Aprecierea instanţei de judecată asupra concludenţei şi utilităţii probelor ce se administrează în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit procedurii speciale stabilite prin art. 6alin. 13 din Legea nr. 1/2000 modificată şi comple...

 Aprecierea instanţei de judecată asupra concludenţei şi utilităţii probelor ce se administrează în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit procedurii speciale  stabilite prin art. 6alin. 13 din Legea nr. 1/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005

Prin decizia civilă nr. 606 din 5 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Civilă în dosarul nr. 4420/317/2006, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată Direcţia Silvică Gorj, împotriva sentinţei civile nr. 4760 din 14.12.2007, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 4420/317/2006.

Pentru a decide astfel, a reţinut şi motivat că, petenţii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 247/2005, pentru o suprafaţă de teren cu vegetaţie forestieră, provenită de la autorii lor, cerere invalidată prin HCJ nr. 4370/13.10.2006,  din probatoriul administrat în cauză de instanţa de fond, în speţă proba testimonială şi expertiză tehnică de specialitate, rezultând fără echivoc îndreptăţirea petenţilor la reconstituire, în indiviziune, pentru suprafaţa de 3,2844 ha, teren cu vegetaţie forestieră, teren care se află în continuarea suprafeţelor agricole, pe care petenţii le au în posesie şi pentru care le-au fost eliberate titluri de proprietate. S-a avut în vedere, prin probele enunţate că, vechiul amplasament este liber, nu a făcut obiectul reconstituirii în favoarea unor terţi.

Criticile aduse în recurs de către recurenta Direcţia Silvică Tg-Jiu, au privit în principal nedovedirea proprietăţii cu înscrisuri doveditoare şi martori pe toate laturile terenului, nedovedirea cu acte de către martorii audiaţi a dreptului de proprietate propriu asupra terenurilor care se învecinează cu suprafaţa în litigiu, nefundamentarea expertizei, probă ce nu a avut la bază acte de proprietate şi care nu poate constitui in consecinţă o dovadă proprietăţii, încălcarea disp. art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care instituie procedura audierii martorilor doar la faţa locului, prin recunoaşterea reciprocă a vecinătăţilor.

Motivele de recurs au fost apreciate ca fiind nefondate, întrucât dovada dreptului de proprietate în lumina dispoziţiilor art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 aşa cum a fost modificată şi completată s-a realizat, cererile de reconstituire fiind însoţite de declaraţiile de recunoaştere reciprocă a limitelor proprietăţii ale proprietarilor terenurilor învecinate celei în litigiu, declaraţii cărora, comisia competentă de aplicare a legilor fondului funciar, nu le-a acordat eficienţa cuvenită, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate.

Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, modificată şi completată, a dat posibilitatea persoanelor care solicită reconstituirea proprietăţii, asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, ca în lipsa actelor de proprietate să facă dovada îndreptăţirii la reconstituire cu declaraţiile martorilor proprietari vecini cu terenul solicitat, dispoziţiile legale menţionate, necondiţionând dovedirea de către aceştia din urmă cu acte a propriilor proprietăţi, o astfel de dovadă echivalând cu o extindere a procesului civil, cu privire la alte persoane, contravenind scopului urmărit de legiuitor, acela al restituirii integrale a proprietăţilor forestiere foştilor proprietari.

În speţă, s-a constatat că, instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a disp. art. 6 din Legea nr. 1/2000, iar sub aspectul probelor ordonate şi administrate,  s-a apreciat că, a manifestat rol activ potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ., stabilind fără echivoc asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, expertiza efectuată în cauză, coroborată cu proba testimonială evidenţiind suprafaţa de teren în litigiu, împrejurarea că, amplasamentul este liber şi poate face obiectul retrocedării, raportul întocmit având la bază concluziile expertului rezultate din deplasarea la faţa locului, schiţele cadastrale, identificarea parcelelor realizându-se prin individualizarea lor, ca dimensiuni, vecinătăţi, amplasament. A fost înlăturată critica ce se circumscrie art. 304 pct. 9 C.pr.civ., reţinându-se că art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, vizează modalitatea în care comisia locală procedează în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, când aceasta se face pe vechile amplasamente, operaţiuni care sunt ulterioare validării dreptului de proprietate în favoarea titularilor, în speţă însă, plângerea referindu-se la greşita invalidare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru petenţi.

Domenii speta

Spete similare