Revizuire. Contrarietate de hotărâri

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 196/R din 28 ianuarie 2010

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Cluj sub numărul de mai sus, revizuienţii D.S.D. şi D.F.M. au solicitat  revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., a deciziei civile nr. 1123/R/2009 a Tribunalului Cluj, pe motiv că aceasta  ar contraveni sentinţei civile nr. 2705/2008, pronunţată în dosarul nr. 2128/2002 a Judecătoriei Turda, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1368/2002 a Tribunalului Cluj.

Cererea este  motivată doar în drept, susţinându-se că cele două hotărâri sunt potrivnice, fiind  dat între aceleaşi persoane, în aceeaşi calitate.

Intimaţii P.I. şi P.F., prin întâmpinare, au solicitat respingerea cererii ca nefondată, pe motiv că, în anul 2002, au formulat o cerere de ordonanţa  preşedinţială în contradictoriu cu părinţii, respectiv socrii revizuienţilor, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2705/2002 a Judecătoriei Turda, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1368/2000 a Tribunalului Cluj, însă, situaţia de fapt a fost reevaluată în anul 2004, când, în urma unei alte cereri formulată în contradictoriu cu T.M., s-a pronunţat ordonanţa  preşedinţială nr. 2680/2004, prin care i s-a ordonat acesteia să deblocheze drumul de acces, ordonanţă pronunţată în urma deciziei penale  nr. 151/2003 a Tribunalului Cluj, prin care T.I., tatăl, respectiv socrul revizuienţilor a fost condamnat pentru infracţiunea de tulburare în posesie, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare în sensul deblocării drumului.

Ultima  cerere de ordonanţă  preşedinţială formulată împotriva revizuienţilor a urmărit înlăturarea  piedicilor ivite la executare, nesubzistând condiţiile prev. de art. 322 pct. 7  Cod proc.civ.

Prin încheierea civilă nr. 1573/8.12.2009, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea  Curţii de Apel Cluj, care este  instanţa mai mare în grad faţă de  instanţele despre care se susţine că au pronunţat hotărârile potrivnice, fiind, astfel, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire, conform disp. art. 323 alin. 2  Cod proc.civ.

Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 322 pct. 7  Cod proc.civ., ce constituie temeiul ei în drept, curtea apreciază că aceasta nu este fondată, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2705/18.06.2002 a Judecătoriei Turda, a fost respinsă cererea de ordonanţa  preşedinţială formulată de reclamanţii P.I. şi P.F. împotriva pârâţilor T.I. şi T.M. având ca obiect deblocarea căii de acces la imobilul  proprietatea reclamanţilor, limitrof imobilului  proprietatea  pârâţilor, pe motiv că pârâţii stăpânesc calea de acces de mai mult de doi ani, nefiind îndeplinită condiţia urgenţei rezultând din disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ.

Această sentinţă a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1368/23.10.2002 a Tribunalului Cluj, ce a respins recursul reclamanţilor, reţinând că drumul nu este  proprietatea  nici uneia din părţile din litigiu, fiind  proprietatea Statului Român, împrejurare stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 10234/2000 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă.

Ulterior pronunţării acestei ordonanţe preşedinţiale, prin decizia penală nr. 151/28 mai 2003 a Tribunalului Cluj, pârâtul T.I. a  fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare în posesie, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în sensul obligării inculpatului la deblocarea drumului de acces la  imobilul  proprietatea  părţilor vătămate P.I. şi P.F..

Pentru punerea în executare a  acestei decizii, reclamanţii P.I. şi P.F. au formulat o cerere de deblocare a  drumului de acces şi de către pârâta T.M., admisă prin ordonanţa  preşedinţială nr. 2680/30.07.2004 a Judecătoriei Turda.

Între timp, pârâţii T.I. şi T.M. au înstrăinat imobilul revizuienţilor  D.F.M. şi D.S.D. prin act de parcelare şi partaj voluntar imobiliar autentificat.

Faţă de această împrejurare, reclamanţii P.I. şi P.F. au solicitat obligarea subdobânditorilor la deblocarea aceluiaşi drum, cererea lor  fiind iniţial respinsă prin sentinţa civilă nr. 3675/30.07.2009 a Judecătoriei Turda, cu motivarea că între părţi nu există un litigiu pendinte şi obligaţie stabilită în sarcina pârâţilor cu privire la folosinţa terenului, iar ordonanţa  preşedinţială de care se prevalează reclamanţii vizând deblocarea căii de acces viza alţi pârâţi şi o altă situaţie, nefiind justificată urgenţa şi vremelnicia, cu atât mai mult cu cât cererea reclamanţilor ar atrage o judecată pe fond referitoare la dreptul acestora  împotriva pârâţilor.

Prin decizia civilă nr. 1123/7.10.2009 a Tribunalului Cluj, a fost admis recursul declarat de reclamanţii P.I. şi P.F. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 3675/2009 a Judecătoriei Turda, ce a fost modificată, pârâţii fiind obligaţi să deblocheze drumul de acces la  proprietatea reclamanţilor.

În considerentele acestei decizii, tribunalul reţine că, potrivit disp. art. 581 alin. 1 Cod proc.civ., cererea de ordonanţă  preşedinţială este admisibilă şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, în speţă neexistând un titlu executoriu faţă de persoana  pârâţilor, care au devenit proprietari ai imobilului în litigiu după obţinerea de către reclamanţi a unui titlu executoriu împotriva antecesorilor lor, impedimentul la executare fiind constatat de executorul judecătoresc prin procesul verbal încheiat la 1.04.2009. În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că urgenţa este pe deplin justificată, fiind  evidentă ideea de a tergiversa punerea în executare a deciziei penale pronunţată împotriva debitorului obligaţiei, ca urmare a încheierii unui act juridic translativ de  proprietate în cadrul familiei acestuia. În aceste condiţii, instanţa poate dispune asupra obligaţiei de a face, fiind vorba de o conduită abuzivă, chiar dacă nu există un dosar pendent pe rolul instanţei şi nu este stabilită în sarcina intimaţilor obligaţia de deblocare a căii de acces.

Din succesiunea în timp a hotărârilor judecătoreşti, rezultă că nu subzistă condiţia rezultând din disp. art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., a contrarietăţii dintre ordonanţa  preşedinţială iniţială nr. 2705/2002 a Judecătoriei Turda şi decizia civilă nr. 1123/2009 a Tribunalului Cluj, întrucât starea de fapt s-a modificat de la pronunţarea primei ordonanţe, în sensul mai sus reţinut.

Astfel, dacă, prin prima ordonanţă, a fost respinsă cererea reclamanţilor P.I. şi P.F. împotriva pârâţilor T.I. şi T.M., pentru deblocarea căii de acces, ulterior, printr-o decizie penală pronunţată pe fond împotriva pârâtului T.I. (decizia penală nr. 151/2003 a Tribunalului Cluj) şi o ordonanţă  preşedinţială formulată împotriva pârâtei T.M. (ordonanţa  preşedinţială nr. 2680/2004 a Judecătoriei Turda), a fost admisă cererea de deblocare a drumului de acces faţă de aceeaşi pârâţi, iar ultima ordonanţă  preşedinţială s-a pronunţat împotriva revizuienţilor  D.S.D. şi D.F.M., cu titlu de  înlăturare a piedicilor ivite cu ocazia unei executări, avându-se  în vedere calitatea lor de  succesori cu titlu particular a pârâţilor T.I. şi T.M.  împotriva cărora exista titlu executoriu pentru deblocarea drumului.

Nu subzistă, aşadar, condiţiile autorităţii de lucru judecat, rezultând din disp. art. 1201 C.civil, privind  identitatea de părţi, obiect şi cauză, neobservată de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, pentru a fi întrunite prevederile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., în condiţiile în care, de la pronunţarea primei ordonanţe  preşedinţiale, s-a schimbat starea de fapt, a doua ordonanţă a avut un alt temei, respectiv înlăturarea piedicilor ivite cu ocazia unei executări, iar instanţa care a pronunţat ultima hotărâre a avut în vedere toate aceste împrejurări, făcând referire la prima hotărâre faţă de care se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat.

În temeiul art. 326 – 328 Cod proc.civ., curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată, din considerentele deja arătate.

Domenii speta

Spete similare