Fond funciar. constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate. legitimitatea interesului.

Decizie 275/R din 29.09.2004


FOND FUNCIAR. CONSTATAREA NULITĂŢII

ABSOLUTE A TITLULUI DE PROPRIETATE.

LEGITIMITATEA INTERESULUI.

De art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991 beneficiază

membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă

de producţie sau cărora le-a fost preluat în orice mod terenul de

către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii

acestora. Aceleaşi persoane justifică şi interesul de a solicita

desfiinţarea oricărui act de natură a le afecta dreptul la care au

vocaţie, respectiv acela de a li se restitui terenurile preluate de

către stat într-una din modalităţile prevăzute de lege.

Dacă reclamantul nu a făcut cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate nici în nume propriu şi nici în calitate de

moştenitor, nu poate justifica nici un interes legitim în

promovarea unei acţiuni în desfiinţarea titlului de proprietate

emis în baza Legii nr.18/1991.

(Decizia civilă nr.275/R din 29 septembrie

2004 a Curţii de Apel Piteşti).

 

Judecătoria a admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat nulitatea

absolută atât a  titlului de proprietate eliberat pe numele autorului pârâţilor

pentru suprafaţa de 4,89 ha., cât şi a întregii operaţiuni de reconstituire a

dreptului de proprietate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în

mod greşit comisia locală a înaintat documentaţia de eliberare a titlului de

proprietate doar pe numele autorului pârâţilor, deoarece autorul comun al

reclamanţilor şi al tatălui pârâţilor a întocmit un partaj de ascendent în anul

1947, care şi-a produs efectele la data decesului acestuia în anul 1950, chiar

dacă terenurile au rămas în evidenţa agricolă a autorului pârâţilor, întrucât

fraţii acestuia îşi aveau domiciliile în alte localităţi.

S-a mai reţinut că înscrierea întregului teren în C.A.P. de către

autorul pârâţilor nu înlătură efectele partajului de ascendent, iar cererea de

reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către acesta este

incompletă (nu indică calitatea de moştenitor, împrejurarea că există şi alţi

moştenitori ai aceluiaşi autor comun) şi a dus la încălcarea drepturilor

celorlalţi moştenitori şi la reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate

doar pe numele acestuia.

Pârâţii au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în

sensul că autorului lor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru

terenurile primite prin partajul de ascendent, respectiv 3,14 ha., precum  şi 

asupra celor primite de zestre de către soţia sa.

Apelul a fost respins ca nefondat de Tribunalul Vâlcea prin decizia

civilă nr.969 din 3 octombrie 2003, pe baza aceloraşi considerente avute în

vedere de instanţa de fond, considerente însuşite şi de instanţa de apel.

Recursul pârâţilor, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi 10 Cod

procedură civilă şi vizând încălcarea dispoziţiilor art.8 şi 9 din Legea

nr.18/1991, a fost admis de Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 275/R din

29 septembrie 2004.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că, de art.8 alin.2 din Legea

nr.18/1991 beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în

cooperativa agricolă de producţie sau cărora le-a fost preluat în orice mod

terenul de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii

acestora. Aceleaşi persoane justifică şi interesul de a solicita desfiinţarea

oricărui act de natură a le afecta dreptul la care au vocaţie, respectiv acela de a

li se restitui terenurile preluate de către stat într-una din modalităţile

prevăzute de lege.

Reclamanţii nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de

proprietate nici în nume propriu şi nici în calitate de moştenitori ai autorului

comun, de aceea nu justifică  un interes legitim în promovarea unei acţiuni în

desfiinţarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 pe numele

autorului pârâţilor, în nume propriu şi nu în calitate de moştenitor al autorului

comun.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere şi dispoziţiile art.137 alin.1 Cod

procedură civilă, potrivit cărora instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra

excepţiei, instanţa a găsit de prisos cercetarea în fond a pricinii,

neimpunându-se analizarea celorlalte apărări invocate de părţi