cu desfiintarea de drept a masurii asiguratorii instituite.

Rezumatul spetei :

Prin Încheiere nr. 14/COM din 15.03.2006, Tribunalul Bihor, a admis cererea introdusa de creditoarea  SC T. SRL  a dispus înfiintarea popririi asiguratorii asupra echivalentului în lei a sumei de 327.542,95 Euro, datorata debitorului SC E. R.SRL de catre tertii popriti A.F.M.SRL si SC W.B.SA.

A obligat creditoarea la plata unei cautiuni reprezentând echivalentul în lei a sumei de 30.000 euro care trebuia depusa în termen de 10 zile  sub sanctiunea desfiintarii de drept a popririi.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a apreciat în urma analizei actelor depuse la dosar ca, cererea creditoarei este  întemeiata, fiind îndeplinite conditiile prevazute de articolului 591 (1) Cod procedura civila privind existenta unei creante constatata prin act scris  si exigibila , creditoarea facând si dovada  ca a intentat actiune.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC T. SRL  solicitând modificarea în parte a hotarârii în sensul stabilirii valorii unei cautiuni mai mici si cu fixarea unui alt termen de depunere a acesteia.

În motivarea  recursului a aratat ca, cuantumul cautiunii fixat de instanta de fond  este exagerat de mare în conditiile în care societatea recurenta trebuia sa încaseze 327.542,95 Euro reprezentând c/v lucrarilor efectuate , iar furnizorii de la care au cumparat materialele au actionat-o în instanta pentru obligarea ei la plata acestora. O mare parte a datoriilor catre furnizori au fost achitate din alte fonduri, ceea ce face imposibila depunerea cautiunii în suma de aproximativ 1 miliard lei.

Legiuitorul prin instituirea depunerii cautiunii nu a urmarit ca reclamantului sa i impuna o suma de bani care nu este  în masura sa o depuna.

Instanta trebuia sa aiba în vedere si posibilitatea achitarii procentului stabilit pentru cautiune, în caz contrar hotarârea de admitere a popririi asiguratorii nu putea fi valorificata, ceea ce însemna ca actul de justitie ar ramâne fara efecte juridice, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva aceleiasi încheieri a declarat recurs si debitoarea SC E. R.SRL solicitând modificarea în întregime a încheierii atacate si respingerea cererii creditoarei.

În motivarea recursului a aratat ca , creditoarea nu detinea o creanta certa  si exigibila fata de debitoarea SC E. R.SRL si nici fata de tertul poprit SC A.F.M.SRL si nici tertul poprit nu datora debitoarei sumele pentru care  s-a înfiintat poprirea asiguratorie.

Împotriva încheierii a declarat recurs  si tertul poprit SC A.F.M.SRL solicitând  modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de înfiintare a sechestrului asigurator.

În motivarea recursului a invocat lipsa calitatii de tert poprit aratând ca nu este debitorul firmei SC E. R.SRL deoarece a achitat toate datoriile pe care le-a avut  fata de antreprenorul general SC E. R.SRL pe care le-a avut în baza  raporturilor comerciale încheiate cu  SC E. R.SRL.

A mai invocat faptul ca, creditoarea nu detinea o creanta certa si exigibila nici fata de debitoare si nici fata de tertul poprit.

Anterior pronuntarii acestei încheieri CURTEA DE APEL a anulat în întregime hotarârea arbitrala nr. 17/15.12.2005 prin care de asemenea s-a dispus instituirea sechestrului asigurator.

Recurentul a invocat actele în baza carora a achitat  toata suma pe care o datora debitoarei.

Verificând daca obiectul recursului si anume: încheierea nr. 14/COM/2006 este în vigoare sub aspectul problemelor juridice puse în discutia partilor în sedinta publica, s-a constatat ca recursurile nu au obiect , încheierea recurata a fost desfiintata de drept prin efectul legii prin neconsemnarea cautiunii în termenul fixat de instanta.

Poprirea asiguratorie este reglementata de articolul 597 Cod procedura civila care face trimitere la aplicarea articolului 592-595 Cod procedura civila .

În acest sens asupra popririi asiguratorii instanta decide de urgenta în camera de consiliu fara citare partilor prin încheiere executorie, fixând totodata, daca este cazul, cuantumul cautiunii si termenul înauntrul caruia urmeaza sa fie depusa.

Încheierea este supusa numai recursului în termen de 5 zile de la comunicare.

Alin. 4 al articolului 592 Cod procedura civila prevede ca nedepunerea cautiunii în termenul fixat de instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului. Aceasta se constata prin încheiere irevocabila data fara citarea partilor.

Prin încheierea recurata, reclamantei i s-a admis cererea asa cum a fost formulata, dar cum nu a achitat cautiunea în termenul stabilit, încheierea recurata a fost desfiintata de drept.

Pozitia creditoarei recurente în sensul ca prin declararea recursului de catre ea, sanctiunea prevazuta în articolul 592 alin.4 nu se mai aplica, nu pot fi acceptate, dispozitiile acestui text de procedura fiind imperative.

În prezenta cauza se ridica problema juridica , daca legiuitorul a înteles sau nu sa lase posibilitatea în favoarea reclamantei de a recura cuantumul cautiunii si termenul de depunere , ce face obiectul prezentului recurs.

Analizând institutia cautiunii reglementata de Codul de procedura civila , s-a constatat ca aceasta institutie are doua forme de reglementare legala si judecatoreasca.

În anumite situatii, legiuitorul prevede obligatia de a consemna cautiunea stabilind si cuantumul cautiunii, chiar si termenul de plata. Astfel, în cazul suspendarii executarii silite si a executarii hotarârii recurate de catre presedintele instantei - articolului 403  alin. 4 Cod procedura civila stabileste o cautiune de 10 % din valoarea obiectului cererii sau 5.000.000 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Termenul de depunere a cautiunii este stabilit ca fiind data depunerii cererii de suspendare.

În aceasta situatie este vorba de cautiunea legala , care nu este nici la aprecierea partilor si nici a instantei, pentru care cuantumul cautiunii si termenul de plata nu poate fi recurat de nici una din partile litigante.

În cazul suspendarii executarii silite si a executarii hotarârii judecatoresti de catre completul de judecata, legiuitorul stabileste doar termenul de plata ca fiind anterior solutionarii cererii de suspendare. Cuantumul cautiunii este lasat la aprecierea instantei.

În cazul masurilor asiguratorii, atât stabilirea termenului de plata cât si a cuantumului cautiunii este lasat la aprecierea judecatorului. Limitele aprecierii  sunt stabilite în articolului 723 alin. 2 Cod procedura civila si anume, daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20 % din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor a caror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depasi suma de 20.000.000 lei.

Analizând scopul si rolul cautiunii, s-a constatat ca  aceasta nu se stabileste în nici o situatie în raport de posibilitatile de plata sau interesul celui obligat la plata .

Potrivit articolului 723 /1 alin. 3 Cod procedura civila , cautiunea se elibereaza celui care a depus-o în masura în care asupra acesteia cel îndreptatit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirii cuvenite , pâna la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotarâre irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea , cautiunea se elibereaza de îndata, daca partea interesata declara în mod expres ca nu urmareste obligarea partii adverse  la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.

În atare situatie , cautiunea are rolul de a asigura pe debitor si tert poprit ca vor putea fi îndestulati pentru eventualele pagube suferite prin înfiintarea masurilor asiguratorii asupra bunurilor urmaribile  pentru care cautiunea este o garantie în favoarea debitorului si a tertului poprit si nu în favoarea creditorului.

Creditorul nu poate sa invoce lipsa posibilitatilor materiale si nici un interes propriu, atâta timp cât cautiunea nu se stabileste în favoarea lui , ci în favoarea debitorului si a tertului poprit si în raport de eventualele prejudicii ce s-ar produce în patrimoniul acestora.

Institutia cautiunii este reglementata prin dispozitiile Codului de  procedura civila, stabilind si limitele în care se stabileste , pentru care cel care solicita instituirea masurilor asiguratorii trebuie sa stie anterior introducerii cererii ca va putea fi obligat la o cautiune în cuantum de pâna la 20 % din valoarea sumei pentru care solicita masura asiguratorie si se prezuma ca, atâta timp cât introduce o asemenea cerere este pregatit pentru consemnarea cautiunii.

Termenul de plata se stabileste într-un termen util pentru efectuarea operatiunii de consemnare si numai în favoarea debitorului si tertului poprit, ca o siguranta ca în caz de prejudiciu vor fi îndestulati din cuantumul cautiunii .

Potrivit articolului 594 Cod procedura civila , masura asiguratorie se poate ridica, daca debitorul da o garantie îndestulatoare. Numai aceasta garantie pe care debitorul consemneaza se analizeaza în raport de interesele creditorului.

Pe de alta parte prin admiterea  cererii creditorului si înfiintarea masurii asiguratorii cu stabilirea cautiunii si a termenului de plata  pe baza aprecierii judecatorul si în limitele legii , creditorul are câstig deplin în cauza, pentru care legiuitorul a înteles sa nu lase posibilitatea recurarii solutiei câstigate de catre partea care a avut câstig de cauza.

Pentru aceste considerente , legiuitorul a sanctionat atitudinea creditorului care a avut câstig de cauza, dar  nu a consemnat cautiunea în termenul stabilit cu desfiintarea de drept a sentintei.

Vazând ca prin nedepunerea cautiunii , încheierea a fost desfiintata de drept la data de 26.03.2006 , obiectul recursului nu mai este în fiinta si pentru care în baza articolului 312 punct 1 Cod procedura civila  au fost respinse toate recursurile formulate în prezenta cauza.

Sursa primara :

- încheierea nr.14/C/15.03.2006 - Tribunalul Bihor ;

- dos.1540/2006;

- dec.24/C/10.05.2006 Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal;

- dos.1052/C/2006.

Temei de drept :

-  art.592-595, 597, 723, 312 Cod procedura civila.