Revizuire. Decizie pronunţată în recurs, prin care nu s-a evocat fondul. Inadmisibilitate

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 67 din 15 februarie 2010

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, pârâta S.E. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata K.M., să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 2226 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj.

S-a arătat în motivarea cererii de revizuire că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2, respectiv pct. 5 C.proc.civ., deoarece:

a) Instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, respectiv cu privire la plata sultei, totodată, nepronunţându-se asupra unor lucruri cerute, respectiv cota de ½ din masa succesorală ca parte cuvenită legal, existând două moştenitoare legale. Aceste două moştenitoare au solicitat vânzarea imobilului la licitaţie, avându-se în vedere preţul pieţei, fără însă ca instanţa să îl dispună.

Prin atribuirea imobilului litigios către reclamantă, pârâta revizuientă a ajuns să beneficieze de o sultă ce corespunde la 10% din valoarea de piaţă a imobilului, nefiind precizat nici când trebuie făcută plata şi în ce mod a fost obligată reclamanta la plata sultei.

Expertul tehnic nu a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului, în condiţiile în care aceasta se află în schimbare, în funcţie de cerere şi ofertă.

b) În aplicarea prevederilor art. 325 pct. 5 C.proc.civ., este de văzut că după pronunţarea hotărâri s-au descoperit înscrisuri doveditoare, aparent neînfăţişate instanţei, căci nu se face nicio referire la existenţa lor, cu toate că au fost prezentate în instanţă anterior închiderii dezbaterilor.

În cadrul prezente revizuiri este necesar ca instanţa să nu se limiteze la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., ci să examineze cauza sub toate aspectele. Înscrisurile existente fac dovada că reclamanta nu a contribuit cu nimic la realizarea aşa-numitei „case noi” (extinderea vechii construcţii), aceasta având la momentul edificării vârsta de 13-14 ani.

Art. 129 nu se regăseşte în Codul de procedură civilă, instanţa greşind şi sub acest aspect.

Prin cererea în completare depusă la data de 11 ianuarie 2010,  revizuienta a solicitat a-i fi acordate şi despăgubiri morale în valoare de 10.000 lei, precum şi „ … contravaloarea uzurii fizice în cuantum de 10% din valoarea de piaţă a părţii mele de moştenire …”, aceasta ca urmare a faptului că de la data pornirii procesului, în anul 2001, şi până în prezent, imobilul litigios a suferit degradări.

Prin întâmpinare intimata K.M. a solicitat respingerea cererii de revizuire sub motivul că aceasta nu întruneşte condiţiile pretinse de art. 322 C.proc.civ.

Cu privire la cererea de revizuire astfel formulată, instanţa are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 322 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul.

În mod constant, atât doctrina cât şi jurisprudenţa au stabilit că evocarea fondului prin hotărârea instanţei de recurs se realizează numai atunci când instanţa, admiţând recursul, a casat hotărârea atacată şi a rejudecat pricina sau când în recurs s-au depus înscrisuri noi, aflate în legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei şi care au fost analizate de către instanţa de recurs.

Chiar dacă sensul sintagmei „evocarea fondului” ar fi extins, concluzia de tras rămâne totuşi cea potrivit căreia atunci când instanţa de recurs nu a făcut, prin hotărârea sa, analiza de fond a pricinii, neabordând pricina fără a se limita la verificarea de legalitate la care se referă art. 304 C.proc.civ., nu ne aflăm în faţa unei hotărâri care, în sensul evocatelor prevederi ale art. 322 C.proc.civ., să evoce fondul.

În prezentul proces, decizia atacată nu întruneşte cerinţele legale în raport de care să poată fi supusă revizuirii, căci ea este dată în recurs, însă în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul.

Prin decizia civilă nr. 2226/R din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.E., fără însă a evoca fondul pricinii, astfel că prezenta cerere de revizuire apare ca inadmisibilă, nemaifiind posibilă, din acest motiv, cercetarea motivelor de revizuire formulate de către pârâtă.

Este inadmisibilă şi cererea pârâtei revizuiente de a-i fi plătite despăgubiri morale, precum şi daune corespunzătoare uzurii fizice a imobilului în litigiu, căci este de principiu că, afară de cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în căile de atac nu sunt îngăduite cereri noi. Or, cererea revizuientei are, sub aspectul menţionat, caracterul unei cereri noi, ceea ce o face inadmisibilă, obligând la respingerea ei.

Domenii speta

Spete similare