Închiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. efecte. radierea.

Decizie 122/R-C din 18.02.2005


ÎNCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII

JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI. EFECTE.

RADIEREA.

În măsura în care condiţiile impuse de art.130 din

Legea nr.64/1995 sunt îndeplinite, judecătorul sindic

poate dispune închiderea procedurii chiar dacă nu s-a

executat încă hotărârea pronunţată în temeiul art.137 din

acelaşi act normativ.

În ce priveşte radierea într-o astfel de situaţie, ea a

fost dispusă fără nici un suport legal şi de aceea măsura se

impune a fi înlăturată.

(Decizia nr.122/R-C din 18 februarie 2005)

Faţă de debitoarea S.C. „H” S.R.L. Rm.Vâlcea, Tribunalul Vâlcea

a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar la 24

noiembrie 2003 a dispus şi trecerea la faliment, dizolvarea societăţii şi

numirea unui lichidator.

Pe parcursul desfăşurării procedurii s-a pronunţat o hotărâre

judecătorească prin care administratorul falitei a fost obligat să plătească

acesteia în condiţiile art.124 (actual 137) din Legea nr.64/1995, suma de

51.006.527 lei.

La 3 decembrie 2004, prin sentinţa nr.1147/F, acelaşi judecător al

tribunalului a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare şi a

falimentului, radierea debitoarei şi achitarea onorariului către lichidator din

fondul prevăzut de art.4 din Legea nr.64/1995, apreciind că sunt îndeplinite

cerinţele art.130 din această lege.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea D.G.F.P.

Vâlcea, cale de atac ce a fost admisă de instanţa de control judiciar, care a

modificat în parte sentinţa în sensul înlăturării măsurii radierii cu menţinerea

însă a celorlalte dispoziţii.

Curtea de Apel Piteşti a reţinut pentru a statua astfel că, potrivit

art.130 din Legea nr.64/1995, atunci când nu există bunuri în averea

debitorului ori acestea sunt  insuficiente pentru a acoperi cheltuielile

administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele

corespunzătoare, judecătorul sindic va închide procedura.

O astfel de măsură este justificată de faptul că, dacă s-ar continua

o astfel de procedură, ea ar fi numai o sursă de cheltuieli administrative ce nu

pot fi acoperite prin lichidarea unor active şi oricum, creditorii nu ar obţine

acoperirea, nici măcar în parte, a creanţelor lor. Suportarea acestor cheltuieli

din fondul special de lichidare nu are justificare legală,  întrucât dispoziţiile

art..4 din Legea nr.64/1995 permit folosirea acestui fond atunci când nu

există în patrimoniul falitei „disponibilităţi” băneşti. Nu se are în vedere

situaţia în care nu există nici un fel de active în patrimoniul falitei, iar folosirea

fondului ar fi total neeconomic.

Legiuitorul a avut în vedere situaţia în care împotriva unui

membru al organului de conducere s-a obţinut un titlu executoriu, care însă,

pentru moment nu poate fi adus la îndeplinire (de cele mai multe ori datorită

stării de insolvabilitate şi a persoanei fizice) statuând că „după închiderea

procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi depuse

într-un cont bancar distinct, la dispoziţia judecătorului sindic, pentru

distribuirea acestor sume în condiţiile legii” (art.140).

Este adevărat că, de principiu, cu ocazia închiderii procedurii toate

persoanele angrenate în aceasta sunt descărcate de îndatoriri cu privire la

procedură (art.135), regulă de la care există însă excepţii, una fiind cea la care

se referă dispoziţiile art.140 alin.2 din cap.IV, ce priveşte tocmai răspunderea

membrilor organelor de conducere.

În ceea ce priveşte radierea dispusă de judecătorul sindic, aceasta

este lipsită de suport legal. Secţiunea a 8-a privind închiderea procedurii,

reglementează mai multe situaţii în care aceasta poate interveni, dar nu pentru

toate s-a prevăzut ca o consecinţă şi radierea societăţii. Acolo unde legiuitorul

a dorit acest lucru a menţionat-o în mod expres (art.131), iar extinderea

acestor prevederi nu are nici o justificare.

Pentru închiderea întemeiată pe dispoziţiile art..130 din Legea

nr.64/1995, legiuitorul nu a prevăzut ca o consecinţă a acestei dispoziţii şi

radierea societăţii, lucru absolut firesc şi în concordanţă cu dispoziţiile art.140

alin.2 a căror aplicare ar deveni discutabilă atunci când persoana juridică şi-ar

înceta existenţa şi pentru dispoziţiile de lichidare.