Prin sentinta civila nr. 3743/28.09.2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca ,Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti pe capatul 3 al actiunii; a fost respins acest capat al actiunii formulata de reclamanta SC Editura Enciclopedia RAO SRL în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti - ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva; au fost respinse celelalte capete ale actiunii precum si actiunea formulata în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Vamala Regionala Brasov- Biroul Vamal Sibiu , ca neîntemeiate .
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut, în esenta, ca nu exista identitate între pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si persoana obligata la restituirea suprataxei vamale, aceasta obligatie revenind organului vamal care a încasat suma de bani si care este organ de executare, potrivit art.32 alin.3 din Codul de procedura fiscala.
Pe fond s-a considerat ca potrivit art.1 din OUG 22/1998, de la data intrarii în vigoare a acestui act normativ si pâna la data de 31.12.2000 inclusiv, bunurile importate în România vor fi supuse unei suprataxe vamale de 6 %, art.2 prevazând ca suprataxa vamala se aplica uniform si nediscriminatoriu bunurilor importate, indiferent de provenienta lor. Categoriile de bunuri exceptate de la aplicarea suprataxei vamale sunt prevazute expres si limitativ de art.3 din OUG 22/1998, printre acestea numarându-se , la litera c, bunurile scutite de taxe vamale potrivit reglementarilor legale în vigoare, precum si bunurile importate de institutiile publice finantate din credite externe.
Bunurile importate de reclamanta, mai arata tribunalul, nu se încaseaza în aceeasi categorie , ele nefiind scutite de taxe vamale si deci nici de suprataxa vamala.
În fine, a fost înlaturata sustinerea reclamantei potrivit careia în tariful vamal de import al României pe anii 1998 - 1999, la pozitia tarifara 490 19900 se gaseste înscris produsul "carte" care este exceptat în mod expres de la plata taxelor vamale si nedatorând taxe vamale nu poate datora nici suprataxe vamale,tribunalul constatând ca notiunile de "scutire" si "exceptare" sunt notiuni distincte, cu reglementari juridice diferite, potrivitart.68-70 din Legea nr.141/1997 -. Un ultim argument al tribunalului îl constituie art. I pct. I alin.2 lit. a din D. 434/1970.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal reclamanta SC Editura Enciclopedia RAO SRL formulând critici pe care le-a încadrat în motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurenta sustine ca instanta de fond a interpretat si aplicat gresit prevederile art.3 alin.1 din OUG 22/1998 si art.65 din Codul vamal, potrivit carora , concluzia rationala este în sensul ca daca societatea nu datoreaza taxe vamale nu poate datora nici suprataxe, pentru ca, chiar textul de lege prevede ca aceste suprataxe se adauga la taxele vamale datorate. Considerentul instantei privind calcularea separata a suprataxei, independent de vreo taxa vamala, este nelegal, nici un text din cuprinsul OUG 22/1998, neprevazând asa ceva.
Într-un motiv de recurs distinct, recurenta critica tribunalul si pentru interpretarea gresita pe care o da notiunilor de "scutit" si "exceptat", desi art.68 si 69 din Codul vamal le definesc cu claritate si, fiind exceptata, societatea nu intra sub incidenta OUG 22/1998 care se refera doar la importatorii scutiti de la plata taxelor vamale pe o perioada determinata.
Într-un ultim motiv de recurs se sustine ca, desi instanta fondului retine corect aplicabilitatea Decretului nr.434/1970, pentru aderarea României la Acordul privind importul de obiecte cu caracter educativ, stiintific sau cultural, încheiat la Lake Succes, New York, totusi, considera pe nedrept, facând trimitere la art.I, pct.I, alin.2 , lit.a din decret, ca statele contractante ar putea percepe taxe sau alte impozite interne. Instanta a ignorat însa faptul ca textul retinut este prevazut sub o conditie, si anume aceea ca statul contractant care urmeaza sa aplice "taxe sau alte impozite interne" sa nu depaseasca prin taxele respective "pe cele care ating direct sau indirect produsele nationale similare". Or, este notoriu ca produsul "carte" editat si tiparit pe teritoriul României nu este supus nici unei taxe sau suprataxe.
În concluzie, recurenta a solicitat modificarea sentintei atacate în sensul admiterii actiunii în contradictoriu si cu Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti , care este emitentul deciziei nr.1293/24 decembrie 2003 si obligarea tuturor intimatilor - pârâti la restituirea sumei de 179.293.639 lei, actualizata cu indicele de inflatie de la data retinerii fara drept a sumei si pâna la data pronuntarii, precum si obligarea acelorasi intimati pârâti la plata dobânzii legale de la data încasarii sumei si pâna la restituirea efectiva a acesteia.
În recurs a formulat întâmpinare numai intimata Autoritatea Nationala a Vamilor , solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a sustinut ca bunurile importate de recurenta nu se încadreaza în categoriile de bunuri exceptate de la aplicarea a suprataxei vamale, potrivit art.3 din OUG 22/1998. Mai arata ca notiunile de "scutire" si "exceptare" sunt reglementate diferit si citeaza o decizie a Curtii Supreme de Justitie - Sectia Contencios Administrativ prin care aceasta problema a fost lamurita.
În subsidiar, în ipoteza admiterii recursului, s-a sustinut ca nu exista nici un temei legal pentru actualizarea sumei platite si nici pentru plata dobânzii legale.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs expuse si a apararilor cuprinse în întâmpinare, precum si potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea constata:
Recurenta a importat carti în perioada 29.10.1998 - 29.11.1999, în rubrica 33 din declaratiile vamale fiind înscris codul 49019900.
Aplicând OUG nr.22/30.09.1998, referitoare la instituirea , cu caracter temporar , a unei suprataxe vamale la importul de bunuri , completata si aprobata prin Legea nr.247/1998, organele vamale au stabilit în sarcina recurentei, potrivit art.1 din actul normativ , o suprataxa vamala de 6 %, calculata la valoarea în vama a bunurilor, redusa ulterior prin HG 984/29 decembrie 1998, cu începere de la 1 ianuarie 1999, la 4 %.
Suma totala achitata de societate cu acest titlu este de 179.293.639 lei.
Contestatia înregistrata la Biroul Vamal Sibiu sub nr. 704/20.01.2000 a fost examinata pe fond prin Decizia nr.1293/24 decembrie 2003, de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, fiind respinsa.
Anterior se epuizase un ciclu procesual complet urmare rezolvarii contestatiei pe calea exceptiei de netimbrare, dar Curtea Suprema de Justitie - Sectia Contencios Administrativ , prin Decizia nr.1884/17.05.2001 a admis recursul societatii împotriva sentintei civile nr.1362/17 octombrie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia Contencios Administrativ si a trimis cauza la Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti pentru solutionarea pe fond a contestatiei.
Prin decizia a carei legalitate se examineaza în cauza de fata, intimata - pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti , care are legitimare procesuala pasiva în calitate de emitent al actului administrativ, conform art.10 Legea nr.29/1990 a retinut ca potrivit tarifului vamal de import al României pe anii 1998 si 1999, la pozitia tarifara 4901.99.00 este înscrisa mentiunea "exceptat" si nu "scutit" cum sustine SC Editura Enciclopedia RAO SRL, astfel ca importurile de carti sunt exceptate de la plata taxelor vamale, dar sunt supuse suprataxei de 6% si respectiv 4%, calculata la valoarea în vama a bunurilor, acestea neîncadrându-se în categoriile de bunuri exceptate de la aplicarea suprataxei vamale, potrivit art.3 din OUG 22/1998.
Acest rationament a fost preluat de instanta de fond care a retinut în plus si alte argumente, expuse în preambulul considerentelor de fata, ajungând la concluzia ca actiunea este nefondata.
Recursul de fata este fondat si în temeiul art.312 (1) Cod procedura civila va fi admis pentru urmatoarele motive:
Art.1 alin.3 din OUG 22/1998 dispune ca "suprataxa vamala se calculeaza la valoarea în vama a bunurilor si se adauga la taxa vamala datorata pentru aceste bunuri".
Potrivit art.65 din Codul Vamal al României, taxele vamale de import se determina pe baza tarifului vamal de import al României. În tariful vamal de import al României, pe anii 1998-1999, la pozitia tarifara 4901 99.00 se gaseste înscris produsul "carte", produs care este exceptat în mod expres de la plata taxelor vamale.
Necontestat, societatea nu datoreaza taxe vamale pentru cartile importate în perioada de referinta.
Or, din interpretarea logica a celor doua texte rezulta ca suprataxa vamala se aplica numai produselor vamuite la import si se adauga la taxa vamala datorata, astfel ca daca societatea nu datoreaza taxe vamale nu poate datora nici suprataxe, pentru ca chiar textul legal prevede ca aceste suprataxe se adauga la taxele vamale datorate.
De altfel si etimologic "suprataxa" presupune aditionarea unei taxe la o alta taxa, ceea ce , cum s-a aratat, nu este cazul în speta.
Potrivit art.68 din Codul vamal "unele categorii de marfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil,...potrivit reglementarilor vamale sau acordurilor si conventiilor internationale la care România este parte. Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale,... ". Art.69 din acelasi cod stabileste ca "prin lege ... din motive si împrejurari speciale, se acorda scutiri de drepturi la importul de marfuri".
Recurenta-reclamanta este exceptata de la plata drepturilor vamale în baza unui acord international la care România este parte, fiind incident în cauza Decretul 434/1970 prin care România a aderat la Conventia internationala privind comertul international de carte. Astfel, în baza acestui acord, persoanele exceptate nu pot fi obligate la plata vreunui drept vamal (taxa, suprataxa, comision, etc.).
Este corecta sustinerea recurentei în sensul ca instanta de fond a retinut din art.I, pct.I, alin.2 lit.a din Decretul 434/1970 doar prima parte a textului. În realitate textul legal are urmatoarea formulare: "dispozitiile paragrafului 1 din prezentul articol (cele referitoare la exceptarea importatorilor de carte de la plata drepturilor vamale) nu vor putea împiedica un stat contractant de a percepe pentru obiectele importate, taxe sau alte impozite interne de orice natura ar fi ele, cu conditia ca acestea sa nu le depaseasca pe cele care ating direct sau indirect produsele nationale similare".
Or, necontestat, produsul "carte" editat si tiparit pe teritoriul României nu este supus nici unei taxe sau suprataxe si, prin urmare, prin aplicarea textului citat anterior,aceeasi trebuie sa fie si situatia cartilor importate.
În realitate, Curtea considera ca art.3 pct.c) din OUG 22/1998 se aplica bunurilor scutite, la care se refera art.69 din Codul vamal si nu bunurilor exceptate în baza unor acorduri si conventii internationale la care România este parte , bunuri carora nu le este aplicabila OUG 22/1998.
Pentru aceste considerente , în temeiul art.11 Legea nr.29/1990 si art.12 OUG 13/2001 aprobata prin Legea nr.506/2001 se va admite actiunea , se va anula decizia nr.1293/24 decembrie 2003 a Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, constatând ca recurenta-reclamanta nu este platitoare de suprataxa vamala. Se va dispune restituirea sumei de 179.293.639 lei vechi (17.929 lei RONN), retinuta cu acest titlu, cu dobânda legala de la data formularii contestatiei administrative nr.704/20.01.2000 si pâna la data platii. Cererea recurentei-reclamante de a se actualiza suma cu indicele de inflatie nu poate fi primita deoarece prejudiciul pe care l-a suferit prin lipsa de folosinta a sumei de bani platita cu titlu de suprataxa vamala îl reprezinta tocmai dobânda legala acordata, nefiind permisa acoperirea acestuia de doua ori: o data prin plata dobânzii legale si a doua oara prin actualizarea sumei cu aplicarea indicelui de inflatie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamanta SC Editura Enciclopedia RAO SRL împotriva sentintei civile nr. 3743/28.09.2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca ,Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal în dosarul nr. 9959/CA/2004, în contradictoriu cu intimatele pârâte Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, Autoritatea Nationala a Vamilor, Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala Vamala Brasov - Biroul Vamal Sibiu.
Modifica sentinta în sensul ca admite actiunea.
Anuleaza decizia nr.1293/24.12.2003 a Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
Constata ca recurenta-reclamanta nu este platitoare de suprataxa vamala si dispune restituirea sumei de 179.293.639 lei vechi (17.929 RON) retinuta cu acest titlu, cu dobânda legala de la data formularii contestatiei administrative nr.704/20.01.2000 si pâna la data platii.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica azi 6 aprilie 2006.
PRESEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
Liliana Visan Gabriela Bogasiu Simona Marcu
Tribunalul Teleorman
ACŢIUNE ÎN CONSTATARE
Judecătoria Gura Humorului
Uyucapiune, moştenire şi partaj
Judecătoria Mizil
ACŢIUNE ÎN PRETENŢII
Tribunalul Gorj
Acţiune în anulare titlu de proprietate . Necontestarea actelor premergătoare
Judecătoria Reșița
Acţiune în regres