Pretenţii. aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 17 alin. 2 din oug nr. 123/2006 şi a art. 2 din oug nr. 9/2000, în condiţiile în care reclamanta a invocat drept temei legal al capătului de cerere privind plata dobânzii legale, art. 124 din codul d...

Prin acţiunea  înregistrată  la nr.3853/740  din 1 iunie 2009 pe rolul Judecătoriei A., reclamanta  Agenţia de  Plăţi  şi Intervenţie pentru Agricultură  - Centrul Judeţean  T. a chemat în judecată pe pârâtul Z. Ghe. solicitând instanţei ca prin  hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de  432 lei cu titlu de creanţă (plată  nedatorată), actualizată cu dobânda  legală calculată de la data punerii în întârziere până la data  plăţii efective, precum şi la plata  cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza cererii  nr.405/24.10.2006 formulată de pârât,  a acordat  acestuia  sprijin financiar  sub formă de bonuri  valorice în sumă de 432 lei, în vederea înfiinţării  culturii de  grâu pentru suprafaţa de 2,88 ha teren.

A mai arătat că la data verificării culturii pentru care s-a formulat  cererea de sprijin , s-a  încheiat procesul verbal de  recepţie şi restituire nr.405/29.03.2007 prin care s-a constatat  că  pârâtul nu a înfiinţat  cultura de  grâu pentru suprafaţa de  teren  2,88  ha, astfel că trebuie să  restituie suma  acordată. 

Reclamanta a mai menţionat că  deşi a depus diligenţe pentru recuperarea creanţei  sale care este  certă, lichidă şi exigibilă, pârâtul nu a înţeles să o restituie  suma respectivă  de bunăvoie.

În drept, au fost  invocate  dispoziţiile art.1092, 1105  Cod civil, Ordinul nr.687/2007 al M.A.D.R.  şi  Codul de procedură fiscală.

În dovedirea acţiunii,  reclamanta a depus înscrisuri  (f.4-7).

Pârâtul deşi citat nu a depus întâmpinare.

Prin  sentinţa civilă nr. 2482/02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Alexandria  s-a admis în parte acţiunea în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei suma de 432  lei  cu titlu de sprijin financiar nejustificat şi s-au respins ca neîntemeiate capetele  de cerere privind acordarea  dobânzii legale prevăzută de  art.124 Cod procedură fiscală şi  plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că  suma de 432  lei acordată pârâtului sub formă de  bonuri valorice pentru achiziţionarea de  îngrăşăminte şi  motorină reprezintă sprijin financiar  nejustificat, întrucât acesta nu a înfiinţat cultura de grâu  pe suprafaţa menţionată în  cererea de  acordare a sprijinului  financiar, motiv pentru care s-a dispus  restituirea către  reclamantă.

Capătul  de cerere privind acordarea  dobânzii legale aferente sumei datorate a fost  respins pe considerentul că dispoziţiile art.124  Cod procedură  fiscală invocate de reclamantă, se referă  la dobânzile  aferente în  cazul sumelor  de restituit sau de rambursat de la buget către contribuabili şi nu invers.

A  mai motivat că, deşi art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 prevede că sumele necuvenite  acordate  sub formă de sprijin  financiar se recuperează, cu  aplicarea dobânzilor şi  penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare, totuşi aceste dispoziţii nu  se referă şi nu fac  trimitere la  dispoziţiile art.124 din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, s-a  respins şi capătul  de cerere  privind plata  cheltuielilor  de judecată, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada efectuării  vreunei cheltuieli în proces, fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Împotriva  acestei  sentinţe a declarat recurs în termen  reclamanta solicitând modificarea  hotărârii  pentru nelegalitate şi netemeinicie în ce priveşte respingerea  capătului de cerere privind  obligarea la plata  dobânzilor legale.

A motivat că a solicitat instanţei de fond să oblige pe pârât şi la plata  dobânzii legale  prevăzute de art.17 din OUG  nr. 123/2006 şi a invocat art.124 alin.2 din Codul de procedură fiscală, cât priveşte  procentul de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

În dovedirea motivului de recurs  a depus  în xerocopii:  Manualul de procedură  privind recuperarea  debitelor  rezultate în urma acordării  subvenţiilor  de la bugetul de stat şi modelul de  notificare de plată şi  punere în întârziere  (f.5 – 9).

Intimatul pârât nu a depus  întâmpinare.

Verificând legalitatea şi temeinicia  hotărârii atacate în raport  de criticile formulate , tribunalul va admite  recursul declarat  pentru considerentele  care vor succede.

Instanţa de fond  a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale , motivând în esenţă că  dispoziţiile art.124  din Codul de procedură  fiscală  invocate de recurenta reclamantă  se referă la dobânzile ce trebuie acordate în cazul  sumelor de restituit sau de rambursat de la buget către contribuabili, şi nu invers.

În raport de prevederile art.84 şi 129 alin.4  Cod procedură civilă, instanţa de fond trebuia  să constate că temeiul de drept invocat de reclamantă, nu o leagă  aceasta  putând califica acţiunea în funcţie de  scopul real urmărit de parte şi de conţinutul  raportului juridic  dedus judecăţii.

Prin urmare,  în virtutea rolului activ, instanţa trebuia să solicite reclamantei să precizeze dacă temeiul de drept  în ce  priveşte  capătul de cerere privind plata dobânzii  legale  aferente sumei  a cărei restituire o solicită este art.124 din Codul de procedură fiscală sau nu.

În cererea de recurs recurenta reclamantă a  precizat  că temeiul  de drept în ce priveşte  capătul de cerere  accesoriu  este art.17 din OUG  nr.123/2006, prevederile art.124  din  Codul de procedură fiscală fiind invocate numai cât  priveşte cuantumul  dobânzii.

Într-adevăr, art.17 alin.2 din  OUG  nr.123/2006 prevede că sumele  necuvenite acordate  sub formă de sprijin  se recuperează cu aplicarea  dobânzilor  şi  penalităţilor prevăzute de  legislaţia în vigoare.

Art.3 din OUG nr.9/2000 stabileşte nivelul dobânzii  legale  în materie civilă.

Potrivit art.2 din OUG  nr.9/2000, în cazul în care, potrivit  dispoziţiilor legale sau  prevederilor  contractuale, obligaţia este purtătoare de  dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală

În raport de aceste  prevederi intimatul pârât  datorează  reclamantei şi dobânda  legală aferentă sumei  de 432 lei  cu începere de la data introducerii acţiunii  şi până la data  plăţii efective.

În cauză, instanţa  deşi a reţinut că dispoziţiile art.17 alin.2 din OUG nr.123/2006 reglementează acordarea dobânzilor  şi  penalităţilor  prevăzute de legislaţia în vigoare, nu a dat  dovadă de rol activ în lămurirea  temeiului juridic al  cererii accesorii privind  plata dobânzii , limitându-se să constate că aceste prevederi  nu fac referire şi nici trimitere la dispoziţiile  art.124 din Codul de procedură fiscală.

Aşa fiind, în mod eronat, instanţa a respins ca neîntemeiat  capătul de cerere privind obligarea intimatului  pârât  la plata dobânzii aferente  sumei  a cărei restituire  se solicită.

Faţă de considerentele ce preced, în baza art.312  alin.2 Cod procedură  civilă se va admite  recursul  declarat, modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii şi a  capătului de cerere privind dobânda, intimatul pârât  urmând a fi obligat  la plata dobânzii  legale aferente sumei de 432 lei, cu începere de la data  introducerii acţiunii şi până la achitarea sumei.Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei  atacate.

Domenii speta

Spete similare