Hotărâre care să ţină loc de act autentic

Prin decizia civilă nr. 254R/9.04.2010 tribunalul a respins ca nefondat recursul, declarat de recurentul pârât N.D. împotriva sentinţei civile nr. 2398/24.11.2009 pronunţată de Judecătoria  Alexandria în contradictoriu cu intimatul reclamant A.V.

A obligat pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub nr. 3898/740/2008 la data de 19 noiembrie 2008, reclamantul A.V. a chemat în judecată personal şi la interogator pe pârâtul N.D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate vânzarea – cumpărarea suprafeţei de 2 ha., teren situat în intravilanul comunei C., judeţul Teleorman, sola 127, parcelele 1 şi 2 cu preţul de 20.000 lei, hotărârea urmând să ţină loc de act de vânzare – cumpărare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la 1 aprilie 2007 a cumpărat de la pârât prin procuratorul acestuia, C.B., suprafaţa de 2 ha. teren intravilan situat în comuna C., judeţul T., parte din suprafaţa de 7 ha. reconstituită în proprietate pârâtului, pentru preţul de 20.000 lei, convenind că vor încheia actul în formă autentică după intabularea dreptului de proprietate al pârâtului dar nu mai târziu de 15 iunie 2007, menţionând că la data încheierii contractului reclamantul a plătit preţul şi a intrat în posesia terenului.

A mai arătat reclamantul că până în prezent nu s-a încheiat actul în formă autentică deşi a trecut demult termenul stipulat, a notificat pârâtul să se prezinte la notariat aşa cum au convenit însă, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 663/2008 încheiat de B.N.P. I. M., acesta nu s-a prezentat nici personal, nici prin mandatar.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din legea nr. 247/2005.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri : precontract de vânzare-cumpărare din 1 aprilie 2007, notificare adresată pârâtului, titlu de proprietate nr. 2200023/2007 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. confirmare de primire, talon Poşta Română din 21 octombrie 2008, adresa nr. 663/2008 emisă de B.N.P. I.M., adresa nr. 320/19648/2008 emisă de C.N.” Poşta Română” S.A., confirmare de primire.

La data de 18.06.2009 pârâtul a depus la dosar întâmpinare la acţiunea reclamantului prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că precontractul încheiat cu reclamantul a fost un act simulat şi încheiat de mandatarul său numai pentru o zi, în vederea ajutării reclamantului să participe la o licitaţie care avea ca obiect vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul său. Preţul contractului nu a fost niciodată plătit, iar pârâtul nu a fost niciodată de acord cu semnarea acestuia, fapt adus la cunoştinţa mandatarului şi a reclamantului.

A mai arătat pârâtul că nu este de acord cu pretenţiile reclamantului, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare, respectiv, preţul nu a fost plătit, terenul nu a intrat niciodată în posesia reclamantului, terenul ce face obiectul precontractului nu este in mod clar identificat şi individualizat, neexistând documentaţie cadastrală de dezmembrare şi nu există intenţia sa de a înstrăina acest teren.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 Cod procedură civilă.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: chitanţa din 06.05.2009, declaraţia privind anularea precontractului de vânzare cumpărare, adresa din 01.07.2007, înştiinţare către O.C.P.I Teleorman, declaraţie autentificată, procura autentificată.

Prin  sentinţa civilă nr. 2398 / 24. XI . 2009 Judecătoria A. a admis acţiunea, a constatat că între  părţi a intervenit vânzarea, respectiv cumpărarea  suprafeţei de 2 ha teren  situat  în intravilanul comunei C., judeţul T., ţinând loc de act  autentic de vânzare – cumpărare.

Instanţa de fond a reţinut că , între părţi, s-a încheiat  o convenţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art . 948 Cod civil , neavând  relevanţă manifestarea ulterioară de voinţă a pârâtului, în sensul  că nu a  intenţionat să vândă acest teren , reclamantul îndeplinindu-şi obligaţia de plată a preţului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul  N. Gh  D., în termen motivat şi timbrat, susţinând următoarele motive:

1.-instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de chemare în judecată, încălcând şi aplicând în mod greşit  legea, conform art . 304 pct . 9 C.p.c în sensul că , a soluţionat cauza fără  a solicita extras de  carte funciară pentru  teren sau certificat de sarcini şi nici certificat de atestare fiscală, terenul  neputând fi astfel identificat .

2.- instanţa i –a înlăturat apărările din întâmpinare, întrucât  precontractul încheiat a fost anulat imediat, a II –a zi, respectiv la 2. 04 . 2007, intimatul ridicând pretenţii  la teren  abia la 20 . X. 2008 .

Consideră de asemenea, că  nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de  act  autentic de vânzare – cumpărare, întrucât preţul nu s-a plătit, terenul nu s-a aflat vreodată în posesia intimatului , terenul  nu a fost identificat, dar neexistând documentaţie cadastrală, nu există intenţia proprietarului de a vinde.

3,- instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând chiar  natura acestuia-motiv prev . de art . 304 pct.  8 C.p.c .

Sub acest aspect, recurentul a arătat că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5  al 2 din titlul X Legea 247 / 2005, tinzând la realizarea dreptului, însă instanţa a admis –o în temeiul art . 111 C.p.c nefiind  însă investită  cu o acţiune în constatarea dreptului .

Concluzionând, s-a  cerut admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În drept, s-au invocat art . 299 şi urm C.p.c, art . 304 c.p.c, 111 c.p.c, Legea 247 /2005 şi 146 /1997.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor aduse , tribunalul constată recursul nefondat , nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiat.

Astfel, deşi recurentul a criticat sentinţa de fond pentru lipsa  extrasului de carte funciară sau a certificatului de sarcini cu privire la  imobilul supus înstrăinării , aşa cum  rezultă din lucrările  dosarului de fond, instanţa a solicitat din oficiu, iar OCPI Teleorman  a înaintat extras de carte  funciară pentru acest imobil ( f.78-79,84-85), deşi pronunţarea unei hotărâri  care să ţină loc de act  autentic de vânzare – cumpărare, nu este condiţionată de existenţa acestui document, iar identificarea şi individualizarea terenului în litigiu, a fost posibilă, în condiţiile în care promitentul – vânzător deţine titlu de proprietate, în care acest teren  este identificat sub numărul  solei şi parcelei.

Al doilea motiv de recurs vizează neîndeplinirea  condiţiilor necesare pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare . Motivul este neântemeiat, aşa cum este neântemeiată şi susţinerea de „anulare” a înscrisului sub semnătură privată încheiat între părţi. Această anulare, denunţare unilaterală,  nu produce efecte juridice, în condiţiile în care convenţia nu a fost”anulată „ de ambele părţi, aşa cum  între ambele părţi s –a încheiat, urmând acelaşi principiu.

Nu s-a făcut dovada nici a  susţinerii de neplată a preţului de către recurent, susţinere înlăturată de asemenea de înscrisul  dintre părţi, din care rezultă că mandatarul recurentului ,  C.  B., a încasat preţul de 20.000 Ron de la promitentul – cumpărător-A. V. iar proba contrara nu a fost facuta.

Cât priveşte lipsa  posesiei, legea nu condiţionează constatarea dobândirii  dreptului de proprietate asupra unui imobil , de aflarea imobilului în posesia promitentului cumpărători, aşa încât nici această critică nu poate  fi primită. De asemenea, câtă vreme convenţia dintre  părţi, nu a fost desfiinţată în nici  unul din  modurile prevăzute  de lege, respectă întocmai condiţiile impuse de dispoziţiile art . 948 Cod civil, nu are relevanţă intenţia recurentului – pârât de a nu mai înstrăina imobilul, aşa cum s-a angajat prin  această convenţie.

Cât priveşte al  treilea motiv de recurs, tribunalul constată că nici  acesta nu este întemeiat, instanţa  motivându-şi hotărârea, conform considerentelor acesteia, în mod legal ,  pe dispoziţiile art .1073,1075 şi 1077 Cod civil şi art . 5 al 2 din Legea nr. 54 / 1998 aşa cum  a fost modificată prin Legea nr. 247/ 2005, în temeiul art. 111 C.p.c, constatând practic dreptul de proprietate  dobândit în baza dispoziţiilor legale sus  citate, dispoziţii care se  coroborează, astfel că instanţa nu a schimbat natura actului dedus judecăţii aşa cum se susţine în recurs.

Domenii speta

Spete similare