Sancţiune penală. Individualizare. Criterii.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 466/R/09.06.2010

Prin sentinţa penală nr. 2242 din 18 decembrie 2009, Judecătoria Baia Mare în temeiul art. 101 lit. a C.pen. a aplicat inculpaţilor S.I.P. şi O.C.R., ambii pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 şi art. 99 şi urm. C.pen., măsura educativă a „mustrării”.

În baza art. 487 C.proc.pen., a pus în executare măsura educativă.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate B.G.I..

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut că inculpaţii minori S.I.P. şi O.C.R. sunt prieteni cu partea vătămată B.Gh.I. cu care se vizitau.

În cursul lunii ianuarie 2008, cei doi inculpaţi au luat hotărârea de a pătrunde în locuinţa acestuia pentru a sustrage bunuri în scopul valorificării lor, pentru plata facturii telefonice a numitului S.I.P.. Astfel, la sfârşitul lunii ianuarie 2008, fără a se putea determina cu exactitate data, cei doi, folosind chei potrivite au intrat în apartament de unde au sustras o cameră foto digitală marca Samsung, pe care au vândut-o unei persoane necunoscute cu suma de  150 lei, bani pe care i-au împărţit în mod egal.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au pătruns în locuinţa aceleiaşi părţi vătămate la data de 25.02.2008, în jurul orei 16,00, folosind chei potrivite, de unde au sustras unitatea centrală, tastatura şi muose-ul calculatorului, un încărcător de telefon şi un trening marca Adidas, după care au părăsit locuinţa. În ziua următoare cei doi au valorificat unitatea centrală în parcarea magazinului „Maramureşul” din Baia Mare pentru suma de 350 lei.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost recuperat integral, în cauză neexistând constituire de parte civilă.

În drept, a reţinut instanţa că fapta comisă de inculpaţi în modalitatea descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 şi 99 şi urm.C.pen., faptă pentru comiterea căreia instanţa a aplicat inculpaţilor măsura educativă a mustrării prev. de art. 101 lit. a C.pen..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, apel prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii pronunţate şi rejudecând cauza, tribunalul să pronunţe o nouă hotărâre prin care să se aplice inculpaţilor o pedeapsă orientată către jumătatea minimului special prevăzut de lege, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiţionat.

Prin decizia penală nr. 43/A din 4 martie 2010 Tribunalul Maramureş, în temeiul art. 378 raportat la art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinţei penale nr. 2242 din 18.12.2009 a Judecătoriei Baia Mare, iar în baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecând apelul, tribunalul a constatat următoarele:

În baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi necontestată de inculpaţi, în sensul că în cursul lunii ianuarie şi respectiv februarie 2008, aceştia au pătruns în locuinţa prietenului lor B.Gh.I., de unde, folosind chei potrivite au sustras o cameră foto, o unitate centrală, un încărcător de telefon şi un trening.

Bunurile sustrase de inculpaţi, le-au vândut unor persoane necunoscute pentru suma de 500 lei.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost recuperat integral, astfel că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Raportat la această stare de fapt, prima instanţă a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor, reţinând că în drept acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a şi i C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 şi 99 C.pen.

Pentru comiterea acestei infracţiuni, instanţa a apreciat că este suficientă aplicarea inculpaţilor, doar a unei măsuri educative şi anume a mustrării, individualizare care este criticată de procuror şi care a avut în vedere, pe de-o parte, gradul de pericol social concret al faptei, iar pe de altă parte, circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, inculpaţii provin din familii organizate, au avut un comportament bun în familie şi şcoală, dovadă elocventă în acest sens fiind chiar concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, în care se consemnează că cei doi conştientizează gravitatea faptelor, îşi asumă responsabilităţile şi consecinţele lor şi, ceea ce este cel mai important, sunt preocupaţi de activitatea şcolară prezentă şi viitoare.

În plus, de la data întocmirii referatelor menţionate, cei doi, sub îndrumarea strictă şi supravegherea familiei au şi avut o evoluţie şcolară exemplară, iar intenţia de a urma o formă superioară de învăţământ despre care s-a vorbit în acea evaluare, a fost concretizată, cei doi fiind în prezent studenţi, semn că sunt bine integraţi în societate şi ceea ce este şi mai important, în familie, familie care este preocupată în parcursul favorabil în procesul de instruire pe care cei doi îl urmează.

A apreciat tribunalul că a aplica acum celor doi inculpaţi câte o pedeapsă, indiferent de cât de mic ar fi cuantumul acesteia şi indiferent de modalitatea de executare, ar însemna a le crea repercusiuni chiar asupra viitorului lor, viitor de care ei şi familia lor sunt evident interesaţi.

În aceste condiţii, se poate trage concluzia că simpla prezenţă a inculpaţilor în faţa organelor judiciare pe tot parcursul derulării procesului penal, poziţia sinceră şi regretul imens exprimat faţă de faptele antisociale comise, au fost suficiente din perspectiva duratei, dar şi a conştientizării efectelor negative şi consecinţelor unor asemenea acţiuni nelegale.

Dacă s-ar avea în vedere mediul, condiţiile bune în care cei doi au crescut şi s-au dezvoltat, ar fi fost mult mai eficientă o altă măsură educativă şi anume cea a libertăţii supravegheate, însă durata lungă a procesului de peste 2 ani a făcut ca, oricare din celelalte alte măsuri prev. de art. 101 C.pen. să nu mai fie aplicabilă.

Solicitarea procurorului de a li se aplica inculpaţilor o pedeapsă fie ea şi foarte mică ca şi cuantum, raportat la gradul de pericol social al faptelor comise, a fost apreciată de tribunal ca nefondată raportat la aspectele menţionate mai sus, dar şi la prevederile art. 100 al. 2 C.pen. care prevăd că: „pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului”.

Fiind sancţiuni de drept penal specifice faptelor comise în minorat, măsurile educative au în mod firesc prioritate faţă de pedepse şi având în vedere imperativul reintegrării sociale şi îndreptării minorilor, măsura a fost menţinută.

Împotriva deciziei Tribunalului Maramureş, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, solicitând casarea acesteia, împreună cu sentinţa Judecătoriei Baia Mare şi rejudecând, să se aplice celor doi inculpaţi o pedeapsă cu închisoarea, iar ca modalitate de executare - suspendarea condiţionată.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârile instanţei de fond şi  de apel sunt netemeinice sub aspectul sancţiunilor aplicate inculpaţilor, sancţiuni ce nu reflectă gradul de pericol social al faptelor comise de aceştia, nefiind apte să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Prima instanţă nu a avut în vedere pericolul social concret al faptelor, respectiv scopul în care au fost comise - acoperirea unor datorii ale inculpatului S.I.P, împrejurările în care s-au comis faptele – inculpaţii profitând de relaţia de prietenie cu partea vătămată şi de încrederea acesteia, premeditând chiar faptele, sustrăgând cheia apartamentului părţii vătămate, au pătruns în mod repetat în locuinţa acesteia, sustrăgând bunuri valoroase, deşi proveneau din familii organizate şi cu posibilităţi financiare, neavând nevoie să-şi procure bani în această modalitate.

Verificând hotărârea atacată, în baza materialului şi lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, în virtutea dispoziţiilor art.385/14 C.proc.pen., Curtea a constatat fondat recursul formulat în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

S-a stabilit în cauză, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată o stare de fapt conformă realităţii, constând în aceea că în cursul lunii ianuarie şi respectiv februarie 2008, inculpaţii minori S.I.P. şi O.C.R. au pătruns în locuinţa prietenului lor B.Gh.I. din Baia Mare, de unde, folosind chei potrivite au sustras o cameră foto, o unitate centrală, un încărcător de telefon şi un trening.

Bunurile sustrase de inculpaţi au fost vândute unor persoane necunoscute pentru suma de 500 lei, iar prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost recuperat integral.

Faptele au fost încadrate juridic corespunzător în infracţiunile de furt calificat în formă continuată prev. de  art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a şi i C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 şi 99 C.pen.

În ceea ce priveşte alegerea a sancţiunii aplicabile celor doi inculpaţi minori,  nu s-a făcut de către instanţe o valorificare eficientă, coroborată, a tuturor elementelor prev. de art. 100 C.pen., apreciindu-se neîntemeiat, cu prea mare uşurinţă că, luarea unei măsuri educative faţă de aceştia este suficientă.

Astfel, s-a acordat prioritate comportamentului inculpaţilor anterior comiterii faptei, precum şi pe parcursul procesului penal şi condiţiilor în care au fost crescuţi şi în care au trăit – în detrimentul celorlalte criterii legale, la fel de importante ( gradul de pericol social al faptei săvârşite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală), ajungându-se la concluzia eronată că, simpla prezenţă a inculpaţilor în faţa organelor judiciare pe tot parcursul derulării procesului penal, poziţia sinceră şi regretul imens exprimat faţă de faptele antisociale comise, au fost suficiente din perspectiva duratei, dar şi a conştientizării efectelor negative şi consecinţelor unor asemenea acţiuni nelegale.

Astfel, a fost greşit apreciat gradul de pericol social al faptelor, nedându-se eficienţă dispoziţiilor art.18/1 alin.2 C.pen. şi neavând în vedere elementele ce caracterizează gradul de pericol social – modul şi mijloacele de săvârşire a faptei – împreună, în mod repetat, prin folosirea fără drept a unei chei cu care au intrat în locuinţa prietenului lor; împrejurările în care s-au comis faptele – inculpaţii profitând de relaţia de prietenie cu partea vătămată şi de încrederea acesteia, premeditând chiar faptele; scopul urmărit - acoperirea unor datorii ale inculpatului S.I.P., în condiţiile în care proveneau din familii organizate şi cu posibilităţi financiare, neavând nevoie deci, să-şi procure bani în această modalitate; urmarea produsă – crearea unui prejudiciu care, chiar dacă a fost recuperat ( şi aceasta, prin grija familiilor celor doi) nu este deloc de neglijat ca şi cuantum – 1800 lei.

Dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală corespunzătoare a inculpaţilor, aşa cum rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză – sunt dovezi ale nivelului ridicat de percepere a unei fapte negative care, pe cale de consecinţă, ar fi trebuit să-i determine pe inculpaţi să se abţină de la astfel de conduite şi, nicidecum, nu pot fi avute în vedere din perspectiva diminuării răspunderii penale sau alegerii unei sancţiuni mai blânde.

Toate celelalte elemente favorabile reţinute de instanţe, chiar reale, nu pot fi apreciate ca determinante, în ansamblul factorilor ce trebuie avuţi în vedere, pentru a caracteriza o măsură ca fiind suficientă pentru îndreptarea inculpatului minor; ele pot fi avute în vedere, eventual, ca circumstanţe atenuante în procesul de individualizare a unei pedepse.

Aceasta deoarece, Curtea apreciază că numai o pedeapsă cu închisoarea va fi în măsură să asigure îndreptarea minorilor şi prevenirea comiterii de alte fapte antisociale.

Aşa fiind, recursul formulat în cauză se priveşte ca fondat, urmând a fi admis ca atare în temeiul art. art. 38515 pct. 2 lit. d C.proc.pen., decizia penală atacată va fi desfiinţată împreună cu sentinţa Judecătoriei Baia Mare şi, rejudecând cauza, se va dispune condamnarea inculpaţilor S.I.P. şi O.C.R. la pedepsele de câte 4 luni închisoare, fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de  art. 74 lit. a, c C.pen.  (conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii  şi atitudinea lor după comiterea acesteia – prezentarea în faţa autorităţilor, comportarea sinceră, regretul manifestat, recuperarea prejudiciului) şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. d C.pen..

În baza art. 71 C.pen. se va interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a şi lit. b C.pen. ( dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a  ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

 Deoarece pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpaţii nu au mai fost  anterior condamnaţi şi, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 81 C.pen. se va dispune suspendarea condiţionată  a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pe durata termenelor de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilite conform art. 110 C.pen..

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor închisorii s-a dispus şi suspendarea pedepselor accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a şi lit. b C.pen.

În baza art. 359 C.proc.pen.  s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate  a executării pedepselor aplicate, prev. de art. 83 C.pen..

 S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Domenii speta

Spete similare