Soluţionarea cauzei în temeiul excepţiei. Obligativitatea judecării pe fond. Casare cu trimitere

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 1090/R din 6 mai 2010

Prin sentinţa civilă nr. 2304 din 24.04.2008 a Judecătoriei Turda a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către reclamanţii M.I. şi M.M., împotriva pârâţilor C.G. şi soţia C.I., Statul Român prin Consiliul Local al Mun.Turda, a fost admisă cererea reconvenţională formulată de către pârâţii C.G. şi soţia C.I. şi în consecinţă au fost obligaţi reclamanţii să le preda pârâţilor C.G. şi I. în deplină posesie şi paşnică folosinţă suprafaţa de teren de 23 m, înscrisă în CF 1366 Turda, A+3, nr. topo 2378, 2379/3/2; s-a stabilit linia de hotar între proprietăţile reclamanţilor şi pârâţilor din punctele A spre C şi din B spre D, spre reclamanţi, la o distanţă de 1,14 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, parte integrantă din sentinţă.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus intabularea în CF 1366 Turda, A+3, nr. topo 2378, 2379/3/2 a dreptului de proprietate al pârâţilor pârâţii C.G. şi I. asupra suprafeţei de teren de 220 mp, ca bun comun, cu titlu de drept constituire în temeiul Legii 18/1991.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, potrivit extrasului de carte funciară de la fila 4 din dosar instanţa a reţinut că proprietari tabulari asupra terenului înscris în CF 7758 Turda, A+l, nr. topo 2379/3/1, cu suprafaţa de 257 mp, sunt reclamanţii M.I. şi M.M..

Potrivit extrasului de carte funciară, instanţa a reţinut că proprietar tabular asupra terenului înscris CF 1366 Turda, A+3, nr. topo 2378, 2379/3/2 este Statul Român, în favoarea pârâţilor C.G. şi C.I., instituindu-se un drept de folosinţă asupra cotei de 58/522 a parte.

În conformitate cu decizia Prefectului nr. 67/187/09.04.1992, în favoarea pârâţilor C.G. şi C.I., s-a atribuit în proprietate, în condiţiile art. 35 din Legea 18/1991, suprafaţa de teren de 220 mp din imobilul teren înscris CF 1366 Turda, A+3, nr. top 2378, 2379/3/2.

Expertiza topografică judiciară efectuată în cauză a stabilit că  terenul înscris în CF 7758 Turda, A+l, nr. top 2379/3/1 , cu suprafaţa de 257 mp, are în realitate o suprafaţă de 290 mp, iar terenul pârâţilor, care se suprapune cu imobilul înscris în CF 1366 Turda, A+3, nr. top 2378, 2379/3/2, în suprafaţă de 220 mp, are în realitate o suprafaţă de 197 mp, că nu există nici o construcţie edificată de către pârâţii C.G. şi C.I. asupra suprafeţei de teren, proprietatea reclamanţilor M., că terenul din cartea funciară a reclamanţilor se suprapune peste terenul din cartea funciară al pârâţilor, cu 23 mp, iar la punctul 5 din aceleaşi concluzii ale raportului de expertiză, expertul a precizat că pentru a pune suprafaţa pârâţilor în concordanţă cu cea înscrisă în CF, de 220 mp, linia de hotar ar trebui trasată din punctele A spre C şi din B spre D, spre reclamanţi, la o distanţă de 1,14 mp, în aceste condiţii pârâţilor C.G. şi I. rămânându-le o suprafaţă de teren de 220 mp, potrivit cărţii funciare, iar reclamanţilor 267 mp, cu 10 mp mai mult decât suprafaţa înscrisă în cartea funciară.

Acţiunea civilă promovată de către reclamanţi în temeiul art. 480 Cod civil are caracterul unei acţiuni în revendicare prin care aceştia au solicitat instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unei porţiuni de teren bine determinate şi, pe cale de consecinţă, să-i oblige pe pârâţi la restituirea posesiei bunului, reclamanţii solicitând, de asemenea, instanţei de judecată şi stabilirea liniei de hotar între proprietăţile reclamanţilor şi ale pârâţilor.

Prin analogie şi cererea reconvenţională formulată de către pârâţii C.G. şi I., are acelaşi caracter al unei acţiuni în revendicare în care s-a mai solicitat, de asemenea, stabilirea liniei de hotar între proprietăţile reclamanţilor şi ale pârâţilor.

Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a creat instanţei de judecată convingerea că nu pârâţii  C.G. şi I., sunt cei care ocupă în mod abuziv o suprafaţă de teren din imobilul proprietatea reclamanţilor, în schimb reclamanţii fiind cei care ocupă o suprafaţă de teren de 23 mp, din imobilul proprietatea pârâţilor C.G. şi I.

Prin decizia civilă nr. 686 din 15.12.2009 a Tribunalului Cluj a fost admis în parte apelul declarat de reclamanţii M.I. şi M.M. împotriva sentinţei civile nr. 2304 din 24.04.2008 a Judecătoriei  Turda, care a fost schimbată în parte în sensul că a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii C.G. şi C.I., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi compensate  cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că potrivit actelor de la dosar, reclamanţii sunt proprietari tabulari asupra terenului înscris în CF 7758 Turda, A+l, nr. top 2379/3/1, cu suprafaţa de 257 mp, iar pârâţii sunt proprietari asupra terenului în suprafaţă de 220 mp din imobilul teren înscris CF 1366 Turda, A+3, nr. top 2378, 2379/3/2, ce constituie proprietatea tabulară a Statului Român.

Pârâţii au devenit  proprietari asupra terenului de 220 m.p., fiind emisă în favoarea lor, în condiţiile art. 35 din Legea 18/1991, Decizia Prefectului nr. 67/187/09.04.1992, după ce anterior se instituise în favoarea lor, potrivit evidenţelor de carte funciară un drept de folosinţă asupra cotei de 58/522 a parte.

Raportat la concluziile raportului de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond, întocmit de expert C.G., reclamanţii ocupă o suprafaţă de teren de 23 mp, din imobilul proprietatea pârâţilor C.G. şi Iuliana.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul de apel de către expert V.V.u, concluziile rezultate în urma măsurătorilor au fost parţial diferite, în sensul că, reclamanţii ar ocupa din terenul pârâţilor o suprafaţă de 15 m.p., potrivit unei variante, expertul propunând în ceea ce priveşte trasarea liniei de graniţă între cele două imobile o variantă potrivit căreia ar urma să se menţină limitele actuale, potrivit folosinţei faptice.

Tribunalul a constatat pe de o parte că cei doi experţi au ajuns în urma măsurătorilor la concluzii parţial diferite.

Ceea ce este esenţial este însă faptul că pentru lămurirea deplină a situaţiei juridice în ceea ce priveşte suprafeţele de teren aparţinând părţilor litigante, ar fi necesar măsurarea întregului topografic din care s-a dezmembrat suprafaţa de teren de 220 m.p. atribuită pârâţilor C., criticile apelanţilor sub acest aspect fiind fondate.

Astfel, potrivit evidenţelor din CF nr. 1366 Turda, proprietar tabular al terenului în suprafaţă de 522 m.p. este Statul Român, fiind înscris în favoarea pârâţilor C.G. şi C.I. un drept de folosinţă asupra cotei de 42/522 parte, fiind ulterior emisă decizia de atribuire în proprietate a terenului în suprafaţă de 220 m.p., iar în favoarea numitului P.V., proprietarul construcţiei de la nr. administrativ 8, un drept de folosinţă asupra cotei de 58/522 parte, până în prezent în favoarea acestuia nefiind emis ordin al prefectului sau decizie de atribuire în proprietate a vreunei suprafeţe de teren din cel identificat prin nr. top 2378 şi 2379/3/2.

Prin urmare, pentru lămurirea deplină a situaţiei juridice în sensul de a stabili dacă reclamanţii M. ocupă sau nu teren din cel al pârâţilor şi reconsiderarea, pe cale de consecinţă, a limitelor de graniţă ale celor două proprietăţi, este necesar a fi măsurat întreg terenul de 522 m.p. aferent nr. top 2378 şi 2379/3/2, din care s-a dezmembrat suprafaţa de 220 m.p. atribuită pârâţilor C., ceea ce nu se poate realiza în prezentul cadru procesual, proprietarul imobilului de la nr. 8 nefiind chemat în judecată.

Urmează ca părţile să iniţieze o altă acţiune în care să stabilească cadrul procesual necesar, sub aspectul obiectului cererii şi al părţilor, pentru clarificarea situaţiei litigioase create.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâţii C.G. şi C.I., solicitând modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii apelului promovat de reclamanţi. Prin concluziile din şedinţa publică din 6 mai 2010, urmare excepţiilor puse  în discuţia părţilor de instanţa de judecată din oficiu, recurenţii au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea apelului spre rejudecare pe fond aceleiaşi instanţe, având în vedere că instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţie şi nu pe fond.

Prin întâmpinarea depusă, s-au opus admiterii recursului, însă, în aceeaşi şedinţă, faţă de cele puse în discuţie de către instanţa de judecată au arătat că nu se opun admiterii recursului şi trimiterii apelului spre rejudecare.

 Examinând  recursul declarat,  curtea  apreciază că este fondat şi în baza art.312 alin. 3 Cod proc.civ., urmează să-l admită pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 2304 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi, având ca obiect grăniţuire şi admisă cererea reconvenţională având ca obiect grăniţuire, recunoaşterea dreptului de proprietate al pârâţilor şi intabularea în CF a dreptului lor de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 686 din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj a fost schimbată sentinţa civilă nr. 2304 din 24 aprilie 2008 a Judecătoriei Turda în sensul că a fost respinsă cererea reconvenţională.

Motivul reţinut de instanţa de apel pentru care a  dispus în acest sens a fost acela că pentru lămurirea situaţiei juridice din speţă este  necesar a fi măsurat întregul teren în suprafaţă de 522 mp aferent nr. top 2378 şi 2379/3/2 din care s-a dezmembrat suprafaţa de 220 mp atribuită pârâţilor C., ceea ce nu se poate realiza în prezentul cadru procesual,  proprietarul imobilului de la nr. 8 nefiind chemat în judecată, părţile urmând să iniţieze o altă acţiune în care să stabilească cadrul procesual necesar, sub aspectul obiectului cererii şi al părţilor, pentru clarificarea situaţiei juridice litigioase.

Procedând în modalitatea arătată, instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţie şi a lăsat nesoluţionat litigiul dintre părţi.

Reţinerile instanţei de apel sunt eronate pentru următoarele considerente: proprietarul imobilului  înscris în CF 1366 Turda, nr. top 2378 şi 2379/3/2, teren în suprafaţă de  522 mp este Statul Român, pârâţii C. având înscris un drept de folosinţă asupra cotei de 42/522 parte, iar numitul P. (în legătură cu care instanţa de apel a reţinut că nu a fost chemat în judecată) având doar un drept de folosinţă asupra cotei de 58/222 parte.

În favoarea pârâţilor C. s-a emis decizia  nr. 67/187/9 aprilie 1992 prin care li s-a atribuit în  proprietate, în condiţiile art. 35 din Legea nr. 18/1991 suprafaţa de 220 mp teren.

În favoarea numitului P. nu s-a emis vreo decizie prin care să-i fie atribuită  în  proprietate vreo suprafaţă de teren.

Prin urmare, proprietarii imobilului înscris în CF 1366 Turda, nr. top 2378 şi 2379/3/2, sunt pârâţii C. şi Statul Român, persoane chemate în judecată de către reclamanţi, astfel că, cadrul procesual a fost legal stabilit  faţă de proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu.

Întrucât tribunalul a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., curtea va admite recursul, va casa decizia şi va trimite apelul spre rejudecare pe fond aceleiaşi instanţe. Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va administra probele  necesare în vederea soluţionării cauzei, în cazul în care apreciază că probele administrate, respectiv expertizele tehnice efectuate de  instanţa de fond şi apel nu sunt suficiente pentru justa soluţionare a cauzei.

Domenii speta

Spete similare