Plîngerea împotriva rezoluţiei procurorului

Decizie 2/R din 06.01.2009


Plîngerea împotriva rezoluţiei procurorului.

 Necesitatea administrării probatoriilor într-un cadru care să garanteze respectarea drepturilor procesuale ale părţilor.

Prin sentinţa penală nr. 239/31.10.2008 Judecătoria Roşiorii de Vede  a admis plîngerea formulată de petentul U.I.D.F, prin curator U.L., a desfiinţat rezoluţia Parchetului de pe lîngă Judecătoria Roşiorii de Vede din 19.02.2008 în dosar nr. 1198/P/2007 şi a trimis cauza Parchetului de pe lîngă Judecătoria Roşiorii de Vede.

A reţinut instanţa de fond că există contradicţii evidente între situaţia de fapt reţinută de procuror şi înscrisurile depuse de petent , din care a rezultat fără putinţă de tăgadă că în perioada 1-15.06.2007 a fost internat în Spitalul Al.Obregia şi supus  unui tratament cu sedative  şi nu s-a putut stabili pe baza probatoriului dacă UIDF este autorul faptei de distrugere şi că există posibilitatea ca petentul  să fi recunoscut săvîrşirea faptei pe fondul bolii de care suferă şi nu că, de fapt, a şi comis infracţiunea.

A apreciat instanţa de fond că în cauze se impune efectuarea de verificări, de administrarea de probe într-un cadru care să garanteze exercitarea tuturor drepturilor procesuale.

Recursul declarat de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Roşiorii de Vede a fost respins de Tribunalul Teleorman ( prin decizia nr. 2/R/6.01.2009) care a constatat că instanţa de fond a dat eficienţă disp. art. 1 C.p.p. şi art. 200 C.p.p., întrucît în cauza de faţă ce formează obiectul dosarului nu este dovedită.

A reţinut tribunalul că instanţa fondului a făcut o justă apreciere a probatoriului cauzei şi că pînă la acest moment nu s-a dovedit  că petentul este autorul faptei, pentru care este cercetat.