Drept procesual penal. Probe indirecte. Forta probatorie

Drept procesual penal. Probe indirecte. Forta probatorie

Decizia penala nr. 208/21 septembrie 2006

Prin sentinta penala nr. 883/22 mai 2006, Judecatoria Tulcea a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod pr. penala, achitarea inculpatei O.D. pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 180 alin. 1 cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penala achitarea aceleasi inculpate pentru savârsire infractiunii prevazuta de art. 193 cod penal, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 cod pr. penala achitarea aceleasi inculpate pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 205 cod penal.

În baza art. 18 indice 1 cod penal, prima instanta a aplicat inculpatei sanctiunea amenzii administrative în cuantum de 100 lei.

Cererea partii civile privind acordarea daunelor morale a fost respinsa ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca la data de 18 mai 2005 între parti a avut loc o discutie în contradictoriu, pe un ton ridicat, în care s-au imputat de fiecare parte, lucruri ce tineau în exclusivitate de activitatea profesionala.

Pentru ca discutiile erau "aprinse", inculpata s-a adresat la un moment dat partii vatamate spunându-i ca este "sef de rahat". Pentru ca inculpata se afla în bucataria Centrului, l-a amenintat pe sef ca o sa-i arunce cu farfurii în cap si o sa-l bata.

Întrucât partea vatamata îi imputa inculpatei anumite nereguli în activitatea de serviciu, aceasta din urma, sub imperiul furiei, s-a deplasat din bucatarie în sala de mese unde era partea vatamata si a luat un mop din mâinile martorului S.T., ridicându-l asupra partii vatamate.

Dintre parti si martori, singurul care sustine ca a fost lovit, este partea vatamata. Inculpata nega acest lucru, iar martorii nu au perceput în mod direct ce s-a întâmplat în continuare. S.T. s-a retras pe un hol si a închis usa. Martorul S.A. s-a retras pe acelasi hol împreuna cu S.T. A auzit însa pe partea vatamata întrebând pe inculpata "dati în mine?"

Nici unul dintre ceilalti martori nu au perceput incidentul dintre parti, marginindu-se a relata despre neîntelegerile dintre parti derulate de-a lungul timpului si despre împrejurarea ca au auzit de la partea vatamata ca ar fi fost lovita. 

Exista astfel, un dubiu în privinta partii vatamate de catre inculpata, dubiu care nu poate profita decât inculpatei.

S-a mai retinut ca este adevarat ca inculpata a amenintat pe partea vatamata ca-l va bate, ca-i va arunca cu farfurii în cap, dar asa cum partea vatamata a precizat, amenintarile nu i-au creat o stare de neliniste, de teama.

La fel de adevarat este si faptul ca inculpata i s-a adresat partii vatamate spunându-i ca-i "sef de rahat"

S-a avut în vedere împrejurarile în care s-a facut aceasta afirmatie. A rezultat din probatoriul administrat ca între parti a avut loc o discutie aprinsa în care ambele parti s-au imputat nereguli referitoare la activitatea de serviciu. A mai rezultat ca erau nervosi si ca tineau fiecare sa-si impuna punctul de vedere. Din acelasi probatoriu, a mai rezultat ca astfel de discutii au mai existat în trecut între parti, ca fiecare si-a anuntat superiorii fata de neregulile savârsite de celalalt.

În aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca afirmatiile inculpatei "sef de rahat" nu este una dintre acelea care ar putea constitui elementul material al infractiunii de insulta. Tocmai datorita relatiilor preexistente între parti, a provocarii la o astfel de discutie, nu se poate socoti ca afirmatia retinuta mai sus, a fost facuta cu inatentia de a denigra,. De a aduce atingere onoarei partii vatamate. Este o expresie facuta "la nervi" si ca urmare a provocarii inculpatei de catre partea vatamata pe fondul relatiilor de indiferenta ori desconsiderare preexistente.

Relativ la actiunea civila, pornind de la solutiile adoptate în  latura penala, judecatoria a considerat ca cererea de acordare a daunelor morale este nefondata.

Împotriva acestei solutii au declarat recursa O.D. si partea vatamata N.D..

Recurentul partea vatamata apreciaza ca prima instanta a valorificat în mod eronat probele administrate în cauza. Astfel, provocarea retinuta de judecatorie nu se justifica, atâta timp cât partea vatamata a fost cea care a intervenit într-o discutie de serviciu care nu o privea.

De asemenea, în legatura cu lovirea partii vatamate, existau suficiente date în dosar care sa permita instantei confirmarea situatiei de fapt reclamate prin plângerea prealabila.

În sfârsit, partea vatamata critica hotarârea si pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, desi din întreg probatoriul administrat la dosar rezulta ca ea este cea agresata fizic si verbal.

Sub aspectul laturii civile, recurentul parte vatamata, arata ca este o persoana cunoscuta în localitate si ca a suferit, prin faptele inculpatei, o reala vatamare de ordin moral. În consecinta, se impune admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.

Recurenta inculpata critica hotarârea aratând ca prima instanta a retinut în mod gresit ca s-ar face vinovata de comiterea vreunei fapte de gradul celor reclamate de partea vatamata. În realitate, aceasta din urma  este ce care întretine o stare conflictuala atât la serviciu cât si în comunitate.

Ambele recursul sunt fondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

În general, martorii audiati de prima instanta nu au perceput direct incidentul, potrivit propriilor declaratii. Desi o poarte din ei au asistat la discutiile premergatoare conflictului în sine, fiecare dintre ei a lipsit sau s-a îndepartat în momentul în care a avut loc incidentul propriu-zis.

Totusi, chiar în acest context, tribunalul noteaza declaratiile martorului S.A. Acesta a vazut-o pe inculpata luând un mop pe care l-a ridicat în fata partii vatamate. În acest moment martorul s-a îndepartat dar a  auzit zgomotul loviturilor si dialogul dintre parti care indica, în mod clar faptul ca partea vatamata a fost lovita.

Asadar, chiar daca martorul nu vazut incidentul, acesta poate fi "reconstituit" din zgomotele pe care S.A. le-a auzit. Este suficient, din perspectiva probatorie, ca exista un  martor care reproduce sunetele pe care le-a perceput si le poate atribui, fara ezitare, unei anumite manifestari, pentru a avea o imagine a evenimentului în ansamblu. Nu este obligatoriu ca instanta sa-si întemeieze decizia exclusiv pe depozitiile martorilor oculari.

Prin urmare, în opozitie cu opinia exprimata de prima instanta, tribunalul considera ca inculpatul a aplicat lovituri partii vatamate, cu un mop, si ca aceasta fapta întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 180 alin. 1 cod penal.

În consecinta, recursul partii vatamate NDT va fi admis, iar hotarârea va fi modificata în latura penala. Rejudecând, tribunalul va dispune, în temeiul art. 180 alin. 1 cod penal, condamnarea inculpatei O.D. la o pedeapsa de 300 RON amenda.

În ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal, tribunalul constata ca, în cursul procesului a intervenit legea 278/4 iulie 206, care a abrogat norma incriminatorie. În acest context, fapta pentru care s-a solicitat tragerea la raspundere penala nu mai este prevazuta de legea penala. Prin urmare, apelul declarat de inculpata va fi admis, iar solutia în latura penala, cu privire la infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal va fi modificata, în sensul ca se va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b cod penal, achitarea inculpatei O.D. pentru savârsirea infractiunii de insulta.

Cu privire la actiunea civila "atasata" actiunii penale, având ca obiect infractiunea prevazuta de art. 205 cod penal, tribunalul noteaza ca temeiul achitarii atrage aplicabilitatea art. 346 alin. 4 cod penal. Solutia ar fi nefavorabila recurentei, pentru ca ar lasa deschisa  posibilitatea unei actiuni civile separate întemeiata pe raspunderea conflictuala, si de aceea nu poate fi adoptata în recursul inculpatei. Ea este posibila însa în recursul partii vatamate, astfel ca actiunea caii de atac declansate de aceasta va "acoperi" si solutia în latura civila corespondenta infractiunii prevazute de art. 205 cod penal.

Relativ la infractiunea de amenintare, tribunalul constata ca nu este suport probatoriu pentru retinerea faptei ca atare. Rezolvarea adoptata de judecatorie este corecta si va fi mentinuta de tribunal.

În ceea ce priveste acordarea despagubirilor civile solicitate de partea civila, corespondente infractiunii prevazute de art. 180 alin. 1 cod penal, tribunalul considera ca solutia de condamnare, în latura penala, constituie o justa si suficienta pentru prejudiciul de ordin moral cauzat victimei, astfel ca cererea va fi respinsa.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii atacate. Tribunalul va compensa cheltuielile de judecata efectuate de parti în recurs.

Domenii speta

Spete similare