Fara titlu

Sentinţă civilă 4508 din 10.06.2010


DOSAR NR. …………………

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………………….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ……………………

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:……………………..

GREFIER: …………………………

Pe rol se află soluţionarea cererii formulată de reclamanţii …………………………… împotriva pârâţilor ………………………….. având obiect uzucapiune şi accesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns  reclamanta ………………… personal şi asistată de avocat de ………………… cu împuternicire avocaţială la dosar la fila …………………..şi ceilalţi reclamanţi prin acelaşi avocat, lipsind ceilalţi pârâţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că s-au depus la dosar relaţiile solicitate la Primăria Municipiului Bucureşti.

Nemaifiind probe de administrat instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Avocatul reclamanţilor solicită instanţei admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată, să constate instanţa că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului şi  prin accesiune asupra construcţiei. Solicită omologarea raportului de expertiză. Arată că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată la data de …………., sub numărul de dosar  ........................., astfel cum  a fost precizată la data de …………………., reclamantele ……………………… au chemat în judecată pârâţii ………………….. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate dobândirea de către acestea a dreptului de proprietate  ca efect al prescripţiei achizitive de  ………….. ani cu joncţiunea posesiilor asupra terenului în  suprafaţă de  …… mp, situat în Mun. Bucureşti, str. Muntele Mare, nr. 27A, sector 4 şi  construcţiei edificate pe acest teren, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

 În fapt, învederează reclamantele  că în  anul 1974 Manolache Gheorghe a cumpărat împreună cu reclamanta Rusu Margareta(fostă Manolache) un teren situat în str. Muntele mare, nr. 27, sector 4 de la  Soare Maria(fostă Nicoară) şi Soare Iordache printr-un înscris sub semnătură privată. Mama lui Soare Maria(fostă Nicoară), Nicoară Gafiţa cumpărase acest teren în anul 1954 de la Olteanu C.Ilie care l-a deţinut în baza Actului de vânzare-cumpărare 15677/1940, în suprafaţă de 7.500mp şi pe care la începutul anilor 1950 l-a împărţit în mai multe parcele şi care l-a vândut către diverşi cetăţeni care au locuit sau locuiesc pe actuala str. Muntel Mare, fostă strada Iliuţă, fostă Com. Suburbană Dudeşti-Cioplea, mun. Bucureşti. Din anul 1974, când reclamanta Rusu Margareta a edificat o casă de locuit împreună cu soţul său Manolache Gheorghe, şi până în prezent, au posedat acest imobil continuu, netulburaţi şi sub nume de proprietar. Manolache Ioan a  decedat la 09.09.1982, rămânâd ca moştenitoare soţia şi cele două fiice reclamante, conform Certificatului de moştenitor nr. 352/1985. Pârâţii sunt moştenitorii lui Ilie C. Olteanu potrivit certificatelor de moştenitor nr. 851/1975 şi nr. 42/7.04.2000.

 În  drept, reclamantele au precizat ca temei  juridic dispoziţiile  art.  1846,  art. 1847, art. 1890, art. 488, art. 491, art. 492 Cod civil.

 Pentru dovedirea acţiunii, reclamantele au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu martori şi expertiza tehnică imobiliară.

 Cererea a fost legal  timbrată.

 Deşi legal citaţi cu menţiunea formulării întâmpinării, pârâţii nu  au  formulat  întâmpinare şi nici nu au propus probe în apărare. Pârâtul Olteanu Ioan s-a prezentat în instanţă  şi a declarat că recunoaşte vânzarea-cumpărarea imobilului, arătând că vânzarea s-a făcut de către tatăl său, în baza unei chitanţe către vecina sa reclamanta(fila 35).

 Instanţa  a încuviinţat pentru reclamante proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori şi proba cu expertiză tehnică topografică şi expertiză specialitatea construcţii,  apreciindu-le utile, pertinente şi concludente cauzei.

 Instanţa, în baza rolului său activ, considerând că pentru soluţionarea cauzei se impune şi obţinerea situaţiei juridice a imobilului, precum şi a constatării celui care figurează ca titular pe rolul fiscal, dar şi istoricul de adresă poştală pentru imobilul în litigiu a solicitat  relaţii  pe aceste aspecte,  de la  Primăria Municipiul Bucureşti – Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală, Serviciul Evidenţa Proprietăţii şi Serviciul Nomeclatură Urbană şi către Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 4.

 În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar în copie certificată, următoarele acte: acte de identitate reclamante, certificate de căsătorie, certificat de deces, certificate de naştere, sentinţa civilă prin care s-a pronunţat divorţul reclamantei Predescu Geta de Predescu Dan, certificat de moştenitor nr. 352/1985 emis de Notariatul  de  Stat al  jud. Vaslui, certificat moştenitor nr. 851/1975 emis de Notariatul  de  Stat al  sectorului  5  Bucureşti, adresa nr. 457611/27.11.2001 emisă de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a Municipiului Bucureşti, certificat de moştenitor legal nr. 42/07.04.2000 emis de Biroul Notarului Public Iulian Ciurea, act de vânzare-cumpărare nr. 15667/1940 emis de Tribunalul Ilfov Secţia Notariat, act de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.05.1954, chitanţă sub semnătura privată  din 11.07.1974, adresa nr. D47/16.01.2009 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, proces-verbal de constare a contravenţiei încheiat la data de 26.10.1974, certificat de atestare fiscală nr. 32731/09.10.2007, planuri topografice, certificat  de atestare fiscală  nr. 230582/08.04.2009, adresa nr. 19404/04.05.2010 emisă de Primăria sectorului 4 Bucureşti, Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Serviciul Cadastru, adresa nr. 824452/28.04.2009 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, adresa nr. 824461/6031/11.05.2009 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.

 Au fost audiate martorele Dobriţă Maria şi Gogoană Floarea,  propuse de reclamante, declaraţiile  fiind consemnate  în scris şi  ataşate la dosar la  filele 80  şi  81.

 Raportul de expertiză tehnică judiciară  topografică efectuat  de ing. Vasile Niţă şi raportul de expertiză specialitatea construcţii efectuat de ing. Frunză Felicia s-au depus la dosar(f. 65-76, f. 91-103).

 Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În vederea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art. 1846, art. 1847 şi art. 1890 C.civ.). Rezultă că pentru a opera uzucapiunea este necesară o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi  exercitată sub nume de proprietar.

Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară  a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale şi a actelor juridice care obiectivează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, şi să fie exercitată „de noi înşine sau de altul în numele nostru” (art. 1846 alin.2 C.civ.). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât şi animus, respectiv intenţia de a stăpâni bunul pentru sine.

De asemenea, acţiunea în constatarea uzucapiunii se îndreaptă împotriva fostului proprietar al imobilului, a cărui pasivitate este sancţionată prin instituţia prescripţiei achizitive.

Instanţa reţine că aceste condiţii legale sunt îndeplinite în cauză, întrucât prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.05.1954, Nicoară Gafiţa a cumpărat de la Olteanu Ilie  un teren în suprafaţă de 206 mp situat în Bucureşti, str. Soldat Iliuţă, nr. 27.

Numitul Oltenu Ilie a decedat la data de 08.05.1975, moştenitori fiind pârâţii Olteanu Ioan, Olteanu Anghelina şi Olteanu Ilie, în calitate de fii.

 Conform evidenţelor  Direcţiei Generale de Impozite şi  Taxe  Locale sector 4, Nicoară Gafiţa a fost impusă la plata impozitului  pentru  un  teren în suprafaţă  de 311  mp în  str.  Iliuţă, nr.  27. Urmare a procesului verbal de impune din 04.02.1966, Nicoară Gafiţa a fost impusă în str. Muntel Mare, nr. 27 pentru terenul în suprafaţă de 311 mp.

 Prin actul sub semnătură privată intitulat chitanţă, din 11.07.1974, Soare Iordache şi Soare Maria(fostă Nicoară), fiica numitei  Nicoară Gafiţa au vândut reclamantei  Rusu Margareta ( fostă Margareta) şi soţului său  Manolache Gheorghe  un teren în suprafaţă de 206 mp, învecinat la Est cu Bratu Ion, la Vest cu Stoiculescu Constantin, la nord cu Micloş Ştefan şi la sud cu str. Muntele Mare. Conform declaraţiei nr. 54791/23.10.1974, Manolache Gheorghe a fost impus la plata impozitului pentru un teren în suprafaţă de 206 mp şi o construcţie în str. Muntele Mare, nr. 27.

 Numitul Manolache Gheorghe  a decedat la data de 11.12.1984, moştenitori fiind fiicele sale, pârâtele  Manolache Luminiţa şi Predescu Geta(fostă Manolache) şi reclamanta  Rusu Margareta(fostă Manolache), în calitate de soţie supravieţuitoare.

 În prezent, în str. Muntele Mare, nr. 27, figurează  înscrise  ca titular de rol fiscal Nicoară Gafiţa cu un teren în suprafaţă de 105 mp şi reclamantele cu un teren în suprafaţă de 206 mp şi construcţie.

 Martora  Gogoană Floarea,  audiată la propunerea  reclamantelor, cunoaşte că reclamanta Rusu Margareta şi familia sa  au locuit permanent  în imobil de la data încheierii chitanţei de vânzare cumpărare în anul 1974.

 Martorii  cunosc că  nicio  persoană nu  le-a tulburat pe reclamante în  folosirea  imobilului.

 Expertiza  judiciară  efectuată în  cauză  a identificat  vecinătăţile  terenului situat în str. Muntele Mare, nr. 27A, în suprafaţă de 220 mp, astfel: la Nord,  proprietatea Miklos Elena; la Sud,  str. Muntele Mare; la Est,  proprietatea Popa Doru; la Vest, proprietatea Ilie Olteanu.  Referitor la construcţie,  expertiza tehnică de specialitate a constatat că se compune din o locuinţă cu destinaţie casă de locuit în suprafaţă de 69 mp şi anexe gospodăreşti alcătuite din: garaj în suprafaţă de 26 mp, bucătărie de vară – 5 mp şi WC -2 mp, în  valoare calculată  de  expert la 44800 lei.

 Reclamantele au început să stăpânească imobilul din str. Muntele Mare, nr. 27A, sector 4 Bucureşti de la data achiziţionării acestuia.

 Conform istoricului de adresă poştală la nivelul anilor 1948 acest imobil figura înscris la nr. 27 pe str. Soldat Iliuţă, iar în prezent reprezintă secţiunea de imobil care a fost consemnat în evidenţele cadastrale întocmite la nivelul anului 1986, cu numărul 27, pe str. Muntele Mare, sector 4, Bucureşti.

În vederea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani. Astfel,  art. 1890 stabileşte că toate acţiunile, atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile şi pentru care n-a stabilit un termen de prescripţie, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripţie să fie obligat a poseda vreun titlu şi fără a i se putea opune reaua-credinţa. Prin urmare, spre a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, trebuie să fie îndeplinite două condiţii: să fie posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani şi ca posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu.

 Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale şi a actelor juridice care obiectivează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, şi să fie exercitată „de noi înşine sau de altul în numele nostru” (art. 1846 alin.2 C.civ.). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât şi animus, respectiv intenţia de a stăpâni bunul pentru sine. Prin actul juridic intervenit între autorul pârâţilor şi  reclamanta  Rusu Margareta(fostă Manolache) , care, nefiind întocmit în forma cerută de lege nu a putut fi transferată în mod legal proprietatea asupra imobilului în litigiu însă, este făcută dovada manifestării de voinţă a părţilor privind înstrăinarea şi dobândirea folosinţei terenului de către reclamantă.

 Referitor la regularitatea posesiei, aceasta se prezumă, urmând ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă.

 Începând cu art. 1846 C. Civ., legiuitorul prevede calităţile pe care trebuie să le prezinte posesia pentru a se putea vorbi de o posesie utilă. Astfel, art. 1847, stabileşte că pentru a se putea prescrie, se cere ca posesia sa fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

 În ceea ce priveşte discontinuitatea posesiei, art. 1863 prevede ca posesia este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale, prin urmare, există continuitate dacă actele de stăpânire se fac cu regularitatea pe care natura lucrului o impune. În acelaşi timp, art. 1850 C. Civ. instituie prezumţia continuităţii, astfel că, până la proba contrară, posesorul actual care dovedeşte că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că ar fi posedat în tot timpul intermediar, deci, că a avut o posesie continuă. În acest sens, instanţa consideră că reclamantele au făcut dovada începerii stăpânirii de fapt a imobilului în litigiu, şi anume dobândirea posesiei ca urmare a executării unui act de vânzare probă ce se coroborează şi cu declaraţia martorului din cauză care susţine că reclamanta locuieşte în  imobil de  la data  cumpărării. Acestea au probat de asemenea, şi stăpânirea imobilului în prezent potrivit susţinerilor martorei Dobriţă Maria, acest fapt rezultând şi din adresa emisă de către Direcţia Generala de Impozite şi Taxe Locale din cadrul Consiliului Local Sector 4 Bucureşti unde se precizează că în evidenţele fiscale în prezent, pentru teren şi construcţie, figurează  reclamantele. 

 Conform art. 1847 C. Civ., posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului. Astfel, nu este suficient ca posesia să fie începută în mod paşnic dar şi că ea trebuie să fie menţinută în continuare la fel. Referitor la acest aspect, instanţa reţine că reclamantele au posedat în mod paşnic astfel cum rezultă din declaraţia martorilor care arată că nicio persoană nu a revendicat drepturi asupra imobilului.

Mai mult, art. 1847 C. Civ. impune ca posesia să fie publică, adică să se exercite pe faţă, aşa cum ar exercita-o proprietarul, posesia fiind clandestină, conform art. 1852 C. Civ., când posesorul o exercită în ascuns de adversarul său, încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască iar precaritatea deşi tratată de către Codul civil ca fiind un viciu al posesiei, aceasta reprezentând, în realitate, una din condiţiile de existenţă a acesteia, lipsa elementului intenţional actele sau faptele materiale de folosinţă sau de putere asupra lucrului fiind săvârşite nu pentru sine, ci pentru altcineva.

 În cauză, din coroborarea declaraţiei martorilor de la fila 80-81 cu adresa înaintată de la Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale aflată la fila 4, instanţa consideră ca fiind dovedită stăpânirea în mod public a imobilului precum şi posedarea imobilului pentru sine.

Acţiunea în constatarea uzucapiunii se îndreaptă împotriva fostului proprietar al imobilului, în cauză pârâţii  fiind ultimii proprietari care au dobândit imobilul printr-un act valabil de vânzare-cumpărare, a căror pasivitate este sancţionată prin instituţia prescripţiei achizitive. Pârâtul Olteanu Ioan proprietarul imobilului în litigiu a  recunoscut dreptul reclamantelor  asupra imobilului, iar pârâţii Olteanu Ilie şi Olteanu Anghelina nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat întâmpinare sau propus probe în apărare.

Rezultă că din  anul  1954 pârâţii au exercitat  o posesie  utilă iar începând cu anul 1974, reclamantele au exercitat o posesie utilă, în sensul arătat anterior, asupra imobilului,  dobândind astfel dreptul de proprietate prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani.

 Instanţa reţine că reclamantele sunt proprietare ale construcţiilor în temeiul art. 492 C.civ., referitor la accesiunea imobiliară.

În baza considerentelor expuse mai sus, instanţa urmează să admită acţiunea şi să constate ca dobândit prin uzucapiunea de lunga durată, ca efect al joncţiunii  posesiilor  reclamantelor cu  aceea a pârâţilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 220 m.p. situat în Bucureşti, str. Muntele Mare nr.27A, identificat conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Vasile Nita şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

 În baza art. 274  - 276 Cod de  procedură  civilă  instanţa  va lua act că  reclamantele nu  solicită  cheltuieli  de  judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite cererea precizată formulată de reclamantele RUSU MARGARETA, cu domiciliul ales la CA Orzan M. Vasilica, în Bucureşti, str. Vişana, nr. 4, bl. 26, sc. B, et. 6, ap. 71, sector 4, MANOLACHE LUMINIŢA, cu domiciliul în Bucureşti, str. Muntele Mare, nr. 27, sector 4 şi PREDESCU GETA, cu domiciliul în Bucureşti, str. Muntele Mare, nr. 27, sector 4 în contradictoriu cu pârâţii  OLTEANU I.ILIE, cu domiciliul în Bucureşti, str. Muntele Mare, nr. 47, sector 4, OLTEANU I. IOAN, cu domiciliul în Bucureşti, str. Muntele Mare, nr. 45, sector 4 şi OLTEANU I. ANGHELINA, cu domiciliul în Bucureşti, str. Democraţiei, nr. 6, bl. 9, sc. A, ap. 5, sector 4.

 Constată că reclamantele au dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, ca efect al joncţiunii posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 220 m.p. situat în Bucureşti, str. Muntele Mare nr.27A, identificat conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Vasile Nita.

Constată că reclamantele a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe terenul menţionat anterior compuse din o locuinţă cu destinaţie casă de locuit în suprafaţă de 69 mp şi anexe gospodăreşti alcătuite din: garaj în suprafaţă de 26 mp, bucătărie de vară – 5 mp şi WC -2 mp, identificate şi evaluate conform rapoartelor de expertiză tehnică efectuat de expert Vasile Nita şi expert Frunză Felicia.

 Ia act că reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

 Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi 10.06.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

CLARA-MARIA POPESCU MELANIA-MARIA PANĂ

Red. Jud. PCM

2010/8 ex.

1