DOSAR NR. .......................
JUDECATORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI
SENTINŢA PENALĂ NR..........................
SEDINTA PUBLICA DE LA ............................
INSTANTA COMPUSA DIN
PRESEDINTE : ...................................................
GREFIER : ..............................................
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror ............................
Pe rol soluţionarea cauzei penale de fata privind pe inculpaţii .................................. şi .............................., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 Cp combinat cu art. 248/1 Cp cu aplic. art.41 al. 2 Cp rap. la art.258 Cp şi ..............................., trimis în judecată pentru săvârşirea infr. prev. de art.26 Cp rap. la art.246 Cp combinat cu art.248/1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp rap. la art.258 Cp.
Dezbaterile au avut loc la termenul din data de ............................................. fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de ................................................... şi pentru astăzi, când
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:
1. Prin Rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din .......................... în dosarul de urmărire nr.............................. au fost trimişi în judecată, inculpaţii ......................................., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 Cp combinat cu art. 248/1 Cp cu aplic. art.41 al. 2 Cp rap. la art.258 Cp precum şi inculpatul .............................., pentru săvârşirea infr. prev. de art.26 Cp rap. la art.246 Cp combinat cu art.248/1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp rap. la art.258 Cp.
2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului .......................... la ........................... sub numărul ..................................
3. Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii ........................................., funcţionari bancari cât şi învinuitul ................................................. beneficiar al creditelor acordate, au înţeles să încalce normele anterior menţionate şi să fraudeze Banca ................................................................ în mod iremediabil.
4. Astfel s-au arătat următoarele:
5. În perioada ............................................., BANCA ......................................., prin ......................dintre sucursalele sale a cesionat creanţe în valoare de .......................................... lei unui grup de .................................. firme din municipiul ............................................şi a acordat credite pe termen scurt sub formă de linii de credit în valoare de ......................................... lei cu încălcarea prevederilor Legii nr. 58/1998 şi a Normelor interne de creditare cu privire la documentaţia de creditare, analiza bonităţii, constituirea de garanţii, beneficiarul direct al încălcării de către funcţionarii bancari a Normelor de creditare fiind învinuitul ................................... – asociat şi/sau administrator al firmelor din grup.
6. Prin scoaterea în afara bilanţului a creanţelor din credite şi dobânzi în litigiu aferente creditelor investite cu formulă executorie – potrivit Normelor BĂNCII ............................................. nr. ...................................., la data de ................................ BANCA ......................................... înregistra pierderi de peste ........................................................ miliarde de lei.
7. BANCA ........................................ constata la nivelul lunii .............................. că principalii indicatori de performanţă financiară, de analiză a calităţii activelor şi de prudenţă bancară înregistrau evoluţii necorespunzătoare, evidenţiind în acest sens evoluţia negativă a raportului de solvabilitate, a ratelor riscului de credit, creditelor restante şi lichidităţii imediate.
8. De altfel, modul de administrare a patrimoniului şi a resurselor specifice activităţii bancare de către BANCA ..................................................... a făcut obiectul mai multor verificări şi sancţiuni aplicate de BANCA ............................................ în perioada ............................................................
9. Prin Ordinul nr. .................................. AL Guvernatorului BĂNCII ............................................., BANCA ...................................................................... a fost sancţionată, în baza prevederilor art. 69 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 cu limitarea operaţiunilor băncii, fiind interzisă acordarea de noi credite/linii de finanţare sau suplimentării celor existente în cazul clienţilor care înregistrau restanţe în rambursarea creditelor şi a dobânzilor aferente şi în cazul clienţilor care înregistrau pierderi sau care, potrivit indicatorilor de bonitate şi analizei cash – flow, nu au capacitatea de a rambursa la timp ratele de credit şi/sau dobânda aferentă.
10. Conducerea băncii era obligată să ia măsuri speciale pentru îmbunătăţirea calităţii activelor şi performanţelor financiare, precum şi pentru o administrare adecvată a resurselor operaţionale (riscul de credit, riscul valutar, riscul de dobândă etc.).
11. Circularele nr. ........................., nr. ....................... şi nr. .................................. se înscriu în cadrul măsurilor întreprinse de Consiliul de Administraţie al BĂNCII ........................................ pentru aducerea la îndeplinire a Hotărârilor ................................... de Administraţie al BĂNCII ......................................... şi pentru redresarea situaţiei financiare a băncii.
12. Potrivit Circularei nr. ............................... – emisă de ............................................., pentru încasarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor, unităţile băncii puteau cesiona creanţele respective către persoane fizice sau juridice, pe bază de contract, în următoarele condiţii:
- cesionarea creanţelor să se efectueze împreună cu accesoriile acestora, respectiv cu garanţiile reale şi personale aferente creanţelor;
- cesionarul să se subroge în toate drepturile şi obligaţiile cedentului, drepturile de creanţă trecând în patrimoniul cesionarului întocmai cum s-au aflat în patrimoniul cedentului, inclusiv toate drepturile asupra garanţiilor aferente creanţelor cedate;
- valoarea cumulată a garanţiilor aferente creanţelor să fie cu cel puţin egală cu valoarea nominală a creanţelor;
- notificarea cesiunii către debitoarea cedată şi garanţiile acesteia să se facă de către cesionar pe cheltuiala sa;
- cedentul să informeze cesionarul asupra tuturor actelor pe care le-a efectuat în vederea recuperării creanţei de la debitorul cedat;
- cesiunea să se efectueze cu plata unui avans negociat cu cesionarul care poate să difere de la caz la caz şi în condiţii cât mai avantajoase pentru bancă, avansul minim fiind cuprins între ................................... din valoarea cesiunii convenite, pentru diferenţă putându-se opta pentru următoarele variante:
a) Acordarea unui credit pe o perioadă de ................................. ani cu o dobândă negociată cu societatea respectivă, în condiţii cât mai avantajoase pentru bancă, dar care poate să coboare până la ................................ pe an; avansul încasat şi diferenţa acoperită din credit se înregistrează pe veniturile băncii şi concomitent, creditul acordat pentru diferenţă de creanţă se înregistrează în contul de credite din activul bilanţului, urmărindu-se încadrarea lor la scadenţele stabilite prin contractul de împrumut.
b) În situaţia în care pentru diferenţa neacoperită prin avans nu se optează pentru acordarea unui credit, diferenţa neachitată se înregistrează în activul bilanţului la „alţi debitori diverşi” (terţi) în contrapartidă cu contul de venituri, urmărindu-se încasarea creanţei conform celor convenite prin contractul de cesiune de creanţe încheiat.
13. Textul convenţiei cadru de cesiune creanţe cu cele .................................. controlate de ..................................... a fost discutat de preşedintele ................................ – învinuitul .......................... şi directorul Direcţiei ......................................... cu învinuitul ............................, astfel cum reiese din Hotărârile luate în şedinţele Comitetului de Direcţie al ....................... din datele de ................................................ (filele ....................... , vol. .................................... ).
14. Din acest motiv toate convenţiile – indiferent de sucursale conţin aceleaşi clauze, fiind practic identice.
15. În negocierile purtate cu ................................ asupra preluării creanţelor, învinuitul ................................................ a intervenit în modificarea şi completarea clauzelor convenţiilor încheiate de ............................................... cu un număr de ...................societăţi (din cele ........................... pe care le controla şi cu care ........................................... a încheiat convenţii) astfel că, prin Hotărârea Comitetului de Direcţie al ...................................... din data de .................................... s-a stabilit că societăţile respective „vor beneficia de linii de credit de la Sucursalele ........................................... de la care vor prelua creanţe prin cesionare…” în condiţiile prevăzute într-o „Notă” anexată Hotărârii întocmită de ................................................................................................... şi Comitetul de Credite.
16. „Nota” a fost rezultatul negocierilor cu asociaţii celor ................................ societăţi ce urmau să preia creanţe de la ................................. Sucursale ale .............................................. (Sucursala Municipiului ................................................................negocieri purtate în ziua ..............................
17. În cuprinsul Notei se face trimitere la solicitările învinuitului …………………………….., aspect ce conduce la concluzia că negocierile au fost purtate cu acesta, ca reprezentant al celor ………………………………….. societăţi cesionare.
18. Din cercetările efectuate rezultă că în data de ………………………….. la ……………………….s-a deplasat în vederea negocierii convenţiilor un colectiv format din: învinuitul ………………………., învinuita ………………………., şi …………………………………. (declaraţii învinuiţi, referat pentru decontarea cheltuielilor de deplasare ).
19. La punctul nr. 5 din „Nota” menţionată se precizează că la „solicitarea celor ………………………societăţi cesionare, …………………………..sucursale ale ………………………………………. s-au obligat, conform art. 7 din Convenţie, să acorde societăţilor din ………………………….., credite sub formă de linii de creditare pentru desfăşurarea activităţii curente pe termen de ……………………. an, cu posibilitatea de prelungire până la ………………………. ani, cu o dobândă de ………………………….. pe an revizuibilă, cu un comision de gestiune de …………………………………….. din valoarea creditului şi comision de risc de ………………………………… din valoarea creditului, ambele plătibile pe măsura acordării creditului, fără să se fi prevăzut şi comision de neutilizare a creditului.
20. Beneficiarii creditului se angajau să constituie garanţii legale în favoarea băncii, să asigure bunurile aduse în garanţii, să achite lunar comisioanele de credit şi dobânzile datorate pentru creditele utilizate şi să ramburseze creditele la expirarea termenului prevăzut la art. 7 din Convenţie (12 luni şi în alte două cazuri 4 ani, respectiv 5 ani).
21. Rezultă astfel că, firmele din ……………………………. au condiţionat preluarea creanţelor, de acordarea de către bancă a unor linii de credit care, însă, aveau ca scop finanţarea activităţii curente şi nu erau destinate plăţii creanţelor cesionate, acest din urmă obiectiv fiind cel vizat de politica BĂNCII …………………….. prin emiterea Circularei nr. ……………………………………….
22. Mai mult, aprobarea dată de Comitetul de Direcţie în şedinţa din data de ……………………………. a făcut ca documentaţia de credit întocmită ulterior să devină o simplă formalitate.
23. Prin Ordinul viceguvernatorului ………………………….. nr. ………………………… (transmis …………………………………… pe data de ………………………….) BANCA …………………………………… a fost sancţionată din nou cu limitarea operaţiunilor băncii, potrivit art. 69 alin. 2 lit. b din Legea nr. 58/1998.
24. De asemenea, prin Ordinul viceguvernatorului ………………………………………….. i s-au interzis în totalitate acordarea de credite, după ce prin Hotărârea nr. ……………………. a BĂNCII ………………………………… se instituise Comisia de Supraveghere a BĂNCII ………………………………………………………………………………………..
25. În acest context normativ şi decizional au fost încheiate între BANCA …………………………………. şi societăţile din ……………………..controlat de învinuitul ……………………………………….. contractele de cesiune creanţă şi contractele de împrumut identificate după cum urmează:
a) Convenţia nr. ……………………………………………….. încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Dolj cu S.C. BDJ S.A. Aninoasa pentru suma de 16.010.000 mii lei.
b) Contractul de împrumut nr. 30/12.08.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Dolj cu S.C. BDJ S.A. Aninoasa pentru suma de 10 miliarde de lei pe o perioadă de 4 ani.
i. Convenţia nr. 764/22.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. „ABATOR MOFLENI” S.A. Craiova pentru suma de 9.359.807.000 lei.
c) ) Contractul de împrumut nr. 22/25.10.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. „ABATOR MOFLENI” S.A. Craiova pentru suma de 5.959.000.000 lei pe o perioadă de 12 luni.
d) Convenţia nr. 764/22.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. AVAB S.R.L. Craiova pentru suma de 9.018.899.000 lei.
e) Contractul de împrumut nr. 23/25.10.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. AVAB S.R.L. Craiova pentru suma de 10.000.000.000 lei pentru o perioadă de 12 luni.
f) Convenţia nr. 764/22.02.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. VLADINEX S.R.L. Craiova pentru suma de 10.185.606.000 lei.
g) Contractul de împrumut nr. 24/07.12.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. VLADINEX S.R.L. Craiova pentru suma de 10.000.000.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
h) Convenţia nr. 764/22.02.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. JIUL VULCAN S.R.L. Lupeni pentru suma de 10.021.763.000 lei.
i) Contractul de împrumut nr. 21/25.10.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. JIUL VULCAN S.R.L. Lupeni pentru suma de 9.350.000.000 lei pentru o perioadă de 12 luni.
j) Convenţia nr. 2210/24.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Râmnicu – Vâlcea cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 709.184.000 lei.
k) Contractul de împrumut nr. 2A/15.02.2000 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Râmnicu – Vâlcea cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 986.720.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
l) Convenţia nr. 2474/24.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Piteşti cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 1.071.962.000 lei.
m) Contractul de împrumut nr. 49/24.01.2000 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Piteşti cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 1.200.000.000 lei pentru o perioadă de 12 luni.
n) Convenţia nr. 1402/24.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Slatina cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 1.838.319.000 lei.
o) Contractul de împrumut nr. 212/09.02.2000 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Slatina cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 2.060.000.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
p) Convenţia nr. 2701/24.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Drăgăşani cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 1.289.842.330 lei.
q) Contractul de împrumut nr. 1J/27.01.2000 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Drăgăşani cu S.C. MOZOC S.R.L. Craiova pentru suma de 1.450.000.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
r) Convenţia nr. 55/30.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Târgovişte cu S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. Craiova pentru suma de 4.086.877.000 lei.
s) Contractul de împrumut nr. 30/22.02.2000 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Târgovişte cu S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. Craiova pentru suma de 4.282.156.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
t) Convenţia nr. 1555/24.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Craiova Gară cu S.C. FRIGORIFER S.A. pentru suma de 10.000.000.000 lei şi pentru o perioadă de 5 ani.
u) Contractul de împrumut nr. 24/29.09.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Craiova Gară cu S.C. FRIGORIFER S.A. pentru suma de 10.000.000.000 lei şi pentru o perioadă de 5 ani.
v) Convenţia nr. 2550/23.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Plevnei cu S.C. AND KRIS S.R.L. Craiova pentru suma de 11.082.228.258 lei.
w) Contractul de împrumut nr. 01/458/29.12.1999 încheiat de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Plevnei cu S.C. AND KRIS S.R.L. Craiova pentru suma de 8.700.000.000 lei şi pentru o perioadă de 12 luni.
x) Convenţia nr. 2550/23.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala Plevnei cu S.C. POLDINEX S.R.L. Craiova pentru suma de 10.818.198.132 lei.
y) Convenţia nr. 764/22.09.1999 încheiată de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR Sucursala municipiului Bucureşti cu S.C. PRACTICIANUL S.R.L. Craiova pentru suma de 10.117.212.100 lei.
26. Discutând despre cesiunile de creanţe şi creditele acordate de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR prin cele 9 sucursale, se face precizarea că fiecare dintre ele cuprind încălcări ale Legii Bancare, ale Normelor, Instrucţiunilor şi Ordinelor BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI, precum şi Normelor de Creditare. Referitor la aceste încălcări, menţionăm:
27. Cesiunile de creanţă s-au efectuat cu încălcarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 58/1998 privind prudenţialitatea, a Ordinului BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 247/04.06.1999 privind sancţionarea BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR cu limitarea operaţiunilor şi care obliga conducerea băncii să ia măsuri pentru administrarea adecvată a resurselor operaţionale, a Circularei nr.52/15.06.1999 care impunea măsuri de natură a conduce la consolidarea poziţiei financiare şi prudenţiale a băncii, a Circularei nr. 64/21.07.1999 ce prevedea posibilitatea cesiunii de creanţe către persoane fizice sau juridice cu plata unui avans de 15 – 30% şi acordarea unui credit pentru diferenţa de achitat cu o dobândă ce poate fi negociată cu cesionarul în condiţii cât mai avantajoase pentru bancă.
28. Contrar normelor expuse, la efectuarea cesiunilor de creanţă, BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR nu a procedat la analiza bonităţii societăţilor cesionare, ajungând să cesioneze creanţe şi să acorde credite unor societăţi nou înfiinţate, fără activitate comercială, fără bonitate, iar clauzele contractuale au fost negociate în favoarea cesionarilor: avans 10% din volumul creanţelor, diferenţa achitată în rate lunare eşalonate pe 5 ani, termen de graţie 6 luni, acordarea de linii de credit pentru desfăşurarea de către societăţile cesionare a activităţii curente.
29. Creditul bancar, văzut ca operaţiune bancară activă, îmbracă forma unui contract sinalagmatic care cunoaşte la rândul său multiple variante. Creditul desemnează, totodată, şi orice prelungire a scadenţei, angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani (art. 3 pct. 7 din Legea nr. 58/1998 republicată).
30. Mai mult, chiar O.U.G. nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor în economie prevede la art. 4 alin. 3 că societăţile bancare îşi pot transforma drepturile lor de creanţă în acţiuni sau părţi sociale la societăţi comerciale cu respectarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 33/19991 privind activitatea bancară şi luarea în considerare a implicaţiilor pe care această operaţiune le-ar putea avea asupra situaţiei patrimoniale a societăţii bancare în cauză şi asupra indicatorilor de prudenţă bancară prevăzute în Normele emise de BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
31. Toate acestea, coroborat cu faptul că băncile nu pot desfăşura alte activităţi neprevăzute la art. 11 din Legea nr. 58/1998, conduc în mod cert la concluzia că cesiunile de creanţă sunt supuse Normelor BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI şi Normelor Interne de creditare, întrucât constituie un credit în sensul Legii nr. 58/1998. Însăşi legiuitorul a înţeles în legile cu caracter special să condiţioneze cesiunile de creanţă efectuate de bănci de respectarea principiului prudenţialităţii şi a Normelor BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI.
32. Aprobarea de credite pentru societăţile cesionare s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 58/1998 şi a Normelor de Creditare. Astfel, prin Convenţiile de cesiune creanţă, BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR s-a obligat să acorde societăţilor cesionare linii de credit pentru desfăşurarea activităţii curente înainte de întocmirea documentaţia de creditare şi fără a verifica dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de legea bancară şi Normele Interne. Tot prin Convenţiile de cesiune creanţe s-au stabilit condiţiile de acordare a creditelor, astfel că documentaţia de creditare întocmită de sucursale a ajuns să fie o simplă formalitate.
33. Acordarea creditelor s-a efectuat cu încălcarea Normelor Metodologice nr. 1/1994 privind activitatea de credite:
34. pct. 64 din Normele nr. 1/1994 privind activitatea de creditare: cereri de credit ulterioare referatelor de analiză, comunicărilor de aprobare primite de la Centrala BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR sau chiar Contracte de Împrumut (pag. 35 – Raport de constatare, vol. 3)
35. pct. 23, pct. 29, pct. 32 şi pct. 47 din Normele nr. 1/1994 privind activitatea de creditare: lipsa analizei bonităţii clientului şi a evaluării riscului de creditare, imposibilitatea efectuării unei analize corespunzătoare a posibilităţilor de rambursare la timp a creditului şi de plată a dobânzilor în cazul societăţilor nou înfiinţate (S.C. ABATOR MOFLENI S.R.L., S.C. JIUL VULCAN S.R.L., S.C. AVAB S.R.L., S.C. VLADINEX S.R.L., S.C. AND KRIS S.R.L., S.C. MOZOC S.R.L., S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L.);
36. pct. 4 din Circulara nr. 72/30.12.1997 – aprobarea de linii de credit pe o perioadă de 4 ani şi respectiv 5 ani, contrar Normelor de creditare care stipulau că prelungirea termenului iniţial de acordare de 12 luni se face după o analiză prealabilă efectuată de bancă (S.C. FRIGORIFER S.A. şi S.C. BDJ S.A.)
37. pct. 29 din Normele Metodologice nr. 1/1994 ale BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR – aprobarea de credite unor societăţi care nu îndeplineau condiţii cu privire la capitalul social vărsat de minim 5 milioane.
38. pct. 51 lit. a din Normele Metodologice nr. 1/1994 ale BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR – aprobarea de credite al căror cuantum depăşea de 5.000 – 6.000 ori capitalul social al societăţilor beneficiare (ex.: S.C. JIUL VULCAN S.R.L., S.C. AVAB S.R.L., S.C. VLADINEX S.R.L.)
39. aprobarea unor credite mai mari decât cele solicitate de agenţii economici (pct. 46 şi pct. 47 din Normele nr. 1/1994 – S.C. MOZOC S.R.L.).
40. referate de analiză a creditelor solicitate neîntocmite şi nesemnate de către inspectorii de creditare (S.C. BDJ S.A., S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. Craiova, S.C. FRIGORIFER S.A. – pct. 48, 49, 55 din Normele Metodologice nr. 1/1994).
41. suplimentarea creditelor fără întocmirea analizei impuse de Normele Metodologice nr. 1/1994 şi Circulara nr. 72/1997 – pct. nr. 4 şi cu încălcarea Ordinului nr. 247/04.06.1999 şi a Ordinului viceguvernatorului BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 5/13.10.1999 privind limitarea operaţiunilor băncii cu privire la agenţii economici pentru care nu se putea face analiza bonităţii, care înregistrau debite din dobânzi şi comisioane bancare.
42. neanalizarea în Comitetul de Risc, Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor, Comitetul de Credite şi în Comitetul de Direcţie a documentaţiei de creditare, prin prezentarea de către reprezentanţii Direcţiei de Creditare şi preşedintele băncii – persoane direct implicate în procesul de negociere cu Grupul de firme controlat de învinuitul STAICU DINEL, a unor informaţii incomplete şi fragmentate, astfel ca membrii acestor Comitete să nu aibă o imagine de ansamblu a situaţiei societăţilor contractante. În unele cazuri referatele Direcţiei de Creditare nu reflectă situaţia reală a societăţilor ce rezultă explicit din referatele de analiză întocmite de sucursale (ex.: lipsa menţiunilor cu privire la faptul că societăţile sunt nou înfiinţate şi nu s-a putut efectua analiza bonităţii), astfel că avizul acordat în comitete este lipsit de relevanţă.
43. nu s-a solicitat de către Direcţia de Creditare aprobarea creditelor cu derogare de la Normele Metodologice de creditare nr. 1/1994, deşi Comitetul de Direcţie era mandatat de Consiliul de Administraţie al BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. prin Circulara nr. 72/1997 doar pentru acordarea anumitor derogări, iar pentru creditele ce depăşeau nivelul maxim admis din fondurile proprii ale băncii puteau fi acordate doar de Consiliul de Administraţie.
44. În aceste condiţii, Consiliul de Administraţie al BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. a ratificat Hotărârile Comitetului de Direcţie fără a avea cunoştinţă de situaţia de fapt reală şi de derogările de la norme pe care le implica acordarea creditelor.
45. acordarea de către sucursale de credite unor persoane juridice ce îşi aveau sediul în alte judeţe (Circulara nr. 71/19.08.1999).
46. art. 62 din Legea nr. 58/1998, Norma nr. 8/1999 a BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI, Circulara nr. 66/27.07.1999 – aprobarea de credite unui grup de debitori prin tratarea ca simple cereri de credit formulate de fiecare societate comercială în parte, deşi negocierile s-au purtat nivelul Centralei cu reprezentantul Grupului – învinuitul STAICU DINEL.
47. acceptarea de garanţii încrucişate între membrii grupului.
48. acceptarea de garanţii fictive – bilete la ordin avalizate sau chiar emise de S.C. DETRANS COM S.R.L. Podari, unitate ce face parte din grupul de firme controlat de învinuitul STAICU DINEL, societate fără potenţial economic, aspect ce rezultă în mod cert din valoarea şi frecvenţa operaţiunilor derulate prin conturile bancare (S.C. MOZOC S.R.L. Craiova şi S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. Craiova – fila 33 Raport de Constatare, vol. 3 ).
49. art. 1 lit. d din Ordinul BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 247/04.06.1999 şi art. 1 lit. c din Ordinul viceguvernatorului BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 5/13.10.1999 – acordarea de credite peste nivelul maxim de 10% din fondurile proprii ale băncii;
50. art. 1 lit. 1 Normele BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 8/26.04.1999 – depăşirea nivelului expunerilor mari faţă de un singur debitor în condiţiile în care angajamentele firmelor din Grupul AVAB Craiova conducea la o expunere netă a BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. de 40%.
51. art. 57 din Legea nr. 58/1998, Normele BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 8/1999 nedeclararea grupurilor care reprezentau un singur risc de credit, deşi societăţile creditate aveau asociaţi sau administratori comuni şi/sau garanţii încrucişate, respectiv formau dependenţă economică.
52. În raportările făcute de BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR S.A. către Direcţia de Supraveghere din cadrul BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI la data de 24.01.2000 şi la data de 25.02.2000 nu apare evidenţiată expunerea netă a băncii faţă de Grupul de firme controlat de învinuitul STAICU DINEL la data de 31.12.1999 şi respectiv la data de 31.01.2000.
53. Abia la data de 24.03.2000 (ulterior actelor de control ale BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 2782 şi nr. 2783/10.03.2000 întocmite de Direcţia Supraveghere din cadrul BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI) BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR S.A. a transmis Direcţiei de Supraveghere a BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI situaţia expunerilor mari pentru data de 29.02.2000 în care apar evidenţiate angajamentele firmelor din Grup AVAB Craiova în sumă de 181.794.998 mii lei, ceea ce raportat la fondurile proprii ale băncii – 178.721.355 mii lei, reprezintă o expunere netă de 101,72%. (Actele de control ale BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI nr. 2782 şi nr. 2783/10.03.2000, Raport de Constatare fila nr. 32, vol. 3).
54. Algoritmul ales de conducerea BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. pentru evitarea raportărilor către BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI cu privire la împrumuturile mari şi expunerea faţă de un singur debitor a constat în înfiinţarea de către solicitant a mai multor societăţi , acordarea de credite de către mai multe sucursale cu încălcarea dispoziţiilor Circularei nr. 71/19.08.1999 , acceptarea achitării avansului la cesiunile de creanţă din liniile de credit şi acordarea unui termen de graţie de 6 luni pentru ca societăţile cesionare să nu înregistreze rate restante, fapt ce ar fi constituit un impediment la creditare .
?
Pe de altă parte se arată şi structura organizatorică a B.I.R., după cum urmează:
55. Potrivit art. 6 din Statut, în baza Legii Bancare conducerea BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. elaborează Norme şi instrucţiuni privind creditarea, garanţiile asiguratorii şi recuperările acestora, încasările şi plăţile, operaţiunile valutare şi celelalte servicii bancare.
56. Administrarea efectivă a băncii este încredinţată Consiliului de Administraţie compus din 9 membrii aleşi de Adunarea Generală a Acţionarilor.
57. Prin actul constitutiv se stabileşte că, în conformitate cu Legea bancară, împuterniciţi să conducă şi coordoneze activitatea zilnică a băncii şi să angajeze răspunderea băncii sunt preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi.
58. Consiliul de Administraţie are ca principale atribuţii stabilirea strategiei cu privire la credite, atragerea de resurse, utilizarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, taxelor, negocierilor şi altor speze bancare. Deciziile Comitetului de Direcţie sunt ratificate de către Consiliul de Administraţie (art. 46 din Statut).
59. Consiliul de Administraţie poate delega o parte din atribuţiile sale privind conducerea operativă a băncii, unui Comitet de Direcţie compus din 5 membri, ce este prezidat de către preşedintele băncii. Consiliul de Administraţie trebuie, însă, să stabilească concret împuternicirile, responsabilităţile şi remuneraţia membrilor acestuia.
60. Activitatea de conducere curentă a băncii este asigurată de preşedinte.
61. Prin Circulara nr. 72/30.12.1997, Comitetul de Direcţie a fost împuternicit să aprobe credite sau să le suplimenteze pe cele existente, să acorde perioade de graţie pentru dobânzi, să efectueze rescadenţări, amânări sau prelungiri ale termenelor de rambursare a creditelor sau dobânzilor, în cazul societăţilor ce înregistrează pierderi sau au rate restante, pe baza analizei efectuate de unităţile băncii şi a Direcţiei de Creditare, dacă apreciază că se asigură redresarea situaţiei economice a societăţilor.
62. Prin aceeaşi Circulară, Comitetul de Direcţie a fost împuternicit să aprobe derogări de la nivelul comisioanelor de credite şi ale dobânzilor stabilite prin reglementări, pe baza analizelor efectuate de unităţile băncii şi Direcţia de Creditare.
63. Mandatul acordat Comitetului de Direcţie a fost deci limitat la anumite derogări ce puteau fi acordate numai în anumite condiţii.
64. În conformitate cu prevederile Legii Bancare la nivelul Centralei BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR S.A. şi ale fiecărei Sucursale au fost înfiinţate Comitete de Risc, Comitete de Administrare a Activelor şi Pasivelor şi Comitete de Credit, structura organizatorică, atribuţiile şi modul de funcţionare ale acestora fiind stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Băncii şi Regulamentele de Funcţionare proprii.
65. De asemenea, atribuţiile fiecărui compartiment şi ale fiecărei persoane din cadrul acestora au fost stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Băncii şi prin fişa postului.
66. Relevante pentru soluţionarea cauzei sunt prevederile referitoare la atribuţiile stabilite pentru Direcţia de Creditare, Comitetul de Risc, Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor, Comitetul de Credite şi Comitetul de Direcţie.
67. Direcţia de creditare.
68. În domeniul creditării în lei şi în valută Direcţia de Creditare avea ca principale atribuţii:
- analiza şi supunerea spre aprobare în cadrul competenţelor stabilite a cererilor de credite ale agenţilor economici şi persoanelor fizice, înaintate de sucursale;
- să urmărească ca pe total bancă, suma împrumuturilor mari acordate să nu depăşească de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii;
- să centralizeze şi să stabilească necesarul de credite solicitat de sucursale.
69. Şefului Serviciului de Creditare (în speţă învinuita DUŢU VIORICA) i se trasa prin fişa postului sarcina efectuării analizei modului cum unităţile băncii au efectuat clasificarea creditelor, constituirea provizioanelor specifice de risc, realizării lucrării pe total bancă cu privire la clasificarea creditelor pentru a fi înaintată la BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, analizei lucrărilor primite de la unităţile băncii cu privire la relaţiile speciale, împrumuturi mari, verificării acestora şi urmăririi încadrării în Reglementările BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI.
70. Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor.
71. Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor funcţiona, de asemenea, ca un organ Consultativ al Comitetului de Direcţie şi avea rolul de a asigura respectarea prudenţialităţii şi diminuarea riscului în administrarea patrimoniului băncii.
72. În acest sens, Comitetul avea sarcina de a analiza documentele elaborate de Direcţii ce implicau modificarea nivelului activelor şi pasivelor băncii, inclusiv derogările cu privire la nivelul dobânzilor.
73. Analiza se efectua pe baza documentelor prezentate de Direcţiile de Specialitate, respectiv a Referatelor întocmite de acestea şi în baza explicaţiilor date de către reprezentanţii Direcţiilor.
74. Comitetul de credite.
75. Comitetul de credite, ca organ de decizie, avea ca obiect principal analiza, în vederea aprobării sau respingerii, a documentaţiilor întocmite de Direcţia de Creditare cu privire la acordarea creditelor, emiterea scrisorilor de garanţie şi a altor angajamente ale băncii, care intrau în competenţa sa de aprobare.
76. Comitetul aproba sau respingea documentaţia de creditare în baza analizei efectuate de Direcţia de Creditare, căreia i se putea solicita aprofundarea analizei sau prezentarea de explicaţii şi informaţii suplimentare.
77. Potrivit Regulamentului de Funcţionare, Comitetul verifica încadrarea propunerilor din Referatul de analiză în politica de creditare a băncii, în politica de dobânzi şi comisioane.
?
În ceea ce priveşte procedura acordării unui credit s-au făcut următoarele precizări :
78. Potrivit Normelor de creditare nr. 1/1994 ale BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR, creditarea este un proces complex care implică mai multe etape:
79. Analiza cererii de credite.
80. Pentru obţinerea de împrumuturi, solicitanţii prezintă unităţii băncii cererea de credit la care anexează: fişa de prezentare a societăţii, bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs şi pe toată perioada creditării, ultimul bilanţ anual şi contul de profit şi pierderi, precum şi ultima balanţă contabilă de verificare, documente ce atestă constituirea legală a societăţii, comunicarea la D.G.P.F. a judeţului sau municipiului din care să rezulte unitatea bancară la care îşi are deschis contul de disponibilităţi, lista bunurilor ce constituie garanţii asiguratorii pentru bancă, orice alte documente din a căror analiză să se poată asigura o apreciere exactă a posibilităţilor de rambursare integrală şi la termen a creditelor şi dobânzilor aferente.
81. Pe baza cererii de credite a datelor din ultimul bilanţ şi a celorlalte documente, banca procedează la analiza bonităţii clientului şi evaluarea riscului creditelor:
- analiza bonităţii clientului pe baza indicatorilor lichiditate, solvabilitate, rentabilitate şi gradul de îndatorare;
- analiza serviciului datoriei.
82. Rezultatul analizei şi verificărilor efectuate se înscria de către inspector într-un referat de analiză a creditului din care trebuia să rezulte situaţia economico – financiară a solicitantului, situaţia garanţiilor, posibilitatea împrumutatului de a realiza veniturile estimate şi de a rambursa creditul, perioada de creditare, dobânda creditului şi comisionul de gestiune, propunerea de respingere a creditului şi restituire a documentaţiei sau de acordare a creditului.
83. Referatul de analiză însuşit de şeful Serviciului de Credite este înaintat directorului băncii care decide asupra admiterii sau neadmiterii negocierii creditului, motivele neadmiterii, restituirea anexelor sau începerea negocierii şi a încheierii contractului de împrumut. Suplimentarea creditului se efectuează numai cu respectarea Normelor de Creditare.
84. Negocierea şi încheierea contractului de împrumut.
85. Pentru negocierea şi încheierea contractului, colectivul de negociere format din inspector, şef serviciu credite şi consilier juridic negociază cu reprezentanţii legali ai solicitantului asupra clauzelor din contractul de împrumut cu privire la: volumul creditului, destinaţia creditului, acordarea creditelor prin conturi separate sau prin contul curent, termenele de efectuare a plăţilor, nivelul dobânzii, comisionul de gestiune, comisionul de neutilizare, garanţiile asiguratorii, termenele de rambursare sub rezerva aprobării de Comitetul de Conducere al băncii asupra clauzelor din Contractul de împrumut.
86. Potrivit Normelor de Creditare volumul creditului ce se acordă trebuie să nu depăşească de cel mult 10 ori capitalul social efectiv vărsat al solicitantului.
87. Comitetul de Conducere al unităţii băncii sau după caz Centrala băncii poate aproba un volum de credite mai mare, peste această proporţie, în funcţie de competenţa de aprobare.
88. După negocierea volumului de credite şi a celorlalte condiţii de acordare, inspectorul băncii întocmeşte contractul de împrumut.
89. După avizarea creditelor de către Comitetul de Credite şi Risc, documentaţia de credite se spune aprobării Comitetului de Conducere al unităţii băncii în limitele competenţelor stabilite.
90. Documentaţiile de creditare care depăşesc competenţele de aprobare ale agenţiilor filialelor sau sucursalelor, însuşite de Comitetul de Conducere ale acestora se înaintează Direcţiei de Creditare din Centrala BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR.
91. Creditele care intră în competenţa de aprobare a Centralei Băncii, după analiza efectuată de Direcţia de Creditare se supun analizei şi avizului Comitetului de Credite şi Risc, Comitetului de Administrare a Activelor şi Pasivelor şi Comitetului de Credite ce funcţionează pe baza regulamentelor proprii.
92. Aprobarea sau respingerea cererilor de credit se hotărăşte de Comitetul de Conducere al fiecărei bănci sau Comitetul de Direcţie din Centrala băncii.
93. Pe baza deciziei luate se întocmeşte comunicarea Hotărârii Comitetului de Conducere al unităţii băncii sau a Comitetului de Direcţie ce se transmite la unitatea băncii ce a analizat creditul.
94. După aprobarea creditelor, Contractul de împrumut se semnează de persoanele autorizate să angajeze unitatea băncii, iar din partea agentului economic de reprezentanţii autorizaţi ai acestuia.
95. Acordarea, utilizarea şi rambursarea creditelor.
96. Pentru acordarea efectivă a creditului inspectorii întocmesc fişa creditului care cuprinde principalele condiţii din contractul de împrumut şi este ţinută la zi cu toate modificările intervenite în volumul şi structura creditelor.
97. La punctul nr. 64 din Normele nr. 1/1994 se precizează că suplimentarea creditului se acordă la cererea împrumutatului dacă:
- nu se înregistrează restanţe la rate şi dobânzi;
- veniturile ce se preconizează a se realiza permit rambursarea suplimentării solicitate;
- există garanţii şi pentru creditul suplimentar şi dobânzile aferente;
- nu se înregistrează, în contul clientului, obligaţii neonorate faţă de bancă.
98. Prevederile punctului nr. 64 din Normele nr. 1/1994 au fost modificate prin Circulara nr. 72/1997, stabilindu-se că suplimentarea creditelor, acordarea perioadei de graţii pentru dobânzi, rescadenţarea, amânarea sau prelungirea termenelor de rambursare a creditelor sau a dobânzilor în condiţiile în care societăţile comerciale înregistrează pierderi, au unele rate restante sau dobânzi neplătite pot fi aprobate de Comitetul de Direcţie al BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR pe baza analizei efectuate de unităţile băncii şi a Direcţiei de Creditare dacă se apreciază că au fost determinate de cauze obiective şi prin aceste măsuri s-ar asigura redresarea situaţiei economico – financiare şi rambursarea datoriilor către bancă.
99. Dobânzile cuvenite la creditele acordate se calculează la unităţile băncii la termenele stabilite de Centrală şi se încasează din contul de disponibilităţi al împrumutatului sau din contul curent.
100. După înregistrarea creditelor nerambursate, banca nu mai acordă clientului respectiv noi credite, încasările fiind utilizate pentru plata cu prioritate a dobânzilor.
101. Banca are dreptul şi obligaţia să verifice la împrumutaţi modul cum se utilizează creditele, existenţa garanţiilor, respectarea destinaţiilor pentru care s-au acordat, cum rambursează la termen ratele scadente şi plătesc dobânzile datorate, precum şi respectarea celorlalte prevederi contractuale.
?
102. Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt au fost administrate numeroase mijloace de probă detaliate în 30 de volume de urmărire penală pentru care care a fost ataşat un opis de 127 de file şi din care amintim : înscrisuri referitoare la activitatea B.I.R., contractele de credit şi de cesiune de creanţă încheiate, ordine de deplasare, declaraţii ale persoanelor anchetate, declaraţii de martor, raport de constatare al specialiştilor DNA, precum şi raport privind falimentul B.I.R., date referitoare la mai multe societăţi comerciale, adrese ale BNR şi rapoarte de control, diverse sesizări referitoare la operaţiunile de cesiune de creanţă respectiv de acordare de credit puse în discuţie.
103. În faza de judecată au fost administrate următoarele mijloace de probă : declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor Vasile Gică, Toma Silvia, Tomoşoiu Bogdan, Tănăsoiu Vasile, Şalapa Vasile, Radu Simon, Ciurezu Tudor, Mancaş Cristian, Daeanu Valentin, Ciutacu Elisabeta, Albu Marian, Baran Florica, Androne Nicuşor şi Niţulescu Gheorghe, fiind depuse la dosar mai multe înscrisuri în apărare.
104. Multiplele cereri ale inculpaţilor prin apărători au fost analizate pe parcursul procesului, încheierile de şedinţă respective prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, au fost respinse excepţiile invocate sau probele solicitate fiind motivate la vremea respectivă corespunzător, nefăcând corp distinct de prezenta sentinţă şi având aceeaşi cale de atac.
?
105. Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că inculpaţii se fac vinovaţi de infracţiunile de care sunt acuzaţi în rechizitoriu, situaţia de fapt fiind corect reţinută.
106. Instanţa consideră că artizanii pricipali ai operaţiunilor frauduloase care au dus la expunerea dezavantajoasă a B.I.R. faţă de un singur debitor în accepţiunea normelor de prudenţă bancară, au fost inculpaţii Popescu Ion şi Staicu Dinel. Ceilalţi 2 inculpaţi, Răceală Radian şi Duţu Viorica, cunoscând aşa-zisul «plan de salvare » al băncii prin încheierea dublelor operaţiuni de cesiune de creanţă şi de creditare a celor 11 societăţi controlate de inculpatul Dinel Staicu, au negociat condiţiile tehnice ale operaţiunilor şi, membri în Direcţia de Creditare, au facilitat prin poziţiile exprimate în activitatea comitetelor la care erau încadraţi, aprobarea operaţiunilor ce s-au desfăşurat ulterior prin sucursalele băncii.
107. În esenţă, inculpatul Popescu Ion, în calitate de director al B.I.R. a dorit să îmbunătăţească scriptic indicatorii de performanţă ai băncii. Una dintre apărările inculpaţilor a fost aceea că BNR a luat o decizie eronată în a considera anumite creanţe ale băncilor ca neperformante, respectiv contractele de credit neexecutate şi care erau învestite cu formulă executorie (decizie luată în octombrie 1998 şi care scotea astfel din bilanţ ceea ce bancile considerau un activ). Instanţa remarcă însă faptul că această decizie a fost una justificată prin perspectiva necesităţii unui control adecvat al creditului şi stoparea unor astfel de credite neperformante. Procedura de executare silită şi de valorificare a bunurilor aduse drept garanţie era una cu o durată apreciabilă în timp şi nici nu avea siguranţa unei acoperiri depline a creanţei.
108. În acest context s-a ales soluţia cesionării pe scară largă a creanţelor pentru că preţul plătit de cesionar să poată fi înscris în bilanţul bancii şi să îmbunătăţească indicatorii de performanţă ai acesteia. Se remarcă însă condiţiile particulare în care intervin aceste cesiuni de creanţă. Această afacere prezintă un risc evident pentru cesionar, al cărui câştig este greu de estimat ( de regulă el plătind un preţ negociat concret, iar beneficiile obţinute în urma executării acelor creanţe fiind unul incert). Se pot înţelege astfel normele bancare menţionate şi în rechizitoriu, ce au permis ca aceste operaţiuni să presupună un minim de avans plătit de către cesionar, pentru restul preţului stabilit, banca putându-i acorda linie de credit în anumite limite.
109. Instanţa achiesează la teza susţinută prin rechizitoriu potrivit căreia cesiunea de creanţă, dacă este acordată de bancă, este asimilată unui credit şi trebuie să respecte toate normele de prudenţă bancară corespunzătoare unei astfel din urmă operaţiuni. Se înlătură astfel apărările inculpaţilor care se refereau la libertatea de a încheia astfel de convenţii. Această libertate are limite în ceea ce priveşte spre exemplu condiţiile de bonitate ale cesionarului, precum şi gradul de expunere maxim faţă de un singur debitor, mai ales în situaţia în care, cesionarului i se acordă o linie de credit pentru diferenţa de preţ faţă de avansul minim ce trebuie plătit pentru cesiune.
110. Inculpatul Popescu Ion a ajuns astfel, la o înţelegere de principiu cu inculpatul Staicu Dinel, în ceea ce priveşte cesionarea unui număr însemnat de creanţe ale bancii, cu acordarea în paralel a unor linii de credit către societatea sau societăţile controlate de acesta. Nu este relevantă modalitatea iniţială de contact între cei 2 inculpaţi care nu a putut fi dovedită de către Ministerul Public. Teza afirmată de cei 2 inculpaţi cum că legătura iniţială a inculpatului Staicu a fost cu persoane din conducerea B.I.R. dintr-o sucursală a băncii din Craiova, pare probabilă, însă efectul rămâne acelaşi. Deşi contractele menţionate la punctul 25 din prezenta hotârâre au fost semnate cu sucursale ale BIR, iar nu cu centrala băncii, decizia generală a operaţiunilor a fost luată la Bucureşti.
111. Inculpatul Staicu a recunoscut spre exemplu că sucursalele l-au îndrumat spre Bucureşti unde va fi luată decizia aprobării creditelor şi, deşi nu precizează în concret toate discuţiile avute cu inculpatul Popescu Ion, este de presupus că decizia s-a luat la acest nivel între cei 2 inculpaţi, detaliile tehnice fiind negociate ulterior.
112. Aceasta reiese şi din şedinţele din Consiliul de Administraţie la care se face referire în punctul 15 al prezentei hotărâri, toate considerentele expuse de DNA în acest punct precum şi în punctele 16 şi 17 fiind considerate de instanţă corecte. Din forma şi condiţiile unice ale tututor convenţiilor rezultă că, deşi a fost vorba de nişte operaţiuni multiple, ele au avut o aceeşi bază de negociere.
113. Inculpatul Popescu Ion avea cu siguranţă conştiinţa că se încalcă norme elementare de prudenţă bancară. Ele sunt redate în detaliu la punctele 33-52 din prezenta hotărâre, instanţa considerând corecte aprecierile expertului DNA consemnate în raportul de constatare depus în Vol III al dosarului de urmărire penală. Pentru a îmbunătăţi indicatorii de performanţă scriptici ai băncii, inculpatul Popescu Ion a ales să expună banca la un singur debitor, trebuind să accepte condiţiile financiare impuse de inculpatul Staicu Dinel, care, din propriile sale declaraţii, rezultă că ales să facă o afacere profitabilă, asigurându-se şi pentru cazul, care a şi survenit, că banca va intra în faliment, că nu va pierde vreo sumă de bani.
114. Cunoaşterea încălcării normei referitoare la expunerea maximă faţă de un singur debitor rezultă din modalitatea în care a procedat şi pe care o recunoaşte în declaraţii inculpatul Staicu, care neavând la dispoziţii suficiente societăţi comerciale pentru a cesiona creanţele, a trebuit să dea dispoziţie să fie înfiinţate un număr însemnat de societăţi noi, care au preluat creanţele respective şi au obţinut liniile de credit.
115. Din acest fapt au rezultat alte încălcări ale normelor bancare, acordarea unor astfel de credite unor societăţi nou înfiinţate fiind contrară normelor prudenţiale care solicită analiza activităţii anterioare cu cel puţin un an înainte a societăţii. Deşi derogările erau posibile, în multe cazuri ele nici nu au fost discutate la nivel decizional.
116. Un alt fapt extrem de dezavantajos pentru bancă a fost faptul că nici măcar avansul minim prevăzut de normele legale ce trebuie plătit de către cesionar nu a fost achitat din resursele proprii ale societăţilor inculpatului Staicu Dinel ci din liniile de credit acordate.
117. Analiza efectuată de specialistul DNA asupra nivelului dobânzilor la credite, acordarea unui termen de graţie de 6 luni sunt elocvente asupra condiţiilor net dezavantajoase pentru bancă. Practic singurul beneficiu real al băncii a fost îmbunătăţirea indicatorilor scriptici de performanţă pe anul 1999, care ar fi putut duce la o sporire a încrederii potenţialilor clienţi în BIR.
118. Altfel, au fost scoşi din bancă peste 80 de miliarde de lei vechi pentru liniile de credit acordate societăţilor controlate de inculpatul Dinel Staicu, iar ulterior nu a fost plătit nimic în contul acestei creanţe, inculpatul Staicu oprind fluxul de bani către bancă după cum singur a şi recunoscut-o.
119. Apărările acestui din urmă inculpat nu pot fi primite. În fapt nu a restituit nici un leu din aceste credite luate, neputând lua în considerare alte depozite existente la bancă, spre exemplu cele ale Cooperativei de Credit Banca Populară Rich-Bank Craiova. Relaţia dintre BIR şi alte persoane juridice la care face referire inculpatul nu poate fi luată în considerare din perspectiva acuzaţiei aduse, care vizează strict anumite operaţiuni.
120. Este de înţeles logica inculpatului care gândeşti în termeni absoluţi de câştig sau pierdere în funcţie de implicarea tuturor persoanelor juridice pe care le controla în BIR. Pe de o parte inculpatul a ales să nu ramburseze creditele luate (plătind din ele avansul pentru cesiunile de creanţă şi o bună parte folosind-o pentru interesul propriu – cumpărarea de acţiuni la SIF Oltenia, de exemplu), însă, de pe altă parte, nu a putut recupera urmare a falimentului băncii decât o parte din depozitele pe care alte societăţi pe care le controla, le constituiseră la BIR. Se pare că inculpatul a avut de la început reprezentarea că nu va achita creditele luate, el gândind (după cum rezultă din propriile declaraţii) că ajută banca prin depozitele constituite acolo, iar garanţiile creanţelor cesionate au rămas la dispoziţia băncii.
121. Aşa cum se arată şi în rechizitoriu faptele inculpaţilor Popescu Ion - preşedinte al B.I.R. SA, Radian Răceală – director al Direcţiei de Creditare din cadrul B.I.R. SA şi ale învinuitei Duţu Viorica – şef Serviciu Credite în cadrul Direcţiei de Creditare de a fi propus, coordonat şi aprobat încheierea unor contracte de cesiuni de creanţă şi contracte de creditare cu societăţi din grupul controlat de inculpatul Staicu Dinel, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată şi continuată.
122. Contractele de cesiune de creanţe ca şi contractele de împrumut bancar încheiate cu SC B.D.J. S.A., SC FRIGORIFER S.A., SC AVAB S.R.L., SC ABATOR MOFLENI S.A., SC JIUL VULCAN S.R.L., SC VLADINEX S.R.L., SC AND KRIS S.R.L., SC MOZOC S.R.L., SC POLDINEX S.R.L., SC PRACTICIANUL S.R.L. şi SC REBEGA CONSULTING S.R.L. prin intermediul a nouă sucursale din cadrul B.I.R. S.A. (al B.I.R. – Sucursala Craiova, Sucursala Craiova Gară, Sucursala Municipiului Bucureşti, Sucursala Plevnei Bucureşti, Sucursala Târgovişte, Sucursala Piteşti, Sucursala Slatina, Sucursala Drăgăşani, Sucursala Rm. Vâlcea), s-au realizat cu încălcarea prevederilor Legii bancare nr. 58/5.03.1998, ale Normelor Metodologice nr.1/1994 ale B.I.R. S.A. privind activitatea de creditare în lei şi ale Circularelor B.I.R. nr. 64/21.07.1999, 72/30.12.1997, 71/1999.
123. Învinuiţii au propus şi au aprobat credite prin încălcarea flagrantă a normelor de creditare.
124. Acordarea creditelor faţă de societăţile controlate de învinuitul Staicu Dinel s-a făcut în condiţiile în care:
- au fost aprobate împrumuturi, sub forma unor linii de credit, pe o perioadă mai mare de 12 luni;
- creditele au fost acordate în condiţiile în care nu au fost determinaţi indicatorii de bonitate ai clienţilor, practic însă nu se putea face o analiză a bonităţii deoarece aşa cum rezultă din anexa nr.1, la raportul de constatare majoritatea unor societăţi nou înfiinţate, şase din acestea fiind înfiinţate la 22.09.1999 (SC AVAB S.R.L., SC PRACTICIANUL S.R.L., SC AND KRIS S.R.L., SC POLDINEX S.R.L., SC MOZOC S.R.L., SC VLADINEX S.R.L.) iar celelalte beneficiare de linii de credit aveau o durată de funcţionare de maximum 5 luni de zile.
125. Pentru a beneficia de credite solicitanţii trebuiau să îndeplinească următoarele condiţii (pct.23):
- „să fie constituiţi conform legii şi să desfăşoare activităţi legale şi eficiente;
- să îndeplinească indicatorii de bonitate şi solvabilitate;
- să prezinte garanţii materiale şi morale pentru rambursarea integrală la scadenţă a ratelor şi dobânzilor aferente;
126. Potrivit prevederilor pct. 29 din Normele 1/1994, pentru a beneficia de credite prin contul curent, agenţii economici trebuie să îndeplinească în bune condiţii indicatorii de bonitate şi să nu înregistreze credite nerambursate la scadenţă.
127. Societăţile cu capital privat trebuie să dispună şi de un capital social vărsat de cel puţin 5 milioane lei, iar plăţile şi încasările ce le efectuează să aibă un caracter de frecvenţă, condiţie neîndeplinită de societăţile din grupul controlat de învinuitul Staicu Dinel.
128. Toate societăţile beneficiare de linii de credit şi semnatare prin reprezentanţii lor ale contractelor de cesiune de creanţe se încadrau în categoria un singur debitor conform art. 3 lit. u din Legea 58/1998 ce defineşte aceste termen.
129. Potrivit acestui text de lege „un singur debitor” – reprezintă – orice persoană sau grup de persoane fizice şi/sau juridice faţă de care bancare are o expunere şi care sunt legate economic între ele în sensul că:
- una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;
- nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât, dacă unele dintre ele aveau dificultăţi de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultăţi similare. În cazul acestor persoane, se vor lua în considerare fără a fi limitative, următoarele situaţii:
- sunt filialele aceleiaşi persoane;
- au aceeaşi conducere;
- garanţii încrucişate;
- interdependenţa comercială directă, care nu poate fi substituită într-un termen scurt.
130. Inculpaţii anterior menţionaţi, respectiv Popescu Ion, Radian Răceală şi Duţu Viorica, au propus şi au aprobat credite pentru societăţile din grup cu încălcarea prevederilor art. 1 lit. d din Ordinul Guvernatorului B.N.R. nr. 247/4.06.1994 ale pct. 1 lit. c din Circulara B.I.R. nr. 87/22.10.1994 şi ale art. 1 lit. c din Ordinul Viceguvernatorului B.N.R. nr. 5/13.10.1999, ale art. 1 alin. 2 lit.b, art. 6 şi art. 7 din Normele B.N.R. nr. 8/26.04.1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor, precum şi ale art. 45 lit.a şi b şi ale art. 57 şi 58 din Legea bancară nr. 58/1998.
131. Astfel, expunerea netă faţă de un singur debitor (grupul de societăţi controlat de învinuitul Staicu Dinel) a depăşit procentul aprobat şi raportat la fondurile proprii ale B.I.R. S.A., iar banca nu a încunoştinţat B.N.R.
132. Mai mult decât atât, Comitetul de Direcţie al B.I.R. S.A. a aprobat la date ulterioare intrării în vigoare a ordinului Viceguvernatorului B.N.R. nr. 5/13.10.1999, acordarea sau suplimentarea unor credite prin contractele nr. 21/25.10.1999 22/25.10.1999; 24/07.12.1999; 25/29.12.1999 şi 01/458/29.12.1999 în sumă de 46.038.718.000 lei.
133. Aspectul privind neraportarea de către B.I.R. S.A. asupra situaţiei angajamentelor firmelor din grup a fost consemnat în actele de control nr. 2782 şi 2783/10.03.2000, întocmite de către Direcţia de Supraveghere din cadrul B.N.R.
134. Expunerea netă faţă de grupul de societăţi controlate de învinuitul Staicu Dinel era la 31.12.1999 de 83,61 % la 31.01.2000 – 180,80 % iar la 29.02.2000 de 902,74 %.
135. Opt societăţi din grup cu excepţia B.D.J. S.A. Aninoasa nu au desfăşurat activităţi economice încălcându-se prevederile art. 44 din Legea 58/1998, pct.23 şi 29 din Normele Metodologice nr. 1/1994 ale B.I.R. S.A.
136. Beneficiar al încălcărilor grave de norme şi ale dispoziţiilor legale a fost învinuitul Staicu Dinel care, într-o perioadă scurtă de timp a beneficiat de fonduri însemnate la nivelul anului 1999.
137. Acelaşi învinuit a beneficiat de o dobândă extrem de avantajoasă la liniile de credit controlate şi anume la nivelul taxei de scont a B.N.R. – 15-20 %.
138. Potrivit dispoziţiilor art. 246 C.p. este incriminată fapta funcţionarului public sau a altui funcţionar, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
139. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se realizează, sub aspectul elementului material, fie printr-o acţiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act.
140. Termenul „act” este folosit de legiuitor în sensul de operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor sale de serviciu. În acest sens, prin neîndeplinirea unui „act” se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua operaţia pe care era ţinut să o efectueze, iar prin „îndeplinirea în mod defectuos a unui act” se înţelege efectuarea unei operaţiuni altfel de cum trebuia efectuată.
141. Omisiunea sau acţiunea făptuitorului, pentru a realiza elementul material al infracţiunii, trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.
142. Activitatea abuzivă a funcţionarilor a cauzat o vătămare a intereselor legale ale acţionarilor, ale băncii ca entitate şi un prejudiciu.
143. Referitor la inculpatul care a beneficiat de creditele acordate în condiţii nelegale, instanţa consideră că încadrarea juridică corectă a faptei sale este aceea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu.
144. În speţa de faţă, învinuitul Popescu Ion, în calitate de preşedinte al B.I.R. – S.A., al Consiliului de Administraţie al acestei bănci şi în calitate de preşedinte al Comitetului de Direcţie a aprobat în urma unei înţelegeri avute cu Staicu Dinel, acordarea unor linii de credit şi încheierea unor contracte de cesiuni de creanţe cu societăţile controlate de acest învinuit, cu încălcarea normelor legale de creditare, faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată.
145. Învinuiţii Răceală Radian şi Duţu Viorica, director al Direcţiei de Creditare şi respectiv şef Serviciu Credite, nu au prezentat situaţia reală privind bonitatea societăţilor care au solicitat acordarea de credite.
146. Ei cunoşteau situaţia reală a acestor societăţi participând direct la negocierile cu inculpatul Staicu Dinel, în vederea încheierii unui singur model de contract care să fie folosit de toate sucursalele ce aveau să cesioneze creanţe, respectiv să acorde liniile de credit.
147. Apărările acestor inculpaţi şi, în special ale inculpatei Duţu, conform căreia aceasta a fost un simplu executant, nu exclude răspunderea acesteia, faţă de poziţia manifestată prin avizul favorabil exprimat în organismele de conducere la care participa în cadrul băncii, în condiţiile în care cunoştea că toate acele dosare de credit vizau practice aceeaşi persoană.
148. În referatele întocmite de Direcţia de Creditare şi supuse aprobării Comitetului de Credite, iar ulterior Comitetului de Direcţie şi Consiliului de Administraţie, învinuiţii nu au făcut menţiunile reale privind bonitatea agenţilor economici în speţă că sunt societăţi nou înfiinţate. Mai mult decât atât, Direcţia de Creditare nu a raportat situaţia expunerilor mari şi a debitorului unic în ce priveşte creditele şi contractele de cesiune de creanţă.
149. Activitatea învinuiţilor Popescu Ion, Radian Răceală şi Duţu Viorica, funcţionari în cadrul B.I.R. - S.A. care prin îndeplinirea defectuoasă şi în mod repetat a atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă, au cauzat o perturbare deosebit de gravă a activităţii bancare a creând o pagubă importantă de peste 80 miliarde lei constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată şi continuată.
150. Activitatea învinuitului Straicu Dinel constând în solicitarea şi obţinerea încheierii unor contracte de cesiuni de creanţă, a unor credite de valoare deosebită cu evidenta încălcare a dispoziţiilor legale şi folosirea în interesul altor societăţi a sumelor obţinute, constituirea unor societăţi numai în scopul anterior menţionat de încheiere a unor contracte de cesiuni şi credite, pentru că alte activităţi comerciale societăţile nou constituite nu au desfăşurat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată şi continuată.
151. Între învinuitul Staicu Dinel şi funcţionarii bancari a existat o înţelegere frauduloasă.
152. Valoarea deosebită a contractelor încheiate contrar dispoziţiilor legale, modalitatea în care au fost aprobate împrumuturile (în condiţiile în care acestea erau interzise de B.N.R. în situaţia concretă a societăţilor controlate de învinuitul Staicu Dinel) folosirea în interesul altor societăţi a creditelor contractate, credite ce depăşeau cu mult valoarea fondurilor proprii ale băncii, au constituit modalităţi prin care acest învinuit i-a ajutat pe funcţionarii băncii să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată.
153. Învinuitul Staicu Dinel a acţionat împotriva legii, obţinând prin intermediul societăţilor controlate credite şi cesiuni de creanţe la care nu avea dreptul şi în valori care depăşeau pragul de prudenţă bancară.
154. Din hotărârile Comitetului de Direcţie al B.I.R. (vol. … . Raport de constatare fila 73) rezultă că textul Convenţiei – cadru privind cesiunile de creanţe a fost discutat de Popescu Ion cu Staicu Dinel pentru a fi agreat de acesta din urmă. Un număr de şase societăţi au fost înfiinţate în aceeaşi zi, 22.04.1999, având acelaşi sediu, str. Mihai Viteazu nr. 4 – Craiova, jud. Dolj.
155. Este cert că aceste societăţi au fost constituite, de altfel nici celelalte nu erau înfiinţate de mult timp, numai pentru a prelua creanţe şi credite de la B.I.R. – S.A. în strânsă conivenţă cu funcţionari din cadrul acestei bănci. Staicu Dinel precizează în dispoziţiile sale că, deşi apar ca administratori la unele societăţi alte persoane, întreaga activitate a fost coordonată, gândită şi pusă în practică de el însuşi.
156. Deşi contractele de cesiune de creanţe prevedea ca avansul să fie plătit din surse proprii ale societăţilor beneficiare, acesta a fost plătit din liniile de credit, iar după ce au fost epuizate liniile de credit, banca nu a încasat alţi bani decât avansul aşa cum am menţionat anterior.
157. În urma unor verificări efectuate de B.N.R. la data de 22.03.2000, învinuita Duţu Viorica a întocmit o notă prin care firmele controlate de învinuitul Staicu Dinel sunt încadrate în categoria „un singur debitor”, dar şi această notă este întocmită urmare controlului efectuat la 10.03.2000 de către Banca Naţională a României.
158. Circulara 64/1999 prevedea ca avansul să fie plătit din surse proprii ale societăţilor. În ce priveşte garantarea preţului cesiunilor de creanţe, cu bilete la ordin, s-a acceptat această modalitate deşi societăţile emitente ale biletelor la ordin erau înfiinţate de două zile, respectiv la 22.09.1999.
159. Acceptarea drept garanţie pentru cesiunile de creanţă, a unor bilete la ordin emise de cesionari şi neavalizate de o unitate bancară nu au reprezentat o garanţie solidă şi serioasă şi, de altfel, aceste garanţii nu au putut fi executate pentru că după emiterea biletelor la ordin, societăţile emitente au constituit un holding, ele ne mai existând ca societăţi distincte.
160. Scopul declarat al asocierii, a fost acela de gestionare integrală de către Cooperativa de Credit Banca Populară Rich-Bank a sumelor dobândite din recuperarea creanţelor preluate de societăţile din grup de la B.I.R. S.A.. Contractul de asociere în participaţiune şi aderare la constituirea Holding B.D.J. Craiova, a fost autentificat la Notariat la 10.12.1999, sub nr. 1829.
161. Continuând pe aceeaşi linie infracţională, învinuitul Staicu Dinel, la 01.03.2000, prin societăţile controlate de acesta şi care au preluat creanţe de la B.I.R. au încheiat cu Cooperativa de Credit Rich-Bank un contract de cesiune cu nr. 97, acest contract având ca obiect „cesiunea tuturor creanţelor şi creditelor preluate de la B.I.R.”, stipulându-se printre altele faptul că aceste creanţe se cedează împreună cu toate garanţiile reale şi personale ale debitorilor cedaţi.
162. Raţiunea încheierii acestui act a fost aceea ca sumele încasate de la debitorii cedaţi să intre în conturile cooperativei de credit, prin ocolirea creanţelor unităţilor care au încheiat contractele de cesiune de creanţă cu B.I.R. – S.A.
163. Prin hotărârea Consiliului de Administraţie din 01.03.2000, a fost numit director coordonator la „Serviciul Credite şi valorificări creanţe B.I.R.” din cadrul Cooperativei de Credit numitul Diaconu Aristache II (în prezent decedat) iar prin convenţia încheiată cu acesta, s-a stabilit „schimbarea creanţelor B.I.R. cu creanţe din domeniul energiei, gazelor şi altele”.
164. S-a menţionat că « pe măsură ce are loc valorificarea creanţelor B.I.R. prin recuperarea sumelor de la debitorii cedaţi de bancă, …. sumele încasate să fie folosite în alte afaceri, gen revalorificarea lemnului românesc la export ».
165. Acest lucru vine să completeze concluzia că învinuitul Staicu Dinel nu a intenţionat să restituie B.I.R. sumele încasate din debite aferente creanţelor preluate.
166. În concluzie, inculpaţii Popescu Ion, fost preşedinte B.I.R. S- S.A., Radian Răceală, director al Direcţiei de Creditare, Duţu Viorica, şef al Serviciului Credite, au săvârşit infracţiunea prev. de art. 246 C.p. rap. la art. 2481 C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. şi art. 258 C.p., iar inculpatul Staicu Dinel, infr. prev. de art. 26 rap. la art. 246 C.p., art. 2481 C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. şi art. 258 C.p.
167. Instanţa respinge apărările formulate de inculpaţi, inclusiv prin concluziile scrise depuse. În ceea ce priveşte toate apărările procedurale invocate de apărătorul inculpatului Popescu Ion, instanţa a motivat corespunzător prin încheieri, faptul că a fost legal sesizată, motivarea de mai sus combătând susţinerile asupra existenţei infracţiunii şi vinovăţiei inculpaţilor.
168. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea că inculpatul Popescu Ion ar fi acuzat de faptul că ar fi emis circulara internă nr.64/1999 nerespectând o normă BNR impusă în anul următor, din analiza prezentată anterior, instanţa nu reţine o astfel de acuzaţie. O eventuală nerespectare a circularei 6/2000 a BNR nu se poate discuta decât în contextul acordării ulterior, în cursul anului 2000 a unor suplimente la liniile de credit stabilite iniţial, acuzaţia anterioară fiind însă că nu s-au respectat nici măcar normele prudenţiale stabilite prin circularele interne ale BIR, inclusiv cea cu nr.64.
169. Nu pot fi primite nici apărările inculpaţilor care tind să disipeze răspunderea în spatele organismelor colegiale care avizau propunerile de creditare sau cesiune de creanţă, înainte de succursale. Rolul inculpatului Popescu Ion în încheierea operaţiunilor, a fost, conform motivării de mai sus, cel mai important, în condiţiile în care s-a înţeles cu inculpatul Staicu Dinel asupra condiţiilor generale ale operaţiunilor, detaliile tehnice fiind puse la punct ulterior. Doar în urma acestei înţelegeri de principiu au fost negociate nivelul dobânzii la credit, preţul cesiunii (acelaşi cu cel al creanţei – cu totul neobişnuit în contextul unui calcul economic real pentru cesionar), termenele de plată, etc.
170. Şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Răceală Radian şi Duţu Viorica, instanţa consideră că, în condiţiile în care au cunoscut detaliile tehnice ale operaţiunilor, ei participând direct la negocierea cu inculpatul Staicu Dinel, se fac vinovaţi de abuz în serviciu. Deşi doar o rotiţă în mecanismul decizional colegial, au influenţat decisiv prin omisiune avizarea pozitivă a operaţiunilor în centrala Băncii, fiind irelevant faptul că acele contracte au fost semnate ulterior doar în cadrul sucursalelor.
171. Deşi nu se poate nega un partaj de responsabilitate cu conducerile sucursalelor, a fost alegerea Ministerului Public de a determina cadrul procesual, instanţa neavând nici o putere în această privinţă.
?
172. În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor pentru infracţiunile săvârşite instanţa va ţine cont de criteriile prevăzute de art.72 C.p., de circumstanţele reale şi personale în cauză, respectiv de vârsta şi pregătirea inculpaţilor, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în condiţiile reţinerii formei agravate a infracţiunii, faţă de consecinţele deosebit de grave produse. În acest sens instanţa constată că prejudiciul suferit de BIR a fost unul deosebit de ridicat, fiind scoşi din bancă peste 80 de miliarde de lei, în contextul în care creditele nu trebuiau acordate societăţilor controlate de inculpatul Staicu Dinel.
173. Deşi la falimentul băncii au concurat numeroşi alţi factori, scăderea încrederii clienţilor băncii şi declanşarea unei panici bancare împotriva BIR, fiind, în opinia instanţei cei mai importanţi, instanţa constată că operaţiunile desfăşurate au favorizat prin lipsa de lichidităţi a băncii, în contextul în care aceasta a fost expusă la un singur debitor care nu a achitat nimic din creditele de peste 80 de miliarde lei vechi luate, intrarea în incapacitate de plată şi ulterior în faliment.
174. Consecinţele pentru sistemul bancar au fost de asemenea foarte importante, falimentul unei bănci de importanţa BIR (banca era cunoscut relativ bine de populaţie şi avea reprezentare largă în teritoriu) ducând la pierderea încrederii generale în anumite bănci private. Trebuie, în acest context amintită, importanţa încrederii clienţilor într-o întreprindere bancară astfel cum este reglementată actualmente această activitate.
175. Prin sistemul rezervei minime obligatorii (care fluctueză în funcţie de perioadele istorice diferite undeva între 10%-15%), o bancă are la dispoziţie resurse limitate pentru restituirea la cerere a sumelor constituite ca depozit de clienţi. Dacă toţi clienţii unei bănci ar alege să ceară rambursarea banilor depuşi, în acelaşi moment, atunci, evident banca ar intra în incapacitate de plată, pentru că nu ar avea de unde să restituie sumele respective de bani.
176. Întreprinderea este, astfel, desfăşurată pe premisa că clienţii nu vor cere rambursarea, lichidităţile avute la dispoziţie fiind suficiente pentru desfăşurarea normală a operaţiunilor. Importanţa respectării normelor prudenţiale legale, este una deosebită, pentru că, în mod contrar, banca va fi extrem de sensibilă la declanşarea unei panici bancare, care va duce la creşterea numărului de clienţi care vor dori să-şi retragă de la bancă depozitele constituite.
177. Activitatea inculpaţilor a avut astfel un impact mare asupra băncii şi, deşi cel mai probabil intenţia directorului băncii a fost una care să ajute pe termen mediu şi lung BIR, riscul asumat a fost unul deosebit de mare, în plus faţă de ilegalitatea operaţiunilor desfăşurate şi care au făcut obiectul prezentului dosar.
178. În ciuda integrării depline în societate, a vârstei mai înaintate, a timpului scurs de la data comiterii faptelor, a lipsei antecedentelor penale, a comportamentului bun anterior înaintea faptelor, care pentru fiecare dintre inculpaţi constituie circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 al.1 lit.a C.p., cuantumul enorm al prejudiciului creat impune ca persoanele care au decis la nivelul cel mai înalt aceste operaţiuni, respectiv inculpaţii Popescu Ion şi Staicu Dinel să primească pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege pentru infracţiune.
179. Scăderea pedepsei sub minimul special este o consecinţă a aplicării art.76 lit.b C.p., pentru fiecare dintre inculpaţi, însă gradul de implicare şi modalitatea concretă de implicare a fiecăruia dintre inculpaţi impune o diferenţiere a pedepselor, dar şi a modalităţii de executare a pedepsei.
180. Instanţa consideră, astfel, că un cuantum al pedepsei de 4 ani închisoare în cazul inculpaţilor Popescu Ion şi Staicu Dinel, respectiv 3 ani închisoare pentru incupaţii Răceală Radian respectiv Duţu Viorica asigură cel mai bine realizarea scopurilor pedepsei prev. de art.52 C.p.
181. Dacă în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Staicu şi Popescu modalitatea de executare a pedepsei cea mai potrivită apare privarea de libertate, în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi 2 inculpaţi, instanţa consideră oportună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.81 C.p., instanţa având în vedere, în special, gradul de participare la operaţiunile desfăşurate, în procesul de acordare a creditelor şi a cesiunilor de creanţă ei neavând rol de iniţiatori ai proiectului aşa cum este cazul inculpaţilor Popescu şi Staicu.
182. În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie instanţa va interzice în temeiul art.71 C.p., inculpaţilor funcţionari bancari exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b şi c C.p., faptele comise nefiind susceptibile să atragă alte demnităţi cum ar fi exercitarea dreptului la vot sau drepturile părinteşti ori de a fi tutore sau curator. În schiimb faţă de faptul că inculpaţii s-au folosit de funcţia avută pentru comiterea infracţiunilor instanţa consideră că este necesară interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c C.p. Raportat la situaţia inculpatului Staicu Dinel aceleaşi considerente impun aplicarea art.71 C.p. rap. la art.64 lit.a teza a II-a şi b C.p., nefiind cazul să i se interzică restul drepturilor prev. de art.64 C.p., cel prevăzut la litera « c » nefind aplicabil, neavând vreo calitate de care să se fi folosit în comiterea infracţiunii.
183. Faţă de obligativitatea interzicerii unor drepturi ca urmare a infracţiunilor comise în cazul agravantei legale a consecinţelor deosebit de grave, instanţa va face în cazul inculpaţilor funcţionari bancari aplicarea art. 65 al.2 C.p. şi va interzice pentru fiecare dintre aceştia exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
184. Sub aspectul laturii civile instanţa constată că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civ. în persoana inculpaţilor care vor răspunde solidar pentru prejudiciul creat.
185. Fapta ilicită constă în conceperea şi executarea operaţiunilor de cesiune de creanţă, respectiv de creditare a firmelor controlate de inculpatul Dinel Staicu, acesta ajutând prin acţiunile sale la scoaterea unor fonduri de 8.053.561,1 lei din bancă ce nu au fost restituiţi.
186. În ceea ce priveşte prejudiciul creat instanţa constată că este compus numai din această sumă de bani la care se adaugă dobânda legală calculată de la data acordării fiecărui credit şi până la momentul plăţii efective. Pretenţiile părţii civile, deşi mai însemnate prin însumarea valorii operaţiunilor de cesiune de creanţă cu cea a operaţiunilor de creditare, nu sunt în totalitate justificate datorită interdependenţei dintre cesiunile de creanţă şi creditele acordate.
187. În fapt, acţiunea ilicită a constat în aceea că s-au cesionat nişte creanţe fără respectarea normelor prudenţiale bancare. Garanţiile băncii n-au fost însă transferate, iar creditele trebuiau acordate pentru a plăti restul de diferenţă dintre avansul de plată al cesiunilor şi preţul convenit pentru întreaga operaţiune (suma totală a creanţelor cesionate).
188. Din suma totală a creanţelor cesionate de 106.786.123.408 lei ROL se vor scădea însă sumele plătite de societăţile controlate de inculpatul Dinel Staicu drept avans la plata fiecăreia dintre cesiuni, rămânând neplătită, însă, suma de 8.053.561,1 lei RON.
189. Practic aceasta este suma de bani scoasă din bancă şi nerestituită, iar faţă de faptul că pretenţiile părţii civile sunt mult mai mari, instanţa consideră că această sumă este purtătoare de dobânzi, banca fiind lipsită de posibilitatea folosirii acestor fonduri pentru o perioadă îndelungată.
190. Nu se poate aplica în cauză o dobândă convenţională, spre exemplu cea convenită prin contractele de credit. Aceste contracte, ca şi contractele prin care s-au cesionat creanţele, nu trebuiau încheiate. În acest sens, dobânda convenită poate fi solicitată doar pe calea unei acţiuni civile separate, cauza (în accepţiunea - element al acţiunii civile) fiind diferită, respectiv contractele de credit. Prejudiciul creat prin fapta ilicită dedusă judecăţii penale este însă altul, scoaterea unei sume de bani din patrimoniul B.I.R. - S.A., la care se adaugă beneficiul nerealizat prin lipsirea folosinţei de către partea civilă a respectivului activ. Acest beneficiu nerealizat, se cuantifică de către instanţă la nivelul dobânzii legale, în lipsa unei clauze penale.
191. Toate susţinerile inculpaţilor potrivit cărora ar fi trebuit efectuată o altă expertiză pentru evaluarea prejudiciului în cauză nu se justifică, pentru că este indiferent în acest moment ce s-a întâmplat după falimentul băncii. Nu este pus în discuţie în cazul acestui proces, cum s-a desfăşurat procesul de lichidare, ci doar activitatea infracţională a celor 4 inculpaţi, care au realizat operaţiuni ce au expus banca la un singur debitor, care, practic, nu a restituit nici un leu din creditele acordate. Nu a fost produsă nici o dovadă că aceste credite ar fi fost recuperate de către bancă ulterior, dimpotrivă, toate garanţiile (în special ipotecare) oferite de firmele controlate de inculpatul Dinel Staicu, neputând fi valorificate, după cum rezultă din raportul de constatare al specialistului DNA.
192. Pe de altă parte există o evidentă legătură de cauzalitate între conceperea, aprobarea şi executarea operaţiunilor de cesiune de creanţă şi creditare şi prejudiciul creat, vinovăţia inculpaţilor fiind analizată şi reţinută pe latura penală. Este vorba de intenţia indirectă, în cazul funcţionarilor bancari şi de intenţie directă în cazul inculpatului Dinel Staicu.
193. Răspunderea inculpaţilor este solidară, toţi 4 având un grad de implicare în acţiunea ilicită, neputând fi împărţită o responsabilitate a fiecăruia pentru acte materiale diferite. Prin acţiunile lor, toţi inculpaţii au contribuit la rezultatul periculos produs, astfel încât se aplică regula solidarităţii răspunderii conform art.1003 C.civ.
194. Faţă de aceste aspecte în temeiul art. 14 C.p.p., 346 C.p.p. rap. la art.998-999 C.civ. va admite în parte acţiunea părţii civile BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR – prin lichidator S.C. MOORE STEPHENS (RVA) S.A. şi va obliga inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 8.053.561,1 lei precum şi a dobânzii legale calculată de la data acordării fiecărui credit pentru S.C. B.D.J. S.A., S.C. FRIGORIFERUL S.A., S.C. AVAB S.R.L., S.C. ABATOR MOFLENI S.A., S.C. JIUL VULCAN S.R.L., S.C. VLADINEX S.R.L., S.C. AND KRIS S.R.L., S.C. MOZOC S.R.L., S.C. POLDINEX S.R.L., S.C. PRACTICIANUL S.R.L. şi S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. de către cele 9 sucursale ale B.I.R. (Craiova, Craiova Gară, S.M.B., Plevnei Bucureşti, Târgovişte, Piteşti, Slatina, Drăgăşani, Râmnicu-Vâlcea) şi până la data plăţii efective.
195. În baza art. 191 al.1 şi 3 C.p.p. va obliga pe inculpatul Staicu Dinel la plata sumei de 40.000 lei RON cheltuieli judiciare faţă de stat iar pe fiecare dintre inculpaţii Popescu Ion, Răceală Radian şi Duţu Viorica la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu numiţi pe parcursul procesului vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiţie, diferenţa fiind dată de cheltuielile stabilite de DNA, corespunzătoare fazei de urmărire penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
I. În baza art.246 C.p. comb. cu disp. art.2481 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. rap. la art.258 C.p. şi cu aplic. art.74 al.1 lit.a C.p. şi 76 lit.b C.p. condamnă pe inculpatul POPESCU ION la 4 ani închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b şi c cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 cod penal.
În baza art. 65 al.2 C.p. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei de 4 ani închisoare.
II. În baza art.26 C.p. rap. la art.246 C.p. comb. cu disp. art.2481 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. rap. la art.258 C.p. şi cu aplic. art.74 al.1 lit.a C.p. şi 76 lit.b C.p. condamnă pe inculpatul STAICU DINEL la 4 ani închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 cod penal.
III. În baza art.246 C.p. comb. cu disp. art.2481 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. rap. la art.258 C.p. şi cu aplic. art.74 al.1 lit.a C.p. şi 76 lit.b C.p. condamnă pe inculpatul RĂCEALĂ RADIAN la 3 ani închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b şi c cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 cod penal.
În baza art. 81 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani conform art.82 C.p.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 65 al.2 C.p. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
IV. În baza art.246 C.p. comb. cu disp. art.2481 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. rap. la art.258 C.p. şi cu aplic. art.74 al.1 lit.a C.p. şi 76 lit.b C.p. condamnă pe inculpata DUŢU VIORICA la 3 ani închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
Interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b şi c cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 cod penal.
În baza art. 81 C.pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani conform art.82 C.p.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 65 al.2 C.p. interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c C.p. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 14 C.p.p., 346 C.p.p. rap. la art.998-999 C.civ. admite în parte acţiunea părţii civile BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR – prin lichidator S.C. MOORE STEPHENS (RVA) S.A. şi obligă inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 8.053.561,1 lei precum şi a dobânzii legale calculată de la data acordării fiecărui credit pentru S.C. B.D.J. S.A., S.C. FRIGORIFERUL S.A., S.C. AVAB S.R.L., S.C. ABATOR MOFLENI S.A., S.C. JIUL VULCAN S.R.L., S.C. VLADINEX S.R.L., S.C. AND KRIS S.R.L., S.C. MOZOC S.R.L., S.C. POLDINEX S.R.L., S.C. PRACTICIANUL S.R.L. şi S.C. REBEGA CONSULTING S.R.L. de către cele 9 sucursale ale B.I.R. (Craiova, Craiova Gară, S.M.B., Plevnei Bucureşti, Târgovişte, Piteşti, Slatina, Drăgăşani, Râmnicu-Vâlcea) şi până la data plăţii efective.
În baza art. 191 al.1 şi 3 C.p.p. obligă pe inculpatul Staicu Dinel la plata sumei de 40.000 lei RON cheltuieli judiciare faţă de stat iar pe fiecare dintre inculpaţii Popescu Ion, Răceală Radian şi Duţu Viorica la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu numiţi pe parcursul procesului vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.
Cu apel în 10 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.06.2010.
PRESEDINTE GREFIER
Red./ Dact. jud.PDC Ex. 5/ Data 05.07.2010
Curtea de Apel Bacău
Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Sesizare nelegală. Aflarea adevărului. Rol activ.
Tribunalul Gorj
5. Art. III din OUG 136/2006, ce a intrat în vigoare la 1 ian. 2007 a creat posibilitatea legală ca prin derogare de la Legea nr. 154/1998 persoanele care ocupă funcţie de demnitate publică, alese sau numite din administraţia publică centrală şi loca...
Judecătoria Bălcești
Fara titlu
Tribunalul Tulcea
Nerespectarea dreptului la aparare. Nulitate absoluta. Casarea cu trimiterea spre rejudecare
Judecătoria Caracal
Punerea sub interdictie