Judecata. Principiul rolului activ al judecătorului

În virtutea rolului activ al judecatorului impus de art. 129 alin. 5 Cod pr. civila instanta de apel trebuie sa examineze cauza prin raportare la toate sustinerile si mijloacele de aparare invocate de parti si nu sa se rezume la a concluziona  ca cererea reconventionala a pârâtului este nejustificata în raport de probatoriul administrat.

Prin sentinta civila nr.759/16.11.2005, Judecatoria Gheorgheni a admis în parte actiunea formulata de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâtul S.L. si a respins actiunea reconventionala a acestuia din urma.

Drept consecinta, a obligat pârâtul sa permita reclamantului ca în urma obtinerii avizelor din partea organelor administrative, sa construiasca o conducta de apa subterana pentru apele meteorologice pe lânga casa lui, cu obligativitatea refacerii drumului de acces.

Prin aceeasi hotarâre a fost respins capatul de cerere privind desfiintarea umpluturii de pamânt si au fost compensate cheltuielile de judecata.

În adoptarea acestei solutii , prima instanta a retinut ca reclamantul are un drept de servitute de trecere , peste terenul pârâtului , drept stabilit prin hotarâre judecatoreasca si, în urma sapaturilor efectuate de acesta din urma, terenul are o înclinatie vizibila spre casa reclamantului, fapt ce poate cauza deteriorarea substantiala a locuintei.

Raportându-se la aceasta stare de fapt si acceptând raportul de expertiza întocmit în cauza , judecatoria a constatat ca actiunea reclamantului este admisibila în ceea ce priveste primul capat de cerere, retinând incidenta prevederilor art.620-635 Cod civil.

Prin urmare, s-a apreciat ca singura modalitate viabila pentru reclamant de a-si cruta casa de efectele daunatoare ale ploilor este canalizarea, varianta subterana fiind cea optima, întrucât nu va impune proprietarului fondului aservit nici o obligatie sau îngradire a dreptului de proprietate.

În ceea ce priveste capatul de cerere privind desfiintarea umpluturii de pamânt de lânga trotuarul pârâtului, aceasta a fost considerata ca inadmisibila, întrucât conform raportul de expertiza, terenul este mai ridicat din cauza sapaturilor, iar dupa o perioada de timp se va nivela fara nici o interventie.

Apelul declarat de pârâtul reclamant reconventional împotriva hotarârii anterior descrise a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.37/23.02.2006 a Tribunalului Harghita, retinându-se ca prima instanta a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauza, neputând fi primite sustinerile pârâtului cu privire la îngradirea dreptului sau de proprietate, întrucât în cauza s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.620 Cod civil.

Împotriva acestei ultime hotarâri , pârâtul a declarat recurs, solicitând aplicarea variantei 2 din raportul de expertiza, pe considerentul ca reclamantul are în curte suficient loc pentru marirea bazinului de colectare.

A mai relevat ca dreptul de servitute invocat de reclamant se refera doar la intrare si, în plus, acesta nu are autorizatie din partea autoritatii pentru protectia mediului ca sa conduca apele din curte si de pe acoperis direct în pârâul Belchia.

Prin întâmpinarea formulata, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinând legalitatea solutiilor adoptate în cauza.

Examinând recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate , precum si din oficiu, în limitele prevazute de art.306 alin.2 Cod pr.civila, Curtea a constatat ca acesta este fondat, pentru urmatoarele considerente:În sustinerea actiunii sale, reclamantul a invocat existenta în favoarea imobilului proprietatea sa a unui drept de servitute de trecere, instituit prin hotarâre judecatoreasca , însa nu a depus la dosarul cauzei nici o dovada în acest sens.

În schimb, pârâtul a anexat cererii de apel copia partiala a C.F. nr. 12361 Gheorgheni, care constata, într-adevar , un drept de servitute de trecere cu carul si piciorul asupra parcelei cu nr.top.1784, în favoarea parcelei cu nr.top.1783 (înscrisa la pozitia B+3), însa, asa cum rezulta din mentiunile ulterioare , la data de 28.09.1963 s-a înregistrat un act de renuntare la dreptul de servitute.

În aceste conditii, se impunea ca instanta de apel, în virtutea rolului activ impus de art. 129 alin.5 Cod pr.civila, sa solicite lamuriri sub acest aspect partilor si chiar sa procure copia fidela a cartii funciare, întrucât solutia primei instante este argumentata prioritar pe existenta dreptului de servitute invocat de reclamant.

Sesizat cu solutionarea apelului declarat de pârât, tribunalul era dator sa examineze cauza prin raportare la toate sustinerile si mijloacele de aparare invocate, inclusiv sub aspectul solutionarii de catre prima instanta a tuturor cererilor formulate, urmând a aprecia, eventual , asupra incidentei prevederilor art.297 Cod pr.civila. De altfel, nici instanta de apel nu a argumentat în mod convingator justetea solutiei de respingere a actiunii reconventionale formulate de pârât, rezumându-se la a concluziona ca cererea este nejustificata în raport de probatoriul administrat.

Nu se precizeaza, de asemenea, nici argumentele care au justificat neacceptarea de catre ambele instante a variantei doi din raportul de expertiza, care, agreat fiind de pârât, nu ar afecta imobilul proprietatea acestuia. în fine, nu s-a verificat daca pârâtul este unicul proprietar al terenului aservit pretinsei servituti, în caz contrar hotarârea pronuntata nefiind opozabila celorlalti coproprietari . Aceasta datorita faptului ca servitutea este indivizibila, profita întregului fond dominant si se constituie asupra întregului imobil aservit.

Pentru considerentele expuse, Curtea a retinut  incidenta prevederilor art. 312 alin.5 Cod pr.civila, constatând ca instanta de apel a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, astfel ca s-a  casat hotarârea atacata si s-a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, conform celor anterior relevate.

Domenii speta

Spete similare