Restituire imobil in echivalent banesc

Dosar  nr. xxxx/40/2009  -  Fond -

- Legea  nr. 10/2001  -

 R  O  M    N  I  A

TRIBUNALUL  BOTOŞANI  –  SECŢIA  CIVILĂ

Şedinţa  publică din  data de 28  Ianuarie 2010

SENTINŢA  CIVILĂ NR.  86

Pe rol judecarea cererii formulată potrivit  prevederilor Legii  nr. 10/2001, de reclamanta I. A., în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, Prefectura judeţului Botoşani, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată - Botoşani,  Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Bucureşti şi  Autoritatea Naţională  pentru restituirea  proprietăţilor  -  Bucureşti.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se prezintă  reclamanta I. A. asistată de avocat L. D.,  lipsind  toate  celelalte  părţi.

S-a  făcut referatul cauzei de  către  grefierul de şedinţă acesta  învederând că procedura de citare a părţilor este legal  îndeplinită,  după care  se constată că s-a  primit la dosar, prin intermediul  registraturii, un punct de vedere  scris de pârâta  Prefectura  judeţului  Botoşani.

La rândul său, avocat L. D. prezintă instanţei delegaţia de reprezentare  a  părţii reclamante I. A..

Având cuvântul cu privire la excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani-Secţia civilă, invocată de pârâta  Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, apărătorul părţii reclamante  I. A., avocat L. D., face  precizarea  că înţelege  să solicite  respingerea  acesteia, dosarul  fiind  reţinut  de către  instanţă  în vederea  pronunţării cu privire la excepţia  invocată. 

Totodată, după terminarea şedinţei de judecată, se constată că s-au depus la dosar, prin intermediul registraturii instanţei, cerere de întâmpinare,  în dublu exemplar, formulată în cauză de către pârâta  Primăria comunei Mihăileni,  judeţul Botoşani,  precum şi delegaţia  de reprezentare a acestei unităţi  de către numita C. C..

După deliberare;

T R I B U N A L U L ,

Asupra  cererii  de  faţă,  constată că:

Prin cererea  înregistrată  pe  rol la data  de 04.11.2009 (fila 2-4) reclamanta  a chemat în judecată  pe  pârâţi  solicitând  obligarea  acestora  la  restituirea în echivalent  bănesc  a contravalorii imobilului  moară de porumb  şi grâu şi anexe  ce  a fost  preluat  în mod  abuziv  de Statul Român  în anul 1948,  conform  Dispoziţiei  nr. xxx/2005.

În  drept,  se  invocă dispoziţiile  art.  10,  26,  36 din Legea  nr.  10/2001.

În  motivarea  cererii se arată că:  în fapt,  prin notificarea  nr.  16276/2001 formulată prin Biroul executorului judecătoresc S. G.  a solicitat pârâţilor restituirea în echivalent bănesc a  imobilului  proprietatea  părinţilor  săi defuncţi  M. V.  şi M. E.,  constând  în moară ţărănească de  porumb-grâu-urluială şi  anexe  -  fântână  cu  pompă,  bazin beton pentru apă,  depozit  combustibil  şi gard  de  scândură situat e în comuna  Mihăileni,  judeţul  Botoşani.

Arată că, dovada  acestor  susţineri, o face  cu fişa  industrială  a morii care  atestă  că  autorii săi au deţinut  în proprietate  o moară  în satul  Mihăileni  cu o capacitate  de  250  kg., cu o suprafaţă construită de  90  m.p.

Că, după apariţia Legii nr. 10/2001 a notificat Primăria comunei Mihăileni şi Prefectura  judeţului  Botoşani,  solicitând  restituirea  morii şi a anexelor în echivalent bănesc, iar prin Dispoziţia nr. xxx/30.11.2005  s-a  dispus  de  către  Primăria  comunei Mihăileni, să i se restituie  contravaloarea  imobilului  în echivalent  bănesc,  aspect  cu care  reclamanta  a fost de  acord.

Din anul 2005 şi până în prezent  nici una  dintre  pârâte  nu a  contestat  această dispoziţie  în termen legal,  astfel încât  această  dispoziţie nr. xxx/2005 a devenit  irevocabilă.

În mod  nelegal  însă,  la  doi ani de la  data  emiterii acestei dispoziţii Primăria comunei Mihăileni emite o altă dispoziţie nr.  xxxx/2007  ce  i s-a comunicat  mie  prin adresa  nr.  334/08.2008  prin care  îmi  revocă  Dispoziţia nr.  xxx/2005 pe motivul  că  sunt  renunţătoare  la  succesiunea după  defunctul  meu  tată  M. V..

Însă,  potrivit  art. 4 aliniat 3 din Legea  nr. 10/2001,  în varianta  modificată şi  în vigoare  la data emiterii acestei dispoziţii cererea  de restituire  are valoarea  de  acceptare  a succesiunii  pentru bunurile  a  căror restituire  se solicită în temeiul  dispoziţiilor  Legii nr. 10/2001,  iar  legea  în acea  variantă nu excludea  de la succesiune moştenitorii renunţători.

Astfel, arată reclamanta  că,  prin sentinţa  civilă nr.  600 din data  de  10.04.2008  pronunţată  în dosar  nr.  xxx/40/2008  al Tribunalului  Botoşani rămasă irevocabilă prin Decizia  Înaltei Curţi de  Casaţie  şi Justiţie  Bucureşti s-a dispus  anularea Dispoziţiei nr.  xxxx/2007  emisă de  Primăria  comunei Mihăileni ca nelegală şi menţinerea Dispoziţiei nr. xxx/30.11.2005. 

Mai arată reclamanta  că,  s-a  adresat  şi la  data de  14.01.2009  cu o nouă adresă Primăriei Mihăileni pentru punerea  în executare  a dispoziţiei  şi Autorităţii Naţionale de Restituire  a  Proprietăţii de la care  însă  nu a primit  nici un răspuns.

Că,  este  o persoană în vârstă,  bolnavă,  ce  a  suferit  de  pe urma faptului că tatăl  său a fost considerat  chiabur, că a  fost  împiedicată  să urmeze  o şcoală,  fiind  agresată  şi maltratată  de  autorităţile  comuniste  care  au dus  un adevărat  război  psihologic împotriva  sa,  iar  urmările  se văd  acum, în prezent,  fiind  bolnavă  de cancer,  zilele fiindu-i  numărate.

Susţine reclamanta  că, este suficientă suferinţa sa şi  a părinţilor  săi care  au decedat înainte  de  vreme  datorită nedreptăţilor  şi umilinţelor la care am  fost  supuşi de  către  autorităţile  comuniste  care  ne-au  confiscat  singurul mijloc de trai de la acea  vreme, o moară care  le  asigura  hrana  zilnică şi pentru  care  nu au fost despăgubiţi nici până  în prezent.

La  cerere  s-au ataşat  înscrisuri  (fila 5 – 33).

Pârâta  Autoritatea Naţională pentru  Restituirea  Proprietăţilor  a formulat  întâmpinare (filele  41 – 44) prin care  a invocat:

1.  excepţia  necompetenţei  materiale  a Tribunalului  Botoşani de  soluţionare  a cererii  reclamantei  şi

2.  excepţia  prematurităţii  cererii reclamantei.

Se motivează că:  în fapt,  prin  cererea  introductivă de instanţă, reclamanta a  chemat  în judecată Primăria  comunei Mihăileni,  Prefectura  judeţului Botoşani, Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Botoşani, Comisia Centrală  pentru  Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea  Naţională  pentru Restituirea  Proprietăţilor,  pentru ca prin hotărârea  ce  se va pronunţa  să fie  obligate  pârâtele  la  restituirea  în echivalent  bănesc  a  contravalorii imobilului  moară,  conform Dispoziţiei  nr.  xxx/2005.

Cu privire  la  excepţia  de  necompetenţă materială a instanţei investită cu soluţionarea  pricinii,  a  învederat  instanţei  că:

Cererea de chemare în judecată  formulată  de  către  reclamantă se  îndreaptă  împotriva  unei autorităţi  aparţinând  administraţiei  publice  centrale  şi  anume  Autoritatea  Naţională  pentru Restituirea  Proprietăţilor, invocând în acest sens dispoziţiile art. 1 aliniatul 1 din Hotărârea  Guvernului  nr.  361/2005, modificată şi completată.

În atare  context,  s-au menţionat  şi prevederile art.  3  punctul  1  din Codul de Procedură civilă, soluţionarea  cererii de chemare  în judecată  formulată  de  către reclamantă împotriva  Autorităţii Naţionale  pentru  Restituirea  Proprietăţilor fiind  de  competenţa  Curţii  de  Apel - Secţia  de  Contencios  Administrativ.

Pe  fond,  se  solicită respingerea acţiunii,  ca  neîntemeiată, pentru următoarele  considerente:

În cadrul procedurii administrative  reglementată  prin  Titlul  VII din Legea  nr.  247/2005, cu modificările  şi completările  ulterioare,  sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor,prevăzută de  dispoziţiile  art. 16  aliniatul 1  şi 2  Capitolul  V  Titlul VII, modificat şi completat  prin O.U.G.nr. 81/2007,  - etapa  analizării  dosarelor de  către  Secretariatul  Comisie Centrale  sub aspectul  posibilităţii  restituirii în natură  a  imobilului  ce  face  obiectul  notificării şi - etapa  evaluării,  etapă în care,  dacă supă analizarea  dosarului se  constată că,  în mod  întemeiat  cererea  de  restituire  în  natură a  fost respinsă,  dosarul va  fi transmis evaluatorului  sau  societăţii de  evaluatori desemnate,  în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura  finalizându-se  prin emiterea  de  către  Comisia  Centrală  a  deciziei  reprezentând  titlul de  despăgubire  şi valorificarea  acestui titlu  în condiţiile prevăzute  de  punctul  26  din O.U.G.  nr.  81/2007,  prin care  este  introdus, în cuprinsul  Titlului VII  din Legea  nr.  247/2005,  Capitolul  V Indice  1,  Secţiunea  I, intitulată  ,,Valorificarea  titlurilor  de  despăgubire”.

Se subliniază că,  etapa  transmiterii şi înregistrării  dosarelor  a fost parcursă în ceea  ce  priveşte  dosarul  privind  acordarea  de  măsuri reparatorii în favoarea  reclamantei,  în sensul că dosarul aferent  Dispoziţiei  nr. xxx/2005,  a  fost transmis  de  Primăria  comunei Mihăileni,  judeţul  Botoşani,  în calitate  de  entitate  notificată, fiind  înregistrat la  Secretariatul  Comisiei Centrale  sub numărul  xxxx/CC.

Se mai arată că,  dosarul sus amintit,  a fost analizat  în privinţa legalităţii  respingerii cererii de  restituire  în natură a  imobilului  notificat  în  condiţiile Legii  nr. 102001 de  către  reclamantă, analiză  în urm a căreia  s-a  constatat  următoarea  stare  de fapt:

- prin notificarea  nr. xxx/2001 depusă  în baza  Legii nr. 10/2001, petenta a solicitat despăgubiri băneşti, pentru imobilul moară, situat în comuna Mihăileni, judeţul  Botoşani;

- prin dispoziţia  nr. xxx/2005,  emisă de  s-au propus  măsuri reparatorii în echivalent  pentru imobilul  moară de porumb  şi  grâu  notificat;

- potrivit  certificatului  de  moştenitor  nr. xxx/11.11.1968,  doamna  M. I. A.  este  renunţătoare  după defunctul  fost proprietar  M. V. de  la  care  a fost  preluat  imobilul.

Totodată, se învederează instanţei prevederile art. 4.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind  regimul  juridic  al unor imobile  preluate  în mod  abuziv în perioada  6 martie  1945-22 decembrie  1989,  aprobate  prin H.G.  nr.  498/18.04.2003, potrivit  cărora  succesibilii  renunţători nu beneficiază de prevederile legii, recunoscându-se valabilitatea  renunţării exprese  a unui sau a unora  dintre  succesori,  urmând  ca  de  cota care  a  făcut obiectul  renunţării exprese să profite  succesibilii acceptanţi împreună cu cei  neacceptanţi notificatori,  care  au fost repuşi de drept,  în termen.

Se arată că,  aceste aspecte  legale  sunt  preluate şi în H.G.  nr. 250/07.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare  unitară a Legii nr.10/2001, republicată în monitorul Oficial nr.  227/03.04.2007, întreaga  documentaţie transmisă Comisiei  Centrale  pentru Stabilirea  Despăgubirilor  ce  a stat la  baza  soluţionării notificării nr.  xxx/2001 fiind remisă Primăriei comunei  Mihăileni,  în vederea  reanalizării acesteia.

Cu privire la etapa evaluării, se  susţine faptul că această etapă este  condiţionată de clarificarea aspectelor mai sus menţionate  în dosar nr. xxxx/CC precum şi după retransmiterea acestuia de către entitatea notificată, în speţă Primăria comunei Mihăileni, judeţul Botoşani, şi că, după completarea dosarului, acesta va fi transmis la evaluator în vederea  întocmirii lucrării de specialitate  (raportul  de  evaluare). 

Se precizează,  de asemenea,  că,  după completarea  dosarului,  acesta va fi  transmis  în vederea  întocmirii lucrării de  specialitate  (raportul de evaluare).

În concluzie, se subliniază  faptul că, în  cauza  dedusă judecăţii,  Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu Autoritatea  Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor va  emite  decizia reprezentând  titlul  de despăgubire, această entitate având  obligaţia de a respecta  anumite  principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările  şi completările ulterioare, între  care  şi cel al acordării unor despăgubiri  juste  şi echitabile  în raport cu practica jurisdicţională  internă şi internaţională  (a se vedea în acest sens dispoziţiilor  art.  4  Titlul  VII  din Legea nr. 247/2005),  motiv  pentru  care  se  apreciază  că cererea  de  chemare în judecată  formulată  de  reclamantă  ca  fiind  neîntemeiată.

Cu privire  la  solicitarea  reclamantei la plata  despăgubirilor, se arată că,  în baza  deciziilor conţinând  titlul de despăgubire  emis  de  către  Comisia Centrală şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea  Naţională pentru  Restituirea  Proprietăţilor  va emite  un titlul  de  conversie şi/sau un titlu de plată, potrivit dispoziţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007,  în acest sens  menţionându-se  prevederile  art. 3 litera  h  Titlul VII din Legea  nr.  247/2005,  aşa  cum a fost  modificat şi completat prin O.U.G.  nr.  81/2007,  potrivit  cărora  ,,titlurile  de plată sunt  certificate  emise de Autoritatea  Naţională pentru  Restituirea  Proprietăţilor,  în numele  şi pe seama  statului  român,  care  încorporează drepturile de  creanţă ale  deţinătorilor  asupra  statului român, de  a primi, în numerar o sumă  de maxim  500.000 lei”. 

Se arată că reclamanta  nu este titulara unei decizii  conţinând  titlul de  despăgubire,  întrucât  procedura  administrativă prevăzută de Titlul VII  din Legea  nr. 247/2005 nu este  finalizată , aşa încât  nu poate  fi parcursă procedura referitoare  la  valorificarea titlului de  despăgubire,  conform prevederilor Capitolului V  indice  1, Titlul VII  din  actul normativ amintit,  capitol introdus prin O.U.G. nr.  81/2007,  aşa  încât  se  apreciază ca fiind prematur introdusă cererea reclamanta  privind plata  despăgubirilor. 

Reclamanta a răspuns la această întâmpinare prin  nota  de  apărare  de la  filele  54-55  prin care arată  că:

Primăria Mihăileni, judeţul Botoşani, entitate investită cu soluţionarea notificării, a emis dispoziţia numărul xxx din data de  30.11.2005, prin care  se acordă despăgubiri  în echivalent  bănesc în condiţiile Legii nr. 247/2005, deoarece  imobilul nu poate  fi restituit în natură, fiind  în prezent  demolat. 

Această  dispoziţie numărul xxx din data  de  30.11.2005  a  fost  completată  şi întărită prin dispoziţia  nr.  xxx  din data  de  22.10.2009,  dată de  către  aceiaşi primăria,  urmare  a reanalizării  dosarului  notificării,  cerută de C.C.S.D.  Bucureşti  din cadrul  A.N.R.P.,  prin care  îşi  însuşeşte şi dispune aplicarea  Decizii  nr.  4901 din data  de  27.04.2009  irevocabilă, dată  de Înalta  Curte  de  Casaţie  şi Justiţie  a României, în soluţionarea  notificării nr. 16276 din data  de  09.11.2001,  cu precizările  conforme art.  4, aliniatul 3  din Legea  nr. 10/2001,  din care rezultă că cererea  de  restituire  a  unui imobil,  are valoarea de  acceptare  a succesiunii pentru bunurile  a  căror  restituire  se  solicită în temeiul  acestei legi. 

Se mai arată că, în raport de dispoziţiile acestui text,  reclamanta  a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii, pe care şi l-a  manifestat prin notificarea  formulată,  situaţie  în care  nu se  poate  reţine că a  fost  renunţătoare  la  succesiunea  privind  bunurile  ce cad sub incidenţa  Legii nr. 10/2001 şi  care  au aparţinut  defunctului său tată,  M. V..

Fiind supusă continuării  unei asemenea  tracasări şi tergiversări  nepermis de mult, am acţionat în judecată ANRP, în temei legal la  Tribunalul Botoşani,  ca primă instanţă în  raza teritorială căreia  se  află imobilul  notificat, solicitând  aplicarea  prevederilor legale  pentru cazul  în speţă,  ca  prin hotărârea  se  va  da, să dispună soluţionarea  despăgubirii  pentru imobilul  moară  ţărănească ce a  fost notificat  în anul  2001.

În privinţa  procedurii de parcurgere  a etapelor  de soluţionare  a notificării, respectiv  transmiterea  şi înregistrarea  dosarului,  respingerea  cererii de  restituire în natură,  efectuarea evaluării,  toate  acestea  au fost îndeplinite din anul 2005, etapa  de emitere  a titlului de  despăgubire la  CCSD -  trenând  iată  până  în anul  2010. 

Raportul de evaluare  a  fost întocmit  de expert autorizat de Ministerul  Justiţiei,  pentru întreg imobilul moară ţărănească, ca  un tot  unitar, aşa  cum a existat în momentul  confiscării,  alcătuit din forţă motrică, utilajul tehnologic pentru  măciniş, clădirea  ce  adăpostea acestea, împreună cu anexele specificate  în fişa industrială  morii şi inventarul  aferent  nr.  xxxx, împreună cu anexele specificate în fişa industrială a morii şi inventarul aferent  numărul  xxxx din data  de  27.10.1948,  urmând  ca  ANRP  să-l  revadă,  să reţină totalul  valoric al despăgubirii  rezultat,  să-l reactualizeze în anul 2010, cu rata  inflaţiei conform datelor  furnizate de Institutul  Naţional de Statistică (fişa  industrială a  morii şi raportul de  evaluare  se  află  ataşat  în  dosar).

De asemenea, se mai arată că, nu este  prematur emiterea  titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea  Despăgubirilor aşa cum s-a  motivat  în întâmpinare, ci dimpotrivă  întârziată  destul de  mult  aplicarea  acestei proceduri.

Se mai arată că, natura daunelor pricinuite şi suferite  prin preluarea imobilului moară ţărănească sunt pretinse şi enumerate  pe categorii, daune materiale, daune materiale, daune  pentru  lipsă de  folosinţă şi privare  de  proprietate, la care  se adaugă  prejudiciul moral suferit şi cheltuielile de judecată  angajate în cuantumurile  calculate  ce  sunt  înscrise în memoriul  depus  la  instanţă spre aprobare întrucât  ANRP  dispune  numai pentru  daunele materiale.

Mai arată reclamanta că, nu s-a emis nici un act pe cale  administrativă în care să fie lezată  în dreptul  revendicării imobilului, care  să facă  obiectul  atacării în contencios  administrativ la  Curtea  de  Apel.

Pentru probarea pretenţiilor  reclamanta  a depus  la  dosar un raport de evaluare  extrajudiciară  (filele  72-76) şi evaluări efectuate  la nivelul  instituţiilor  competente  (filele  77, 78).

Pârâta  Autoritatea  Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor  a formulat concluzii asupra  apărărilor sale la  filele  81 - 84  dosar,  prin care  se  subliniază că:

În susţinerea  excepţiei invocate,  învederăm  onoratei  instanţe  că cererea  de  chemare în judecată  formulată de către  reclamante  în contradictoriu cu Autoritatea  Naţională pentru  Restituirea  Proprietăţilor, prin care  solicită  obligarea  pârâtei  la  restituirea  în echivalent  în echivalent bănesc  a  contravalorii imobilului  moară,  conform  Dispoziţiei  nr. xxx/2005  este  îndreptată  împotriva  administraţiei  publice  centrale şi anume  Autoritatea  Naţională  pentru Restituirea  Proprietăţilor.

Astfel,  în cuprinsul art. 1 aliniatul 1 din Hotărârea  Guvernului nr.  361/2005, aşa  cum a fost  modificată şi completată prin H.G.  nr.  1068/2007 se arată că ,,Autoritatea Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor, denumită în continuare Autoritatea, este  organ de  specialitate  al administraţiei  publice  centrale,  cu personalitate  juridică”,  context  în care  se  invocă şi dispoziţiile  art. 3  punctul  1  din Codul de  procedură civilă.

Pe  fond, se  apreciază că solicitarea  reclamantei privind  restituirea  în echivalent  bănesc  a contravalorii  imobilului moară,  conform  Dispoziţiei nr. xxx/2005, ca neîntemeiată  pentru următoarele  considerente:

Dosarul mai sus  amintit, a  fost analizat  în privinţa  legalităţii  respingerii  cererii de restituire  în natură a imobilului notificat  în condiţiile Legii nr. 10/2001  de  către  reclamantă, analiză în urma căruia s-a  constatat următoarea  stare  de fapt: prin notificarea  nr.  xxx/2001  depusă în baza  Legii nr. 10/2001,  petenta  a solicitat despăgubiri  băneşti pentru imobilul  moară, situat în comuna  Mihăileni,  judeţul  Botoşani, prin dispoziţia  nr.  xxx/2005  s-au propus măsuri  reparatorii pentru imobilul  moară de porumb şi grâu notificat, potrivit certificatului de moştenitor nr. xxx/11.11.1968,  reclamanta  M. I. A.fiind renunţătoare  după defunctul  fost proprietar  M. V.  de a care  a  fost preluat  imobilul.

Se arată că,  potrivit  prevederilor  punctului 4.6.  din Normele  metodologice de  aplicare  unitară a  Legii nr. 10/2001  privind  regimul juridic  al  unor  imobile preluate  în mod  abuziv  în perioada 6 martie  1945-22 decembrie  1989 aprobate  prin H.G.  nr.  498/18.04.2003,  potrivit  cărora succesibilii renunţători nu beneficiază de  prevederile  legii, recunoscându-se  valabilitatea  renunţării exprese  a  unuia  sau a unora  dintre  succesori, urmând  ca  de  cota  care  a făcut  obiectul  renunţării exprese  să profite  succesibilii acceptanţi  împreună cu cei neacceptanţi notificatori,  care  au fost  repuşi în drept  în termen.

Astfel, întreaga documentaţie transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea  Despăgubirilor  ce a  stat la  baza  soluţionării notificării nr. xxx/2001 a  fost  remisă Primăriei  comunei  Mihăileni, în vederea  reanalizării şi că, până la data formulării concluziilor scrise, dosarul  reclamantei  nu a  fost retransmis  Secretariatului Comisiei Centrale  pentru Stabilirea  Despăgubirilor.

Cu privire la excepţia prematurităţii solicitării reclamantei  privind plata  despăgubirilor ce  li se  cuvin, se  subliniază faptul că,  în baza  deciziilor conţinând  titlul de despăgubire emise  de  către  Comisia  Centrală  şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea Naţională pentru  Restituirea  Proprietăţilor va  emite  un ordin de  conversie  şi/sau titlu  de  plată,  potrivit dispoziţiilor  prevăzute  de  O.U.G.  nr. 81/2007, în acest sens  fiind menţionate  şi prevederile  art.  3 litera  h  din Titlul  VII  din Legea  nr. 247/2005,  aşa  cum a  fost modificat şi completat  prin O.U.G.  nr.  81/2007. 

Reclamanta  nu este titulara  unei decizii  conţinând titlul de  despăgubire,  întrucât  procedura  administrativă prevăzută de  Titlul  VII  din Legea  nr.  247/2005 nu este finalizată pentru considerentele  prevăzute  mai sus, astfel că nu poate fi parcursă  procedura referitoare  la  valorificarea titlului  de  despăgubire, conform  prevederilor Capitolului V  indice 1,  Titlul  VII din  actul  normativ  amintit,  capitol  introdus  prin O.U.G.  nr.  81/2007,  motiv  pentru care  apreciem solicitarea reclamantului privind aplicarea  despăgubirilor aferente  terenului  notificat ca  fiind  prematur  introdusă.

Despre aspectele privitoare la restituirea documentelor comunică  şi Prefectul  în nota  de la  filele  85-86  precum  şi Primăria  comunei Mihăileni, prin  întâmpinarea depusă după şedinţa finală de  dezbateri asupra excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului  Botoşani de a soluţiona  cererea  în despăgubiri  formulată  de  reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

În baza art. 137 Cod procedură civilă,  soluţionând  cu prioritate această unică excepţie dintre cele  invocate  de pârâta  Autoritatea  Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor,  ce  face  de prisos  cercetarea  fondului în contradictoriu cu partea  respectivă,  instanţa  reţine  că atât  legea  specială - Titlul VII  din Legea  nr. 247/2005  cât  şi  normele  de  competenţă  generală - art.  3  punctul  1  Cod procedură civilă - dau  litigiile având  ca  obiect  pretenţii faţă de  organele  de  specialitate  ale  administraţiei  publice  centrale  în competenţa  de  soluţionare  a Curţii de  Apel  ca  prima  instanţă,  astfel  că în privinţa acestei pârâte, cererea reclamantei urmează a fi declinată corespunzător, urmând ca restul cererii, formulată în contradictoriu cu alţi  pârâţi: Primăria Mihăileni, Prefectura  judeţului  Botoşani,  Comisia  pentru  Stabilirea  dreptului de  proprietate privată Botoşani  şi Comisia  Centrală  pentru stabilirea  despăgubirilor Bucureşti  să fie  disjunsă şi să fie  repusă pe rol.  Cu ocazia  judecăţii  se va  pune  în discuţia  părţilor  excepţia  lipsei calităţii  procesual pasive  a  acestor  pârâte,  pe care  instanţa  o invocă din oficiu,  asupra căreia  părţile u posibilitatea  de  a se apăra la  termenul pentru care  se  vor  cita  cu această menţiune:  25.02.2010. 

Pentru  aceste motive;

În numele legii;

D I S P U N E  :

Admite excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Botoşani invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor -  Bucureşti,  cu sediul în municipiul  Bucureşti,  sector  1, Strada  Calea  Florească,  nr. 2002,  Bucureşti,  şi,  în consecinţă:

Declină  competenţa de soluţionare  a cererii de obligare la plata despăgubirilor formulată de reclamanta I. A., din municipiul Iaşi,  Aleea  X,  nr.  Y,  judeţul Iaşi, în  contradictoriu cu această pârâtă în favoarea Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ.

Cu drept  de  recurs în termen  de  5  zile  de  la pronunţare.

Disjunge  cererea  de despăgubiri  formulată de reclamantă  în contradictoriu  cu  restul  pârâtelor:

- Primăria  comunei  Mihăileni, judeţul  Botoşani;

- Prefectura  judeţului  Botoşani, judeţul  Botoşani;

-  Comisia pentru stabilirea dreptului de  proprietate  privată  Botoşani, judeţul  Botoşani;

- Comisia Centrală pentru stabilirea  despăgubirilor  Bucureşti,  cu sediul în municipiul Bucureşti,  sector  5,  Palatul Parlamentului,  strada  Izvor,  nr. 2-4,  Bucureşti.

Repune  pe rol cauza disjunsă pentru:

- a se comunica  reclamantei  întâmpinarea  depusă de  pârâta  Primăria  comunei  Mihăileni, 

- a se discuta excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive  în cauză  a pârâtelor  din cauza  disjunsă,  excepţie  invocată  din oficiu.

Se fixează termen de  judecată la data de  25.02.2010.

Se citează reclamanta şi pârâtele cu adresă  (ori menţiune inserată în citaţie)  de a se apăra la termen  faţă de excepţie.

Pronunţată  în şedinţa  publică din data de 28  ianuarie  2010. 

 PREŞEDINTE, GREFIER,

10

Domenii speta

Spete similare