Stabilire domiciliu minori. Interesul minorilor. Criterii de apreciere

În situatia în care între parinti exista neîntelegeri cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Codul familiei se impune ca instanta sa decida la care dintre parinti vor locui în viitor minorii, urmând ca la luarea unei decizii în acest sens sa se aiba în vedere ca principalul criteriu de care trebuie sa se tina seama este interesul acestora.

Notiunea de” interes al copiilor „ are un caracter complex , interesul fiind legat de vârsta acestora , de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minori, de legaturile afective stabilite între parinti si copii si de posibilitatile materiale ale parintilor

Prin sentinta civila nr. 1606 din 27 septembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Odorheiu-secuiesc în dosarul nr. 2667/2004, s-a respins actiunea reclamantei F.Z.T. , în contradictoriu cu pârâtul B.Z. , pentru încredintarea minorilor.

S-a admis actiunea reconventionala formulata de pârâtsi în consecintas-a dispus încredintarea minorilor B.Z.N. nascut la 2 iulie 2000 si B.N.V. , nascuta la 18 decembrie 2001, spre crestere si educare la pârâtul B.Z. , constatându-se, totodata, ca pârâtul nu a solicitat obligarea reclamantei la plata pensiei de întretinere si a cheltuielilor de judecata.

Prin decizia civila nr. 2 din 10 ianuarie 2006, pronuntata de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3606/2005, s-a respins apelul declarat de reclamanta F.Z.T. împotriva sentintei sus mentionate.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs si a solicitat admiterea lui, modificarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si respingerii actiunii reconventionale formulata de pârât, cu cheltuieli de judecata.

Examinând decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si având în vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs  a retinut urmatoarele:

Reclamanta F.Z.T. si pârâtul B.Z. sunt parintii minorilor Z.-N., nascut la data de 2 iulie 2000 si N.V. , nascuta la 18 decembrie 2001.

Prin actiunea introductiva si prin actiunea reconventionala atât reclamanta cât si pârâtul au solicitat ca domiciliul minorilor sa fie stabilit la unul dintre parinti, fiecare invocând faptul ca aceasta masura este în interesul copiilor.

Din probele administrate în cauza rezulta ca minorii s-au nascut în urma relatiilor de concubinaj ale parintilor. În luna ianuarie 2003 reclamanta a plecat în strainatate pentru a-si cauta un loc de munca, în prezent fiind stabilita în Germania, unde s-a casatorit cu un cetatean german si a dat nastere unui al treilea copil.

Dupa plecarea reclamantei cei doi copii au ramas în îngrijirea bunicilor materni. Ulterior minora N.-V.  a fost luata de tatal pârât si se afla si în prezent în îngrijirea sa si a bunicilor paterni.

Având în vedere ca între parti exista neîntelegeri cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Codul familiei, se impune ca instanta sa decida la care dintre parinti vor locui în viitor cei doi minori, urmând ca la luarea unei decizii în acest sens sa se aiba în vedere ca principalul criteriu de care trebuie sa tina seama, este interesul copiilor. Acelasi criteriu este prevazut si de art. 65 din Codul familiei raportat la art. 42 si urm. din Codul familiei care, de asemenea, sunt incidente în cauza.

Sub acest aspect trebuie sa tina seama de faptul ca notiunea de „interes al copiilor” are un caracter complex, interesul fiind legat de vârsta acestora, de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minori, de legaturile afective stabilite între parinti si copii si de posibilitatile materiale ale parintilor.

Atât prima instanta, cât si instanta de apel au apreciat ca este în interesul minorilor sa fie încredintati tatalui pârât, în conditiile în care reclamanta si-a stabilit domiciliul în Germania si nu a facut dovada conditiilor de crestere si educare pe care aceasta le ofera copiilor.

În speta,  dupa plecarea reclamantei în Germania minorii au fost lasati în grija bunicilor materni, însa trebuie avut în vedere faptul ca plecarea reclamantei a fost determinata tocmai de nevoia acesteia de a-si gasi un loc de munca si astfel de a putea oferi copiilor conditii materiale corespunzatoare de crestere si educare.

Minorii nu au fost „abandonati”, cum se sustine în cauza, întrucât si dupa plecarea sa, reclamanta a tinut legatura cu acestia, a trimis bani pentru întretinerea lor si a venit în tara de mai multe ori, pentru diferite perioade de timp.

În prezent unul dintre minori, respectiv minorul N.Z. este la bunicii materni, iar minora N.V. locuieste împreuna cu tatal si cu bunicii paterni. Chiar daca cele doua familii tin legatura între ele, iar minorii se întâlnesc periodic, apreciem ca nu este în interesul acestora sa fie crescuti separat, în conditiile în care fiecare dintre parinti are aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copil.

Tinând seama de vârsta minorilor (5 ani, respectiv 4 ani) instanta de recurs apreciaza ca este în interesul acestora de a li se stabili domiciliul la mama, acestia fiind la o vârsta la care au nevoie de îngrijirea si afectiunea materna.

Pe de alta parte, pârâtul a fost cel care i-a separat pe copii, luând-o la domiciliul sau pe minora, astfel ca nu se poate aprecia ca a actionat în interesul copiilor când i-a separat pe cei doi frati.

În prezent reclamanta si-a întemeiat o familie si mai are un copil si în aceste conditii nu se poate sustine ca nu ar fi în masura sa ofere conditii corespunzatoare de crestere si educare a copiilor si sa le asigure acestora o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, cu atât mai mult cu cât actualul sot si-a exprimat acordul ca minorii sa locuiasca împreuna cu ei în Germania.

Sub aspectul conditiilor oferite copiilor, nu se poate sustine ca pârâtul ar oferi conditii mai bune de crestere si educare în contextul în care si el locuieste împreuna cu parintii sai în acelasi apartament, nefacând dovada ca este proprietar exclusiv.

În speta nu s-a pus problema ca în situatia în care domiciliul minorilor se va stabili la mama, acestia sa locuiasca în continuare la bunicii materni, reclamanta solicitând stabilirea domiciliului acestora la ea tocmai pentru a putea locui efectiv cu copiii, astfel ca în mod gresit a retinut instanta de apel ca în aceasta situatie minorii nu ar beneficia de ocrotirea efectiva a nici unuia dintre parinti. Pe de alta parte, acest aspect este în contradictie cu cel mentionat anterior referitor la nedovedirea conditiilor pe care reclamanta le ofera copiilor în Germania.

Din probele administrate în cauza nu se poate retine o culpa a reclamantei, respectiv pasivitatea acesteia fata de cei doi copii. Atât din declaratiile martorilor, cât si din înscrisurile depuse rezulta ca reclamanta a contribuit financiar la întretinerea acestora si i-a vizitat pe copii dupa plecarea din tara, petrecând diverse perioade de timp cu acestia.

În conditiile în care  fiecare dintre parinti solicita stabilirea la el a domiciliului minorilor, instanta de recurs apreciaza ca este în interesul copiilor ca domiciliul acestora sa fie stabilit la mama, tinând seama de vârsta acestora, de interesul lor de a fi crescuti împreuna si de faptul ca mama fiind în prezent casatorita, este în masura sa ofere un climat familial corespunzator unei dezvoltari armonioase a acestora.

Având în vedere aceste aspecte, se apreciaza ca în mod gresit au retinut atât prim a instanta cât si instanta de apel  ca este în interesul copiilor de a li se stabili domiciliul la tata. Motivarea instantei de apel este, de asemenea, contradictorie întrucât, pe de o parte retine ca reclamanta nu a facut dovada conditiilor pe care le ofera în Germania si, pe de alta parte, retine ca nu este în interesul minorilor sa ramâna în continuare la bunicii materni.

Fata de cele ce preced, constatând ca în cauza sunt incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila (hotarârea cuprinde motive contradictorii) si de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila (hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii sub aspectul aprecierii notiunii de „interes” al copiilor în sensul art. 100 Codul familiei), instanta de recurs a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat în tot decizia atacata, în sensul admiterii apelului declarat de aceasta împotriva hotarârii primei instante. În consecinta, în temeiul art. 296 Cod procedura civila, raportat la art. 100 din Codul familiei si art. 42 si urm. din Codul familiei, instanta de recurs a admis actiunea introductiva si a stabilit domiciliul minorilor la mama reclamanta, iar în temeiul art. 94 Codul familiei, pârâtul va fi obligat sa contribuie la întretinerea minorilor cu suma de 800.000 lei lunar, pâna la majoratul acestora, luându-se ca baza de calcul veniturile realizate de acesta de la locul de munca. Totodata, actiunea reconventionala formulata de pârât va fi respinsa.

Domenii speta

Spete similare